Sonetul

Sonetul este poezia de forma fixa, compusa din 14 versuri impartite in 4 strofe:
doua catrene si doua tertete, fiecarui vers apartinandu-i 11 silabe (endecasilabic) - des
intalnit in literatura italiana, spaniola, romana; 10 silabe (decasilabic) - in engleza; 12
silabe - in franceza (sonetul alexandrin). Rima sonetului clasic este imbratisata la
catrene (abba baab), iar la tertete doua versuri din prima strofa rimeaza cu unul din
urmatoarea (ex: cdc dcd/ ccd ddc/ cdd dcc). De mentionat (!), sonetul nu permite
repetarea cuvintelor, exceptie facand prepozitiile, conjunctiile, verbele auxiliare; iar
ultimul vers trebuie sa fie ca o incheiere sintetica, mai bine-zis, un fel de concluzie.

Termenul de "sonet", provine din fr. sonnet, it. sonetto, avand la origini
latinescul sonare (a suna). Sonetul apare pentru prima data la Curtea de Palermo a lui
Federic al II - lea, rege al Siciliei. Initial, in provensala, sonetul definea textul
recitat/cantat cu acompaniement instrumental.

La inceput, sonetul era format doar din doua strofe: o octava - avand un
continut lent, uneori grav si o sextina - aceasta, la randul ei, fiind mai vie si mai
variata. Avand sorgintea in folclorul sicilian, dezvoltandu-se sub influenta culturii
arabe si mai apoi a celei provensale "sonetul" a fost ilustrat de trubadurii Jacopo da
Lentini, Pier delle Vigne si de celebra "scoala siciliana", mai apoi de Dante, Petrarca,
Leonardo da Vinci, Musset, Goethe, Cervantes si multi altii. In literatura romana
primul sonet vede lumina tiparului in 1821 si este semnat de Gheorghe Asachi.