UNIVERSITATEA ANDREI ŞAGUNA

FACULTATEA DE PSIHOSOCIOLOGIE
SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

REFERAT

DISCIPLINA : LOGICA

TEMA : CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA

LOGICII

COORDONATOR,

Conf. univ. NICOLAE DRĂGOI

STUDENT,

DRǍGHICI [STANCIU] GIGI

Anul I, Grupa II

CONSTANŢA 2006
 CUPRINS

1 INTRODUCERE……………………………………………………….p 3

2 SCURTE CONSIDERATII PRIVIND LOCUL LOGICII IN CADRUL

STIINTELOR. DEFINITIE. APARITIA LOGICII...................................p 4

3 PROBLEME GENERALE ALE LOGICII IN EVUL MEDIU……….p 5

4 NEOPLATONICIENII: PORPHIRIUS SI BOETHIUS…………….....p 6

5 LOGICIENII ARABI : AL FARABI, AVERROES, AVICENNA….....P 7

6 LOGICA LUI ROGER BACON, DUNS SCOTT, ROSCELIN SI WILLIAM

D’ OCCAM – NOMINALISMUL……………………….........................P 8

7 REALISMUL LUI ANSELM DE CANTERBURY, ALBERT MAGNUS SI

TOMA DIN AQUINO…………………………………………………....P 9

8 CONCLUZII………………………………………………………..….P 11

9 BIBLIOGRAFIE…………………………………………………...…..P 12

2
 1. INTRODUCERE

Pentru a intelege mai bine orice conceptie stiintifica, orice paradigma, este intotdeauna
absolut necesar sa se cunoasca evolutia in timp a acesteia, cu alte cuvinte istoria ei, deoarece
doar prin studiul acesteia putem intelege cum s-a ajuns in zilele noastre la noua conceptie sau
paradigma a stiintei.
Studiul logicii in decursul timpului ne ofera pretioase informatii despre acei ganditori
din diferitele epoci istorice care au inteles mecanismele si legile gandirii corecte in functie de
nivelul cunoasterii umane la acel moment istoric, al modului de concepere a lumii in general .
Pentru a putea fi obiectivi in aprecierea modului de gandire a oamenilor unui timp
istoric trecut, trebuie sa ne aplecam asupra teoriilor lor cu interes, cautand sa eliminam orice
influente doctrinare referitoare la epoca istorica sau mod de gandire.
Evul Mediu a fost considerat multa vreme evul intunecat pornind de la ideea ca
teologia ca si conceptie si Biserica, inteleasa ca si institutie, au dominat gandirea umana
impiedicand dezvoltarea ei fireasca, rationala.
Intelegerea mecanismelor gandirii religioase, desi nu constituie obiectul acestui referat,
ne permite sa afirmam ca in aceasta perioada a evolutiei omenirii, logica nu a stagnat, ca si
filosofia, din care isi trage sevele, nu a regresat, ci dimpotriva s-a imbogatit simtitor prin
contributia unor teologi de seama, care au continuat si imbogatit gandirea clasica greceasca,
indeosebi opera lui Aristotel, creatorul logicii formale.
In antichitate aceasta stiinta nu a purtat numele pe care il stim azi, cel de logica, ci pe
cel de dialectica sau canonica , abia in Evul Mediu fixandu-se definitiv acest termen. Aceasta
s-a datorat faptului ca in epoca medievala se preciza clar si continutul acestei discipline,
delimitandu-l de cel al celorlalte stiinte. Scolasticii , ganditori ai Evului Mediu, au dat logicii
(λογος), care in greaca insemna ratiune, calcul, si sensul de cuvant, discurs, in latina fiind
sermo, de aceea logica lor se numea Scientia sermocinalis.1
Prezentul referat isi propune o succinta prezentare a problematicii logicii in Evul
Mediu, a principalilor ei reprezentanti si a contributiei lor la dezvoltarea gandirii umane despre
gandire.
1
--Anton Dumitriu(1993) ,,Istoria logicii”,vol II, Editura Tehnica, Bucuresti, p 59

3
 2.SCURTE CONSIDERATII PRIVIND LOCUL LOGICII IN
CADRUL STIINTELOR. DEFINITIE. APARITIA LOGICII

Stiinta formelor gandirii corecte, a mecanismelor pe care gandirea le aplica atunci cand
argumenteza, logica are un rol foarte important in cadrul stiintelor in general, deoarece orice
stiinta nu este decat o logica aplicata unui domeniu al realului. Diversele domenii stiintifice
sau practice au nevoie cu necesitate de interventia ordonatoare a logicii, care defineste,
clasifica, stabileste relatii, desfasoara rationamente inductive si deductive, isi demonstreaza
sau argumenteaza tezele.
Stiinta isi propune sa cunoasca : ,, legile de producere a obiectelor, fenomenelor,
proceselor din mediul natural si social al omului, legile prin care omul reflecta in constnta sa
legile obiectve de producere si dezvoltare a obiectelor, fenomenelor si proceselor realitatii
inconjuratoare, formele si legile prin care gandirea structureaza rezultatele obtinute in
procesul de reflectare.’’2 Logica este una dintre stiintele speciale , o stiinta –instrument in
slujba celorlalte. Diferenta dintre logica si teoria cunoasterii , ca si de orice stiinta speciala, este
aceea ca are caracter formal, adica informatiile furnizate de logica sunt scheme si forme in
care sunt si pot fi structurate rational continuturile de cunoastere. Logica studiaza, deci,
gandirea umana intr-un mod diferit de cel al psihologiei, care o considera un proces psihic, o
proprietate a creierului omenesc, studiaza modalitatile prin care ne ordonam rational
cunoasterea.
Termenul logica deriva din grecescul ,,λοςος’’, desemnand cuvant, discurs,
ratiune, rationalitate. Etimologic deci inseamna stiinta rationarii corecte., a corelarii
informatiilor, a punerii in relatie a doua sau mai multe judecati pentru a obtine o alta noua.
Pornind de la doua premise, doua judecati anterioare, se ajunge la o concluzie, o noua judecata.
Materia logicii este, dupa unii autori, ,,forma consecintelor si corectitudinea lor’’3 , deci logica
nu e o stiinta speculativa , ci una practica. Logica a aparut din filosofie, ca si multe alte stiinte,
in epoca de aur a culturii, in Grecia antica.

2
-- Conf. univ. Nicolae Dragoi ¬comandor (R) [2002) LOGICA. NOTE DE CURS , Editura Fundatiei Andrei
Saguna Constanta, p.8
3
-- Anton Dumitriu(1993) ,,Istoria logicii”, vol II, Editura Tehnica, Bucuresti, p 63

4
 3. PROBLEME GENERALE ALE LOGICII IN EVUL MEDIU

Denumirea de logica pentru stiinta gandirii corecte s-a impus prin scolile filosofice de
dupa Aristotel, in concurenta cu alte denumiri ca dialectica sau canonica. In Evul Mediu s-a
realizat cunoasterea mai aprofundata a logicii clasice grecesti, indeosebi cea a lui Aristotel,
incat s-a ajuns la ceea ce s-a numit ,,cearta universaliilor’’ care a dus la doua orientari ,
nominalismul si realismul.
Problema aparuse inca din antichitate, in scoala pitagoreica, apoi in ,,doctrina ideilor’’ a
lui Platon, in ,,doctrina categoriilor’’ lui Aristotel, ca in Evul Mediu sa se accentueze in
acea ,,disputa a universalelor’’, adica teoriile cu privire la natura universalului si a relatiilor
acestuia cu individualul.
Solutia nominalista consta in modul de tratare din punct de vedere lingvistic al
termenului de ,,universalia’’[specias, genera]. Nominalistii considera ca nu exista decat
indivizi [res discreta]. 4 Lucrurile individuale au existenta reala, generalul nu exista nici
separat , nici in lucruri, iar notiunile generale [universale] nu sunt decat simple cuvinte, nume
ale lucrurilor [,,universalia sunt nominalia’’]. Nominalismul a subminat formalismul excesiv al
scolasticii, autoritatea bisericii, ,,pregatind cadrul teoretic pentru aparitia stiintelor
experimentale’’.5
Realismul considera ca notiunile generale , abstracte constituie realitati de sine
statatoare cu caracter spiritual, anterioare lucrurilor individuale, independente de acestea, ca si
de activitatea intelectului uman, deci ca ,,universalia sunt realia’’ [universalele au realitate].
Conceptele sunt in cele din urma realitate,corespund realitatii, dar existenta lor ca atare este
abstracta, mentala, si astfel apare o alta varianta a celebrei dispute a universaliilor, cea a
conceptualismului.6
,,Disputa universaliilor’’, care la inceput parea afi o simpla chestiune de terminologie
a logicii, fara o conexiune cu alte domenii , cu institutii , cu realitati concrete, in realitate avea
– prin implicatiile ei logice- o considerabila importanta practica.Cand doctrina nominalista se
aplica la Dumnezeu Trinitatea-in acceptia dogmei una si indivizibila-devenea scindata in trei
persoane..’’7

4
--***Dictionar de logica (1985), Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, p.96
5
--*** ,, Dictionar de filosofie’’(1978), Editura Politica, Bucuresti, p.499
6
-- Dictionar de logica (1985), Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, p.98
7
-- Ovidiu Drimba(1990),, Istoria culturii si civilizatiei’’,vol III, Editura Stiintifica, Bucuresti, p.296

5
 4. NEOPLATONICIENII : PORPHIRIOS SI BOETHIUS

Porphirios [ 232-304 ] a fost filosof grec neoplatonician, succesor al lui Plotin, exeget
si continuator al operei acestuia, pe care o continua prin teoria sa asupra ,,existentului si
incorporalului ”. In lucrarea „Introducere la categoriile lui Aristotel- Isagogé ”,
neoplatonismul se imbina cu elemente ale logicii lui Aristotel; aceasta lucrare a fost cea mai
citita opera in Evul Mediu occidental, ea aflandu-se la originea celebrei ,,dispute a
universaliilor”, de fapt problema scolasticii, a intaietatii nominalismului sau realismului.
De la pasajul foarte cunoscut al lui Porphirios (Porfir, dupa alti autori),cu care incepe
scrierea Isagogé-lor, Prooemium, in care se spune:,,De generibus et speciebus illud quidem
sive substant sive in nudis intellectibus posita sint, sive subsistentia corporalia sint an
incorporalia, et utrum separata a sensibus posita et circa haec consistentia dicere recusabo;
altissimum mysterium est hujus modi et majoris indigens inquisitionis (,,Despre genuri si
specii voi evita sa caut daca exista in ele insele, ori exista numai ca pure notiuni ale
intelectului ,sau daca au o existenta corporala sau incorporala si daca au o existenta separata
de simturi sau numai in lucrurile sensibile; este o enigma foarte profunda , care ar necesita o
alta cercetare mai intinsa decat aceasta”)8 se ajunge la problema legaturii indiscutabile intre
limbaj si gandire.
Boethius [480-524 ] a fost filosof roman, adept al idealismului platonician; a comentat
si a tradus in latina opere aristotelice si ,,Introducerea’’ lui Porphirius la ,,Organon’’-ul
Stagiritului; el reuseste sa faca o sinteza a traditiei exegetice grecesti din secolele III si IV dar
fara originalitate,iar in lucrarea ,,Despre mangaierile filosofiei’’, inspirata de platonism si de
stoicism , Boethius gaseste rosturile benefice ale filosofiei versus crestinism.
O contributie remarcabila si-a adus acest logician si filosof medieval in ilustrarea
raporturilor existente intre judecatile A, E, I, O , fixandu-le intr-o schema logica, denumita
patratul logic sau patratul lui Boethius, reliefand raporturile de contrarietate, subcontrarietate,
subalternare si contradictie. El reprezinta deci un alt moment important in evolutia logicii
medievale, a logicii in general.

8
--Anton Dumitriu(1993) ,,Istoria logicii”, vol II, Editura Tehnica, Bucuresti, p.69-70

6
 5.LOGICIENII ARABI : AL FARABI, AVICENNA ,
AVERROES

Al Farabi [ 870-950 ] a fost cel mai important logician al arabilor , profesor la Bagdad,
numit ,,al doilea magistru’’, primul fiind socotit Aristotel. El se deosebeste de toti filosofii
care l-au precedat prin doua conceptii : suprematia filosofiei fata de religie si neadmiterea
creatiei lumii ex nihilo. Prin el logica aristotelica patrunde in lumea islamica, el socotind ca
logica este ,, instrumentul’’ sau ,,scoala’’- riyadah--prin care gandirea se pregateste pentru
filosofie.Scopul logicii este sa dea reguli prin care sa sesizam adevarul propozitiilor, fie prin
intuitie, fie prin demonstratie.Unele din adevaruri nu necesita dovezi, cum e
propozitia ,,intregul e mai mare decat partea’’(,,omne totus est maius sua parte ’’).9
Intelectul are o putere de a verifica un adevar , iar acesta este logos-ul fixat in minte ;
logos-ul expresiei este exterior, apare prin cuvant ; deci exista doua moduri de a dovedi
ceva: ,,judecata in expresie si ratiunea in minte’’(,,sermo in voce , ratio in mente’’).10
Avicenna [ 980-1037 ] , filosif tadjic- persan, medic si cercetator al naturii, a dezvoltat
in mod creator unele din elementele viabile ale gandirii lui Aristotel. Supranumit ,,printul –
ra’is’’, ,,al treilea Aristotel’’, a scris enorm in araba si persana . El integreaza , completeaza
opera lui Aristotel cu neoplatonismul. Recunoaste trei moduri de existenta pentru universalii:
ante multiplicitatem,principiul divin, in multiplicitate, realitatea naturala, post multiplicitatem,
universalul degajat de gandire printr-un act de abstractie.11
Averroes [1126-1198 ] a fost medic, jurist , om de stiinta si filosof arab, a scris in
limba sa ,dar azi exista si in traducere latina si ebraica destule texte din timpul sau; el si-a
propus sa comenteze intereaga opera lui Aristotel, in trei mari lucrari: ,,Marele
comentariu’’, ,,Comentariile medii’’ si ,,Compendiu sau parafraze’’,considerand ca exista
doua adevaruri, unul datorat cunoasterii intuitive, divine, realitatea nuomenala , si unul datorat
cu umane, realitatea fenomenala.12Prin aceasta conchide ca logica este o ,,arta directiva’’,
ajutatoare tuturor stiintelor. fenomenala.13Prin aceasta conchide ca logica este o ,,arta
directiva’’, ajutatoare tuturor stiintelor.

9
--Anton Dumitriu(1993) ,,Istoria logicii”, vol II, Editura Tehnica, Bucuresti, p 33
10
--idem
11
-- Anton Dumitriu(1993) ,,Istoria logicii”, vol II, Editura Tehnica, Bucuresti, p. 90
12
--ibidem
13
--ibidem

7
6. LOGICA LUI ROSCELIN, DUNS SCOT, ROGER BACON SI
WILLIAM D’ OCCAM – NOMINALISMUL

Roscelin [1050-1120 ] este socotit in general primul nominalist, dar din opera sa nu s-a
pastrat decat o scrisoare catre elevul sau Abelard,doctrina sa fiindu-ne cunoscuta prin
intermediul adversarilor care il combat cu inversunare, ne este foarte dificil sa o rezumam
exact.Una dintre cele mai grave acuzatii care i s-au adus operei sale este cea referitoare la acel
,, triteism’’14Dupa el problema dogmei crestine a trinitatii ar avea rezolvarea fie prin faptul ca
exista o singura persoana divina, fie ca sunt trei persoane distincte, si nu parti ale unui intreg.
Prin el nominalismul reduce realitatea la indivizii concreti, pe care ii cunoastem prin
contact empiric.
Duns Scot [1265-1308 ] a fost calugar franciscan , profesor la Oxford, Paris si Colonia,
desfasurand o activitate filosofica plina de subtilitati. In problema universaliilor recunoaste
tripla lor existenta ca si cei din timpul sau, dar considera ca aceste universalii nu sunt,,
fictiones intellectus’’, ele sunt rezultatul unor operatii logice.Acest filosof vede o legatura
esentiala intre logica si metafizica,logica studiind existenta asa cum apare ea in sufletul
omului, iar filosofia studiind existenta ca si existenta.
Principiul individuatiei este de ordin calitativ, metafizica si teologia sunt reduse
la logica si la problemele de logica , deci existenta individuala e redusa , explicata prin
existenta specifica.15
William d’ Occam [1280-1349 ] a fost si el calugar franciscan, nominalist
pur,criticand intelectul care functioneaza direct si intuitive, caci nu exista decat stiinta
universalului. Fondul cunoasterii il constituie intiutia,care apare din contactul direct cu
obiectele, care sunt individuale si nu universale, deci universalul este in intelect, e actul
intelegerii, un semn, universalul este o functie , un simbol,o creatie a mintii noastre.16
Roger Bacon [1561-1626] numit ,,doctor mirabilis’’, savantul minunat, pentru eruditia
sa , profesor la Universitatea din Paris, face o apropiere intre logica , gramatica si matematica,
o noutate pentru epoca sa, deosebind doua moduri ale universalului: ceea ce e comun
indivizilor, species singularis, si slabiciunea intelectului uman, species universalis, care pleaca
totusi de la prima, aceasta fiind realitatea.
14
--Anton Dumitriu(1993) ,,Istoria logicii”, vol II, Editura Tehnica, Bucuresti, p.74
15
--idem
16
--ibidem

8
 7. REALISMUL LUI ANSELM DE CANTERBURY, ALBERT
MAGNUS SI TOMA DIN AQUINO

Anselm de Canterbury [1033-1109 ] a fost episcop si filosof catolic , nascut la Aosta

(Italia), fiind supranumit ,,parintele scolasticii’’, deoarece a pus idealismul platonic in slujba
dogmaticii catolice,a demonstrat existenta lui Dumnezeu prin ideea de perfectiune, iar in
domeniul logicii este considerat principalul teoretician al realismului, deci al conceptiei ca
universaliile sunt reale, inspirate din existenta cruda, adevarata.
Este celebru pentu ,,argumentul ontologic’’, iar in lucrarea ,, De grammatico’’trateaza
chestiuni de logica, despre silogismele corecte,. La el universaliile au o existenta in sine, nu
sunt indivizi, sunt exemplare ale lucrurilor,si constituie o lume in sine,realismul sau fiind
transcendental. 17
Albert Magnus (1193-1280) a fost un spirit enciclopedist, supranumit ,,doctorul
universalis’’, din cauza vastitatii si a multilateralitatii cunostintelor sale. Dupa ce a studiat la
Padova , Bologna , Freiburg, Colonia, el devine profesor si preda cursuri la diverse
universitati: Freiburg, Colonia, Regensburg, Strassbourg, fiind chemat si de cancelariatul
Universitatii din Paris, functie pe care o refuza.
El concepe un plan vast pe care il avusese altadata si Boethius si Avicenna, anume sa
dea Occidentului ,,totalitatea stiintei grecesti , adica pe Aristotel’’ca si pe cea a arabilor si a
evreilor. Scrierile lui logice, grupate sub titlul general ,,Logica sive philosophia rationalis’’
contin intreaga stiinta logica a timpului . El concepe universaliile trimodal, ca si arabii, ca si
urmasul sau, Toma D’Aquino: ante rem, in re , post rem .Universalul este forma la orice nivel
s-ar gasi, deoarece logica e formala , logica formalis, iar problemele legate de universalii , desi
apartin metafizicii, inteleasa ca prima filosofie, nu pot fi separate de logica.
Universaliile ante rem sunt cauzele lucrurilor, cele in ipostaza in re au o functie
potentiala, iar cele post rem au forma abstracta, avand drept principala caracteristica pe cea de
comunicabilitate.18

17
--Anton Dumitriu(1993) ,,Istoria logicii”, vol II, Editura Tehnica, Bucuresti, p 85
18
-- Anton Dumitriu(1993) ,,Istoria logicii”, vol II, Editura Tehnica, Bucuresti, p.93

9
 Toma din Aquino [1225-1274] , considerat de Biserica Catolica de azi drept
principalul ei teoretician, numit pentru aceasta Sfantul Toma, a fost filosof si teolog, cel mai de
seama reprezentant al scolasticii catolice. Calugar dominican, discipol al lui Albertus Magnus, a
predat filosofia la Paris, Roma, Bologna si Neapole.
Fiind continuator al logicii formale aristotelice, Sfantul Toma aborda realitatea ,, in
lumina principiilor analogiei si non–contradictiei, urmarind sa integreze gandirea Stagiritului
in orizontul conceptiei crestine despre lume.’’19
Pentru a defini obiectul logicii, Doctorul Angelic, cum mai este denumit Sfantul Toma,
recurge la una din expresiile: ens rationis ,intentio secunda, relatio rationalis. Entitatea
rationala se deosebeste de entitatea reala deoarece ens, entitatea, fiinta, nu inseamna esenta
[quiditatea] , ci actul fiintarii, fiintarea in act. Nu toate lucrurile gandite isi au corespondentul in
realitate, creatiile fanteziei nu au un temei real.
Logica este formala deoarece se ocupa de entitatile rationale, ea are functia de a calauzi
actele mintii pentru ca sa poata gandi si rationa corect, spunea ganditorul medieval. Din punct de
vedere teologic, conceptia tomista despre logica este utila in ceea ce priveste analogia dintre
numele divine si rationamentele si concluziile teologice si datorita pozitiei adoptate in problema
universaliilor, situata intre ultrarealism pur si formalism pur. Logica tomista se ocupa nu de
concepte goale sau inchipuiri pure, nici de entitati extra mentale, ci de concepte care isi au
temeiul lor in lucruri.
Daca la Aristotel conceptul (λογος) se identifica intotdeauna cu esenta (adica substanta,
realitatea lui) , la Toma d’Aquino se identifica fie cu cuvantul interior, pastrat de memorie, fie cu
ideea, adica obiectul gandirii la momentul prezent. Totusi nu este vorba aici de identificarea
conceptului cu Ideile pure ale lui Platon , ci este o noua viziune in spiritul scolii stoice,care spune
ca la baza conceptului sunt senzatiile, garantia realitatii conceptelor.
Universalul are la Toma , ca si la arabi, o tripla existenta: ante rem, in rem si post
rem,ceea ce inseamna ; universalul are o existenta in intelectul divin, o existenta materiala si una
doar in actul gandirii. Influentat de neoplatonism, Toma concepe intelectul uman ca o imagine
imperfecta a intelectului divin.,, Principiul individuatiei’’ este materia cuantificata,[...] o
marime discreta, limitata in timp si spatiu.20

19
--Wilhelm Danca, LOGICA FILOSOFICA. ARISTOTEL SI TOMA D’AQUINO, Editura Polirom, Iasi, 2002,
p.14
20
--idem

10
 8. CONCLUZII

Logica Stagiritului , faimosul ,, Organon’’, preluata si dezvoltata de filosofii medievali,

ai scolasticii, a reprezentat un pas inainte in evolutia stiintei gandirii, intrucat ,,disputa
universaliilor ’’ le-a permis acestor ganditori sa aprofundeze studiul notiunilor. Desi a servit ca
suport al demonstratiei existentei divinitatii, desi a fost ca si filosofia ,,ancilla theologiae’’,
logica medievala este un moment de referinta in evolutia stiintei care serveste , fundamenteaza
si organizeaza toate celelalte stiinte .
Acea divergenta privind intaietatea ,,universaliilor’’, privind realitatea sau
nominalitatea lor, a fost oarecum mediata de conceptualism, dar fiecare si-a dovedit valoarea
prin faptul ca a argumentat un anume mod de gandire, in fond modul idealist sau materialist.
,,Dupa cum esenta are doua moduri de a fi, una reala si una mentala , tot la fel si
universalul , care , in consecinta, se numeste universal metafizic si universal logic.
Universalul metafizic inseamna comprehensiune, sau totalitatea caracteristicilor cuprinse in
semnificatia unui concept. Universalul logic inseamna extensiunea sau numarul subiectelor la
care este predicabil. Extensiunea unui concept este invers proportionala cu intelegerea
(comprehensiunea) sa. ”21
Deci logica Evului Mediu corespunde intru totul epocii, caracterizata de aplecarea spre
religie,spre crestinism, spre divinitate. Ea se caracterizeaza prin ,,pedanteria si sterilitatea’’22
care vor fi inlocuite de retorica Renasterii. Totodata ea face loc dezvoltarii viitoarelor stiinte
experimentale, intelegand adevaratul sens al cunoasterii umane, continua ,,lupta’’ intre vechi si
nou.

21
--Wilhelm Danca,[ 2002],Logica filosofica. Aristotel si Toma de Aquino, Editura Polirom, Iasi, p.106
22
-- Mircea Adrian Marica(2005),, Logica generala. Fundamentele gandirii critice’’, editia a III a, Editura
Muntenia, Constanta , p.22

11
 9.BIBLIOGRAFIE

1-- *** ,, Dictionar de filosofie’’,(1978), Editura Politica, Bucuresti

2--***,,Dictionar de logica’’ ‚(1985), Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti

3--*** Wilhelm Danca, (2002),Logica filosofica. Aristotel si Toma de Aquino, Editura

Polirom, Iasi

4-- Nicolae Dragoi ,(2002),,Logica’’, Editura Fundatiei Andrei Saguna, Constanta

5-- Ovidiu Drimba,(1990),, Istoria culturii si civilizatiei’’,vol III, Editura Stiintifica, Bucuresti

6 --Anton Dumitriu,(1993) ,,Istoria logicii” ,vol II, Editura Tehnica, Bucuresti

7 --Mircea Adrian Marica,(2005),, Logica generala. Fundamentele gandirii critice’’,

editia a III a, Editura Muntenia, Constanta

12