Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
al XVI-lea
Episcopia Vadului
Satul Vad a fost așezat pe malul Someșului în apropiere de localitatea
Dej. Numele și l-a dobândit de la faptul că aproape de sat exista un vad de
trecere a acestui râu. Documentar, primul episcop de la Vad este Ilarion,
pomenit la 1523 alături de alţi trei preoţi: Matei, Şandru şi Petru care, împreună
cu cnejii de pe valea Rodnei, au cerut dregătorilor oraşului Bistriţa dreptul de a
ridica o mănăstire între Hordou şi Telciu. La acea dată cu siguranţă că biserica
din Vad exista şi probabil că Ilarion era şi el episcop încă de la începutul
veacului, din timpul lui Ştefan cel Mare. În prima domnie a lui Petru Rareş
(1527-1538) şi apoi în a doua (1541-1546) stăpânirea moldovenilor în
Transilvania s-a consolidat şi s-a extins. Epoca domniilor lui Rareş este perioada
de dezvoltare la maximum a episcopiei de la Vad.
După Ilarion în scaunul episcopal de aici a urmat Varlaam, căruia Petru
Rareş îi dăruieşte în 1527 bederniţe brodate cu fir de aur. Urmaşul lui Varlaam a
fost Anastasie, o figură marcantă a acelor vremuri, care pe lângă treburile
bisericeşti s-a ocupat şi cu diplomaţia şi chiar cu războiul. Anastasie a participat
alături de Petru Rareş la asediul Bistriţei şi la alte campanii ale acestuia în
Transilvania. Anastasie a donat bisericii din Vad o icoană a Sfântului Nicolae
ferecată în argint aurit, cu inscripţie -ce datează din 1531:”Ruga robului lui
Dumnezeu, episcopului Anastasie din Vadul ungurean, a ferecat această icoană
în anul 7039 (=1531), luna mai 15”. După Anastasie, în 1546 se afla în scaunul
episcopal Tarasie, iar în 1550, Gheorghe.
Şirul episcopilor continuă şi după această dată, după cum urmează:
Eftimie (1571), Spiridon (1574), Ioan Cernea (1599), Spiridon(1605-1614),
Teofil (1615), Augustin, Dosoftei (1622) şi Eftimie II (1623).
Episcopia avea două moşii, Vadul şi Slatina, pe care domnii moldoveni le
dăruiseră “din vechime”, pe lângă alte două dăruite de Petru Rareş: Bogata de
Sus şi Bogata de Jos, în apropiere de Vad. În 1522 Episcopia de Vad a primit și
o moară în Câţcău.
Tot de această episcopie a ținut şi o şcoală bisericească care a funcționat
în chiliile mănăstirii. Şcoala a încetat să mai existe de la 1761 când călugării au
fost alungaţi de ostaşii lui Bucow. peste graniţă, în Moldova, de unde au venit
cei mai mulţi.
Noul mitropolit a fost egumen al mănăstirii Prislop încă din anul 1564,
când a început renovarea acestei mănăstiri, cu sprijinul financiar al fiicei lui
Moise Vodă (domn al Țării Românești). Lucrările au durat până în 1580. Acest
mitropolit a păstorit până în anul 1605. După moartea lui Ghenadie, la finele
lunii februarie 1585 sinodul preoţilor l-a ales pe stareţul Ioan de la mănăstirea
Prislop, "om erudit, cumpătat, modest, cu viaţa curată şi religioasă" care în luna
august a anului 1585 a fost sfinţit la Târgovişte ca mitropolit de către
mitropolitul Serafim al Ungrovlahiei.