Dr.

Irineu POP BISTRIEANUUL

819

MONAHISMUL
Chivotul Neamului Românesc
Editura OMNISCOP
 Dr. Irineu Pop Bistriteanul
episcop- vicar

MONAHISMUL

Chivotul Neamului
Românesc

GH.ASACH
A S

6415
Editura OMNISCOP
Craiova, 1995
(8) 20143

CUVANT ÎNAINTE
Coperta I: Sinaia. Biserica mân stirii (1842)
constituie o realitate
distinctd. o
Monahismul rsritean
via de credinta
ascuns în Hristos" (Coloseni 3, 3). o
,viat realizeaz într-o relaie intima i iubitoare cu
desvar_it care se
efuz s urmeze calea
Dumnezeu cel personal i care
strälucirea spiritualitasii
rafionamentelor omenesti. El reprezint
acesteia.
Ortodoxiei i, în acela_i timp, îns_i fiinta
monahismul
In prozaisImul existentei noastre pamântesti,
cerurilor, iar existenfa
constituie mesajul perpetuu al Impåriei
noastr stearp.
monahilor este o oaz dumnezeiasc în viaja
Deosebindu-se de cel orienta, monahismul
ortodox nu,

este fondat pe dualism ontologic, pe experienja negativitäii

Toate drepturile pentru prezenta
ediie
Editurii OMNISCOP
Toate drepturile de
difuzare, inclusiv în Basarabia, apartin
Editurii OMNISCOPP
I.S.B.N.973 96109 - 4-3
un
necesitatea
materiei i existenfei în lume, pe ura de oameni, ci pe
sale spirituale
regásirii de sine a omului, a unificarii fiintei
ascendent
dispersate în lumea material i a progresulu spre
Dumnezeul Cel Unul în Treime.
Sfidand necesitaile istorice si sociale implacabile,
monahul îsi asum deliberat un mod de existent supraistoric.
trind dup ritmurile vesniciei i interioritasii, necunoscute de
aparin
majoritatea celor cufundai în petrecerea haotic, în fluxul
dezordonatsi efemer al deveniri.
Având în vedere c muli nu cunosc instituia sacr
(monahalä sau nu o respect dup cuviinga, vreau sá ardt care este
scopul i misiunea celor ce s-au lepádat de lumea cea desart ca
sã-L urmeze neîmprstiat pe Hristos Domnul, Mirele ceresc.
Monahismul trebuie sa fie cunoscut si preuit fiindca..tofi
Pärintii Bisericii au fost monahi i au tråit monahal" si, în ultim
instant. .,teologia ortodoxä e teologia Parinilor si teologia
Parintilor e teologia ortodexa" (Athonika Anthe Flori atonite, .. -

Atena, 1963. p. 27).

 MONAHISMUL
Fara monahism Ortodoxia noastr ii falsitic continutul.
Sfânta noastr Biseric este ascetic i. ca Trup mistic al lui
Hristos, trebuie s se reboteze întreag îm focul i apa tradiiei
duho vnicesti ortodoxe.
Doresc ca aceast succint prezentare a monahismului s
fie spre folosul i mângâierea celor ce iubesc viaja calugreasca,
dar, totodata, sa fie si spre luminarea acelora care privesc cu
indiferenta cinul monahal. Cu. toii trebuie sä stim c din PARTEA ÎNTÂI
desconsiderarea duhului ascetic monahal ce caracterizeaz viaa
Bisericii Ortodoxe decurg toate scandalurile i dezbinärile in
Biserica. diminuarea stinjeniei, înmulirea rtäcirilor în teologie i
in viata morala i spiitual a crestinilor.
Monahismul, al crui nucleu duhovnicesc este mistica MONAHISMUL - INIMA
hristocentric, a fost i este un conspect al Evangheliei, o expresie
palpabilä i dinamic a adeväratei antropologii crestine i o iradiere BISERICil
a adevarului _i frumusefii
Teologiei mistice.
Am nadejdea c aceast scriere va fi o cläuz mântuitoare
pentru cititorii ei, ajutandu-i s înteleag mai bine valoarea
spirituala a monahismului, care a adus i aduce atâtea servicii
Bisericii si poporului lui Dumnezeu.
Nu m îndoiesc de faptul c înfelegând deplin
monahismul nostru, prin el vom primi puternicul îndemn ,s ne
întoarcem spre lumea noastr interioar, sa con vorbim cu ea, s ne
rugám lui Dumnezeu, s ascultäm înäuntru nostru armonia negråit
a
universului, så ne izbvim de cele påmânte_ti, s respiräm ceva
din vesnicie" (Teoclit Dionisiatul,
Dialoguri la Athos, vol. I, trad.
de Pr. Prof. Dr. loan I. lc, Alba lulia, 1994, 129).
p.
Doresc, prin cele scrise în aceast modest lucrare, så aduc
un cuviincios
omagiu monahismului românesc care a finut tradiiile
noastre stinte, a pãstrat nestins humina credinfei ortodoxe, a
promovat curat arta i cultura autohton, meritându-si, pe buna
dreptate, numele de CHIVOT al Neamului nastru dreptmäritor.
23 august 1994 Dr. Irineu Pop Bistrieanul
Poiana Horea episcop vicar
 I. IDENTITATEA VIE II
MONAHALE

atât de
Calea iluminrii este atat de trudnic _i dificultaile
numai elementele cälugäre_ti cu
mari, mai ales în actualitate, încât
rar i exceptional vocaie, într-un mediu prielnic de austeritate
ascetic, ar putea nzui s ajung acel paradis al regsirii spirituale.
Viata noastr public, cu instituiile _i directivele ei, este stäpânit
de mentalitatea laic ce a czut ca o brum groas pe câmpiile
sufletesti:ale poporului nostru.
Una din soluiile capabile så transfigureze viata spiritualaa
a naiunii este monahismul, care tinte_te s creeze oameni de ca-
racter, buni, cuvio_i _i întelepti, dupå însa_i semnificaia original a

cuvântului ,calugr",
care în limba greac se tälmce_te ,,bätrân
frumos (Kalogheros). Aceast båtrânete frumoas provine, fr
îndoial, dintr-o
armonizare a viei suflete_ti i trupesti, träitä dup
un anumit îndreptar i într-un anumit mediu. Acestea sunt ob_tea
clugreasc _i pravila ei specific.
Cei ce tråiesc dup asemenea
rânduial dobândese o calitate ce
se manifest în frumusetea lor
spirituala, o frumusete care salveaz
lumea. De aceea, de_i monahii
aufugit de lume, ei suntinvadatide lume. Prin prezenta lor în mij-
loculsecularismului acestui veaç, monahii dau oamenilor o pild
vie a felului cum poate fi interpretat viata, altfel decât avizând-o
exclusiv la rosturi
terestre.
Ei, prin iubirea lui Dumnezeu, devin
säla_uri ale Sfintei
Treimi, se
împrt_esc din valurile harului
divin,
scopul transfigurri, o întreag lume a finantelor,adäpând apoi, în
poftelor, a nevrozei colective, a
a
ambiilor i
pasiunilor nebunesti _i a
 10
MONAHISMUL
lume de umbre, gust adevrurile MONAHISMUL 11
erotismului dezafectat. Pärsind o
tuturor calea întoarcerii spre
Jumii divine, ardtând, prin aceasta, la aceast ,,secularizare"
_i femei început s se întoarc de
au
Impararie.Deci folosul societii a se elibera de confortul
noastre va fi mare dac în cuibunile prsind cetäile _i- intrând în pustie, spre în totala
care îi ameninta
s-i înghit, ca s träiasc acolo
mänästire_ti presrate pe plaiurile tärii, din evlavia ctitorilor dependentä de Dumnezeu.
voievodali, säla_luiesc oameni îmbunät titi care vor fio statornica
Ruptura lumea nu este o simpl fugå de apropierea
cu
chezasie a dreptei credine, iar fäga_urile lor adev rate oaze de
oamenilor, ci o dorin de construire a unei lumi noi, de anticipare|
reimprospätare sufleteasc. Monahismul poae forma-cum arta
mitropolitul Nicolae Balan -personalitai cre- s tråiasc exclusiv a Cetaii cere_ti.
Locurile pustii sau retrase erau socotite de monahi
între lumea profan _i Imprie. In
pentru scopurile spirituale ale Bisericii _i s contribuie la marea drept o zon intermediar
exilul locului retras, acest om cálätor (homo viator)
era angajat|
oper de înnoire a fortelor morale ale naiuni".
într-un pelerinaj spre a c uta originea sa cereasc .
Dac monahismul pårse_te lumea, aceasta o face ca s o Comunitatea monastic are o vocaie special în
binecuvânteze din pustie _i s o poarte în rugciune neîncetata.| Mai întâi de toate ea este un semn, o
Ajungând la o înalt träire duhovniceasc, monahul desvâr_it comunitatea de credin.
Aceasta este cu
poate s se întoarc la oameni _i s le vestesc ceea ce a väzut în paradigm, o anticipare i pregustare a Impäriei.
totul adevrat întrucât, de-a lungul istoriei, Bisericile au fost ispitite
Dumnezeu L Hausherr, Sfantul Simeon Noul Teolog, Orientali fac compromisuri cu lumea, s-_i asigure un loc
prea u_or s
Christiana, XI, cap. XXx). lini_tit si confortabil în societate, garantat de autoritti, i a_a s
Avand deplin convingere de utilitatea monahismului _i caute s scape de tensiunea necesard dintre istorie _i Impria lui
de castigul care acesta îl confer comunitii
ecleziale,
spiritual pe
ne-am gândit s-i
Dumnezeu. în astfel de situaii, comunitatea monahal are
facem o extins ilustrare, prezentând, pentru îndatorirea de a vesti Impäria lui Dumnezeu _i de a vietui ca un
începutientitatea viefii monastice. semn al înmpräiei care vine c a o paradigm a Parusiei.
Prin cuvintele ,,Oricine voièste s vin dup Mine, s se Printr-o via orientat cätre Prietenia divin _i marcat de
lepedede sine, s-_i ia crucea i s-Mi urmeze Mie"(Marcu 8, 34), asceza eshatologic a veacurilor primare, monahii fac din fiinele
Mantuitorul nostru lisus Hristos adreseaz chemare la ascetism.
o Jor proprii a_teptarea fericitä a Parusiei.
Ne învaj c suntem chemai afar din lume, din
preocuparea de Prezenta unui cälugr în lume poate fi numai un paradox.
bani _i ambiii, suntem invitai s renunfm la
plasarea sinelui ( El este pelerin (I. Petru 1, 1; 2, 11) care nu apartine lumii |
un
nostru în centru _i la pretenia ca lumea s
graviteze în jurul nostru.
Este o chemare ctre fiecare cre_tin, dar, din
acesteia dar, totu_i, se gäses_te în ea (l1. Corinteni
5, 6-7).|
primele veacuri ale Adeväratul monahism este, de fapt, cre_tintatea autentic..
cre_tinismului, au fost unii care au rspuns acestei chemri într-o Convertind patimile, prin efort ascetic, monahii
manier acut, pårsind bunurile pämânte_ti care ar îmbrcarea sufletului în form divin _i, în acest pregtesc
putea s-i tin fel, stimuleaz pe
legati de aceast lume _i cutând faa lui Dumnezeu. cre_tini s se înalte spre idealul desvâr_irii. Monahii
Monahismul a aprut în veacul al IV-lea, când persecuia vederea toate ale pämântului, calc ,trec cu
Bisericii cre_tine de cätre Imperiul roman a încetat în seam bogia, peste plcerile trupuiui, nu iau
fost acceptat. Viaa a
i cre_tintatea a slava _i cinstea din
partea oamenilor, socotesc c
devenit u_oar _i comod, iar nevoia de o purpura regal nu se deosebe_te întru nimic de
Credint arzätoare, jertfelnic a devenit mai iar pietrele preioase pânza de påianjen,
puin aparent. Bärbat se aseamnn cu
pietrele de pe trmuri"
(Teodoret al Cirului).
 13
12 MONAHISMUL MONAHISMUL
este numit de Sfinii Pärini .chi El s dobândeasc libertatea
pcatului (Galateni 5, 13).
vrea
Chipul vieii calugre_ti Pårinii väd în viata ci o caut pe ceea ce va
asem nare cetatea stttoare,
pul iètii îngere_ti". Prin aceast pelerinilor care nu au aici
calugreasc reoglindindu-se chipul vieii _i al tririi cetelar
s vin (Evrei 13, 14).
Monahismul adopt iar_i în Biseric
Prin principiile
al celor får de
îngere_ti, trupuri puteri. Starea monahului adevarat m rturia mucenicilor din veacurile primare.
cu ochi muli _i serafimilor celon pentru Dumnezeu _i pentru
este asemenea heruv imilor celor
cu câte _ase aripi care, neîncetat, aduc laud buntii lui Dumne
lepdarii de lume _i disponibilitile eshaton înäuntrul Bisericii _i
semeni, monahul mrturise_te despre
profetic, indicând calea
zeu. Cci, dup cum îngerii nu se las atra_i de lucruri vremelnice
astfel exercit o slujire cu adev rat
la fel _i monahul nu trebuie s se alipeasc de nimic din cele vTe Este devotamentul radical al martirilor
evanghelic a Impäriei.
melnice _i striccioase, ci s rämân
pân la sfâr_itul vieii slujind care asigur c porile iadului nu vor birui Biserica.
monahul este
pe Dumnezeu. Monahul _tie a_a cum
subliniaz printele Nicolae
-

Luptând pentru stpânirea patimilor sale,

Steinhardt-c : ,nu poate vedea omul frumuseea care este înâun- uneori fericit i träie_te ca în rai lâng Dumnezeu, iar
alteori plânge
trul su pân ce nu dispretuieste _i urá_te frumusetea toat care este dore_te ca toi oamenii s se|
pentru întreaga lume, fiindc
în afar de el. i nu poate omul privi cu cuno_tin spre Dumnezeu mantuiasc. Sfântul Siluan Atonitul spune: ,,Vei zice, poate, c nu|
påna ce nu S-a lepdat de lume în chip desvâr_it". El este un rebel mai sunt monahi care se roag pentru întreaga lume: dar eu îli voi
astfel de oameni,
al lui Dumnezeu, iar ,,mânästirea este un cer pe påmånt", cum spune c atunci când nu vor mai fi pe pmânt
atunci va fi sfâr_itul lumii, mari nenorociri se vor abate asupra ei i
precizeaz Sfântul loan Scrarul.
Radacinile vieiimonahului sunt în cäin _i credint, într- aceasta se întâmpla deja. Lumea däinuie, subzist prin rugciunile
Sfintilor. $i monahul este chemat, de asemenea, s se roage pentru
o pepetud metanoia, în care el träie_te realitatea cderii
firii umane,
precum _i noua realitate a mântuirii în Hristos, la care el participa întreaga lume. Iat slujirea lui. Pentru aceasta nu-l supraîncrcai cu

ca membru viu _i activ. Straiele negre ale monahului ortodox preocupårile i grijile acestei lumi care l-ar întoarce de la
sim-
bolizeaz aceast stare permanent de pocäin. , Dumnezeule, mi- rugciune".
Monahismul preia sufletele chinuite _i traumatizate
lostiv fi mie, påcâtosului(Luca 18,13) este rugciunea monahala pentru care a murit Hristos" _i le prezint sntoase _i cinstite la
prin excelen. Haina este un semn de doliu _i reaminte_te
purtätorilor ei c acestia ar trebui ca în orice moment al fiecrei zile Domnul, ,,scotând, astfel, oameni vrednici din nevrednici". De
s moar påcatului i så rastigneasc egoismul din ei în_i_i. Dar,în asemenea, el druie_te Bisericii cadre formate din personalitäi nu
timp ce straiele acestora sunt negre, fetele lor sunt radioase. Ei. atât foarte înväate, cât închegate duhovniceste _i apte de
traind o continu metanoia, în credint i în umilinä, redobândese iluminrile Duhului Sfânt, cum arat istoria Bisericii.
harul _i apa Botezului în lacrimile ,,bucuriei dureroase", cum In ortodoxie viaa _i mrturisirea comunitailor monahale
Sfantul loan Scrarul. Cu cât taie omul mai mult
spune au zmislit cultul, teologia, spiritualitatea
mângâierea din _i slujirile pastorale _i
lumea aceasta, cu atât se face vrednic a se bucura de apostolice ale Bisericii, de-a lungul veacurilor. Fiecare perioad de
întru Duhul Sfânt. Aceasta e adevrata cin,
Dumnezeu reînviere în viaa spiritual a Bisericilor a fost marcat de o
care, dupä Sfântu
Ioan Damaschin, este ,,întoarcerea din robie reînnoire corespunzätoare în viaa ob_tilor monahale.
spre Dumnezeu" (P.G. Propä_irea
94,976 A). duhovniceasc, în Biseric, poate începe astzi numai prin
Refuzând, prin voturile monahale, de a-_i conforma viaa revitalizarea ob_tilor cälugre_ti, care vor constitui
granitul vietii noastre morale. pentru viitor
dup modelele acestei lumi, monahul urmåre_te eliberarea din robia
 MONAHISMUL
15
supravietuirea acestuia
pe pámånt _i
reîntoarcerii omului a asigurat Dumnezeu.
mânia lui
lui s fie nimicit de
a împiedicat ca viata
Mare a instalat Biserica în
Concordatul lui Constantin cel
,tihnit", ca protejat de
oferindu-i un statut legal i viata
Istorie,
pe care martirii o
I1. EXODUL DIN LUME
m rturia
stat _i de legile acestuia. Inc de atunci, trecut în
lucru necesar _i ultim al vietii a
MARTURIE A IUBIRII faceau ca pe unicul
monahism i s-a transformat în ministeriu harismatic al
fi considerat ca
maximalismului eshatologic. Starea monahalä va
botezul a'scezei" ia loc ,botezului
un al doilea botez. Astfel, ,

Monahul este un om care a ie_it din lume a_a rmâne, în Sfântului Antonie" citim c
sângelui", propriu martirilor. In ., Viaa la sfinenie
sensul c elaemigrat ve_nic _i definitiv din casa sa printeasc cal acest al monahismului este primul care a ajuns
printe
locuiasca în oer. Este un exod asemäntor cu acel al lui Avraam confortul imperiului asigur
far guste mucenicia. Exodul din
s
nu este în
din Urul Caldeei, de_i nu inspirat ca al lui AVraam de o voce auzi-
,bucuria dureroasä" oferit de Hristos, a Crui împrie
bila sau viziune, ci, mai degrab, de o chemare venic. Pe aceasta lumea aceasta.
o simte el în adancimea omuiui nou zidit de Hristos prin Inviere, în Avraam aUrul Caldeei ne_tiind unde merge. De
prsit
care Domnul a suflat pe Duhul Su cel Sfant _i înaintea cruia sunt
fapt lui nu-i psa deloc încotro se duce pentru c plecarea sa
deschise porile cerului. Ca Avraam, odinioar, el pleac fr s _tie dep_ea conceptia lui spaial. El a ie_it spre a merge cu Dumnezeu
incotro, nici pentru ce, dar _tie c poart în inima lui o limbä de
foc. In aceast clätorie entuziast nu poate decât s reia cuvântul
în locul ales de Acesta. Numai cand Avraam a fost în
stare s se
a_eze Dumnezeu a putut el s abandoneze casa sa _i nu
cu
înaripat al Sfäntului loan Scärarul: ,eu merg înainte
cântându-Til viceversa.Tot a_a, abandonand lumea, monahul reprezintä
S-ar putea párea altora sau monahului însu_i c el este un
fugar de la responsabilitäile lumii sau c ar vrea s scape de
prototipul umanitaii în sensurile ei cele mai nobile, preferând s se
sälä_luiasc cu Dumnezeu _i arätand de_ertäciunea chipului acestei
datoriile pe care le consider împovärtoare. S-ar putea prea c lumi înainte ca ea s dispar.
dezerteaza dup un _oc care a pus capt încrederii în el însu_i ori în Acest atlet al pustiului, luptând în posturile cele mai|
altii sau din cauza unui simfämânt nvalnic de vin ce l-a împins pe avansate, prefer sä-_i träiasc viaa în comunitate, aläturi de ali
el spre osteneala _i
singurtatea monahal. De asemenea, s-ar putea monahi, spre a vesti împreun societile viitoare, care
párea monahului cä el práse_te lumea din iubire pentru Hristos ori construindu-se în locul acestei lumi, sunt
în dorinta de negaia radical a|
retragere pe drumul sfineniei. societii profane, cum arat Paul Evdokimov (Vârstele vieii
Onicare ar fi cauzele pårsirii lumii exist una spirituale, Bucuresti, 1993, pp. 95-96).
comuná, ascuns în spatele fiecrui exod din lume de ctreradical, Cea mai rea experien din cursul istoriei omenirii a fost
om care doreste s devin cálugr. Aceast cauz este
orice atunci cand Adam si Eva au fost
reintoarcerii omului la Dumnezeu care natura instinctul Dumnezeu i îngerul i-a îmboldit s
izgonii de la vederea lui
pe uman îl poartà in Grädina Edenului.
însá_i existenta sa i care apare în fiecare om din aceast lume ca Tot a_a, nu exist în istoria omului o prseasc
aleas _i mai nobil ca atunci când unexperien
cu Dumnezeu mai
stare de pocinä fatá de Dumnezeu. Numai instinctul ontologic alo tânr påräse_te lumea total,
în deplin libertate i de bun
voie, întorcându-se la Dumnezeu cu
16
MONAHISMUL MONAHISMUL
17

dorinta fierbinte s locuiasc

cu
El pentru totdeauna. In schimbul peste toat puterea vrjma_ului "(Luca 10, 19).
,,Domnul nostru ne-
acestei lumi efemere, cu
toate grijile i tulburårile ei, obine viata a lásat ceea ce El însu_i a
fäcut când a fost ispitit de satan", spune
cu toate desftrile
ei. A_a înfelegem noi exodul Evagrie Ponticul. De la începuturile lui monahismul a înteles spiri-
ve_nic de Hristos în pustia
calug ului spre mânästire. tualitatea ca pe o continuare a luptei începute
monahismul este plintatea Hristosului
In mod istoric monahismul se explica, înainte de toate, ca Carantaniei. Iat, deci, c
celor patruzeci de zile,
a Hristosului
revolta cea mai radicala împotriva
råului i a influentei sale în lume
pustiei care era plin de Duhul, Prin urmare, monahul nu
si printr-un ,nu" categoric în fata oricrui compromis, oricrui
a
Hristosul postului, izol rii _i singurtii. ci el smulge lumea spre
conformism. Tria sa, într-adevr evanghelic, impune abandonul evadeaz din lume, chiar dac a_a. pare ,
formelor confuze, echivoce ale acestei lumi _i sugereaz formarea Dumnezeu. exodul
In monahul nu fuge de oameni, ci de sine,
su,
unei ceti a clugärilor la marginea acestei lumi. Nostalgia a_a încât s-i poat
aduce pe toi oamenii la Dumnezeu.

lui Dumnezeu se opunea prea omenescului Imperiu Din totdeauna în Biserica Ortodox s-a putut vedea relaia
Impriei monahale nu sunt
numit, poate prea repede, Imperiu cre_tin. strans dintre mân stire _i parohie. Comunitäjile
Ele sunt,,locuri înalte|;
Pärsind lumea _i a_ezându-se cu Dun ezeu, monahul| ,,ordine" sensul occidental al termenului.Biserica
în
de închinare _i hran duhovniceasc în local, la care
primeste energia necesar ca s biruie eul i numeroasele obstacole,
oamenii vin ca s fie reîmprospätai, în ambiana iubirii generoase
spre a spori în iubire i sacrificiu. A_a îsi poate îndeplini zilnic|
Un înger descoper lui Avva Pahomie c ,,voia lui
instinctul reîntoarcerii omului spre Dumnezeu, ,ca så împlinesd Dumnezeu este aceea de a te pune în slujba oamenilor". Pahomie
fagdduinfele mele zi de zi"(Psalm 60, 8). însu_i va spune mai târziu c ,iubirea de Dumnezeu const în a ne
Prin virtutea Duhului _i prin regenerarea spiritual omul }
ridica suferintele unii altora". Astfel, monahii nu trdeaz datoriile
este ridicat la demnitatea primului Adam", spune Sfantul Macarie Ei vd
umane, ci descoper aici dimensiunile Impriei.
într-una din omiliile sale. Prin asceza lor se atenueaz efectele desvar_irea în teama ,,de a nu rni dragostea, oricât de puin", curm
întinárii originare i se manifest puterea duhului.
Când Domnul a ieit din lordan, plin de Duhul Sfant, a
se exprim Sfantul Casian.
Poarta de mrgritar a desvâr_irii este dragostea. Dragos-
plecat adánc în pustia lordanului, postind _i retrgându-se de lume tea este nu numai cea mai mare virtute sau putere cre_tin,
si de oameni, de rudenii i chiar de ucenicii Si. În timpul celor pa- dup
cuyantul Sfântului Apostol Pavel; ea este însu_i Dumnezeu, dup
truzeci de zile a pärsit toate acestea de dragul lor. El a luat umani-
spusa Sfantului Evanghelist loan:;, Cel ce nu iubeste n-a cunoscut
tatea cu Sine, în Sine, din lumea care o în_ela _i a adus-o din Casa pe Dumnezeu, caci Dumnezeu este iubire" (I. Ioan 4, 8). Daca
ei påmänteasc pentru ca s se a_eze cu ea în pustie, cu Tatäl, de-
cre_tinul obi_nuit, lipsit de dragóste, nu se mântuieste, cu atât mai
parte depoftatrupului, de pofta ochilor _i de trufia vieii. în acest
exod i fericit solitudine, Hristos i-a dat omului biruina Sa
mult nu se mântuie_te clugrul lipsit de dragoste. De ce? Deoarece
asupPr cälugrul, ca urmátor al lui Hristos, de_i e asculttor ca Hristos
Satanei în cele trei btälii care erau punctele släbiciunii de_i e feciorelnic ca Hristos, de_i e srac ca Hristos, totu_i, dac nu
s
infrângerii lui. Dup Sfantul Irineu, ispitirea din Carantania a esuat arde de focul dragostei pentru Hristos _i pentru fraii säi, oamenii,
s facá din om un sclav definitiv
(impotriva ereziilor, V, 20, 2).
atunci, biruina luí lisus orienteaz lupta Bisericii _i elibereaza
D nu se
poate ridica pån la vrednicia mântuirii. Calugrul a venit pe
lume la loc de pustnicie sau în mânstire nu
adevratul credincios de orice atac al satanei. Caci Domnul a pe
c
pentru ur_te lumea,|
ci pentru ca s
clar:,,lata, V-am dat putere s calcai peste erpi _i peste scorp Z1s"
se roage pentru mântuirea lui _i pentru mântuirea
6T143P
 18 MONAHISMUL
voie i cu mai mult avânt. Asa cum
semenilor cu mai mult
disprefuitor al lui Dumnézeu, tot asa
clugärul lene_ este un

calugr du_mnos este un vrjma_ al lui Dumnezeu. Pástorul u

Hermas precizeaz c oricine va omite sa ajute un om în tristete va
fi responsabil de pierderea lui. Adevratul monah este acela care. in
viaa prezent, nu posed nimicafar de Hristos. Insà cel care are in
inima luio urma car demic deräutate este nevrednic de dragostea III. VOTURILE MONAHALE
lui Hristos. Nimic nu înaltä, nu înfrumuseteaz i nu îndum-
nezeie_te pe un cälugr ca dragostea fa de toi _i de tóate: de la
firisorul de iarb _i de la gandacelul cât vârful de ac pån la om i
Viata monahal se explica, în întregime, prin setea dupa
pån la Dumnezeu. Calugrul îmbuntit are o excelent tandret Dumnezeu. Dac am dori s o definim, am putea spune c ea este
ontologic, adic acea iubire evanghelic fa de orice creatur a lui
gradul intensitii acestei dorinte _i însetri dup Dumnezeu.
Dumnezeu. ,Ce este o inim iubitoare?" întreaba Sfântul
-

Isaac/ Aceasta deoarece smerenia, înainte de toate, este puterea care

Sirul. $i tot el rspunde: ,,Este o inim care se aprinde de iubire plaseaz axa vieti noastre în Dumnezeu _i nimice_te, în modul cel
pentru întreaga creaie, pentru oameni, pentru påsri, pentru fiare mai radical, orice spirit al resentimentului _i egocentrismului. Este
pentru demoni, pentru toate creaturile..., mi_cat de o milä infinita arta de a te afla exact în locul tu. Evanghelia ne ofer doua
care se na_te în inima celor ce se împärt_esc de Dumnezeu imagini: aceea a prietenului Mirelui si aceea a slujitorului lui
(A.J.Wensinck, Scrieri mistice de Isaac de Ninive, p.341). Cine are Dumnezeu.
aceast harism ,,nu mai condamn nici pe päcto_i, nici pe fii In rzboiul nev zut pe care îl poart ascetii (împotriva
acestui véac.., el dore_te säiubeasc _i s adore fr nici o deose-
uneltirilor diavolului), atentia este atras ctre sursa spiritualä a
bire", cci ,,el va socoti, dup Dumnezeu, pe toi oamenii ca pe räului. Paäcatul vine din
Dumnezeu" (Evagrie Ponticul, P.G. 79, 1193 C).
nu
planul inferior, de jos, ci de sus, din
planul spiritual al îngerilor czui. De aceea, asceza este, înainte de
Lumea actual î_i dä tot mai mult seama de valoarea i toate, supremaia
marele rol pe care îl pot juca mân stirile. Nu e vorba aici de
spiritualitii asupra materiei _i psihicului, fära
îns a le distruge.
considerente de ordin istoric. Din acest punct de vedere _tim c
Monahul este con_tient de chemarea lui. Este convins
ci
poporul român, general, a avut, pân în epoca contemporan,
în aceasta vine de la Dumnezeu, c el
un mare respect i iubire pentru mânstiri _i calugrii adapostii în aparine
Dumnezeu este Stäpånul lui _i, astfel, î_i. ia
lui Dumnezeu, c
ele"(tefan Mete_, Manstirile asupra lui sfaturilee
românesti din Transilvania s evanghelice ca pe ni_te mijloace de desvâr_ire, hotärându-se în
Ungaria, 1936, p. IX). Dincolo de lectia trecutului îns, prezentul mod liber s depun
jurmânt de predare înaintea Mirelui ceresc.
este acela care ne arat de ,însetat" este sufletul cre_tinilor a
cât Viaa monahal st în asumarea liber a celor trei,
apele limpezi" ale duhovniciei. Nicieri nu poi s te îndestuc voturi monahale: srcia de bunvoie,
legminte sau
mai bine de izvoarele dumnezeirii castitatea sau fecioria _i
decât în preajma mânstirilor a si ascultarea sau supunerea necondiionat. Ele sunt semne
duhovnicilor care sälä_luiesc în ele _i care, reflectând lumina ale ascezei
purificatoare care genereaz virtutea _i autentice\
cre_terea
umnezeu, lumineaz lumea _i creeaza în mijlocul ei valori duhovniceasc. $^i tocmai aceasta este
Impåräiei ceresti. duhovniceasc. Printr-o lupt necurmat, adevrata via
care pe Sfântul Nicodimn
20 MONAHISMUL MONAHISMUL
21
Sfântul Simeon Noul
Aghioritul nume_te ,,rzboiul
o
nevåzut", monahul dobânde_te Cel ce nu posedtuturor".
nimic devine ca

darurile Sfântului Duh. Aceast dubl Dreptul Simeon, Prooroci a Ana,

spiritualizare se degajä limpede din rugciunea
mi_care,Imprate
de purificare _i
ceresc", Teológ: ,fratele s rac al Fecioar Maria sau s racii lui IsSrael stau în
tamplarul Iosif i Sfânta
când zicem Sfåntului Duh ,Curte_te-ne de toat întinäciunea", dar dar ei sunt deja bogai în Dumnezeu, cci
a_teptarea mângâieri,
si ,Vino _i te säla_luieste întru noi". 2, 25).
,Duhul Sfant era peste ei"Luca
Träind dup aceste trei voturi, aceasta nu însemn c Prin srcia de bun voie cre_tinul se poate ridica peo
Sår cia de bun voie
monahul renun la propria sa persoan, ci, dimpotriv, el î_i treapt superioarä pe scara desvår_irii.
verifica _i fortific puterile lui suflete_ti de a pune stpanire pe înseamn renuntarea ori înfrânarea plcerilor pe care ni le da
el de bun voie face rob al materiale sau afirmarea întâietii spiritului
trup, subordonându-l sufletului. C ci se
st pânirea bunurilor c cel s rac de
lui Dumnezeu _i nu al patimilor. asupra materiei, asupra
averii. Fr îndoial
morale
grijile _i primejdiile
iPrincele trei voturi monahul leag, ci- se elibereaz .
nu se bunvoie, fiind, prin aceasta, scutit de
are mai mult rgaz _i mijloace mai lesnicioase
El poate oricând s se întoarc spre lunme _i- s spun despre la care duce bogia,
care le-a väzut în Dumnezeu. pentru a se de curirea
îngriji _i înäljarea sufletului s u.
minunatele lucruri _i splendori pe
la statura b rbatului desvâr_it Eliberat de greutatea _i de grija posesiunilor materiale
Dac el _tiut sä creasc pân
a
atunci lumea îl va asculta _i va monahul înva tot mai adânc c el nu are nimic _i nu este nimic
umblând întru ,înnoirea vieii",
fr iubirea _i harul lui Dumnezeu. Punându-_i toat ndejdea în
înv ta multe din mesajul su profetic. pronia divina, el este convins c totul apartine lui Hristos i este
doar o umbr a acelei bogáti pe care prezen a Sa o revars în
1. S r cia sufletul lui.
mai
nu înseamn poseda nimic, ci,
a nu
Votul s r ciei bani fie alte
înseamn s nu fii posedat de nimic, fie 2. Fecioria
ceea ce este
degrab, înseamn fii liber de s
s r ciei
lucruri lume_ti. Votul lui lisus deplin: ceea
ce Cei ce cred ca fecioria este o simplä curfie trupeasc cad
s spui rugaciunea
meu. Este în
al meu", a fi capabil ceea ce este
al t u este al gre_eala obi_nuit în gândirea apusean de a disocia trupul de
este al m e u
este al t u _i plinirea lui;
lumea
suflet. De
fapt, räsäritul nu cunoa_te o astfel de distincie.
El
este pámântul si
recunoa_terea c ,
al Domnului
S r cia de bun voie vorbe_te despre persoana uman , nu despre o dihotomie
ea" (Psalm 23, 1). suflet-trup. Votul srciei este deci, în primul rând, castitatea
locuiesc în adev rat rugciunea
si cei c e a tri real _i cu cugetului (a nu gândi ru),a inimii(a nu simti r utate pentru
înseamn s fii capabil la fiecare dumnezeiasc
o ofer nimeni),a limbii(a nu vorbi ru),a urechilor (a nu voi s asculi la
Biserica adunat Tale, Tie li
Tale dintru ale
care
euharistic pe învinuiri false împotriva cuiva) _i a ochilor
epicleaz : ,Ale (a nu invidia, a nuu
Liturghie, chiar dup
vedea rul). Dup aceea vine fecioria trupeasc.
aducem de toate _i pentru toate". în acest sens, înelege Ea este strduina de a recaptura deplina artare
s fie s rac", ,ca h a
caut ,
Cine
lui Dumnezeu în întrupare: împriei când toat creaia este restaurat în
puritatea ei. Fecioara
semnifica ia
de sine
golirii a
cu s rácia Lui sa v Maria este prototipul nostru aici: fiind
c a voi deschisä aciunii Duhului,
bogat find, pentru voi a såräcit,
säräcia este golirea
de
S Ea a fost capabil sä zmisleasc
pe Cuvântul _i s-L
imbogati i" (II.Corinteni
8, 9). Deci prezinte pe
El
Domnului nostru
lisus Hristos.
asem narea
pentru alfii în
22 MONAHISMUL
MONAHISMUL 23
omenirii. Fiecare din noi este chemat sa devinå un p mânt
feciorelnic în care Hristos lisus e zåmislit i prezentat altora toti; de aceea nu se ru_ineaz s-i numeascä pe ei
dintr-Unul sunt
Monahul caut s triasc acest mister deplin. zicând: «Spune- voi frailor mei numele 1ãu. In mijlocul
frafti.
Fecioria înseamn uitarea de sine, renunarea la Bisericii Te voiluda» "(Evrei 2, 1-12).
a servi ordinea spiritului. Cu alte Dac sufletul nu se pred voii lui Dumnezeu, el nu va gsi
perpetuarea fiintei tale, pentru
cuvinte, ea este realizarea vieii îngereti pe påmånt; îngerii nu se nicieri pacea, chiar dac ar pzi posturi aspre _i s-ar închina în
însoar i nu se mit. rugciuni. Cel ce acuz pe ceilali de faptul cä îi fac repro_uri nu
adevärata
Spre aceast puritate integral, angelic trebuie s tinda întelege c sufletul lui e bolnav _i c nu repro_urile sunt
monahul, s devin duhovnicesc pân în trupul lui. Acest lucru e cauz a suferintei lui. Cel cruia îi place s-_i fac voia proprie nu e
deloc întelept, dar cel ce e asculttor va înainta duhovnice_te
posibil având curia inimii, pe care Origen o numeste ,castitatea
sufletului" (P.G. 12, 728 C). Prin castitate monahul se întoarce la repede, cci Domnul l iube_te.
acea putere natural paradisiac. Ascultaraéste, în realitate, cel mai greu de realizat dintre
Eliberat de legturile familiei, monahul se concentreaz cu cele trei voturi monahale. renuntarea a la
Ea înseamn totala tine
toatá inima în cautarea lui Dumnezeu. Prin aceasta nu devine rece insuti, uciderea voinei proprii i acceptarea nelimitatå voinei lui .

si neiubitor fat de semeni, ci îi serve_te i preuie_te pe toi cei Dumnezeu Ea rezum, de fapt, pe celelalte dou, voturi, fiindc atât
Creati dup chipul lui Dumnezeu _i mântuii pfin Jertfa i Invierea saraciact _i fecioria nu sunt decât acte eroice de voin. A te
lui Hristos. lepãda de lume _i de tine însui _i a te împreuna cu Hristos, a träi în
Dumnezeu sau a face ca Dumnezeu s träiasc în tine, este a
confunda voina ta cu voina lui Dumnezeu _i a deveni, cu fiinta ta
3. Ascultarea
întreag, instrumentul de execuie al voinei lui Dumnezeu.
Ascultarea înseamn predarea noastr în iubire _i pocint
lui Dumnezeu, înseamn sã murim noi în_ine a_a încât El s
tráiasc în noi. Noi ne ridicäm îmbrácai cu dreptatea Sa dup ce
ne-am ridicat din legturile _i cursele vanitii _i egoismului. Nou
ni se dá ve_måntul crinilor tarinii _i hrana päsrilor cerului i nu ne
K Prin
persoan, luându-_i
trei voturi monahul
aceste
_i
se leapd de propria sa
crucealuptându-se ca pes-L umeze
mai îngrijiorm de ce vom mânca _i de ce vom bea _i cu ce ne vom Hristos, care a trit în srcie,
neavând unde s-_i plece capul, în
îmbráca. In acest fel vom porni pe calea spre Impräie feciorie _i în deplin ascultare fat de Tatl Su cel
p_ind pe ceresc pân la
urmele Domnului (Matei 6,24-34), îmbräcai într-un ve_mântnou moarte, i înc moarte pe cruce (Filipeni 2, 8).
pe care ni-l da El, vesmânul smereniei i al blandetii. Prin depunerea voturilor, monahul s-a
nou _i
angajat pe un drum
Ascultarea fa de alii în comunitate este cura împotriva ascendent, convins c ,,oricine pune mâana pe plug i priveste
îm urm nu este
egoismului. Aceasta nu înseamn c noi nu avem preri, c nu potrivit cu Imprfia lui Dumnezeu" (Luca 9, 62).
Prin tunderea prului su, el devine un consacrat
avem punctul de vedere. Ascultarea în iubire este o lupta
nostru care aspir spre
ceva ultim. De aceea se
constantá _i noi suntem
instruii în ea treptat. Este opera secreta a supune de bunvoie exigenelor absolute
Duhului Sfânt în noi _i ea ne ale Evangheliei, con_tient c orice
înva ce este paternitatea u înseamn regres.
oprire în urcu_ul vieii spirituale
Dumnezeu: .,pentru c i Cel ce sfinteste _i cei ce sunt smuts
24
MONAHISMUL
unor Sfini cälugria înseamna traire
Parini c derea
de la aaceast räire
ti
Dup pärerea _i
Dar
în cer înc
din viaa
p mânteasc .
råi din înaltimea l
viat d
înalt este întocmai
ca i caderea ingerilor
oricat de aleasa ar fi viaa
in adancul întunericului. $i, cei
ala,
oricât de glorios este trecutul ei, dac ce o reprezint nu
atunci toata Viefuirea lor este aranm
nätrunsi de sfintenia vieii
ei,

r sun toare _i chimval

r sun tor.
IV. PASTORA IA SPECIALÄ A
Cultura ascetic opereaza
un echilibru perfect, eanu e
MONAHILOR
o simpl
nimicire paimilor, ci vindecarea
a
niciodat
ascet este un indrågostit pasionat de
conversiunea lor. Un adevrat
de creatura Sa, lucru pe care clugrul îl poate dovedi
_i
Din perspectiv arhitectonic, mânstirile/sunt, functional
Dumnezeu
traind pe linia voturilor depuse.
Monahul este un osta_ voluntar al lui lisus Hristos, Crujal construite în vederea Dumnezeie_tii Liturghii/Intregul edificiu
Fiecare monah este un far aprins monastic apare ca un cântec de laudä arhitectural, o liturghie
i-aînchinat întreaga fiin. cântat în piatr. Chiliile monahilor graviteaz în jurul bisericii, ele
trebuie s fie astfel
-
menit s lumineze locurile primejdioase de pe formand, împreun cu biblioteca, trapeza i alte clädiri comune, un
acestei viei. Monahismul numai astfel este un factor
întreg organic a crui inim este lca_ul, în care liturghia este
marea

putemic care pzeste viaa cre_tintii împotrva uneltirilor cântat 24 de ore din 24.
a Bisericii i adevrata trire
diavole_ti _i apr dreapta învtur Fiecare element al vietii monahale are propriul sâu loc in
a filor ei. oficiul liturgic. De aceea, cand träie_ti conform programului zilnic
al mânstiri, când te preumbli prin a_ezmânt, simi c gravitezi în
jurul a ceea ce este singurul necesar. Intri cu gândurile tale,cu
cu bucuriile tale, cu trupul _i sufletul tu în Stânta
grijile tale,
Liturghie, pe care mânstirea o ofer pentru toat lumea.
Viata întregii comuniti este o imagine vie a Invierii lui
Hristos. Prin Invierea Sa, Domnul a distrus puterea morii i
l-a
transferat pe Adam i toat omenirea captiv în
acela_i fel, Sfânta Liturghie înal
viaa Impâriei. In
viaa noastr spre Impäräia care
se coboar la noi, iar läca_ul bisericesc al mânstirii,
su
prin desenul
arhitectonic, prin forma sa, ridic toate edificiile fizice _i e
îndreptat spre pace, spre lumin _i spre sfinenie. Aceast trecere
din moarte la viat, de la
rstignire la înviere, caracterizeaz viaa
comunitii monahale _i radiaz din ea spre întreaga lume.
Prin cuvantul ,de vrei s fii desvâr_it, vinde tot
monahii
ce ai",
înteleg: ,vinde tot ce e_ti" -

adic jertfe_te-ti propria

26 MONAHISMUL MONAHISMUL 27
finta. Dup ce a dat tot ceea ce avea, monahul ofer tot
_i devotai în
al ceea ce duhovnicesti, precum _i lucr tori disciplinai
este. Este aici acel ,unic necesar"
Evangheliei care
din face _i maici
Via Domnului.
calugri
mrturisitori
,silitorii care iau
care vestesc lucrurile
cu
din urm
împria",
puterea Impäratiat"
de npe acum
trind de
ace_ti Sfantul Ioan Scrarul nu înceteaz s arate c monahului îi
este proprie dragostea
neîncetat dup Dumnezeu, aidoma unui
.mica înviere". el c ,înflácrat de
logodnic. Ucenicii Sfântului neîncetat despre în iubire adânc
m rturisesc
Inc de la apariia crestinismului pe meleagurile noastre în rugciune,
dragostea divin petrecea
au aprut _i mânstirile ca ni_te 0aze de reimprosptare a terilor, Pärinii desertului nici _tiinta
dup Dtmnezeu". Nici asceza, spun
,

ca ni_te turnuri mai apropiate de ceruri. Viaa de Dumnezeu. Totodat, adeväratul

monahala lipsit de iubire nu apropie
straduie_te s realizeze un echilibru între rugäciune _i apostolat izolare întrucât misiunea sa
monahism nu conduce. niciodat la
findc îns_i calea de viaå intr-o manastire este nu este numai aceea de a-l uni
misiunea sa dup Sfântul Maxim
Märturisitorul -

apostolic. ci de a exprima adevärul ei în ceea ce este

pe om cu Sfânta Treime,
Rugaciunile _i nevointele pustnicilor i ale monahilor din omenesc, printre oameni.
mânastiri, participarea acestora din urm la toate slujbele bisericesti Monahii a_a cum arat printele Nicolae Steinhardt au
-

si, cu deosebire, la Sfânta Liturghie, slujit zilnic, toate acestea datoria s cunoasc îndeaproape necazurile, greutäile _i nevoile
al
iriga cu îndestulare Trupul lui Hristos, Biserica i revigoreaz acele zilelornoastre, ,,s le vorbeasc ascult torilor ca un contemporan la
lor, nu cao mumie, ca o fantoma". Cälugrilor nu li se cere s fie
mädulare, adic pe cre_tinii träitori în lume care nu au timpul
necesar de rugciune. Pentru toi ace_ti nevoitori _i rugtori ai curent cu _tirile, cu _tiina sau evenimentele secolului, ci sunt datori
pustiului _i mânästirilor, aceasta este adevrata milostenie pe care s fie bine informai despre durerile _i suferintele celor din lume
ei o fac cu merindea duhovniceasc. Dup Sfantul Ioan Gurd de (Daruind vei dobândi, Baia Mare, 1992, p. 244).
Aur i alti Sfini Pårini, pe cât e mai de valoare sufletul decât Inima monahului tinde spre o îmbräi_are iubitoare a
trupul, pe atât este mai de valoare milostenia sufleteasc decât cea semenului, doreste s-l mângäie si s-l ajute, dup pilda lui Hristos
trupeasc. (loan 13, 34), iar, în viata monahal, cea mai bun expresie a
Intrucat harisma monahal exist în _i pentru poporul acestei iubiri este rugaciunea. Slujbele religioase, pravila de chilie,
Dumnezeu, monahii împärtä_esc bucuriile _i necazurile, munca
lu chiar _i munca _i odihna, sunt bazate pe rugciune _i comuniune cu
Odihna tuturor oamenilor. Ei cred Dumnezeu. ^i, dac sunt centrate pe virtuile ascult rii i smereniei,
c, träind harisma lor cu
nu pot decât sä însoteasc restul omenirii czute, a semenilor. O
credincio_ie, contribuie la zidirea Trupului lui Hristos.
lor ajut la rscumprarea întregii creaii. Datorit rolului patern si
Apostolau parte a vocaiei monahului este s ajute i s iubeasc pe aproapele
su în rugciunile sale, precum ne înva Mantuitorul nostru (Matei
Jubitor, preotul este, de obicei, numit pårinte. Dar _i monan 21, 22). Puterea rugaciunii este formidabila si, aici, clugrii pot s
Bisericiy sunt chemai prin numele unui tat iubitor- PÅRINTE (In arate într-adevr filantropia lor.Prin adoraia lor _i prin cântarile de
cazul calugárilor) _i MAICA (în cazul
cälugrifelor). ACeas laud, monahii nu exclud pe nimeni, ci invit doar pe toi _i pe
potrivete de minune fiindc, într-o manier fiecare s devin desvâr_it în Hiristos.
exercitá un rol pastoral în speciala, mo cei
viata duhovniceasc, chiar Prin rugäciune, monahul caut s îmbri_eze creaia în
nehirotonii. Viata comunitilor viefii iubire i în mijlocire si, astfel, comunitatea monahalä deschide
Disericilor în multe feluri. monahale serve_te
Din acest izvor bisericile ärini canale pentru ca Duhul lui Dumnezeu s transforme atât individul
primesc pau
28 MONAHISMUL MONAHISMUL 29
cat si comunitatea din interior. Prin darul dreptei socoteli monahu s ajute pe credincio_i
Jui Dumnezeu. Se
sträduiesc cu generozitate
ii ajut pe cretini så aiba o atitudine contemplativ faa de isto lor morale _i sociale în deplin
sã-_i îndeplineasc responsabilit ile aceast
_i de ordinea creata. V1aja de rugaciune este temelia întregii viei discern mânt. Din cauz, datina pioas îi
libertate _i cu
monahale. i cálugrie cu numele potrivite acelora care
onoreaz pe clugri
Slujbele religioase zilnice, savar_ite în mânästiri, nt vocaie cu adev rat cre_tin PÅRINTE _i
-

exercitä aceast
plamanul vietii duhovnice_ti, al neamului nostu românese
MAIC.
crestin, constituie legtura dragostei fat de rposai _i de semeni dat lor se întoarce
Ei merit aceste apelative _i cinstea
vii, sunt p_unile nepoluate de erezii i secte _i tin poporul strane celor din lume care caut la mân stire reculegere,
spre folosul
unit în jurul datinii strbune cre_tine. Nu este nici o exagerare sä. Aceasta o cunoa_tem
purificare moral _i întrire duhovniceasc.
afirme c Liturghia slujít zilnic în manástiri i_i trimite venele ei cu
din viaa bätrånului Avv Pamvo, care, umblând cu fraii prin
seva duhovniceasc pân departe în masa credincio_ilor care sunt vázut ni_te laici _ezând _i le-a grit:,,Sculai-vã
pärile Egiptului, a de dân_ii, cci
feriti astfel de otrava sectar. _i va închinai cälugårilor, ca s fii binecuvântai
Alba
La noi, ca de altfel pretutindeni, ,se acorda multa des gräiesc cu Dumnezeu i gurile lor sunt sfinte" (Patericul,
important pårintelui duhovnicesc, fie el pustnic sau clugr de lulia, 1990, p. 191). lat cât de benefic este contactul cu vietuitorii.
chinovie. Aceti sfintelor mânstiri! Monahii sunt candele ve_nic aprinse în mijlocul
párini
sunt nu
disponibili
numai pentru
spovedanii, dar, totodat _i îndeosebi, pentru convorbiri poporului, rugciunea fiind cea dintâi fapt bun pe care ei sunt
duhovnice_ti cu credincio_ii" (Pr. Prof. Tomas Spidlik, datori s o împlineasc din dragoste pentru fraii lor, oamenii din
Monahismul i religiozitatea popular în România, traducere u ime.
protos. Ioanichie Balan, în rev. Mitropolia Moldovei _i Bucovinei, Monahismul e factorul cel mai puternic care/a pzit
nr. 1-3, 1990, p. 169). ^i cat nevoie simte credinciosul vremii Biserica de laicizare _i i-a aprat învajaturile. Mnstituia
noastre de sprijin _i îndrumare! monahismului a fost _i este santinela päcii _i a ordinii, a celei mai
În dorul su pentru Dumnezeu, marcat de veghe curate iubiri de Dumnezeu _i a iubirii fräe_ti. A fost _i este ca un
râu putenic, care duce spre Dumnezeu glasurile de rug ale
duhovniceasc,
fiecare
monahul învat arta inestimabil de a vedea în
cucernicilor calugri în favoarea cre_tinilor. în bisericile
om chipul lui Dumnezeu. Sfantul Nil Sinaitul spunea: ,Un
mânástirilor multe generaii _i-au aflat mângaiere.
cälugr desävår_it va socoti, dup Dumnezeu, pe toi oamenii ca pe
Dumnezeu însu_i". Monahul apreciaz omul în lumina Evangheliei
cei
In demijlocul ob_tilor cälugäre_ti p_ese cu înfrigurare toti

Si are un infinit respect pentru Sfântul Serafim de Sarovi

acesta. ostenii häruielile vietiicotidiene i prin pastoraia speciala
zicea fiecrui om pe care-1 întalnea în cale: a acestora gust din misterul Crucii _i al Învierii, devenind tari _i
,bucuria mea, fericiti.
considerad cä îl întâmpin însu_i Dumnezeu, sub înfi_area
omului. De aceea saluta cu Astäzi, câand societatea actual înclin spre libertinaj iar
bucurie prezena divin în orice finja
omeneasc. etalarea materialismului brutal _i viçios întunec existena uman,
mânstirile sunt unitäi de _oc în
Intocmai precum un tat sau o mam stau gata s îndrume, doritori de
lupta duhovniceascã a cre_tinilor,
sa ajute i s tmduiasc un copil cu plintatea iubirii cre_tine s perfectiunea spiritualä.
dupå cum preotul este gata s
monahii i monahiile întind îmbräi_eze turma sa, tot aya,
bratele _i afeciunea lor tuturor copi
 MONAHISMUL 31
absorbire religioas de c tre
înseamn un atelier al sufletelor cu o

înseamn o pist de întrecere duhovniceasc pentru cei

cer,
consacrati
Manästirile trebuie i pot continua s ofere experientele
lor speciale _i unice spre folosul
credincio_ilor. Ele sunt locuri
în primul rând, spre
sfinte de retragere. Pelerinii vin la mânstire,
V. MESAJUL CATRE LUME PRIN primi binecuvântare din acest loc care a fost fäcut sfânt prin

SERVIRE I PROEXISTENT lacrimile i rugciunile generaiilor de monahi _i de sfini ce au

sub grija
vietuit acolo. Retragerile spirituale sunt tinute
mânstirilor, oferind tuturor posibiliti pentru profund reînnoire
aici vietuitorii lucreaz în
Crestinii care träiesc într-o lume deirat, stui de al ei _i rededicare lui Hristos.Aceasta, fiindc
adancime pe trâm religios i, prin viata _i slujba lor sfânt, a_eaza
vacuum secular, alearg spre mânstiri cu speranta de a descoperi om de
în vzul tuturor, cu elan _i energie, chemarea care-I leàg pe
acolo valorile adevratei spiritualiti.(/ Tinerii acestui veac. eternitate.Intr-un duh de laud _i isihie monahal, atât clericii cât _i
necunosctori ai monahismului cre_tin, cutreier pretutindeni ca s mirenii gsesc în ambiana ob_tii cälugre_ti împrospätare _i|
gseasc diverse practici ascetice asiatice necre_tine. inspiraie, acumuleaz energii harice necesare pentru ..upta cea
Aceste expresii ale anumitor stiluri de viat buna"(1. Timotei 4, 7)
pseudo-mistice au, adeseori, baze religioase, dar sunt strine Manástirea ofer îndrumare pastoral privind problemele
Evagheliei lui lisus Hristos. Unii care caut acea ,pace de sus"o zilnice specifice. Ca întotdeauna de-a lungul istoriei, distin_i
confunda cu o reîntoarcere lini_tit la natur. Numai idealurile cälauzitori duhovnice_ti din rândurile comunitailor monahale surnt
monahale arat limpede un.stil autentic de vietuire cre_tin tuturor la îndemâna credincio_ilor. Marturisirea, discuia _i solida pova
acelora care caut pacea _i integritatea vieii. scripturistic, corelate cu nevoile personale ale fiecrui credincios
In acest sens, printele Petroniu Tänase din Muntele reprezint darul special pe care monahismul îl face Bisericii.
Athos spunea: ,In fata avalan_ei de secte, de masonerii, de Monahii stau la dispoziia vizitatorilor ca s-i asculte, s le
deologii este necesar ca ortodoc_ii s se uneasc. Ortodoxia s fac rspund la întrebri _i s le dea sfaturi privind viaa lor în
societate. Cei mai muli dintre vizitatori se u_ureaz de grijile _i
un front comun, s se stabileasc legturi mai strånse între problemele lor îndat ce intr în mânstire, fiindc radioasa bucurie
Bisericile Ortodoxe. Numai a_a ortodoxia poate s fac faja". re
aceastá linie, monahismul ortodox de pretutindeni poate prësta o tainic pe care o primesc de la binecuvântatul loc îi face capabili s
biruie toate întristrile,
uria_á misiune.
Ei
frustrrile _i privaiunile viei acestei
n unele zone ale lumii, bucuria tririi împreun
nur pämânteti. pleac
apostoli din incinta sacr
acas purtând în inima mesajul acelor
care le-au vestit lor mririle lui
Domnul este absent din comunitate, greutatea efortului individua
este náscut Dumnezeu, frumuseile i triile vieii celei träite cu El.
din necunoa_terea în
comuniune. Aceast expresiei cre_tine unia
a In cultul particular _i public, monahii amintesc de
experienta de împartä_ire comun , trebuinfele specifice ale Bisericii _i, în acest fel, ei tin legtura cu
uniicatoare, este concret manifestat în un
semn pentru
ob_tile monahale, nevoile cotidiene ale comunitäii cre_tine. Un monah este con_tient
toti.Monahismul înseamn ideal, vietuire spii
1alá,
 MONAHISMU! MONAHISMUL 33
32
unei lumi
responsabilitatea sa
critic în fa pctoase, unei îi frmânt.
care Cei cu neçazuri sunt încurajai s caute
de decaden a, a unei generatii
inere problem
Bisericii în desprire i e
dar ei pot beneficia întotdeauna de urechea
se cosid ajutor profesional,
cazute
de Dumnezeu.. El
de
ascultätoare, de un cuvânt de încurajare, de atentia generoas _i
alunecà tot mai
departe un
înaintea Celui Preaînalt, al unei lumi suferinde si le poarte grija cu tot
inima iubitoare a monahilor, gata mereu ,s
reprezentant
ofer în fiecare zi ca jertf
unit cu jertfa lui Hristos pentr dinadinsul"(Filipeni 2, 20).
astfel
prin lumina cea de C
se
sau aprins
mântuirea acesteia.
Cu sufletul Får monahul s altereze formele trecutului, ci folosind
ca
toata
i jertf, cheam cu glas de arhanghel toat talanii dai de Dumnezeu, anumite mân stiri
devin centre
purificat prin rugciune cu râvn
modestie, dreptate, pocäinta caracteristice. Astfel de subiecte ca
suflarea cTre_tineasc la realisnm, de slujire a ne voilor ortodoxe
voia Celui Atotputemic. studiul Sfintei Scripturi _i al
înnoire, la ascultare de muzica, iconografia, cercetarea _i
Comunitatile monahale trebuie sa se roage pentru
Patrologiei ar atrage la loc talente, ar întri _i ar lärgi cre_terea
un
lui cunoscut c în mânstiri au luat
unitatea Bisericii _i pentru întinderea Impriei Dumnezeu.in în aceste domenii. Este îndeob_te
triesc deplin unitatea Bisericii ,,în duh în si de pictur, de copiere _i caligrafiere a
mânstire, clugrii fiint primele _coli _i centre artele
adevar" (loan 4,24),in anticiparea realiz rii
ei vizibile din punct de manuscriselor. Pân astzi, prin mân stiri sunt promovate
frumoase, îndeosebi sculptura, pictura, broderia,
confecionarea
vedere eclesiastic. Deschizându-_i inimile lor.
tuturor oamenilor,
afirm P rintele
indiferent de confesiune, monahii pot så se vadã pe ei în_i_i sau, ve_mintelor liturgice etc. Pe bun dreptate
ce pot så fac, în
mai degrab pe Hristos,în alii.Pentru ei unitatea cre_tin este s Petroniu: Manästirile au arätat cu prisosin
a Bisericii. Tot ceea ce are
Biserica este rodul
istorie
traiesti împreun cu Hristos prin iubire. Atunci separrile se întreaga
imnografia, iconografia..
.îi ostenelilor clugriei: arta bisericeasc,
prabu_esc, diferentele dispar _i exist numai un Hristos care ca tofi conducätorii
aduná pe ei în Sfânta Sa Persoan. Dialogul teologic trebuie s ia Biserica a acordat monahismului _i cinstea

loc, dar îl las pe seama acelora care sunt chemai la

calugrii biserice_ti, ierarhii, s fie monahi".
tot
acesta. Ei simt c unitatea Bisericii exist în Hristos _i de aceea Precum mân stirile au fost adesea gardienii credintei,
vistierii pentru manuscrise, cri
descoperá în El plenitudinea unitä i, în m sura în care sunt u a_a ele pot s devin muzee i
vechi, argintrie, odajdii, artizanate i creaii
de art specifice
cu El. ,,Dac este cineva în Hristos, este faptur noua" (l.
fiecrei tradiii. Prezenta
unor de articole
astfel, inestimabile _i a
Corinteni 5,17). lar în aceast fptur nouä nu este multiplicitate, fi deschis c tre credincio_i _i
invitaie
Ci ,un om nou"(Efeseni 2,15). str vechilor pisanii ar o
beneficieze de cultura
c tre persoanele serioase interesate s
toate
Manástirile sunt locuri de vizitare la care vin
ale cror vizite ar trebui totdeauna s aib
muli turi_t, cre_tin expus în mediul ei originar. Toate
aceste inscripii _i
o dimensiune spirituald de
tezaure artistice ne ajut s cunoa_tem o serie de clugri,
delinita. Aceste vizite ar trebui s fie sfintelor
conduse în a_a maniera na egumeni _i de credincio_i, preocupai
cu înzestrarea
nu numai så nu
tulbure viata comunitäii monahale ci,
de asemencd obiecte de valoare, precum _i pe autorii acestora,
lãca_uri cu
Sa deviná o
expresie a grijii pastorale
pentru VIZHalo adevrai furitori de art . Prin ascezamuncii lor, monahii au fcut
Deschizand u_ile sale tuturor celor care caut reva
Prin lor de Impärie, exprimat
zile refugiu pentru ca pustia s înfloreasc . setea
ore, sau sptämâni, mânstirea devine un loc unde pelerinii P multifelurit, mânstirile, cu tezaurile lor artistice i spirituale, s-au

prim pace i vindecare din mâinile lui Dumnezeu. Toi cei care vvin microcosmice ale viitoarei Cetäi cere_ti.
transformat în prticele
Sunt binevenii, ca Hristos însu_i. Ei pot sta lini_tii în pot
primi Sfintele Taine sau biserica, Poa
discuta cu preacuvio_ii prinj v
 34
in sfärsit, ne amintim c, MONAHISMUL
în alte epoci, unele MONAHISMUL
35
monastice au fost
Centre ain care S-au
pândit a_ezminte
misionare. Astäzi, multe månstiri pot fi tnt r-o activiaile
pozitie
Manastirea sta larg deschisä pentru tofi care au necazuri _i
nevoi, oferind mângâiere i sprijin spiritual _i fizic celui care bate
asemànatoare, de a ajuta
în misiunea Bisericii, de a
actiona ubir
lui Dumnezeu. Manstirileîni
la poarta ei, sfânt sau päctos. Monahul vede în fiecare om chipul
pentru extinderea Impriei
deschidere ctre toti oame Sut
Sunt Jui Hristos Care a zis: ,Intrucât ai facut unuia dintr-acesti frai ai
caracterizate printr-o sincera enii, de Mei, prea mici, Mie Mi-afi tacut" (Matei 25, 40). Monahul este
religiesau confesiune. De_i monahii practic credina ortodoxoricei omul pentru altii, dovedind acest lucru prin servire i proexistena.
adevårul i de bogiile
sunt con_tieni de tot spirituale pe.care le
conine, ei înc recunoSc ca in Hristos ,nu mai este Elin s
taiere împrejur i netaere imprejur, barbar, scit, rob oni liher ludeu,
c
intru toti Hristos" (Coloseni 3, 11). De la înalti
Ifimea
libertatii lor duhovnicesti ,nu mai condamn nici pe iudeu, nici ne
elin, nici pe påcto_i.. Omul lor interior prive_te cu ochi curat ne
0amenii _i se bucurå atunci pentru tot universul i nu.doreste
nimic decat s iubeasc din toat inima _i s cinsteasc pe toi si pe
fiecare" cum gråie_te Sfântul Macarie. Mesageri _i martori,
monahii se amestecà în multime. Chiar harismatici fiind ei deschid
usa chiliei _i primesc pe toat lumea. In timp ce exist rni în
Trupul lui Hristos, ei îsi ofer vieile lor, zilnic, în jertfa pentru
reconcilierea Bisericilor.
Fiindc monahul tinde spre altruism, el este
întotdeauna
gata sá asculte _i s înteleag bucuriile _i durerile semenilor
oricare ar fi ace_tia. Sfatul su este liber de
lui,
dorin personald i
neimpovárat de prejudiciu. Foarte con_tient de proprias
Siabiciune, el nu se a_eaz în poziia de judector al semenului sau,
Cicautá sá fie un frate în adeväratul sens al cuvântului. El nu se las
pins in vårtejul pasiunilor, ci se pred lui, Dumnezeu, pe cae-
uee prin slujirea oamenilor. Atent la chemrile Evanghener
la
gama fericirilor, monahul caut smerenia i i, cu
Scopul de a elibera pe aproapele su si a-I curajenla te
aute
Singurul lucru necesr: mântuirea
determina sa
ajuns la acea maturitate sufletului, Aceasta o face
Siantului Isaac Sirul duhovniceasc în care - dup cuyântulvAntul
arat fajá de
-

simte în el însu_i
,mila pe
De care
cao mnezeu
Dumnezeu o
o

lume".
 MONAHISMUL
37
În Moldova, monahismul s-a räspândit prin secolele X-XI,
N venind atát din Dobrogea i Munii Buzului, cât _i direct din
Bizant, cu care Moldova avea, strânse legturi spirituale prín
cálugrii _i episcopii misionari care mergeau pån în centrul
Europei.
In Transilvania monahismul a pätruns atat prin Banat, câr
VI. ETOSUL MONASTIC si direct din Tara Româneasc i Moldova, prin cälugrii misionari
trimi_i de Patriarhia de Constantinopol i prin legturile frätesti
ROMANESC
dintre romanii care populau ambele versante ale Carpailor din
timpuri str române.
În teritorile intracarpatice, îndat dup anul 1000,V
Monahismul cre_tin, sub forma eremitic (sihstreasc) _i
voievodul Ohtum a ridicat o mânästire cu hramul ,Sfantul loan
chinoviald (ob_teasc), _i-a fäcut apariia pe meleagurile actuale ale
român _i Botezätorul" în cetatea Norissena în care au fost
din Banat, adusi
patriei noastre concomitent cu: formarea poporului ,cälug ri greci", adic ortodoc_i, în frunte cu un egumen. In
raspåndirea cre_tinismului în Dacia. întemeiat _i alte mânästiri ortodoxe în
vestitele centre
aceea_i perioad S-au
Legturile dintre tinuturile dobrogene cu
monahale din Palestina _i Egipt au contribuit _i la rspândirea Transilvania.
Exist, prin urmare, dovezi documentare care confim
monahismului în spaiul carpato - dunrean.Viaa cre_tin se
existena unei viei monahale în Romania înainte de venirea
dezvoltase considerabil i, în curând, S-a fäcut simit necesitatea
Sfantului Nicodim la noi (sec. XIV), deci înainte de fondarea
unai organizri eclesiastice, organizare care a dus, cele din urm,
în
la înfiintarea Episcopiei de Tomis. Prin urmare, viaa monahala pe
marilor mânstiri românie_ti: Vodita, Tismana,
Cozia, Prislop
Neamtu etc.
teritoriul acestei ,eparhii" trebuie s fi existat înainte de apariia ei,
cáci ilu_trii ei ierarhi au desfä_urat o activitate intens pe tärâm O bun parte din mânstirile române_ti din teritoriile
religios i modul lor de viaa era exemplar. intracarpatice existente în secolele XIV-XV ,i-au continuat
existena pân târziu, iar altele dinuiesc _i în prezent: Prislop,
Personalitäile de seam ale monahisimului nostru primar, Râmet, Nicula etc. La acestea s-au adugat între timnp mânstirile,
ca Teotim Ial Tomisului, Sfântul loan Casian (+435), Dionisie cel
din Lanerm (sec. XVI); Toplia _i Moisei (sec. XVII), Sambäta de
Mic (+545), ,cálugrii scii" (sec. VI) au trit în a_ezminte
monahale de înalt nivel Sus, ctitoria lui Constantin Brâncoveanu (+1714) _.a. In afar de
spiritual, având un rol remarcabil în acestea, în Transilvania au existat aproximativ 200 de schituri
din
ráspåndirea i întärirea credintei cre_tine.
Secol de
lemn, ridicate din evlavia _i.dämicia credincio_ilor de aici. e _tie
secol, facilitat _i de istorice, îns c cea mai mare parte din aceste schituri _i biserici a fost
monahismul s-a extins la nordul Dunrii, împrejurrile
în Codrii Vläsiei, în austriac
distrus cu tunurile sau incendiate din ordinul generalului
Carpai i peste Carpati, în Moldova _i în podi_ul Transilvaniel, anii 1761-1762. Prin acest act du_mänos fat
de
ajungånd, prin secolele X-XII, în toate zonele trii Bukow, prin din
noastre, de român oprimat, practic viaa monahal ortodox
Hodos Bodrog Banat -

pân în nordul Bucovinei, de la Tomis la

Niculitel paná dincolo de Sighetul $
poporul
Transilvania a încetat pentru un timp. Credincio_ii români
din
Marmaiei.
38 MONAHISMUL MONAHISMUL
39
Ardeal care doreau s se cälugreasc treceau Carpaii în
Moldova.
si cälugriele au fesut, au cusut _i au brodat
dvere, ve_minte
mânästirile din Tara Româneasc _i preotesti si domne_ti, epitafe care constituie astäzi capodopereale
Domniile lui ^tefan cel Mare i Petru Rare_ în Moldova _i broderiei artistice cu o valoare universal. Ace_ti atlei ai lui
cele ale lui Matei Basarab _i Constantin Bräncoveanu în Muntenia Hristos, dând dovad de o rbdare _i migal admirabil, tälmceau
Teprezintà, pentru cele dou tri române, epoca de glorie a _i copiau nu numai Sfanta Scriptur i alte cri de slujbä sau opere
organizrii _i dezvoltärii vietii monahale pe toate planurile: ale clasicilor greci i latini, ci i zapise, hrisoave, acte domnesti,
arhitectonic, artistic, cultural etc. anale _i cronici cu evenimentele remarcabile din istoria neamului.
O epoc de reîmprosptare a vietii spirituale în istoria Profesorul Nicolae Cartojan, în Istoria literaturii române
monahismului româanesc o reprezint, desigur, Cuviosul Paisie vechi, menioneaz c a_ezmintele monahale au fost singurele
Velicicovschi de la Neamu (+1794). Prin viata sa duhovniceasc _i focare de cultur _i lumin de unde, prin manuscrise _i tiprituri,
prin toata osteneala depus în slujba monahismului, el a reu_it s S-a räspândit cartea în popor. În pridvoarele mânästirilor au luat
renasc acea orientare a monahismului de tradiie patristic _i fiintã primele scoli în limba roman i s-a conturat ideea de
isihastic (athonit) în majoritatea mânästirilor române_ti din con_tiin naional a poporului nostru. Tot aici s-au format dieci, e
Vremea sa i de atunci pân în zilele noastre. grämatici, caligrafi, copi_ti, miniaturi_ti care, cu pan de gasc,
Reorganizarea monahismului românesc fåcut de Nicodim a_terneau splendide idei pentru zidirea sufleteascä a credincio_ilor.
de la Tismana, de Paisie de la Neamtu, de staretul In mânästirile domne_ti se copiau manuscrise cu esente de plante
Gheorghe _i
Sfântul Calinic de la Cemica s-a transmis în toate mânstirile din care, apoi, se înfrumuseau cu miniaturi i frontispicii, ce constituie
România. dovezi elocvente ale geniului artistic autohton. Din toate cele
Manästirile noastre sunt vetre de cultur _i oaze de ar tate se vede limpede c nu putem exclude monahismul din viaa
spiritualitate în care gsesc mângâiere cei necjiti _i alinare cei cultural _i social a poporului nostru.
cázuti. Manástirile reprezint cele mai preioase documente în român martir în permanent pentru c zilnic
Monahul e un

piatrá i cármidä, în marmur _i broz, care due peste veacuri dar nefolositor
renunt la ceea ce Apostolul Pavel numea îngduit,
altora fiind,
amintirea celor mai importante evenimente din istoria
trii. Cultura . Corinteni 6, 12). Prin aceasta, el întâmpin nevoile
si civilizaia neamului românesc chemärii lui Hristos
pot fi întelese de minune prin intr-adevr, omul pentru oameni. Räspunzând
existenta cálugrilor, el poate, asemenea Sfântului
ace_ti îngeri în trup sau ,,vulturi împiedicai la maximalismul credintei,
sá zboare" cum le zicea marele Arghezi în volumul ,,Ochii Maicii evanghelist Ioan, s se spre oameni i s spun
întoarc a
ceea ce

Domnului". Mânástirile sunt adevrate semne care ne vazut întru Dumnezeu 1). Prin tot ceea
(I. loan ce este i fptuie_te.|
amintesc de a lucrurilor
timpul de luptä pentru lege _i mo_ie. Ele sunt, în acela_i calugrul autentic reprezint o mrturie prin
excelen
monumentele de artä în care s-au timp, _i De aproape doua
datele, virtuile, generozitatea _i spat
cu litere de aur numele, utoare, un apostol al desvâr_irii evanghelice. de important al
milenii, påmântul României, leagn atât
faima României peste întreg trecutul nostru, ducând de lumina clugrilor
graniele ei. Spiritualitäii, este luminat, în întregime,
Manástirile _i monahii au creat, extraordinari ai _tiintei experimentale,
care învaâ arta
comori artistice. pstrat _i continuat marile mae_trii
Arhitectura, sculptura, pictura, argintria, rafinat a träirii dup absolutul Evangheliei.
caligrafia, muzica, ceramica, istoria acestor dascäli, învtai
î_i trag seva din vetrele Inlini_tea mân stirilor, la _coala încet na_terea noii
monastice, adevárate vistierii ale
_tiintei _i artei. Atat clugrii cat
n mod nemijlocit de Dumnezeu, se împline_te
 MONAHISMUL MONAHISMUL 41
40

cel puin aici, împotriva tuturor va dec dea tot mai mult. Sä ne rugm lui
creaturi. Putem afirma c, si viata duhovniceasc
se realizeaza, în diferite grade, binecuvânteze mån stirile noastre _i pe viitor cu
adversitailor lumi. se afirmâ _i Dumnezeu s
în ce mai buni" (Protos.
aceast metanoia de care vorbe_te Sfänta Evanghelie, aceasta stareti, duhovnici _i clugri din ce
vol. II., p. 523).
metamorfoz a celei de-a doua na_teri. Tot cre_tinul poate
s vada
loanichie Balan, Con vorbiri duho vnicèti,
de la el c Impraia cuceriri în împåria
nos fr hotare a
în monahism ,,inima Bisericii" _i s învete lui Prinrâvna lor, dup
Dumnezeu nu-i cade nimnui de-a gata, ci se câtig numai printr-o entuziasmul ofensivei lorduhovnice_ti, monahii
sufletului _i prin
de tintele ei _i purtat cu încordarea tuturor reu_i tot mai mult s îmbisericeasc pornirile
lupt con_tient no_tri vor
setea religioas a ob_tii
puterilor. individualiste _i sectare _i s capteze
Consider c cea mai mare grijä a Bisericii noastre trebuie Biserici sträbune.
credincioase în albia
s fie nu atât pentru înmultirea mânstirilor _i a schiturilor, cât
pentru adancirea vietii duhovnice_ti a acelora ce sunt în mân stire.
lat ce spune Parintel Petroniu Tänase, staretul Schitului românesc
Prodromu" din Sfântul Munte Athos: ,S-au restaurat mânstirile,
Dumnezeu le-a pregátit pentru ca s nu mai aibä cälugrii de lucrat
la ele _si s se ocupe cu adâncirea vieii duhovnice_ti. Au acum
Filocalile care mai înainte nu erau nici la facultate, nici la
mânástiri nu se tia de ele. Acum avem la îndemân un noian de
carti. Dac oamenii sunt îndrumai s se hrneasc din hrana
aceasta tare a
Sfinilor
Pärinti, rodul vine îndat " (în Vestitorul
Ortodoxiei, 15 nov. 1993, p. 3).
Numai printr-o. integrala aplicare a regulamentelor vieii
monahale se va putea obine unitate de directie sufleteasc atåt
acea
de necesar pentru a restabili autoritatea dominant a
monahismului _i a legitima astfel a_teptrile _i încrederea societii
noastre. Atunci, poate,
adevraii monahi vor fi scutii de
înjurioase ale unora, de ironia îngduitoare a altora ori epitetele
de acel
sentiment de jignitoare compasiune manifestat de ctre toi aceia
care nu vor s vadä.în
bieii cälugri decât ni_te învin_i ai vieii ori
täläzuite epave omenesti.
Vorbind despre viitorul
mânstirilor române_ti, Pärintële
Paisie, Duhovnicul de la schitul Sihla
urma_ii no_tri nu vor iubi spunea: ,,Dac ucenicii i
randuial, nici rugáciunea, Biserica, nici sfintele slujbe dupa
neunire, în robia grijilor postul _i milostenia _i vor tri in
atunci viitorul pämânte_ti _i în uitare de Dumnezeu,
mânstirilor noastre va fi din ce în
ce mai întunecat
PARTEA A DOUA

MONAHII-CRAINICI
AI ÎMPRIEI
 VII. TRÄIND SUBLIM
ÎNTREAGA BOG IE A
1
SPIRITUALITII CRETINE

Poate m întrebi de ce stau între zidurile

a_ezmântului
satisf cut cu rspunsul meu c
monahal din ascultare. Poate nu e_ti
inimii. Este adev rat
dac stau dincolo de zid eu am lini_te _i pacea
intrat în mânstire, am venit din revoltä
cã, atunci când am
în care era atât de multä
împotriva confuziei fr sens a unei viei mult vorbire inutilä, atât
atât de mult mi_care, atât de
activitate, s-mi
de mult stimulaie superficial _i de prisos, încât nu puteam
mea de lume nu este
amintesc cine eram. Ins este limpede c fuga
un repro_ c tre oamenii ce r mân'în lume _i eu nu am dreptul sa
Dac nu fac
resping lumea într-o manier pur _i simplu negativ.
aceasta, atunci fuga mea m-ar fi luat nu spre
adevr _i spre frumos,
ci spre o iluzie particular.
în/via crucea ca jugul a luat" _tie c
In mânstire, ,,cel ce

dincolo de cruce este måntuirea. De asemenea, poate spune i altora

cum crucea este mil, nu cruzime, adevr, nu deceptie, iar vestea,
veste bun)
despre iubirea lui Hristos este ,evanghelie" (= s fie locul pe
Monahul întelege c el exist numai pentru aceastá:
manifestarea Sa
care Dumnezeu 1-a ales pentru prezenfa Sa, pentru
în lume, pentru ,epifania". Sa. Retras
în pustia roditoare de
dar adevärat,
s recunoasc , în mod umil,
poate
stintenie, clugrul c aceast valoare a
Teala valoare a sinei proprii si, astfel, înelege
Dumnezeu în fiin, semn tura lui Dumnezeu pe
fost semn tura lui
fiinta noastr.
 46
MONAHISMUL MONAHISMUL
47
Monahii _i pustnicii sunt oameni înelepti. Biserica Toate aceste lucruri, sunt cu putinj hic et nunc, cci
noastr este veneratà din pricina lor, fiindc o sprijin prin viaa lor monahismul nu este altceva decât o radicalä transformare de sine.
sfåntà, i sunt, dup expresia Sfântului Grigorie Palama ,,profeti ai Calugärul e candelaaprinsá.a sufletului treaz, în a_teptarea Mirelui
Noului Testament, crainici ai Impåriei ce va s vinä"Víata lor dorit. De cAte ori trag clopotele el iese în prag, chiar _i la miez de
eroic provoacà team _i evlavie. In colibele i chiliile lor rsun de noapte când, înväluitde intunericul supraluminos", este, de fapt,
Sute de ani imne _i cântri duhovnice_ti _i crestele pe care se gsesc in Dumnezeu (cf. Sfântului Dionisie Areopagitul). Prin laude _i
acestea ràmân martore fr glas ale plânsului sufletelor iubitoare de cântri duhovnice_ti, monahul treze_te soarele, sláve_te Adevrul _i
Dumnezeu. isi face inima sa cort pentru ,Cel ce vine întru numele Domnului
Contemplativul nu este omul care are viziuni de foc ale (Marcu 11, 9). Prin alergarea în stadionul vieii (cf. I. Corinteni9,
heruvimilor ce poart pe Dumnezeu în crufa lor închipuit, ci, pur 24) si prin eforturi ascetice, monahul poate sorbi picâturile de
_i simplu, el este cel care si-a pus în primejdie mintea sa în pustiu lumind nevzut. Lepdat de toatä grija cea lumeasca, veritabilul
dincolo de limbaj _i dicolo de idei, unde Dumnezeu este întâlnit în chip îngeresc, purtând nimbul frumuseii serafice, 'simte cum
goliciunea încrederii curate, în predarea propriei noastre srcii _i zidurile lumii cad _i cerut se revars în torente de iubire. In astfel
nedeplinatati. Si acumi harul baptismal se face väzut, întrucât de clipe paradisiace el atinge razele pe care nu le poate vedea si
monahul aduce ca jertfá lui Hristos gânduri ,nemu_cate de fiare" simte strälucirea ce pare s cânte. Este înrolat acum în doxologia
(Marcu Ascetul). necontenit pe care îngerii o înal lui Dumnezeu (cf. S. Bulgakov),|
Mesajul de speran pe care contemplativul îl ofer lumii fiind _i elun înger în trup.
este c Dumnezeu îi iube_te pe oameni, e prezent în ei, locuie_te în Monahismul rscole_te întreaga lume psiho-spiritual a'
ei, îi cheam, îi mântuie_te i le ofer o vede
înelegere _i o luminä ce nu omului, cerceteaz, constat existena unor elemente parazite,
se aseaman cu nimic din ceea ce ai osteneal s
auzit în predici. Aceast
gsit vreodat în cri sau ai chipul dumnezeiesc întunecat de patimi _i se lupt cu

experien a monahului autentic poate fi readuc sufletul la starea lui ,dup chipul _i asem narea lui
atinsá i de oamenii lumii care umbl
,întru înnoirea viei", fiind Dumnezeu". Aici sufletul se umple de tot binele _i reînflore_te
mori pácatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos roadele Duhului Sfânt.
Domnul nostru" Ilisus,
(Romani 6, 4, 11). Monahismul este îns_i icoana împriei _i, ca atare, ne
Contemplativul sau ,,chipul îngeresc", tritor în
mânstire, arat c el este o mi_care laic prin excelent. Chiar
din punct de
poate sá-i asigure pe cre_tinii din lume c, dac ei vor înainta
team în solitudinea fr vedere istoric, el s-a dezvoltat mai mult ca un protest împotriva
propriei lor inimi, atunci substituire mistic _i
capacitatea de a întelege ce este dincolo de vor dobândi coruptiei clericale din Biseric decât ca o
cuvinte _i explicai: care urma s nu mai fie. Viaa
clugreasc
unirea intimá în abisurile Simbolic a martirajului radicala din
inimii lor a Duhului lui c este o tråire
propriului lor eu intim, încât ,,tu" _i Dumnezeu _i a Este plintatea vieii în Hristos pentru a ceea ce
,El" sunt evanghelii _i, deci, o experien
experient o are monahul autentic, care ,un Duh". Aceastå psalmi _i, în special, din
au fost smâna credinei,
altora c întelege el _i apoi Tiecare ar trebui s fie. Precum martirii
,Impária lui spune
21) în sinergia fierbinte aDumnezeu este înãuntru nostru"(Luca 17,
i
aga comunitjile monahale autentice _i
membrii lor ar trebui s fie

strig: ,Avva Pärinte" iubirii. Atunci Duhul Sfant prezent în no Sangele vieii Trupului tainic al lui
Hristos.
Hristos"(. Corinteni 2, (Romani
16).
8, 15) sau ,noi avem
mintea lui
48
MONAHISMUL MONAHISMUL

49
aib întotdeauna o tinerete impactul lor. Contributiile culturale _i literare ale monahilor
Monahismul ortodox poate s
Român nu pot fi minimalizate. Ins din
contribuia cea mai
spiritualitii cre_tine
fiindcà träie_te întreaga bogie
a
palpitant omarcabilä au adus-o oamenii cei' mai sfini _i mai contemplativi.
în îmtreaga ei intensitate existenial.
la treapta cea mai înalt i
mânàstirile noastre avem prini îmbuntäii de o Moahismul ortodox este o caläuz i luminá a lumii,
In pentru c el constituie un rezumat al Evangheliei în întreaga gamá a
vitalitate extraordinar , care nu vine din hrana _i seva pmântului,
,rzboiului neväzut" în care invát turii ei ca viaå practicá i contemplativ . ^i pentru cá el
ci din exerciiul luptei spirituale, a

oameni care urc zilnic exprim nu numai antropologia cre_tin, atât de tragic _i de
sunt angajai cu toat fina lor. Ei sunt frumoas, ci iradiaz i bogtia, frumusetea i adevrul Teologiei
dintre
treptele urcu_ului duhovnicesc i m soar pas pas distana
cu

pmânt si cer. Aceasta înseamn o lupt

cu ei în_i_i pân la lacrimi, Mistice. lar mesajul lui actual pentru lume e îns_i iradierea lui
o asceza continu pentru a dep_i barierele false sau reale, mântuitoare ,,din care a fugit toat durerea, întristarea _i
personale sau sociale, care îi identifice cu
împiedic s se
suspinarea" care însotese pe om în nefiinta lui, în lipsa lui de un
Dumnezeu _i cu semenii lor. In practica sinergiei, nevoinfa începe cmin _i prini, pe omul fr Hristos, fär lumin _i får plintatea
cu aceast adversitate iconoclast de distrugere a idolilor care credintei. Pentru credincio_i, îns, mesajul este Mistica lui
falsifica chipul lui Dumnezeu în om. Marea suferin a
monahilor teocentric _i hristocentric, care constituie punctul culminant al
este c nu toi oamenii ajung s identifice pe Dumnezeu în propriul conduitei practice, dureroase cu bun _tiint, a unei conduite
lor chip, fiindc nu se ridic la maxima capacitate de iubire _i de. confirmate de veacuri, care mai întâi cur, apoi lumineaz si, în
druire. cele din urm, sfinte_te.
Tinta pe care comunitatile monahale române_ti _i-au pus-o su din lumea pcatului si dupä ce a
Chiar dup exodul
este de a alerga pe calea poruncilor lui Dumnezeu, fapt care face ca realizat deplina maturitate duhovniceasc într-o experien atât de
inimile sã se reverse în negrita delectare a iubiri. Regulile unic i superb, un monah nu trebuie s fac mai mult decât s fie
monahale devin astfel o ,,_coal de iubire". Monahii români au postul de santinelä
centrat totul pe iubire _i au fost
gata da _i
a a jerfi får s-_i prseasc
de a munci nu cere
contemplativi au practici care duhovniceasc . Aceasta deoarece chemarea
înrádacinat iubirea mistic în viaa monahal de fiecare zi. mutarea în lume sau coborârea la oameni. Dac
este con_tient de
Monahismul nostrú nu este stereotip, în a_a fel încât så nu lumea la el i s
plin tatea sa în Hristos, un monah poate s trag
aibá putinta s fie atras în folosul Bisericii fr s se clintesc din locul
_i slava lui Dumnezeu. ridice pe oameni la nivelul su
Dovadá cá, ori de câte ori Biserica a
fost
monahii au párásit pustiurile, coborând în primejduitä
de erezil, retragerii sale.
monahismul este inima
ei, pe cât le sta în putint, la lume, s contribuie _i
ca Din toate acestea rezultä c
monahii care au daruri de la
combaterea ereziilor. i astzi, Bisericii. Manstirile trebuie sustinute fiindcà meninerea
Dumnezeu, naturale sau dobândite, lor este condiia necesar pentru
împlinirea
irebuie sá le puná în negritii spiritualiti
slujba Bisericii. lor în lume. Lumina monahismului
trebuie så straluceasca
Viata monahala trebuie så fie o uir sub obrocul proverbial al Sfintei
atare, ea a avut un imens via contemplativä. $i,. ca putere _i s nu fie ascuns
impact
asupra societajii. Totu_i, în mod social, economic _i chiar politic Scripturi. bine adev rul ce
participat mai mult la afacerile paradoxal, cu cât monahii au Dac societatea noastr ar cunoa_te mai
viefii
detrimentul vietii lor
sociale, economice'_i politice, n dincolo de realitatea aspr
_i mizer a
de
contemplative, cu atât mai mult a scazut
proiecteaz
calugäre_ti, multi dintre acei
intelectuali suprasaturai