Sinodul al VII-lea Ecumenic

Împărăteasa Irina după moartea Împăratului Leon al V-lea, a fost

regentă a fiului său, Constantin al VI-lea, acesta fiind minor, conducând
împreună Imperiul. Aceasta dorea convocarea unui Sinod Ecumenic în
vederea restabilirii cinstirii icoanelor.
Patriarhul Pavel al Constantinopolului, reproșându-și faptul că a tolerat
iconoclasmul, se retrage, primind marea schimă, propunând însă Împăratesei
Irina, convocarea unui Sinod pentru a restabili cinstirea icoanelor.
În locul acestuia este ales in scaunul patriarhal secretarul imperial
Tarasie instalat la 25 decembrie 784.
Lucrările sinodului s-au deschis la 7 august 786, în Biserica Sfinții
Apostoli din Constantinopol .În timpul unei predici în favoarea cinstirii
icoanelor a starețului Platon, episcopii iconoclaști au pătruns in Biserică
însoțiți de soldații din garda palatului strigând: „Am învins!”.Împărăteasa
Irina, observând posibilul conflict deschis, se retrage cu suita imperială la
Malagina în Tracia. Trimițând noi invitații episcopilor pentru a se întâlni la
un Sinod în Niceea.
Lucrările Sinodului se deschid la 24 septembrie 787, în prezența a 300
de episcopi în Biserica Sfânta Sofia din Niceea.Primele 3 sedințe au avut ca
scop primerea iconoclaștilor în comunitatea Bisericii .Astfel s-a realizat
formularea primei mărturisiri de credință în favoarea cinstirii
icoanelor,document semnat de 465 de participanți, printre care și unii preoți
si monahi fără drept de vot.
În data de 3 octombrie 787 s-a citit acest document în preznța a 343 de
episcopi. S-a rostit Simbolul de credință niceo-constantinopolitan , au fost
anatemizați toți ereticii și s-au facut precizări legat de cinstirea iconelor:
„ căci cinstirea adusă icoanei se ridică la cel reprezentat în icoană.Cine
cinstește icoana,cinstește persoana zugrăvită pe ea”(Mansi,13,377 DE).
 Cele 22 de canoane au avut rolul de a reașeza ordinea și disciplina în
Biserică,așezând icoana la rang de mărturie a Întrupării lui Hristos și cu
menirea de a aduce aminte de iconomia mântuirii noastre și de întărire a
credinței.

Cea de-a doua fază a iconoclasmului.

Restaurarea definitvă a cinstirii sfintelor icoane

1.Continuarea crizei iconoclaste.

Criza iconoclastă nu s-a putut încheia definitiv în ciuda hotărârilor

adoptate de Sinodul VII Ecumenic. Această noua perioadă a avut loc între anii
815-842.Principalele cauze ale acesteia au fost criza politica dar și bisericească
cu care se confrunta Imperiul Bizantin și, mai ales populația Constantinopolului.
Împăratul Carol cel Mare primind o traducere defectuoasă a
documentelor(termenii „adorare” și „venerare” erau traduși prin același cuvânt-
adoratio) întocmite la Sinod, cere teologilor franci să facă o analiză judicioasă
asupra problematicii cinstirii icoanelor . Lucrare numită Libri Carolini.
Un Sinod de la Frankfurt din iunie 794 a respins Sinodul iconoclast de la
Hieria din anul 754 cât și Sinodul VII Ecumenic pentru că ar fi hotarât că
iconelor li se cuvine adorare ca lui Dumnezeu.Papa Adrian a adoptat o poziție
neutră, respingând lucrarea teologilor franci și nerecunoscând oficial hotărârile
Sinodului VII Ecumenic. Papa Leon al III-lea îl încoronează pe regele Carol cel
Mare ca Împărat al Imperiului Romano-German la 25 decembrie 800 , fapt ce
întărește ruperea relațiilor dintre Scaunul papal și suveranul bizantin.
 2.Iconoclasmul sub Leon al V-lea Armeanul.
Deși acesta a depus un jurământ în fața patriarhului că va respecta
hotărârile Sinodului al VII-lea , educat iconoclast , a urmat politica religioasă a
împăraților isaurieni. O comisie de specialiști , la cererea împăratului a alcătuit
un florilegiu patristic împotriva icoanelor. La scurt timp , împăratul a ordonat
înlăturarea icoanei Mântuitorului așezată de Împărăteasa Irina deasupra porții
Chalke.
Patriarhul Nichifor a scris cele două tratate Antirrheseis conducând o
procesiune împotriva iconoclaștilor pe 25 decembrie 814. Împăratul dispune
înlocuirea acestuia cu Teodot Casitera(815-821). Leon V Armeanul a convocat
un sinod. La ședinta I a sinodului din 815, s-a rostit anatema asupra celor
prezenți la Sinodul al VII-lea Ecumenic, anulându-se toate hotărârile aduse de
acel sinod și declarând valabile numai hotărârile pseudosinodului de la 754.
În urma hotărârilor Sinodului , foarte multe icoane , vase și biserici au fost
arse. De asemenea susținătorii acestora au fost omorâți sau chinuiți . Fostul
Patriarh Nichifor si Sf. Teodor Studitul au fost izgoniți.
Deși împaratul a căutat aprobarea Papei Pascal al II-lea , acesta s-a opus cu
vehemență apărând Sinodul VII Ecumenic. De asemenea, iconoclasmul bizantin
a fost condamnat de patriarhiile orientale prin Sinodul de la Ierusalim din 836.
Cei mai repreznetativi apărători și teologi ai icoanelor în secolul al IX-lea
au fost Patriarhul Nichifor I al Constantinopolului și Sf. Teodor Studitul.

3.Restabilirea cultului sfintelor icoane.

Împăratul Leon al V-lea a fost asasinat in 25 decembrie 820, iar în locul
acestuia este uns împărat Mihail al II-lea Rhangabe(820-829). Acesta
neimplicându-se in politica religioasă facilitează slăbirea persecuției
iconoclaste.A murit în anul 829, fiind urmat la tron de fiul său, Teofil.
 Icoanele care în timpul împaratului Mihail al II-lea au fost reașezate , au
fost arse la comanda împărătesei Teodora, soția lui Teofil. Teofil nu s-a lăsat
convins de Patriarhii Hrisodul al Alexandriei , Iov al Antiohiei și Vasile al
Ierusalimului și hotărârile unui Sinod convocat de Patriarhi la Ierusalim în anul
836. Acesta îl recunoște pe fiul său Mihail , drept împărat sub regența mamei
sale, Teodora. Teofil moare la 22 ianuarie 842.
Împărăteasa Teodora, știind că soțul său a murit sub anatemă, cheamă
iconodulii din exil .Patrirhul Metodie (843-847) a instaurat o pace , mărturisind
că Împăratul Teofil nu a fost iconoclast , și că pe patul de moarte a cerut sfinte
icoane pentru a le aduce cinstire. Sinodul din 11 martie 843 din Constantinopol
cel care a ridicat anatema lui Teofil , condamnă cele două sinoade de la
Hieria(754) și Constantinopol(815). În aceeasi dată s-a restabilit cinstirea
icoanelor în Catedrala Sfânta Sofia , în timpul Sfintei Liturghii.
Data aceasta fiind in ajunul primei duminici a Postului Mare , s-a hotărât ca
prima duminică a Postului Mare să fie numită Duminica Ortodoxiei . Această
denumire proclamând triumful Bisercii Ortodoxe asupra tuturor ereticilor , si
totodată o cinstire personalităților care au făcut posibilă această importantă
victorie a Ortodoxiei asupra tuturor ereticilor și implicit a tuturor ereziilor.