XI BISERICA ORTODOXA DIN TRANSILVANIA

IN SECOLELE XIV-XV

Regele Ludovic (1366) si regele Sigismund (1428) au dat dispozitii dregatorilor lor sa nu admita in Banat biserici si
preoti „schismatici”, adica ortodocsi.

1. Cele mai vechi ortodoxe romanesti. Dovada a continuitatii poporului roman in Transilvania – bisericile de piatra
din sec. XIII si XIV: Hunedoara: Densuş, Streisângeorgiu (XII), Strei, Gurasada, Sântămăria Orlea, Ostrov, Peşteana,
Nucşoara, Hunedoara, Leşnic, Crişcior (voievod Bâlea).

Streisângeorgiu (ctitor Bâlea) – sec XII – cea mai veche cladire romaneasca pastrata integral, pictata 1313-1314 –
cel mai vechi ansamblu pictural din tara (inscriptie slavona pe un strat vechi de zugraveala, sunt mentionate numele
preotului Naneş si al zugravului Teofil). 1408-9, biserica a fost refacuta de jupanul Cândeş.

Biserica Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului – biserica ortodoxa cu rol insemnat in viata credinciosilor– prima
biserica de lemn, 1495 in locul ei o biserica de piatra. Alte biserici: Almaşu Mare şi Zlatna, Seghişe, Sântana de Mureş.

2. Cele mai vechi manastiri ortodoxe romanesti. Cea mai veche despre care avem sigur date: Peri, in Maramures, cu
hramul Sf. Arhanghel Mihail (zidita de Sas Voda, fiul lui Dragos la mij. sec. XIV). Fiii lui Sas (Balc si Drag) au
inchinat aceasta manastire Patriarhiei din Constantinopol, patriarhul Antonie declarand manastirea stavropighie
(dependenta direct de Patriarhie). Egumenul manastirii, Pahomie, a fost numit exarh patriarhal, avand toate
drepturile unui episcop.

Tot in sec. XIV – manastirea Prislop (ucenici ai Sf. Nicodim de la Tismana), manastirile Râmeţ si Geoagiu.
In partile de vest: manastirile Morisena (XI), Hodoş (XII), Ilidia, Partoş, Săraca.

Biserici din XIV-XV care au disparut in timp: Scorei (Ţara Făgăraşului), Răşinari, Râşnov şi Zărneşti.

3. Primii preoti ortodocsi romani cunoscuti. In pisania bisericii din Streisângeorgiu din 1313-4 apare numele
preotului Naneş.
1360 – amintit un scaun de judecata al romanilor din Haţeg, din care faceau parte 12 cneji, 6 tarani si 5
preoti: Zampa din Clopotiva, Dalc din Densuş, Dragomis din Tuşea si Balc din Peşana, in frunte cu protopopul
Petru din Ostrov.
1411 – tot in Haţeg era amintit protopopul Dobrotă din Râu-Bărbat.
1364 – mentionat in actele vremii preotul Miroslav din Giuleşti.
1391 – egumenul Stanciu din Scornei.
4. Primii ierarhi ortodocsi cunoscuti. Sec. IX-XI au existat episcopii ortodoxe la: Dăbâca, Alba Iulia, Biharea si
Morisena – inlocuite in sec. XI cu episcopii catolice.
1205 – o scrisoare a papei Inocenţiu III mentiona o episcopie ortodoxa pe mosiile fiilor cneazului Bâlea
(Hunedoara).
1978 – s-a descoperit o inscriptie murala in biserica manastirii Râmeţ care consemna numele
arhiepiscopului Ghelasie precum si al zugravului Mihul din Crişul Alb si anul 1376! Arhiepiscopul Ghelasie este
primul ierarh ortodox roman cunoscut cu numele in teritoriile intercarpatice!!!
1391 – patriarhul Antonie al C-pol, in hotararea prin care manastirea Peri era declarata stavropighie,
pomenea si de arhierei locali.
Alte ierarh ortodox din Translivania – Ioan (venit din Caffa Crimeii inainte de 1456) si stabilit in
Hunedoara, care hirotonea preoti, indrumand viata duhovniceasca. La inceputul anului 1456 a venit in
Hunedoara inchizitorul papal Ioan Capistrano si Ioan a fost arestat.
 1479 – la rugamnitea mitropolitului Ioanichie, regele Matei Corvin al Ungariei a scutit pe preotii
ortodocsi romani din Maramures de dari catre stat.
5. Mitropolitii Transilvaniei la Feleac. Spre sf. sec. XV, mitropolitii ortodocsi din Transilvania s-au stabilit in
satul Feleac, langa Cluj.

25 octombrie 1488 – era consemnat in scaun arhiepiscopul Daniil (din a carui dispozitie s-a copiat
Tetraevanghelul slavon). 1497 – vistiernicul lui Stefan cel Mare a comandat o ferecatura pentru acest
Tetraevanghel al „Mitropoliei” din Feleac.

Sub mitropolitul Daniil s-a zidit la Feleac o biserica cu hramul Sf. Parascheva. Urmasul sau a fost Marcu,
urmand fiul sau Danciu. Dupa a fost Petru (mentionat in 1538). Cu Petru s-a incheiat sirul mitropolitilor care si-
au avut resedinta la Feleac.

XII Manastirile din Tara Romaneasca si Moldova in sec. XIV

1. Inceputurile monahismului la noi. Primele stiri abia in a doua ½ sec. XIV. Mentionati „calugarii sciti”
din Dobrogea si Manastirea Sf. Ioan Botezatorul din Morisena. Numeroase toponimice romanesti
atesta existenta unor stravechi asezari monahale la noi (Calugaru, Calugareni, Chilia, Manastirea,
Manastioara, Schitu).

Viata manastireasca a fost influentata de Muntele Athos, biserica ortodoxa din Bulgaria (unde a trait
vestitul calugar Ioan de Rila in sec. X) si Serbia.

2. Sf. Nicodim. In a doua ½ a sec. XIV, vine in T.R. un calugar invatat din sudul Dunarii, Nicodim.
Originar din Prilep, era aromân. Venirea lui in tara s-a facut in timp ce domnea Vladislav sau Vlaicu
Voda.
3. Manastirea Vodiţa. 1372 – gata de sfintire, atunci domnitorul i-a dat un hrisov prin care arata cum s-
a cladit si se randuia, sub pedeapsa blestemului, sa nu intervina niciun domnitor in alegerea
egumenului manstirii. Prin aceasta, Vodiţa devenea o samovlastie, adica o manastire de sine
statatoare, scoase de sub orice autoritate in afara de propriul ei sobor, putand sa-si aleaga singura
egumenul, fara niciun amestec din partea domnitorului sau mitropolitului.

Manastirea Vodiţa n-a avut parte de o viata prea indelungata, spre 1377 Vlaicu Voda a pierdut Banatul
de Severin, ajungand in stapanirea Ungariei catolice.

4. Manastirea Tismana. Pentru ca Severinul nu mai era in Hotarele T.R., Nicodim a ctitorit o noua
manastire cu numele Tismana in partile Gorjului, terminata probabil sub Mircea cel Batran. Ca si
Vodiţa, Tismana era o samovlastie. La inzestrarea acestor 2 manastiri a contribuit si cneazul Lazăr al
Sârbilor, care le-a daruit 10 sate din ţara sa, danie confirmata mai tarziu si de fiul sau.

La inceput, Vodiţa si Tismana erau impreunate sub aceeasi conducere a lui Nicodim (fiecare sobor avandu-
si avutul propriu). Mai tarziu, bunurile Voditei au inceput sa treaca treptat in stapanirea Tismanei.

1464 – Vodiţa era amintita pentru ultima data intr-un hrisov, prin care domnitorul Radu cel Frumos
intarea proprietatiile celor 2 manastiri pe seama Tismanei. Vodiţa a ajuns apoi in ruina.

Calugarul Nicodim ar fi ridicat 2 biserici: la Vratna si Manastiriţa. Tot tradiţia spune ca el a intemeiat si
manastirea Prislop (Ţara Haţegului). De la el s-a pastrat o corespondenţa pe care a purtat-o cu patriarhul Eftimie
al Târnovei in anumite probleme teologice. 1404-5 a copiat un Tetraevanghel slavon, probabil la manastirea
Prislop.

Nicodim a fost un iscuist organizator al vietii manastiresti si un bun gospodar al averii celor 2 asezari
Monahale. Nu inseamna ca el a fost intemeietorul monahismului la noi, caci acesta exista de mai inainte, ci doar
un priceput organizator al sau. A incetat din viata la 26 dec. 1406, la manastirea Tismana, unde a fost ingropat.
(trecut in randul sfintilor si praznuit in ziua mortii sale).

5. Alte manastiri din Tara Romaneasca: in a doua ½ a sec. XIV s-au intemeiat: Cozia si Cotmeana. La
Cozia Mircea cel Batran a zidit o biserica noua in locui uneia mai vechi, existenta din prima ½ din sec.
XIV. Cozia are pronaosul impodobit cu fresce in stil bizantin (7 sin.ec., scene din vietile sfintilor etc.)

Prin 2 hrisoave, ambele din 20 mai 1388, marele voievod a facut Coziei numeroase danii de mosii, incat a
ajuns a doua manastire a tarii – dupa Tismana – in ce priveste starea materiala.

31 ianuarie 1418, Mircea cel Batran moare si este inmormantat in pronaosul manastirii Cozia.

Manastirea Cotmeana s-ar putea sa existe din timpul lui Vlaicu Voda, caci pomelnicul ei incepe cu acest
domnitor. Prin primul hrisov al lui Mircea din 20 mai 1388, Cotmeana era trecuta cu toate bunurile ei sub
stapanirea Coziei.

Un hrisov din 1433 descoperit la Muntele Athos, consemna manastirea Bolintin ca existand inca din
timpul lui Basarab I.

6. Biserici de mir. In prima ½ XIV s-a construit biserica Sân Nicoară din Curtea de Argeş; biserica
domneasca cu hramul Sf. Nicolae din Curtea de Arges (inceputa de Basarab I si terminata de Nicolae
Alexandru) – a fost mult timp catedrala mitropolitana.
7. Manastirile din Moldova. Potrivit traditiei, cea mai veche manastire din Moldova este Neamţul, a
fost intemeiata de 3 pustnici: Sofronie, Pimen si Silvan, in timpul domniei lui Petru Muşat. Acesta
este adevaratul ctitor al manastirii Neamţ, caci el a ridicat o biserica noua pe care oa inzestrat-o cu
sate, mori si vii. Se pare ca a fost ingropat aici. Biserica lui Petru Musat a fost apoi inlocuita cu una de
zid de catre Alexandru cel Bun.

Exista o manastire la Moldoviţa atestata documentar in 1402 (un document prin care Alexadru cel Bun
ii daruia mori in targul Baia).

Tot spre sf. sec. XIV dateaza si manastirea Sf. Nicolae din Poiana Siretului, numita mai tarziu Probota!.
1398 – Stefan I i-a daruit doua sate. Aici a fost inmormantata mama lui Stefan cel Mare in 1465.

8. Biserici de mir. Cea mai inseamnata este Biserica Sf. Nicolae din Rădăuţi, ctitoria lui Bogdan I
(ingropat aici). A devenit catedrala a Episcopiei Rădăuţilor.

Biserica Sf. Treime din Siret (ridicata de Sas Voda sau Petru Muşat) este prima biserica din Moldova care
adopta planul triconc bizantin. Petru Muşat a ctitorit si biserica Mirăuţi din Suceava in care sunt aşezate
moaştele Sf. Ioan cel Nou in 1415.

9. Rolul cultural al manastirilor: pe langa manastiri s-au intemeiat primele scoli, unde se pregateau
calugari si preoti + mestesugul picturii, arta miniaturii (infrumusetarea manuscriselor bisericesti).
 1400 – fostul logofat al lui Mircea, Filos, calugarit la Cozia Filotei monahul, a intocmit o lucrare
imnologica originala: „Pripealele, care se canta la polieleul sarbatorilor imparatesti, ale Nascatoarei de
Dumnezeu si ale sfintilor”. Au fost primite de toate Bisericile Ortodoxe de limba slava.

La inceputul sec. XV, un invatat calugar moldovean, Grigorie, a scris Viata si mucenicia Sf. Ioan cel Nou
de la Suceava.

Din a doua ½ a sec. XIV incepe si la noi organizarea vietii monahale.

XIII Biserica din Moldova si T.R. in sec. XV

1. Urmasul mitropolitului Iosif. Nu se stie cine i-a urmat, pentru ca patriarhul ecumenic nu a vrut sa-l recunoasca,
abea in 1416 este recunoscut de patriarhul nou Iosif II. Numele sau era probabil Macarie, caci o inscriptie greceasca
de pe un epitaf din 1428 arata ca atunci era mitropolit al Moldovei unul cu acest nume.
2. Reprezentanti ai Moldovei si T.R. la Conciliul de la Konstanz.In timpul domniei lui Alexandru cel Bun a avut loc
convocarea de catre papa Martin V a unui Sinod la Konstanz 1414-1418 – pentru a condamna „ezeria” husită şi sa
faca unirea Bisericii ortodoxe cu cea catolica.

Februarie 1418 s-a prezentat la Konstanz si delegatia imparatului din C-pol, in frunte cu Grigorie Ţamblac
(mitropolit al Kievului). La sinod au luat parte si delegati din 10 orase din Moldova: Suceava, Roman, Iasi, Hârlău,
Bârlad. Din T.R. au fost delegati ai oraselor Câmpulung, Argeş, Chilia, Severin precum si boierul Tugomir. Aceasta a
fost prima participare din Tarile Romane la o conferinta internationala!

3. Mitropolitul Damian. Urmasul lui Macarie a fost Damian (grec de neam, ridicat de Iosif II). Participa la Sinodul de
unire cu Biserica apuseana tinut la Ferrara-Florenţa in 1438-9, alaturi de el au participat si boierul Neagoe si
protopopul Constantin.

Din actele sinodului reiese ca mitropolitul Damian, in discutiile dogmatice, a fost impotriva adaosului Filioque.
Pana la urma a fost nevoit sa semneze actul de unire.

4. Mitropolitii Teoctist I si Gheorghe. 1453 – mitrpolitul Teoctist (român). A fost hirotonit arhiereu de catre Nicodim,
patriarhul sarb. Aprilie 1457, cand a luat domnia Stefan cel Mare, mitropolitul Teoctist, impreuna cu clerul si poporul s-
au adunat in locul numit „Direptate”.

Numele sau e pomenit mereu in documentele domnesti – se bucura de multa incredere din partea lui Stefan
cel Mare. Dupa indemnul sau, Stefan a inceput zidirea manstirii Putna, sfintita la 3 septembrie 1470. Mitropolitul
Teoctist moare in 1478.

Urmasul lui Teoctist a fost mitropolitul Gheorghe – a intemeiat o „scoala” de slavonie. A pastorit peste 30 de
ani. Moare la 1508.

5 Episcopia Romanului: in afara de mitropolia Moldovei, cu resedinta la Suceava, in primii ani de domnie ai lui
Alexandru cel Bun, s-a infiintat a doua eparhie a tarii, si anume Episcopia Romanului (jurisdictie: Moldova de sud –
„tara de jos”). Dupa moartea lui Alexandru cel Bun, fiii sai s-au batut, Iliaş şi Ştefan, fiecare domnind peste o jumatate
de tara: Iliaş in partea de Nord, cu resedinta la Suceva, iar Ştefan in partea de sud, cu resedinta la Roman.

Episcopia de Roman era numita in unele documente „Mitropolita ţării de jos”. Cel dintai episcop cunoscut al
Romanului este Calist, mentionat intr-un document in 1445. Urmasul sau a fost Tarasie, mentionat in 1464-1473. Al
treilea episcop este Vasile, de la care a ramas o scrisoare, cu data de 2 februarie 1484, adresata mitropolitului
Gherontie al Moscovei. Vasile este ultima oara mentionat in 31 august 1499, urmandu-i episcopul Teoctist, apoi
mitropolitul Gheorghe.

6 Episcopia Rădăuţilor: a treia eparhie a tarii, Episcopia de Rădăuţi, a fost infiintata inainte de Alexandru cel Bun
(poate Bogdan I). Sunt mentionati 8 episcopi intr-un pomelnic al Episcopiei. Primul ei carmuitor atestat de
documente a fost episcopul Ioanichie, mentionat in 1472.

7 Mitropolitii Ţării Româneşti:Iosif, Macarie si Ilarion, care au pastorit in a doua ½ a sec.

XIV MANASTIRILE DIN T.R. SI MOLDOVA IN SECOULUL XV.

ARTA SI CULTURA BISERICEASCA

1 Manastirile din T.R.: In timpul lui Mircea cel Batran s-au ridicat: Cozia, Cotmeana, Bolintin, Vişina (disparuta),
Nucet, Snagov. Manastire importanta: Dealu, langa Targoviste, atestata in 1431. Boierii Craioveşti au ctitorit
manastirea Bistriţa in care au adus moaştele Sf. Grigorie Decapolitul. In multe manastiri se copiau manuscrise.

2 Manastirile din Moldova: ctitorite de Alexandru cel Bun: cea mai insemnata este manastirea Bistriţa. 7
ianuarie 1407, domnitorul + mitropolitul Iosif hotarau ca manastirile Neamţ si Bistriţa sa fie sub conducerea
egumenului Dometian. Manastirea Bistriţa – avea 50 de sate, era – alaturi de Neamţ – cea mai inzestrata manastire a
tarii.

Tot Alexandru cel bun a ridicat o manasitre noua la Moldoviţa. Un act din 1415 pomenea manastirea Humor,
ctitoria vornicului Oană.

3 Ctitoriile lui Stefan cel mare: prima manastire ridicata a fost Putna! Inceputa la 10 iulie 1466, arhitect greu –
Teodor, sfintirea pe 3 septembrie 1470 (de mitr. Teoctist si ep. Tarasie). Primul egumen a fost Ioasaf apoi Paisie.

Manastirea a devenit gropniţa domneasca. Aici a fost inmormantat domnul ctitor si sotiile sale + mitr. Teoctist.
Stefan a facut multe danii manastirii Putna (intarite printr-un hrisov dat inainte de moartea sa, 2 februarie 1503).

A doua ctitorie a sa: Manastirea Voroneţ. Inceputa 26 mai – terminata 14 septembrie 1488. Tot Stefan este
ctitorul manastirii Sf. Ilie si al schitului Pătrăuţi.

4 Stilul Moldovenesc: Prin bisericile construite in timpul lui Stefan cel Mare s-a realizat un stil propriu, cunoscut
sub numele de stilul moldovenesc, rezultat din imbinarea a doua influente: bizantina si gotica.

5 Manuscrisele Moldovenesti: in timpul lui Alexandru cel bun s-au copiat manuscrise la manastirea Bistriţa
(Pomelnic al domnilor ţarii, 1407). In prima ½ a sec XV, cel mai insemnat centru cultural-miniaturistic a fost
manastirea Neamţ (miniaturistul Gavriil – 13 manuscrise, intre care un Tetraevanghel slavon si grecesc 1429, un alt
Tetraevanghel 1436). In timpul lui Stefan cel Mare a activat la Neamt renumitul caligraf si miniaturist Teodor Mărişescu
diaconul, care a copiat mai multe Tetraevangheliare.

O activitate mai bogata s-a desfasurat la manastirea Putna – un ierohman Nicodim copia, in 1473, un
Tetraevanghel pentru manastirea Humor (portret cu Stefan ingenunchind, oferind Evanghelia Fecioarei Maria). Alti
caligrafi de seama de la Putna: monahii Casian, Chiriac, Paisie, Vasile, ieromonahii Iacov si Spiridon, monahul Paladie.
 6 Alte ramuri ale artei. Broderia moldoveneasca a ajuns la apogeu in timpul lui Stefan cel Mare. La Neamţ si Putna
au existat si ateliere de argintarie. Sculpura in piatra a luat avant. Din T.R. se pastreaza cea mai veche piesa sculptata in
lemn, usile paraclisului, de la Snagov 1453.

XV BISERICA DIN T.R. IN SEC. XVI

1 - Patriarhul Nifon. Radu cel Mare a reorganizat ierarhia bisericeasca in tara sa cu ajutorul fostului patriarh
Nifon al C-pol. Dupa cum relateaza biograful Gavriil Protul, Nifon a convocat in capitala tarii, la Targoviste un sobor de
clerici si mireni. Soborul, impreuna cu Nifon si domnitorul au hotarat reorganizarea Bisericii din T.R. prin infiintarea a
doua eparhii noi: Râmnic si la Buzău! Patriarhul hirotoneste si 2 episcopi.

La scurt timp, Nifon ajunge la neintelegeri cu Radu cel Mare pentru ca nu aprobase casatoria surorii acestuia cu
un boier moldovean. Paraseste tara si se retrage la Vatoped, apoi la Dionisiu in Muntele Athos unde moare in 1508.

In 1515, domnitorul Neagoe Basarab, i-a adus osemintele in tara, pentru ca sa se curateasca si sa tamaduiasca
greseala lui Radu cel Mare. Au fost duse la Dionisiu, calugarii de acolo ii trimis in dar lui Neagoe, capul si o mana a
sfantului, pastrate azi in catedrala din Craiova. In august 1517, dupa sfintirea manastirii lui Neagoe de la Arges,
patriarhul Nifon a fost trecut in randul sfintilor, hotarandu-se ca pomenirea sa se faca in ziua mortii sale, adica 11
august. Aceasta a fost prima canonizare a unui sfant cunoscuta in tara noastra!!!

2 - Mitropolitul Maxim. Primul mitropolit dupa plecarea lui Nifon a fost Maxim Brancovici (sârb). De numele lui
se leaga pacea pe care a mijlocit-o intre Radu cel Mare al Tarii romanesti si Bogdan cel Orb al Moldovei. A zidit o
manastire la Cruşedol (Serbia).

3 - Mitropolitul Macarie. 1512-3 – mitropolitul Macarie, originar din Muntenegru. A venit in T.R., probabil la
indemnul lui Maxim Brancovici, unde a tiparit rimele carti la noi in limba slavona: Liturghierul in 1508, Octoihul in
1510 si Tetraevanghelul in 1512. In timpul pastoririi sale: Neagoe Basarab a adus osemintele patriarhului Nifon si s-a
mutat scaunul mitropolitan la Targoviste.

4 - Alti mitropoliti: in a doua ½ a sec. XVI: Eftimie I si Serafim – aveau preocupari culturale fiind in legatura cu
diaconul Coresi. Sub ei s-a infiintat o tiparnita la manastirea Plumbuita.

Spre sf. sec. XVI cel mai de seama mitropolit a fost Eftimie II (1594-1602) omul de incredere al lui Mihai Viteazul.
In 1595 a fost trimis la principele Transilvaniei ca sa incheie o alianta impotriva Imperiului. Prin tratatul din 20 mai
1595 – B.O. din Transilvania ramanea nestirbita in drepturile sale dar sub obladuirea Mitropoliei din Targoviste.
Unitatea bisericeasca se crea cu cativa ani inainte de cea politica, realizata de Mihai Viteazul.

13 aprilie 1596, mitropolitul Eftimie II a convicat un sobor la Targoviste, hotarandu-se ca egumenii sa se aleaga
numai de sobor, fara niciun amestec din afara (vechiul principiu al samovlastiei – autonomiei).

5 – Episcopiile sufragane: Râmnicului si Buzăului.

6 – Mitropolia Proilaviei: in a doua ½ sec. XVI s-a infiintat Mitropoliei a Proilaviei cu resedinta la Brăila, avand
ierarh greu, subordonata direct Patriarhiei de C-pol. Jurisdictia: teritorii romanesti ajunse sub stapanire otomata si
transformate in raiale (Turnu, Giurgiu, Braila, Cetatea alba etc.)
 XVI BISERICA DIN MOLDOVA IN SEC XVI SI INCEPUT XVII

1 – primii mitropoliti: 1508, in Suceava, a fost ales mitropolitul Teoctist II (fost egumen la Neamt si episcop la
Roman). Moare in 1528, inmormantat la Neamt. Urmeaza Teofan I (1530-1546), urmeaza Grigorie Roşca, care a
adaugat un pridvor la biserica manastirii Voroneţ şi a terminat de zugravit biserica in exterior, in 1547. Alt mitropolit a
fost Teofan II (1564-1587).

2 – Mitropolitul Gheorghe Movila (1587-1591, 1595-1605): fost episcop la Rădăuţi. In timpul celei de-a doua
pastoriri a sa, s-a infiintat o noua Episcopie in Moldova, la Huşi in 1598, cu primul episcop Ioan. In mai 1600, cand
Mihai Viteazul a cucerit Moldova, mitropolitul Gheorghe s-a refugiat in Polonia, in aceasta situatie, Mihai Viteazul a
convocat un sinod la Iasi (2 iunie 1600) care a hotarat sa inlature din scaun pe ierarhii care au fugit si sa faca alegeri
noi. Ca loctiitor de mitropolit a fost randuit Dionisie Ralli (exarhul bulgariei) – om de incredere al lui Mihai. In toamna
aceluiasi an, Mihai pierde Moldova, Ieremia Movila si-a recuperat tronul, punandu-l pe fratele sau, Gheorghe, in
scaunul mitropolitan. A murit in 1605, ingropat la Sucevita.

3 – Mitropolitul Anastasie Crimca. Cel mai de seama mitropolit in primele 3 decenii ale sec. XVII. In 1602 a
ridicat, cu ajutorul fratilor Stroici, o biserica mica pe mosia sa de la Dragomiresti – Dragomirna. 1608 a fost ales
mitropolit al Moldovei. A inceput zidirea bisericii mari a manastirii Dragomirna, care se numara printre cele mai
importante monumente bisericesti ale Moldovei. Moare in 1629, inmormantat in pronaosul bisericii mari de la
Dragomirna.

Cateva aspecte din activitatea sa ca mitropolit: prima sa ctitorie de la Dragomirna a fost prefacuta in bolniţa. Ca
mitropolit, a infiintat in 1619, pentru prima data in tara noastra, un spital intr-un oras, la Suceava. A fost unul dintre
cei mai insemnati miniaturisti, formand la Dragomirna o scoala cu renume, au ramas de la el peste 25 de manuscrise
(4 Tetraevangheliare, 2 Apostoli, 3 Liturghiere, o Psaltire – toate in limba slavona).

Remarcam un Tetraevanghel cu aprox. 40 de miniaturi, care redau scene din viata Mantuitorului (Patimile). Un
Apostol, pe care mitropolitul a scris un fel de testament, prin care arunca blestem asupra celui care ar inchina
manastirea Dragomirna Muntelui Athos. 1616 – scrie o Psaltire cu peste 50 de scene (istoria pop. evreu). Mitropolitul
Anastasie este primul autoportretist din pictura romaneasca (chipul sau apare de 15 ori in 8 manuscrise).

Ctitoria sa de la Dragomirna, spitalul diin Suceava, manuscrisele sale frumos impodobite, ca si indelungata sa
activitate ca episcop si mitropolit, fac din Anastasie Crimca una dintre figurile cele mai luminoase din trecutul Bisericii
noastre.

4 – Episcopia Romanului: Macarie II Cronicarul (a continuat Letopiseţul expunand faptele de la 2 iunie 1504 pana
in 1551). Ridica, impreuna cu Petru Rareş, catedrala episcopala cu hramul Cuvioasa Paraschiva.

5 – Episcopa Rădăuţilor: Eftimie (scrie Cronica sa, expunand faptele petrecute intre 1542-1554).

XVII BISERICA ORTODOXA DIN TRANSILVANIA IN SEC. XVI

Inca din prima ½ a sec. XVI au inceput sa patrunda in Trans. idei reformatoare din Apusul Europei. Datorita
umanistului brasovean Johannes Honterus toti sasii transilvaneni adera la noua confesiune luterana. O buna parte
dintre unguri si secui trec la calvinism, mai putini la unitarianism. Dieta Transilvaniei a decretat succesiv ca religii
admise: luteranii, calvinii si unitarianiştii. B.O.R. era tolerata, nerecunoscuta de legislatia medievala a Transilvaniei.
 1 – Mitropolia Transilvaniei: sediul mitropoliei s-a mutat de la Feleac in alte localitati. Primul mitropolit cunoscut
este Ioan (hirotonit in 1553). Probabil si-a stabilit resedinta in manastirea Prislop. Urmasul sau a fost Hristofor, in
1557, cu resedinta in manastirea Geoagiu de Sus.

Lui Hristofor i-a urmat Sava, 1559, cu binecuvantarea acestuia, diaconul Coresi a tiparit Intrebarea Crestineasca
(Catehismul din 1560). Pastoreste pana in 1570, cand se retrage.

In ultimele 3 decenii ale sec. XVI, Mitropolia Transilvaniei si-a sstabilit sediul la Alba Iulia, care era capitala
principatului. Eftimie este hitoronit in 1572 – primul mitropolit al romanilor transilvaneni cu resedinta la Alba Iulia.
Urmasul sau – Hristofor II.

1579 – hirotonit la Targoviste mitropolitul Ghenadie, in timpul caruia s-au tiparit mai multe carti la Brasov, de
catre Coresi, moare in 1585. Este ales Ioan de la Prislop.

2 – Mihai viteazul si B.O.R.: Mitropolitul Ioan de la Prislop a avut fericirea sa pastoreasca in timpul lui Mihai
Viteazul, care a realizat pentru prima oara unitatea politica a celor 3 Tari Romane. Marele voievod s-a interesat de
soarta B.O. din Trans., luand masuri pentru o mai buna organizare a ei.

1595 – Biserica Ortodoxa din Trans. avea deplina libertate fiind pusa sub obladuirea Mitropoliei Ungrovlahiei,
semn al unitatii ce exista intre ele.

1597 – Mihai a ctitorit la Alba Iulia o noua catedrala mitropolitana, si o resedinta pentru mitropolitul Ioan. Mihai
impune nobililor din Transilvania sa scuteasca pe preotii ortodocsi romani de sarcinile iobagesti.

3 – Episcopia Vadului. 1489, Stefan cel Mare, a obtinut de la regele Ungariei, Matia corvin, doua posesiuni in
Transilvania, in care sa se refugieze el si boierii sai in cazul cand ar fi fost siliti de turci sa paraseasca tara – Ciceu si
Cetatea Alba. Aici au infiintat o Episcopie ortodoxa romaneasca in satul Vad!

Primul episcop de Vad: Anastasie, om de incredere al lui Petru Rares (in 1529 conducea ostile acestuia impotriva
bistritenilor). Anastasie unelte, in 1538, impotriva binefacatorului sau, fapt pentru care a fost alungat de domnul
moldovean.

1546 – Petru Rares a numit un nou episcop la Vad, pe Tarasie iar in 1550, fiul sau Iliaş numea ca episcop pe
Gheorghe. De obicei, episcopii Vadului erau hirotoniti de mitropolitii de la Suceava.

4 – Calvinismul in Transilvania. Noua doctrina a lui Calvin fusese primita de principele Transilvaniei – Ioan
Sigismund Zapolza. Dieta tarii, intrunita in 1556, a desfiintat Episcopia romano-catolica din Alba Iulia, secularizandu-i
averile, iar preotii si calugarii catolici au fost expulzati din Transilvania. 3 „episcopi” calvini: Gheorghe din Sângeorzul
Trăscăului, Pavel din Turdaş si Mihai din Turdaş.

XVIII MANASTIRILE DIN T.R. SI MOLDOVA IN SEC XVI

ARTA SI CULTURA BISERICEASCA

1 – Manastirile si bisericile din T.R.: Manastirea Dealu (refacuta din temelie de Radu cel Mare) – una dintre cele
mai reusite realizari arhitectonice a timpului. A doua realizare de exceptie a arhitecturii muntene a fost biserica
manastirii lui Neagoe Basarab din Curtea de Arges – sfintita la 15 august 1517 de patriarhul Teolipt al C-pol. Zugravita
de Dobromir zugravul (terminata in 1526). Este gropniţa lui Neagoe Basarab si a familiei sale.

Neagoe Basarab a inceput si construirea bisericii mitropolitane din Targoviste, terminata de domnitorul Radu
Paisie.

2 – Manastirile si bisericile din Moldova: Fiul si urmasul lui Stefan cel Mare, Bogdan III, a inceput zidirea unei noi
catedrale mitropolitane la Suceava, cu hramul Sf. Gheorghe, terminata de fiu lsau Stefanita in 1522 (1589 au fost
aduse aici moastele Sf. Ioan cel Nou).

In a doua ½ a sec., Alexandru Lapusneanu a ctitorit manastirea Slatina devenita gropniţa domneasca.

3 – Pictura: In T.R. – cel mai iscusit meste rla timpului a fost Dobromir zugravul din Targoviste, care a realizat
frescele de la Dealu, Bistrita si Curtea de Arges.

In Moldova, pictura bisericeasca a atins apogeul in cursul domniei lui Petru Rares. Cele mai remarcabile picturi
exterioare: Humor (zugravul Toma 1535), Moldoviţa, Arbore – meşterul zugrav Dragoş – unul din cei mai mari artisti
romani din toate timpurile – si Voroneţ.

1595-6 – s-a realizat ultimul ansamblu de pictura exterioara din Moldova – biserica manastirii Suceviţa – fraţii
Ioan si Sofronie.

4 – Alte ramuri ale artei: Sculptura in piatra a cunoscut o epoca de inflorire tot sub Neagoe Basarab si Petru
Rares.

5 – Cultura: mai multe aspecte ale culturii bisericesti in limba slavona din tarile noastre: caligrafierea de
manuscrise liturgice sau teologice; intocmirea de lucrari originale deschiderea de noi scoli manastiresti. Este adevarat
ca prin introducerea tiparului scolile de caligrafii din manastiri au pierdut stralucirea pe care o cunoscusera in secolul
anterior.

Dintre lucrarile originale din T.R. mentionam: Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie – scrisa in
slavoneste – manual de educatie moral-politica! Gavriil Protul a scris Viata patriarhului Nifon in greceste.

La putna au functionat, in acest secol, o scoala elementara si o scoala medie, in care se preda gramatica,
retorica, logica, muzica, limbile greaca, slavona si romana.

Scolasticul Lucaci a intocmit o Pravila, in romaneste si slavoneste, pentru fostul episcop Eustatie al Romanului.

Cunoscute Cronici in limba slavona: a episcopului Macarie al Romanului, a episcopului Eftimie al Rădăuţilor, a
calugarului Azarie. Un fapt de mare insemnatate – aparitia primelor texte romanesti cunoscute, cu traduceri din
cartile Sfintei Scripturi, din Sf. Parinti etc. Primele traduceri romanesti, ramase in manuscris, s-au facut in Transilvania,
de carturari ramasi anonimi.

Cele mai vechi copii dupa traducerile romanesti ale Sf. Scripturi sunt: Codicele Voroneţean (cuprindea partea
ultima din FA si 3 epistole sobornicesti); Psaltirea Voroneţeană, Psaltirea Scheiană si Psaltirea Hurmuzaki.
 XIX TIPARUL IN TARA ROMANEASCA SI TRANSILVANIA IN SEC. XVI

Introducerea tiparului – la inceputul sec. XVI.

1 – Calugarul tipograf Macarie. Primele carti liturgice ortodoxe in limba slavona au fost tiparile la Cracovia,
capitala de atunci a poloniei, in anii 1491-2, in atelierul lui Schweipolt Fiol. A doua tipografie slava a fost intemeiata in
orasul Cetinie. Tipografie din Cetinie a lucrat sub conducerea unui calugar cu numele Macarie pana in 1496.

Ieromonahul a venit dupa aceea in Tara Romaneasca, unde domnea Radu cel Mare, pentru ca tarile noastre erau
singurele din sud-estul Europei care-si pastrasera autonomia interna si peste care nu se intinsese efectiv domniatia
otomana. In fruntea B.O. din T.R. se afla mitropolitul Maxim Brancovici, care era ruda cu principele muntenegran care
infiintase tipografie de la Cetinie.

Cei mai multi cercetatori considera ca atelierul tipografic al lui Macarie a fost instalat la Targoviste sau la
manastirea Dealu. Se crede ca insusi Macarie, ajutat de unii calugari romani, a lucrat literele necesare tiparului.
Meritul domnului T.R. este ca: a pus bazele unei tipografii in tara si s-a straduit sa caute prin manastiri manuscrisele
care urmau sa vada lumina tiparului.

2 – Tipariturile lui Macarie: Macarie a tiparit in T.R. 3 carti de slujba bisericeasca in limba slavona intre anii 1508-
1512:

1 Liturghierul terminat in 1508, terminat in timpul lui Mihnea cel Rau. Cuprindea cele 3 Liturghii si alte cateva
slujbe. Insemnatatea liturghierului: 1 reprezinta inceputul tiparului in T.R., 2 prima editie a acestei carti in Bisericile
Ortodoxe. El reprezinta prototipul editiilor viitoare ale Liturghierului in limba slavona.

2 Octoihul 1510 – in timpul lui Vlad cel Tanar. Reprezinta un tip interesant si rar al acestei carti – octoih mixt,
cuprinde glasul 1 pentru toate zilele saptamanii, iar glasurile 2-8 pentru zilele de sambata si duminica.

3 Tetraevanghelul 1512 – tiparit in primul an de domnie al lui Neagoe Basarab. Cuprindea cele 4 Evanghelii
asezate in ordinea lor din NT, cu indicarea pe margine a pericopelor. Abia in 1862, cand s-a tiparit Evanghelia de la
Bucuresti a lui Teodosie, a inceput tiparirea pericopelor evanghelice in felul cunoscut pana azi. Este primul
Tetraevanghel tiparit pentru toti ortodocsii care foloseau limba slavona in cult.

Dupa tiparirea Tetraevanghelului, activitatea tipografiei din T.R. a incetat in imprejurari neunoscute. Probabil ca
in urma alegerii lui Macarie ca mitropolit el nu s-a mai putut ocupa de tipografie, fiind ocupat cu activitatea de
organizare a Bisericii in timpul omniei lui Neagoe Basarab precum si cu supravegherea unor lucrari de construire a
unor locasuri sfinte.

3 – Dimitrie Liubavici. Activitatea tipografica s-a reluat in T.R. peste 3 decenii, in timpul domniei lui Radu Paisie.
Initiatorul fiind sarbul Dimitrie Liubavici. In timpul lui Radu Paisie, mitropolit era Anania – apare un Molitvelnic
slavon, terminat in 1545, tiparirea fiind facuta in Targoviste. Din prefata aflam ca la tiparirea lui s-a ostenit calugarul
Moise. Ca un fel de anexa la acest Molitvelnic a aparut si o Pravila, prima carte de legi tiparita in tara noastra!

Cu ajutorul a doi ucenici romani, Oprea si Petru, s-a tiparit Praxia sau Apostol (1546-7).

4 – Filip Moldoveanul: primele carti in limba romana s-au tiparit la Sibiu. Aici a existat o tipografie cu litere
chirilice inca din prima ½ a sec XVI, condusa de Filip Moldoveanul (Filip Maler sau Pictor). Din tipografia sibiana a
mesterului Filip au iesit mai multe tiparituri cu litere chirilice, printre care si primele texte imprimate in limba
romana, precum si unele carti in limba slavona. A folosit pentru prima data la noi gravura ilustrata in lemn.
 1544 – a tiparit un Catehism romanesc, azi pierdut.

1546 – Tetraevangheliar slavon, o reeditare a celui imprimat de Macare in 1512. Prima tiparitura de la noi
impodobita cu xilogravuri.

1551-3 – Tetraevangheliarul slavo-roman – prima carte bilingva la noi, precum si pima care in limba romana
pastrata!!!

Filip Moldoveanu este considerat primul tipograf si gravor de neam roman.

5 – Ieromonahul Lavrentie: o noua tipografie in T.R. in manastirea Sf. Ioan Botezatorul, numita mai tarziu
Plumbuita. Au tiparit Tetraevangheliar in limba slavona (2 editii 1582) precum si o Psaltire, tot in limba slavona.

XX DIACONUL CORESI SI ACTIVITATEA SA TIPOGRAFICA

Originar din Targoviste, a invatat arta tipografica de la Dimitrie Liubavici. Prima carte imprimata de Coresi a fost
un Octoih slavon, tiparit la Brasov in 1556-7 (desi era tiparita in Transilvania, cartea avea pe frontispiciu stema Tarii
Romanesti si mentiona pe domnitorii Alexandru Lapusneanu al Moldovei, Patrascu cel bun al Munteniei si pe
principele Ioan Sigismund al Transilvaniei – semn ca era destinata romanilor din toate cele 3 tari). Coresi se intoarce
la Targoviste unde tipareste un Triod-Penticostar in slavona 1557-8.

1 - Tipariturile romanesti de la Brasov: Intrebare crestineasca (1560 sau 1561) – era un mic catehism in limba
romana – sub forma de intrebari si raspunsuri. Cuprindea: cele 10 porunci, Crezul, Tatal nostru si cateva notiuni
sumare despre rugaciune, botez, impartasanie etc. S-a tiparit cu aprobarea principelui Transilvaniei si a mitropolitului
Sava, fiind inchinata mitropolitului Efrem al Ungrovlahiei.

1560-1561 – Tetraevanghel romanesc.

1563 – Praxiu (Apostol).

1567 – Talcul Evangheliei (Cazania I), un amestec bizar de invataturi protestante, cu patrarea dogmei si a ritului
ortodox, avand ca anexa un „Molitvelnic”, intitulat insa gresit asa pentru ca in realitate era o carte de slujbe si de
cantece calvine. Se gaseau doar 3 taine: botezul, nunta si impartasania.

1570 – a tiparit o Psaltire si un Liturghier, primele in limba romana. Intre cartile romanesti mentionam si Pravila
a Sfintilor Parinti (nu cunoastem anul aparitiei).

2 – Tipariturile in slavoneste: 1562 – Tetraevanghel; 1568-9 – Sbornic (Minei); 1574-5 – Octoih; 1577 – Psaltire
slavona (din porunca lui Alexandru II); 1577 – Psaltire slavo-romana; 1578 – Triod slavon; 1578-9 – Tetraevanghel
slavon; 1580 – Tetraevanghel slavo-roman + un Sbornic slavon (Minei prescurtat).

Ultima si cea mai importanta carte tiparita de Coresi este Evanghelia cu invatatura (Cazania II) – tiparita la
Brasov in 1581 – o traducere a omiliilor grecesti scrise de patriarhul ecumenic Ioan Calecas. S-a tiparit cu cheltuiala
judelui Brasovului Lucas Hirscher. Coresi a tradus-o in romaneste cu invatatii preoti Iane si Mihai de la Biserica Sf.
Nicolae din Şcheii Brasovului.
 Coresi are meritul necontestat de a fi contribuit la unificarea limbii literare romanesti, caci raspandindu-se pe un
larg spatiu geografic si etnic, cartile sale au dus pretutindeni cu ele graiul autentic romanesc. Asadar, intregul Rasarit
ortodox a beneficiat de roadele muncii lui Coresi si a ucenicilor sai.

3 – Palia de la Orăştie – 1582 a aparut o alta lucrare de o importanta deosebita, tiparita in romana. Cuprindea
primele 2 carti ale VT – tiparirea fiind facuta in orasul Orastie prin osteneala fiului lui Coresi, Serban. Initiatorul
acestei traduceri a fost pretinsul „episcop” romano-calvin Mihail din Turdaş. Traducerea s-a facut dupa un text
maghiar al VT, tradus si tiparit la Cluj in 1551 de catre pastorul calvin Gaşpar Heltaj.

XXI BISERICA DIN TARA ROMANEASCA IN TIMPUL LUI MATEI BASARAB

MITROPOLITII TEOFIL SI ŞTEFAN

1 – Mitropolitul Luca din Cipru. Dupa Eftimie, scaunul mitropoliei T.R. a fost ocupat de Luca din Cipru, omul de
incredere al lui Mihai Viteazul. In vremea sa, s-a intarit mult elementul clerical grecesc prin diferite inchinari de
manastire la Locurile sfinte si prin venirea la noi a numerosi ierarhi, egumeni si calugari greci, intre care si renumitul
patriarh de Alexandria si C-pol – Chiril Lucaris, fapte care u provocat o miscare impotriva grecilor levantini.

2 – Mitropolitul Teofil (1636 – 1648) – omul de incredere al lui Matei Basarab. Munca sa culturala: activitatea
tipografica in T.R. s-a reluat abia acum, prin stradaniile lui Matei Basarab si ale mitropolitului sau, Teofil. Trebuie
remarcat si faptul ca in timpul lor se tiparesc primele carti in limba romana in Muntenia!

3 – Tipografiile lui Matei Basarab: Matei Basarab se adreseaza lui Petru Movila cerandu-i o tipografie,
mitropolitul ii trimite o tiparnita completa, impreuna cu cativa tipografi, in funte cu Timotei Verbiţki, fostul
conducator al tipografiei din Lavra Pecerska de la Kiev, in locul caruia va veni Ivan Kunotovici, fostul conducator al
tipografiei Fratiei Otodoxe din Lvov.

Tipografia a fost asezata in manastirea de la Campulung in 1635. S-au tiparit acolo 3 carti slavone (Molitvelnicul
1635, Antologuionul 1643, Psaltrea 1650). Tot aici – Invatatura preste toate zilele – in limba latina.

1637 – functiona o noua tipografie la manastirea Govora in Oltenia, unde s-au imprimat mai multe carti in
romaneste si slavoneste: 1640 – Pravila de la Govora (Pravila cea mica) prin osteneala lui Meletie Macedoneanul. Era
prima carte tiparita in romaneste in Muntenia. 1640 – Ceaslov romanesc, prima carte de cult in limba romana din
Muntenia. 1642 – s-a inceput tiparirea cartii Evanghelia invatatoare sau Cazania.

De la Govora, tipografia a fost mutata la manastirea Dealu, langa Targoviste. Prima carte tiparita aici a fost tot o
Evanghelie invatatoare in 1644.

Dupa 1646, doi teologi greci au pus bazele unui colegiu umanist la Targoviste, prima scoala superioara din T.R.,
limbile de predare fiind greaca veche si latina.

4 – Mitropolitul Stefan: ales in 1648, indepartat in 1653, repus in 1655 pana in 1668. Tipariturile romanesti de la
Targoviste: Cea mai importanta lucrare tiparita sub mitropolitul Stefan a fost Indreptarea Legii sau Pravila cea Mare,
aparuta la Targoviste. Era o noua carte de legi, cu aproape 800 de pagini, tradusa din greceste, la indemnul
mitropolitului Stefan, de catre Daniil Andrean.
 Acesta a fost marele merit al mitropolitului Stefan: a deschis larg poarta pentru patrunderea limbii romane in
slujbele bisericesti.

1643-4 si 1656-8, T.R. a fost vizitata de patriarhul Macarie II si fiul sau, care au lasat pretioase insemnari de
calatorie in limba araba.

1668 – scaunul mitropolitan a fost mutat oficial de la Targoviste la Bucuresti, unde a ramas pana azi.

XXII BISERICA DIN MOLDOVA IN TIMPUL LUI VASILE LUPU

MITROPOLITUL VARLAAM

Vasile Lupu (1634-1653) – sprijinitor al culturii si al Bisericii; Varlaam (1632-1653).

1 – Viata mitropolitului Varlaam: originar din sudul Moldovei, a invatat sub indrumarea calugarului Dositei.
Ajunge egumen al manstirii Secu. Atunci traduce in romaneste lucrarea ascetica Leastviţa (Scara) Sf. Ioan Scărarul.
Domnitorul Miron Barnovschi l-a facut duhovnic al sau. E hirotonit arhiereu in 23 septembrie 1632.

La indemnul sau, Vasile Lupu s-a ingrijit de infiintarea unei tipografii, adresandu-se lui Petru Movila. Acesta i-a
trimis o tipografie care a fost instalata in chiliile manastirii 3 Ierarhi din Iasi. Aceasta a fost prima tipografie din
Moldova.

2 – Cazania din 1643: Cea mai insemnata lucrare a mitropolitului Varlaam, dar in acelasi timp una din cele mai de
seama din istoria vechii culturi romanesti, este intitulata Carte romaneasca de invatatura la dumenecele preste an si
la praznicele imparatesti si la svănţi mari sau Cazania – aparuta la Iasi in 1643.

Cartea incepe cu „Cuvant” adresat de Vasile Lupu, urmat apoi de „Cuvant catre cetitoriu” al mitropolitului. Din
aceste 2 prefete se despinde ideea unitatii de neam si de limba a romanilor din Moldova, Muntenia si Trasilvania.

Cartea are 2 parti: 1 – cuprinde 54 de cazanii la duminici (13 ale Triodului, 9 ale Penticostarului si 32 in
duminicile Octoihului), partea 2 – 21 cazanii la diferite sarbatori.

Izvorul principal al Cazaniei a fost cartea de predici a mitropolitului grec Damaschin Studitul (Comoara) din care
s-au tradus vreo 20 de predici. Varlaam are insa meritul ca a strans intr-o lucrare unitara vechile cazanii, care circulau
in tarile romanesti in manuscris, le-a revizuit si le-a dat la tipar ca dar intregului popor.

3 – Şapte Taine: a doua carte de seama a lui Varlaam, aparuta la Iaşi in 1644 (339 pagini). Era o explicare, sub
forma de intrebari si raspunsuri, a celor 7 Taine, cu randuiala lor. Cartea era manita sa apere temeiurile credintei
ortodoxe impotriva calvinilor din Transilvania, care nu recunoastea cele 7 Taine.

4 – Raspunsul la Catehismul calvniesc: a treia lucrare. 1642 – conducatorii calvini ai Transilvaniei au publicat un
Catehism la Alba Iulia. Soborul se intruneste in 1644-5 la Iasi sau Suceava. Au participat ierarhii din Moldova, in
frunte cu Varlaam, si cei din T.R., in frunte cu Teofil. Soborul a avut misiunea de a aproba Raspunsul intocmit de
mitropolitul Varlaam la Catehismul din 1642. S-a tiparit in 1645, probabil la Iasi.

5 – Scoala superioara de la Iasi: in 1640, Vasile Lupu, la indemnul lui Varlaam, a pus bazele unui Colegiu la Iasi. S-
a adresat lui Petru Movila cerand sa-i trimita dascali invatati.

Din seria faptelor importante petrecute in timpul lui Vasile Lupu mentionam: sinodul de la Iasi 1642 care a
aprobat marturisirea de credinta a mitropolitului Petru Movila.
 XXIII MITROPOLITUL PETRU MOVILA

SINODUL DE LA IASI 1642

1 – Copilaria si tineretea lui Petru Movila: s-a nascut la Suceava in 1596, ca fiu al lui Simion Movila (domn pentru
scurta vreme in T.R. si in Moldova). Intreaga familie a Movilestilor ctitorise manastirea Sucevita.

A studiat la colegiul Fratiei ortodoxe din Lvov, aici a studiat limbile slava, greaca si latina, pe langa gramatica,
poetica, retorica, dialectica si teologie.

2 – Egumen la manastirea Pecerska. 1596 – o parte din clerul si credinciosii otodocsi acceptasera unirea cu Roma
– actul de unire de la Brest-Litovsk, in Polonia. La inceputul sec. XVII trecusera la unitatie numerosi episcopi si multi
nobili, ca sa poata face parte si pe viitor din Seimul (dieta) Poloniei.

1631 – Vladislav ales rege in Polonia – reda libertatea de cult a Ortodoxiei in toata polonia.

3 – Mitropolit al Kievului: ales in 1633, intarit e regele Vladislav si recunoscut de patriarhul ecumenic Chiril
Lucaris. A fost hirotonit arhiereu in aprilie 1633, in biserica ortodoxa din Lvov si instalat in Kiev in iulie 1633.

1631 – inca de cand era arhimandrit, infiintase la Kiev o scoala inalta, un colegiu. La inceputul sec. XVIII Colegiul
a devenit Academie, deci o scoala cu caracter universitar – este cea mai veche institutie de invatamant superior la
slavii ortodocsi.

A infiintat tipografii la Kiev, Lvov si in alte parti. Se cunoasc aproape 50 de tiparituri, ingrijite de mitropolitul
Petru: Lithos (Piatra) in 1644, principala sa opera polemica religioasa, cu aproape 900 pagini. Dintre traduceri
amintim Evanghelia invatatoare a patriarhului Calist 1637.

4 – Marturisirea Ortodoxa: Cea mai importanta dintre lucrarile sale, carte de doctrina a intregii Ortodoxii, este
Marturisirea de credinta.

1629 a aparut, in latina, o marturisire de credinta calvinizanta, pusa sub numele patriarhului Chiril Lucaris de la
C-pol. Marturisirea lui Petru Movila a fost scrisa in limba latina. Era impartita dupa cele 3 virtuti teologice, cuprinzand
261 de intrebari si raspunsuri, bazate pe Sf. Scriptura, Sf. Parinti si canoanele bisericesti.

Partea intai cuprindea invatatura despre credinta, talcuind Simbolul credintei, partea a doua trata despre
nadeja, explicand rugaciunea Tatal nostru si fericirile, iar partea a treia expunea invatatura despre dragostea fata de
Dumnezeu si de aproapele.

Mitropolitul a convocat la Kiev, in 1640, un sinod de clerici si de mireni, care trebuia sa-si exprime parerea
asupra lucrarii sale.

5 – Sinodul de la Iasi 1642: Patriarhul ecumenic si-a dat acordul ca sinodul sa se intruneasca la Iasi trimitand ca
delegati pe: Porfirie (fost mitropolit al Niceei) si ieromonahul Meletie Sirigul (cel mai invatat teolog grec din sec. XVII).
A participat mitropolitul Varlaam si episcopii Evloghie, Anastasie si Gheorghe precum si Sofronie Pociaţchi. Din T.R.
nu a participat nimeni, date fiind raporturile neprietenoase dintre Matei Basarab si Vasile Lupu.

Sinodul s-a deschis la 15 septembrie 1642, in trapeza bisericii Sf. Trei Ierarhi din Iasi si a tinut pana pe 27
octombrie 1642 (43 zile). Pe masura discutarii ei, ieromonahul Meletie Sirigul o reducea in limba greaca. 2 puncte
gresite si indreptate: nu exista purgatoriu si prefacerea darurilor se face in timpul chemarii Duhului Sfant (epicleza).
 Lucrarea invatatului mitropolit primea aprobarea intregii Ortodoxii, devenind, dupa Simbolul credintei si
Dogmatica Sf. Ioan Damaschinul, a treia Marturisire de credinta a Bisericii Ortodoxe. Cartea s-a tiparit, in versiunea
latina, la Amsterdam, in 1643, iar in versiunea greceasca tot acolo in 1667. In romana a fost tiparita pentru prima
oara la Buzău, in 1691, in traducerea logofatului Radu Greceanu, ajutat de fratele sau Şerban si de Constantin
Cantacuzino.

6 – Legaturile lui Petru Movila cu tarile romanesti: Fratele sau, Moise Movila, a ajuns domn in Moldova. Cu acest
prilej, arhimandritul Petru i-a dedicat o carte bisericeasca, tiparita atunci la Kiev – Triodul ales. 1640, Vasile Lupu a
intemeiat scoala superioara de la Iasi cu 4 profesori trimisi de Petru Movila.

Moare la 22 decembrie 1646, fiind ingropat in biserica manstirii Pecerska.

XXIV BISERICA ORTODOXA DIN TRANSILVANIA IN PRIMA ½ A SEC. XVII

MITROPOLITII ILIE IOREST SI SIMION ŞTEFAN

1 – urmasii lui Ioan de la Prislop: mitropolitul Teoctist (act din 1606 si piatra funerara din 1622); mitropolitul
Dosoftei (a convocat un sinod la Alba Iulia – 4 iulie 1627 care a luat mai multe masuri disciplinare privitoare la preoti
si credinciosi si stabilea numarul sarbatorilor). S-au randuit pedepse in bani pentru preotii care vor comite fapte
nevrednice (preotul care nu cunostea slujbele – 24 florini, cel care nu avea carti, vestminte – 24 florini; cel care nu
ingrijea biserica – 24 florini etc.).

2 – Mitropolitul Ghenadie II (Gheorghe de Brad): principele Gabriel Betlen a continuat propaganda calvina,
Bethlen s-a adresat patriarhului ecumenic Chiril Lucaris, cerandu-i acordul ca romanii ortodocsi din Transilvania sa
treaca la calvinism, patriarhul ii raspunde la 2 septembrie 1629 spunand nu.

1640 – Pravila de la Govora – o carte de legi, cu 2 tiraje: unul pentru T.R. sub numele mitropolitului Teofil, altul
pentru Transilvania sub numele mitropolitului Ghenadie. Septembrie 1640 Ghenadie moare.

3 – Mitropolitul Ilie Iorest: este hirotonit de mitropolitul Teofil, originar din Transilvania. Dupa ce ocupa scaunul
mitropolitan – apare o noua editie a Evangheliei cu invatatura a diaconului Coresi.

1642 – s-a tiparit la Alba Iulia un Catehism calvinesc, care a fost apoi combatut de mitropolitul Varlaam al
Moldovei prin cunoscuta lucrare Raspuns la Catehismul calvinesc.

August 1645 – mitropolitul era primit de tarul Rusiei, caruia i-a daruit particele din moastele Sf. Dumitru, in
schimb tarul i-a facut daruri bogate si bani cu care a raspcumparat pe cei 24 de garanti din Transilvania.

1950 – s-a hotarat ca mitropolitul Ilie Iorest sa fie cinstit ca sfant marturisitor in ziua de 24 aprilie.

4 – Mitropolitul Simion Stefan: 1643 a fost ales noul mitropolit la Alba Iulia. Principele calvin Gheorghe Rakoczy
a incercat sa ii impuna noului mitropolit 15 conditii. N-a reusit.

5 – Noul Testament de la Alba Iulia: numele mitropolitului Simion Stefan a ramas definitiv prin faptul ca a tiparit
Noul Testament de la Alba Iulia in 1648. Traducerea a inceput-o ieromonahul Silvestru. Opera sa a fost continuata de
mitropolitul Simion Stefan.

Textul NT din 1648 era impartit in capitole si versete. Pe spatiile marginale ale paginilor erau explicati unii
termeni straini sau termeni romanesti cu cirulatie restransa. 23 de carti aveau scurte introduceri cu date despre
autori, timpul, locul, limba in care s-au scris. In felul acesta, NT de la 1648 cuprinde zeci de pagini care pot fi socotite
ca primul „manual” de introducere si exegeza biblica din teologia romaneasca.

Tot Simion Stefan a tiparit la Alba-Iulia si o Psaltire in romana, 1651.

Moare in vara 1656, la 17 septembrie 1656 era hirotonit, la Targoviste, noul mitropolit Sava Brancovici.

XXV BISERICA ORTODOXA DIN TRANSILVANIA IN A DOUA ½ A SEC XVII

MITROPOLITUL SAVA BRANCOVICI SI URMASII SAI

1656 – soborul protopopilor il aleg pe Simion Brancovici.

1 – Copilaria si tineretea lui Simion Brancovici: s-a nascut in Ineul Aradului.

2 – Sava Brancovici, mitropolit al Ardealului: dupa abia 3 ani de pastorire (1659) principele Acaţiu Barcsay l-a
inlocuit cu preotul rus Gheorghe din Putivlia, ca mitropolitul Ghenadie. Abia in martie 1662, Sava Brancovici a fost
reales mitropolit de soborul protopopilor, intrunit la Alba Iulia, si confirmat de noul principe calvin al Transilvaniei
Mihail Apafi.

3 – Mitropolitul Sava in Rusia: mitropolitul Sava a cerut acordul principelui Apafi sa mearga in Rusia, ca sa
stranga ajutoare, asa cum facuse pe vremuri si mitropolitul Ilie Iorest. A mers in rusia in 1668 – Ţarul i-a facut
numeroase daruri + un hrisov prin care-i permitea sa mearga in Rusia dupa ajutoare din 7 in 7 ani.

4 – Mitropolitul Sava si calvinismul: dupa intoarcerea din Rusia a inceput o perioada de asupriri din partea
principelui Mihail Apafi. 1669 – Apafi a impus noi indatoriri (subordonarea fata de calvini maghiar din Alba Iulia,
reinfiintarea tipografiei, infiintarea de scoli romanesti si savarsirea slujbelor in romaneste – ca sa impedice acest lucru
a tinut tiparnita ascunsa ani de zile).

„Sinodul” mitropolitului Sava – 1675 – Sava a convocat un sobor la Alba Iulia, luand mai multe masuri pentru
inviorarea vietii religioase-bisericesti a clerului si a credinciosilor romani din Transilvania: savarsirea obligatorie de
slujbe in duminici si sarbatori, iar in timpul posturilor zilnic, inlaturarea sarbatorilor „băbeşti” si a unor superstitii
legate mai ales de cultul mortilor; respectarea gradelor de rudenie la casatorie; credinciosii sa se impartaseasca de 4
ori pe an, sa citeasca pe preoti, sa invete Tatal nostru, Crezul si cele 10 porunci; catehizarea copiilor sa se faca in
biserica; inlaturarea din preotie a celor ce se faceau nevrednici de aceasta slujba.

La rugamintea sa, principele Apafi a scutit pe preotii ortodocsi romani de dari in mai multe randuri.

5 – Sfarsitul mitropolitului: fiind acuzat atat el, cat si fratele sau Gheorghe, ca ar complota impotriva principelui,
acesta a convicat la 2 iuli 1680, un „scaun de judecata” – mitropolitul Sava a fost inlaturat din scaunul sau, iar
bunurile i-au fost confiscate.

Tinand seama de viata sa curata si de statornicia lui in Ortodoxie, Sf. Sinod al Bisericii noastre a canonizat pe
mitropolitul Sava in 1950 ca sfant marturisitor, impreuna cu inaintasul sau in scaun, Ilie Iorest – pomeniti pe 24
aprilie.
 6 – Urmasii lui Sava Brancovici: Iosif Budai, hirotonit la Bucuresti de mitropolitul Teodosie in 1680, moare in
1682.

Serban Cantacuzino il recomanda principelui Mihail Apafi pe un calugar grec cu numele Ioasaf, fiind sigur ca nu
va face nicio concesie calvinilor, principele l-a si numit fara sa mai convoace soborul protopopilor. Pastoreste pana in
1683.

1684 – soborul a ales ca mitropolit pe preotul vaduv Sava din Veştem, care moare in 1685. Este ales apoi preotul
Vasile, numit ca mitropolit Varlaam pana in 1692. Urmeaza preotul vaduv Toma (Teofil) pana in 1697. Urmeaza
Atanasie Anghel, care tipareste, in 1699 o Bucoavna, prima pe care o cunoastem si un Chiriacodromion (reeditare a
Cazaniei lui Varlaam) cu ajutorul lui Constantin Brancoveanu.

XXVI MITROPOLITUL DOSOFTEI AL MOLDOVEI

1671 – 1686 – renumitul carturar Dosoftei.

1 – Viata lui Dosoftei: se naste in 1624 in Suceava, parintii Leonte si Misria. Invata la scoala intemeiata de Vasile
Voda Lupu apoi la scoala Fratiei Ortodoxe din Lvov. 1649 – era calugar la manastirea Probota, ctitoria si necropola lui
Petru Rares.

1658 ajunge episcop al Huşilor, 1660 – episcop al Romanului, 1671 – mitropolit al Moldovei.

A tradus pentru prima oara in romana: Istoriile lui Herodot. Ca episcop de Roman a revizuit traducerea VT facuta
de Nicolae Milescu la C-pol si care se va tipari apoi in Biblia de la Bucuresti din 1688.

2 – Psaltirea in versuri: Pentru ca vechea tipografie din Iasi nu mai functiona, Dosoftei a trebuit sa-si tipareasca
primele lucrari in manastirea ucraineana de la Uniev din Polonia. Acolo a tiparit in 1673, cea mai de seama lucrare a
sa: Psaltirea in versuri. A fost prima incercare de versificare in limba noastra (8.600 versuri). Dosoftei a daruit culturii
nastre o lucrare de mare valoare literara si artistica. (intre psalmii 131-132, Dosoftei a adaugat 8 versuri proprii).

3 – Alte lucrari: 1673 – tipareste la Uniev Acatistul Nascatoarei de Dumnezeu in limba romana. Se intoarce in
tara in 1675.

1679 – a incercat sa refaca vechea tipografie a lui Vasile Lupu de la Iasi, tiparind, in acelasi an, Dumnezeiasca
Liturghie in romana, a doua traducere dupa Coresi si prima facuta de un ierarh.

1680 – a fost tiparita o Psaltire de-nţeles in slavona si romana.

Nefiind multumit de aspectul lor grafic, s-a adresat lui Nicolae Milescu si patriarhului Ioachim al Moscovei,
cerand sprijin pentru infiintarea unei noi tipografii. Patriarhul i-a indeplinit dorinta, trimitandu-i o tiparnita completa,
pe care Dosoftei a instalat-o la biserica Sf. Niclae domnesc din Iasi.

Dosoftei a tiparit aici principalele carti de lsujba in romaneste: primul ierarh din Moldova care a inceput munca
grea pentru introducerea limbii romanesti in biserica in locul celei slavone. 1681 – tipareste Molitvelnic de-nţeles,
1683 – o noua editie din Sfanta Liturghie si Paremiile preste an, toate in limba romana.

In Molitvelnic si in Paremii a adaugat si o lucrare istorica proprie, si anume un Poem in 136 de versuri despre
domnii Tarii Moldovei (de la Dragos Voda pana la Duca Voda care domnea atunci). 1682-6 a tiparit o alta mare si
importanta lucrare, tradusa si preluata din greceste si slavoneste, intitulata Viata si petrecerea sfintilor¸in 4 volume,
la traducerea careia s-a ostenit vreo 25 de ani.

Regele poloniei Jan Sobiesk porneste razboi impotriva turcilor, intra in Moldova, la retragere a luat in Polonia, ca
ostatic, pe mitropolitul Dosoftei + moastele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, odoarele de la racla sfantului si
documentele mosiilor Mitropoliţei.

4 – activitatea literara in Polonia: a fost silit sa locuiasca in cetatea Stryi. In timpul exilului a intocmit o noua
versiune a Poemului despre domnii Moldovei (continuand lista lor pana la Constantin Cantemir). A tradus 154 de
versuri din greceste in romaneste, care constituiau introducerea dramei Erofili a preotului cretan Gheorghe Chortatzis
– aceasta era prima incercare de traducere in romaneste a unei opere din dramaturgia universala.

La rugamintea mitropolitului Kievului si a patriarhului Moscovei a tradis din greaca in slavo-rusa: Tâlcuirea Sf.
Liturghii Sf. Gherman, Epistolele Sf. Ignatie Teoforul, Constituţiile Sf. Apostoli, Dialog impotriva ereyiilor si despre
credinta noastra a lui Simion. A inceput sa traduca in romaneste Expunerea credintei ortodoxe a Sf. Ioan
Damaschinul. S-a stins din viata la 13 decembrie 1693.

XXVII BISERICA DIN TARA ROMANEASCA IN A DOUA ½ A SEC. XVII

MITROPOLITII VARLAAM SI TEODOSIE

1 – Mitropolitul Teodosie: egumenul Teodosie de la Argeş ales pe 20 mai 1668. Teodosie se nascuse in Râmnicu
Vâlcea, s-a calugarit la Cozia.

La numai cateva zile dupa alegerea si hirotonia sa, printr-un hrisov dat de domnitorul Radu Leon, s-a hotarat
mutarea scaunului mitropolitan de la Targoviste la Bucuresti, iar biserica cu hramul Sf. Imparati Constantin si Elena,
ctitoria domnitorului Constantin Basarab era declarata catedrala mitrpolitana. Teodosie a pastorit pana in 1672,
amestecandu-se in viat apolitica, fiind sustinator al familiei Cantacuzino – acest amestec i-a adus multe necazuri, caci
ajungand domn Grigorie Ghica, a inceput prigroana impotriva Cantacuzinilor si a sustinatorilor lor. Teodosie a fost
inlaturat din scaun cu mare necinste si trimis la manstirea Tismana.

2 – Mitropolitul Varlaam: in locul lui Teodosie a fost ales egumenul Dionisie, un aromân. A pastorit cateva luni,
in 1677, dupa care a trecut la cele vesnice. Atunci, Grigorie Ghica l-a ales pe episcopul Varlaam al Râmnicului,
impotriva vointei lui.

Mitropolitul Varlaam, desi a pastorit numai pana in 1679, a infiintat o tipografie in Bucuresti (1678), a tiparit o
singura lucrare si anume o traducere a cartii de predici a lui Ioanichie Galeatovschi, intitulata Cheia înţelesului.
Varlaam a fost un mare ctitor de locasuri sfinte: manastirile Trivalea si Turnu, precum si schitul Fedeleşoiu.

3 – Mitropolitul Teodosie a doua oara: in noiembrie 1678, tronul T.R. este ocupat de Serban Cantacuzino care
convoaca un sobor de judecata, in aprilie 1679, sa cerceteze cazul lui Teodosie – ii este redat scaunul mitropolitan.

Cea de-a doua pastorire a lui Teodosie a cazut in timpul a celor doi mari domni iubitori de cultura: Serban
Cantacuzino si Constantin Brancoveanu. A pastorit pana in 27 ianuarie 1708, fiind ingropat langa altarul catedralei
mitropolitane din Bucuresti.

4 – Activitatea culturala: in tipografie intemeiata de Varlaam, prima carte tiparita de mitropolitul Teodosie a fost
un Liturghier slavo-roman in 1680 – avea tipicul in romaneste, iar slujba in slavona. S-a mai tiparit o Evanghelie
(1682) si un Apostol (1683) in romana. Deci, din timpul mitropolitului Stefan exista tipicul, in timpul lui Teodosie se
introduc citirile din Sf. Scriptura, iar mai tarziu, din timpul lui antim Ivireanul, se traduc si slujbele.

5 – Biblia de la Bucuresti: traducerea cartilor Sf. Scripturi in limba romana a culminat cu tiparirea Bibliei de la
Bucuresti din 1688 numita si Biblia lui Serban Cantacuzino. Era prima editia integrala a Sf. Scripturi in romana.

Tiparirea a inceput sub indrumarea fostului episcop Mitrofan de Huşi in noiembrie 1687 si s-a sfarsit in toamna
anului 1688. S-au folosit mai multe traduceri anterioare, tiparite sau in manuscris, revizuite de fratii Radu si Serban
Greuceanu. Este sigur ca fratii Greuceanu au folosit in munca lor si traduceri anterioare: traducerea VT in manuscris,
facuta de Nicolae Milescu Spătarul + Psaltirea lui Coresi, Palia de la Oraştie, NT al lui Simion Stefan, Psaltirea si
Paremiile lui Dosoftei, Evanghelia si Apostolul de la Bucuresti.

De la Milescu au ramas: o carte teologica despre Prefacerea Sfintelor Daruri, scrisa la Stockholm, precum si
traducerea VT, facuta la C-pol. Traducerea lui Milescu a fost revizuita, pentru prima oara, de un alt mare carturar
moldovean, Dosoftei.

Prin Biblia de la Bucuresti (944 pagini, tiparite cu litere marunte pe 2 coloane) se punea in circulatie o limba
literara care reprezinta o sinteza a eforturilor scriitorilor bisericesti de pana atunci de a scrie intr-o limba curata si
inteleasa de toti romanii.

6 – Eparhiile sufragane: episcopul Buzaului, Mitrofan, a intemeiat o tipografie la Buzau, in care a tiparit peste 20
de carti, printre care si Pravoslavnica Mărturisire a lui Petru Movila, prima editie in limba romana, tradusa din
greceste de fratii Radu si Serban Greuceanu (1691) si cele 12 Mineie (1698).

XXVIII MITROPOLITUL ANTIM IVIREANUL AL TARII ROMANESTI

S-a nascut in Ivira (Georgia de azi) in anul 1650, parintii Ioan si Maria.

1 – calugar tipograf: 1690 – Constantin Brâncoveanu il aduce in T.R. Aici a invatat mestesugul tiparului de la
fostul episcop Mitrofan al Huşilor. Octombrie 1691 tipareste el insusi o carte greceasca in care iscalea „Antim
ieromonah”. Dupa alegerea episcopului Mitrofan in scaunul de la Buzau, Antim a devenit conducator al tiparnitei
domnesti de la Bucuresti. 1694 – tipareste 3 carti intre care si o Psaltire romaneasca cu versuri scrise de el in cinstea
lui Constantin Brancoveanu, semn ca invatase bine limba noii sale patrii.

1696 – ieromonahul Antim s-a mutat la manastirea Snagov, unde a intemeiat o noua tipografie, fiind si
egumenul manastirii. A stat pana in 1701, tiparind 15 carti, dintre care 5 in limbra romana. Acum a tiparit un
Liturghier greco-arab (1701) pentru credinciosii din Patriarhia Antiohiei. La Snagov a avut mai multi ucenici dintre
care cel mai de seama a fost Mihail Stefan, care mai tarziu a tiparit carti in Alba Iulia si chiar in tara natala a lui Antim
Iviria.

1701 – Antim se intoarce in Bucuresti pana in 1705 . tipareste 15 carti, intre care si un Ceaslov greco-arab (1702),
Noul Testament in romana 1703.

2 – Ierarh: calitati deosebite: munca rodnica si neobosita. Este ales episcop al Râmnicului la 16 martie 1705, a
adus acolo si tipografia de la Snagov, intemeind astfel prima tiparniţa la Râmnic. In 3 ani a tiparit 9 carti, dintre care 3
romanesti, 3 slavo.romane, toate carti de slujba, intre care si Liturghierul cu Molitvelnicul, primele editii romanesti
din Muntenia in 1706.
 27 ianuarie 1708 moare mitropolitul Teodosie iar inscaunarea sa se face in 22 februarie 1708, in Duminica
Ortodoxiei, fiind de fata si patriarhii Alexandriei si Ierusalimului.

Noi tipografii: frumoase calitati de pastor, predicator si patriot. Intemeiaza o noua tipografie la Targoviste – apar
18 carti dintre care 11 in romana. Cele mai importante tiparituri romanesti: Psaltirea, Octoihul, Liturhigerul,
Molitvelnicul, Catavasierul, Ceaslovul, Pildele filozofeşti si altele.

Mitropolitului Antim ii revine meritul de a fi introdus pentru totdeauna limba romana in slujba bisericeasca,
desavarsind ceea ce se incepuse sub Matei Basarab (tipicul in romana) si Serban Cantacuzino (textele biblice). Prin
tiparirea cartilor de la slujba in romana, Antim a contribuit la faurirea unei limbi liturgice romanesti, care dainuieste
pana astazi.

Dupa el au mai ramas netraduse doar Mineiele, Triodul si Penticostarul.

1715 – mitropolitul Antim muta tipografia de la Targoviste la Bucuresti – tot in acest oras a infiintat o noua
tipografie, la manastirea ctitorita de el – Tuturor Sfintilor. In total, in decursul activitatii sale in T.R. s-au tiparit 63 de
carti, dintre care 38 de el; dintre ele 21 erau in romana. Trebuie sa notam ca 4 carti au fost scrise de el insusi si
anume: 1 Invatatura pe scurt pentru taina pocaintei (Râmnic 1705), Invatatura bisericeasca la cele trebuincioase si
mai de folos pentru invatatura preotilor (Targoviste 1710); Capete de porunca la toata ceata bisericeasca (Targoviste
1714) si Sfaturi crestine politice catre domnitorul Stefan Cantacuzino, in greaca (Bucuresti 1715). Tot mitropolitului
Antim i se datoreaza ilustrarea tipariturilor sale cu gravuri, unele din ele fiind de o maiestrie deosebita.

A ramas de la el si o lucrare in manuscris – Chipurile Vechiului si Noului Testament – 503 portrete, in medalion,
cu fierite personaje biblice.

3 – Didahiile: sunt pretuite pana astazi predicile sale, numite Didahii – 28 predici la diferite duminici si 7
cuvantari ocazionale.

O ctitorie bucuresteana – Antim Ivireanul este ctitorul manastirii cu hramul Toti Sfintii din Bucuresti (Antim)
zidita 1713-1715.

Ajutor pentru romanii ortodocsi din Transilvania si Rasaritul ortodox: Antim s-a ingrijit de romanii ortodocsi din
Transilvania; inca din 1699 a trimis la Alba Iulia pe ucenicul sau Mihail Stefan, care a tiparit acolo 2 carti pentru
folosul sufletesc al credinciosilor transilvaneni. Tot Mihail Stefan, tipareste la Tbilisi cateva carti in limba georgiana.

4 – Sfarsitul lui Antim: dupa numirea primului domn fanariot, Nicolae Mavrocordat, in 1716, au inceput zilele
grele pentru batranul mitropolit. Invinuit ca a intrat in legatura cu austriecii si ca ar fi uneltit impotriva turcilor si a
domnului, a fost arestat din ordinul acestuia si inchis in temnita palatului. Mavrocordat ii cere patriarhului ecumenic
sa-l cateriseasca, lucru pe care il si face. Este inchis pe viata in manastirea Sf. Ecaterina din Muntele Sinai. Este ucis in
toamna anului 1716, trupul ii este aruncat in raul Tundja, langa Adrianopol.

Patriarhia ecumenica a anulat nedreapta si grabita sentina de caterisire. In iunie 1992 Sf. Sinod al Bisericii
noastre l-a trecut in randul sfintilor – 27 septembrie praznuirea.