Material de studiu LOGICĂ

Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

Unitatea de învăţare 1

NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Cuprins
Pagina
1.1. Introducere ............................................................................................. 1
1.2. Obiective ................................................................................................ 1
1.3. Subiecte de studiu .................................................................................. 2
1.3.1. Ce este logica? ............................................................................. 2
1.3.2. Scurtă istorie a logicii ..................................................................... 3
1.3.3. Raporturile logicii cu alte științe ...................................................... 6
1.4. Rezumat ................................................................................................. 8
1.5. Test de autoevaluare .............................................................................. 8
1.6. Concluzii ................................................................................................. 8
1.7. Bibliografie obligatorie ............................................................................. 8

1.1. Introducere

Ce este logica? Care sunt raporturile logicii cu celelalte științe? Întrebări

ale căror răspunsuri le vei afla în cadrul acestei unităţi de învăţare.
Cunoştinţe preliminare: Obiect de studiu, principii, metode de
cercetare și investigare

Resurse necesare şi recomandări de studiu: resursele de la

bibliografia obligatorie; instrumente de scris, calculator şi acces
la internet

Durata de învăţare: 120 de minute

1.2. Obiective

Obiectivul specific: Studenţii să cunoască ce este logica și raporturile

acesteia cu celelalte științe

Obiectivele operaţionale
După parcurgerea conţinutului, toţi studenţii vor putea să:
1. Cunoască ce este logica;
2. Înţeleagă istoricul formării acestei discipline;
 Material de studiu LOGICĂ
Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

3. Precizeze raporturile logicii cu celelalte științe.

1.3. Subiecte de studiu

Se pare că ştiinţa menită a fi baza oricărui demers cognitiv, comunicativ

sau argumentativ, care are sarcina de a stabili condiţiile necesare unei
definiţii, riscă să rămână fără o definiţie proprie. Asta deoarece, ca şi în
filosofie, în logică gânditorii nu reuşesc să se pună de acord în ceea ce
priveşte obiectul primordial al acestei ştiinţe. Astfel definiţia dată de
părintele incontestabil al logicii, Aristotel, în „Organon”, potrivit căreia
logica este o ştiinţă a formelor gândirii corecte, aici intrând concepte,
judecăţi sau raţionamente, este acceptată de majoritatea gânditorilor, dar
fiecare încearcă să sublinieze latura pe care o consideră mai importantă a
acesteia.

1.3.1. Ce este logica

În acest sens Gheorghe Enescu afirmă că „într-un sens strict, logica

(numită şi logică formală) este studiul legilor formale ale raţionării, legi
apte să ne ducă de la propoziţii adevărate numai la propoziţii adevărate.
Într-un sens mai larg, logica este studiul formelor de raţionare apte să ne
ducă de la propoziţii adevărate numai la propoziţii adevărate sau de la
propoziţii adevărate la propoziţii probabil adevărate.” 1, iar Ion Petrovici
defineşte logica drept „ştiinţa condiţiilor indispensabile oricărui adevăr
pentru a fi adevăr”.2
Dincolo de aceste definiţii se constată că logica este
recunoscută unanim ca fiind o ştiinţă, una a adevărului, care are o
identitate proprie, construită de-a lungul timpului. Şi fiind o ştiinţă, ea
este una normativă, ceea ce înseamnă că beneficiază de o serie de norme
şi principii proprii care trebuie întotdeauna respectate. Astfel putem
concluziona că logica este o ştiinţă deoarece:
1) Are o serie de principii şi de legi proprii care trebuie
neapărat respectate, dintre care cele mai importante sunt:
principiul identităţii, principiul non-contradicţiei, principiul
terţului-exclus şi principiul raţiunii suficiente;
2) Are o serie de metode proprii de cercetare şi investigare
între care se disting: metoda deductivă şi metoda inductivă;

1
Ghe. Enescu „Tratat de logică” Editura Lider, Bucureşti, pag. 7
2
I. Petrovici „Teoria noţiunilor” Editura Polirom Iaşi 1998, pag. 40

2
 Material de studiu LOGICĂ
Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

3) Are un obiect propriu de studiu reprezentat de siguranţa şi

corectitudinea argumentelor noastre capabile să ne asigure
certitudinea adevărului.

1.3.2. Scurtă istorie a logicii

Spuneam că părintele logicii este considerat Aristotel chiar dacă în

cercetările sale nu utilizează explicit termenul de logică, folosind fie
termenul „analitic”, fie termenul „dialectic”. Termenul logică creează
mari dispute lingvistice privind originea sa greacă sau latină. Astfel unii
istorici ai logicii găsesc că termenul logică provine din grecescul „logos”
care poate fi atât „sermo” adică cuvânt sau expresie, cât şi „ratio” adică
gând, idee, raţiune. Alţii susţin că termenul logică provine din limba
latină, fiind folosit pentru prima dată în secolele II-III d. Hr. De către
Alexandru din Aphrodisias.
Dincolo de aceste dispute semantice trebuie spus că preocupări
de logică au existat încă dinainte de Aristotel, chiar dacă nu se utilizau
termenii atât de familiari astăzi. Să încercăm, în cele ce urmează, să
surprindem pe scurt această istorie a logicii.

Logica în Antichitate. Conform istoricului filosofiei John

Burnet atunci când în secolul VII î. Hr. apar primele preocupări de logică,
aceasta se baza pe unele „demersuri spontane ale gândirii”. Abia după o
lungă perioadă de timp gândirea va deveni o problemă filosofică şi
formele ei vor deveni un obiect propriu de studiu. Astfel primele
preocupări de logică apar la reprezentanţii şcolii ioniene: Thales,
Anaximandru şi Anaximene, care, căutând să explice natura şi
fenomenele din natură, au descoperit anumite raporturi constante şi
permanente, ajungând la identificarea unor concepte precum: Fiinţă, Unu,
Multiplu, Ordine, Principiu al lucrurilor, etc.
Urmează apoi Pitagora şi şcoala sa de filosofie care consideră
că adevărata realitate şi elementul explicativ al lumii constă în numere şi
în proporţiile exprimate de acestea. Se spune că Pitagora este primul
gânditor care foloseşte definiţia şi care identifică un prim principiu al
tuturor lucrurilor, care este unitatea.
Mai târziu reprezentanţii şcolii eleate, în special Zenon, crează
o metodă proprie numită metoda reducerii la absurd care constă în a
considera, în mod ipotetic, teza adversă drept valabilă şi de a arăta apoi,
prin argumentare, că ea ne conduce la contradicţii. Rămân astfel
cunoscute celebrele argumente ale lui Zenon intitulate: „Argumentul
săgeţii”, „Achille şi broasca ţestoasă” şi „Argumentul stadionului”.

3
 Material de studiu LOGICĂ
Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

Preocupări de logică apar şi la Heraclit, Anaxagora,

Empedocle, Leucip şi Democrit, dar ele nu au importanţa celor prezentate
până acum.
Un loc aparte în istoria logicii prearistotelice îl are şcoala
sofistă deoarece reprezentanţii acesteia ignorau conceptele în sine pentru
a ajunge la nişte jocuri de limbaj cunoscute şi astăzi sub denumirea de
sofisme. Sofismul este important şi datorită faptului că îl dă istoriei
logicii pe Socrate, care duce o luptă neîncetată împotriva sofisticii,
arătând că tot ce ne interesează este formarea şi natura conceptelor
generale, care sunt principiile lucrurilor. Socrate este,de altfel, primul
gânditor care construieşte un procedeu metodologic având două etape:
ironia şi maieutica.
Urmează apoi Platon care construieşte primul sistem de logică
al antichităţii greceşti, sistem care cuprinde:
- analiza cunoaşterii: cu existenţa celor două lumi, a Ideilor
şi a Obiectelor şi fenomenelor.
- teoria Ideilor: cu studiul raportului dintre Unu şi Multiplu.
- dialectica: cu ansamblul operaţiilor prin care se stabilesc
relaţiile între idei.
Trebuie menţionat, că deşi nu le-a sistematizat, Platon cunoştea
foarte bine atât silogismul cât şi principiile logice, precum şi raportul
dintre gândire şi limbaj ceea ce îl face să vorbească despre dialectică, ca
fiind o ştiinţă.
Marele merit de a fundamenta, pentru prima dată, ştiinţa
numită dialectică, îi revine lui Aristotel. Scrierile sale de logică sunt
grupate de către un discipol de-al său, Andronicus din Rhodos, într-o
colecţie ce se numeşte „Organon” şi care cuprinde:
- „Categoriile”: teoria referitoare la termeni;
- „Despre interpretare”: teoria propoziţiilor;
- „Analiticile prime”: teoria generală a silogismului;
- „Analiticile secunde”: teoria demonstraţiei;
- „Topicele”: teoria raţionamentului dialectic şi probabil;
- „Respingerile sofistice”: teoria raţionamentului fals.
Astfel, în „Organon”-ul aristotelic se găsesc referiri la toate
temele care fac obiectul de studiu al logicii: termeni, propoziţii, principii,
raţionamente, etc. De accea nici o discuţie logică nu este posibilă în afara
sistemului lui Aristotel.
Problemele logice ridicate de Aristotel au mai fost discutate în
Antichitate de către reprezentanţii şcolii peripatetice, de stoici, de şcoala
epicureică, precum şi de retorii şi comentatorii romani.

4
 Material de studiu LOGICĂ
Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

Logica în Evul Mediu. În epoca medievală principalele

preocupări de logică sunt subscrise preocupărilor teologice, logica
devenind o parte determinantă a scolasticii. Astfel, preocupări de logică
apar la gânditori precum Duns Scotus, Abelard, Occam, Raymundus
Lullus, Albert cel Mare sau Toma d’Aquino. Astfel, William of Occam
este considerat părintele nominalismului, Raymundus Lullus admite un
realism transcendental, iar Toma d’Aquino foloseşte pentru prima dată
logica pentru a demonstra existenţa lui Dumnezeu.
Epoca medievală rămâne în istoria logicii prin principala problemă pe
care o pune în discuţie, şi anume problema universaliilor, adică problema
naturii conceptelor generale, problemă la soluţionarea căreia şi-au adus
contribuţia toţi gânditorii medievali. De altfel problema „certei
universaliilor” reprezintă principala preocupare a istoriei gândirii
medievale.

Logica în Renaştere. Epoca Renaşterii este importantă din

punct de vedere logic deoarece acum se va ajunge la o purificare a logicii
lui Aristotel de interpretările şi denaturările scolastice, în paralel cu
redescoperirea logicii lui Platon care a fost „uitată” în perioada
medievală. Astfel studiile de logică sunt împărţite la început între scrierile
lui Platon şi cele ale lui Aristotel, pentru ca apoi să se treacă, odată cu
mutarea centrului de interes din Italia în Franţa, spre descoperirea unui
nou aristotelism care va constitui baza logicii în epoca luminilor şi în
toată epoca modernă.

Logica în Epoca modernă. Epoca modernă este epoca în care

apar primele sisteme coerente de logică, sisteme care au ca punct de
plecare necesitatea de a fundamenta logico-teoretic noile adevăruri
descoperite de ştiinţă. Astfel, nevoia explicării descoperirilor ştiinţifice a
determinat o imensă activitate de cercetare metodologică ce a dus în cele
din urmă la schimbarea conceptului clasic de metodă precum şi la
descoperirea unor noi metode de cercetare şi investigare. În acelaşi timp a
avut loc şi o reevaluare critică a principiilor şi conceptelor logice
existente până în acel moment.
Sisteme logice în epoca modernă au construit Francis Bacon cu
a sa metodă experimentală, Réne Descartes cu a sa mathesis universalis,
Immanuel Kant cu a sa diviziune a logicii transcendentale în analitică,
estetică şi dialectică, Hegel cu a sa metodă dialectică, ş.a.m.d. Un loc
aparte în istoria logicii în epoca modernă îl ocupă sistemul logic al lui

5
 Material de studiu LOGICĂ
Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

Leibniz, deoarece el reprezintă acum, ceea ce reprezenta Aristotel în

Antichitate. Putem susţine două idei în legătură cu sistemul logic al lui
Leibniz:
1. Logica lui Leibniz este un fel de matematică universală;
2. Logica lui Leibniz, considerând invenţia silogismului ca
una dintre cele mai frumoase invenţii ale spiritului, deci
fără a renega logica tradiţională, este o logică mult mai
complexă decât aceasta. 3
În acest fel se deschid posibilităţi nenumărate logicii în perioada
contemporană.

Logica în epoca contemporană. Am constatat pe parcursul

acestui demers istoric că logica a evoluat atât prin schimbarea metodelor
de abordare, cât şi prin lărgirea obiectului şi diversificarea preocupărilor,
depăşind înţelesul dat domeniului de către Aristotel. Vorbim astăzi de
logici, nu de o logică, precum logica neformală, logica matematică,
logica simbolică, logica polivalentă, logica deontică, logica întrebărilor,
ş.a.m.d. Cu alte cuvinte, se constată că există câte o logică ce însoţeşte
orice obiect de activitate. Există astăzi o logică dialectică reprezentată de
Niels Bohr, Ferdinand Gonseth sau Teilhard de Chardin; o logică
lingvistică reprezentată de Ludwig Wittgenstein, o logică pozitivistă
reprezentată de Carnap şi Tarski, o logică matematică reprezentată de
Frege şi Russell, o logică a cercetării reprezentată de K.R. Popper,
William van Orman Quine şi Norman Campbell, o logică materialistă
reprezentată de Marx şi Engels, o logică psihologistă reprezentată de
Franz Brentano şi Wilhelm Wundt, o logică fenomenologică reprezentată
de Bernhard Bolzano şi Edmund Husserl, etc.
În epoca contemporană logica este în legătură permanentă cu
toate celelalte domenii de activitate, devenind o metodologie ce însoţeşte
orice demers cognitiv.

1.3.3. Raporturile logicii cu alte științe

Trebuie spus, încă de la început, că nu putem individualiza logica de

restul ştiinţelor, deşi demersul acesta a fost încercat de mulţi gânditori
începând cu Aristotel. Rămâne atunci să încercăm să vedem care sunt

3
A. Dumitriu „Istoria logicii” vol. III, Ed. Tehnică, Bucureşti 1997 pag.
162

6
 Material de studiu LOGICĂ
Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

legăturile pe care logica le are cu principalele domenii de reflecţie asupra

lumii.
1) Raporturile logicii cu filosofia
Pot fi explicate în trei coordonate generale:
1. Problema interacţiunii logicii cu filosofia: deoarece, pe de o parte, la
modul general logica este considerată ştiinţă filosofică, iar, pe de altă
parte, în tradiţia anglo-saxonă se susţine că orice problemă logică este
implicit sau explicit, direct sau indirect, o problemă filosofică;
2. Problema aplicaţiei propedeutice a logicii la construcţia filosofiei:
deoarece toate ideile filosofice sistematice sunt prezentate şi
demonstrate pe baze pur logice;
3. Problema influenţei filosofiei asupra logicii: deoarece logica preia din
filosofie fundamente ontologice, fundamente epistemologice şi
cognitive precum şi fundamente etice şi ideologice.
2) Raporturile logicii cu etica
Care rezidă din faptul că logica foloseşte o serie de noţiuni
precum corectitudine, validitate, întemeiere, necesitate, generalitate care
au şi sensuri etice nu doar sensuri logice.
3) Raporturile logicii cu politologia
Deoarece limbajul politic trebuie să se raporteze la definiţii
corecte, clasificări şi diviziuni obiective, inferenţe şi raţionamente corecte
şi să nu folosească sofismele.
4) Raporturile logicii cu sociologia
Deoarece aceste două ştiinţe se condiţionează reciproc, pe de o
parte, şi aplicaţiile logicii în sociologie sunt diverse şi variate, pe de altă
parte.
5) Raporturile logicii cu psihologia
Deoarece deşi se deosebesc prin obiect (psihologia studiază
procesele gândirii), iar logica rezultatele operaţiilor gândirii, operaţiile
logice precum deducţia, implicaţia şi altele sunt şi elemente de
psihologie.
6) Raporturile logicii cu matematica
Se poate susţine că, în principal, logica este temeiul sau
fundamentul matematicii, iar matematica este modul de exprimare a unei
părţi din logică. Logica se constituie ca metateorie a matematicii, dar
dimensiunea ei metalogică face parte şi ea din corpul logicii.
7) Raporturile logicii cu lingvistica
Care datorită filosofiei limbajului îmbracă mai multe forme:
relaţia dintre gramatică şi logică (semiologia); relaţia dintre limbaj şi

7
 Material de studiu LOGICĂ
Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

logică (filosofia lui Wittgenstein); relaţia dintre expresie şi raţiune

(filosofia lui Frege şi filosofia lui Russell).4

1.4. Rezumat

Unitatea de studiu conţine câteva definiţii ale logicii, abordarea sistemică

a istoriei logicii, o prezentare a rapoartelor logicii cu celelalte științe.

Cuvinte cheie: Logică, principii, metode, obiect de studiu

1.5. Test de autoevaluare

(Răspunsuri la pag. 103)

1. Dați o definiție a logicii. (3p)

2. Prezentați 3 momente semnificative din istoria logicii. (3p)
3. Prezentați raporturile logicii cu filosofia. (3p)

1.6. Concluzii

Logica este o știință de sine stătătoare care, deși concretizată în in teriorul

filosofiei, are un obiect propriu de studiu, o serie de principii proprii si o
serie de metode de cercetare și investigare.

1.7. Bibliografie obligatorie

1. Ioan Scheau Logică (2017) Seria Didactica, pp. 5-8

4
mai multe informaţii despre raporturile logicii cu celelalte ştiinţe în Şt.
Lanţos „Logica generală” Ed. Napoca Star Cluj Napoca, 1999 pag. 21-43