SEBASTIAN NAZARU SFANTUL THEODOR STUDITUL SAU DESPRE DATORIA DE A MARTURISI EDITURA OMONIA Bucuresti, 2008ICONOCLASMUL BIZANTIN I AL DOILEA ICONOCLASM. VICTORIA DEFINITIVA A ORTODOXIEI Irina a suprimat violent iconoclasmul dinastiei isauriene, insd iconoclastia era prea statornicita pentru a putea fi eliminata imediat prin decizia sinodalaé de la Niceea. In timpul domniilor lui Nikephoros I Genikos (802-811) si Mihail Rangabé (811-813) s-a parut ca venerarea icoanelor se va consolida si nu va mai putea fi pusa in discutie. Desi a recunoscut deciziile sinodului de la Niceea, imparatul Nikephoros nu era un pasionat inchinator la icoane, iar chestiunile teologice nu-I interesau decat in masura in care afectau statul bizantin. Politica de toleranta religioas’ a lui Nikephoros, combinaté cu ideea dominatiei temporarului asupra spiritualului, a parut iconofililor la fel de nociva ca erezia iconoclasta insagi. "55 Gregorii Magno Epistolae IX, 105 (ad Serenum Massiliensem Episcopum), PL 77, col. 1027C-1028 A; 1128: ,.Ceea ce arata scrierea cititorilor, pictura aratd ignorangilor care vad, pentru cd in ea chiar si ignorantii vad ceea ce trebuie urmat, in ea citesc cei analfabeyi” (Quod legentibus scriptura, hoc idiotis praestat pictura cernentibus, quia in ipsa etiam ignorantes vident qui sequi debeant, in ipsa legunt qui litteras nesciunt. Unde et praecipue gentibus pro lectione pictura est). olSFANTUL THEODOR STUDITUL Dupa moartea lui Tarasios (18 feb. 806), scaunul patriarhal a fost ocupat de asékrétisul Nikephoros (12 apr. 806 — mar. 815). Raporturile acestui patriarh cu studitii au fost tensionate, acestia criticand desem- narea unui ,,neofit” in scaunul patriarhal si atitudinea acestuia in con- troversa moechiana. Studitii au rupt din nou comuniunea cu Biserica oficiala si au fost persecutati de autoritatea civila. Manastirea Stoudios S-a separat ostentativ de noul patriarh dupa sinodul ,,.moechian” (ian. 809) care |-a reabilitat de preotul depus losif de Kathara. Mihail I Rangabé a domnit pentru o scurtd perioada (811-813) si a fost sub influenta constanté a patriarhului si monahilor; studitii au fost rechemati din exil, iar Theodor, liderul zelotilor, a devenit un influent consilier al suveranului. Leon al V-lea Armeanul: revirimentul iconoclasmului!® Iconoclastia de seco] IX este o pastisd a iconoclasmului mai timpuriu; nu s-a imbogatit cu idei noi, s-au reiterat tezele traditionale ale doctrinei. Al doilea iconoclasm ,,este numai mai sarac in spirit”, »poarté marca neputintei epigonilor”, este ,,o tentativa de reactie intarziata”. ,,Mai evident decat in secolul al VIll-lea, a doua perioada a controversei icoanelor subliniazi fondul politic al miscarii iconoclaste: eforturile puterii imperiale de a supune viata Bisericii si rezistenta obstinaté a Bisericii la aceste eforturi, mai ales a aripii sale intransigente”!57, Dezastruoasa infrangere pe frontul bulgar (Versinikia, iunie 813) a imparatului ortodox Mihail I Rangabé a pregatit calea revirimentului iconoclasmului. O noua rebeliune militara |-a impus pe tron pe eminentul general Leon Armeanul (813 — +25 dec. 820)", stratégos al 'S6 Despre restaurarea iconoclasmului de catre Leon Armeanul: Alexander, Patriarch Nicephorus, pp. 125-140; Bury, A History of the Eastern Roman Empire, pp. 56-76. '5? Ostrogorsky, Histoire de !'Etat byzantin, pp. 231-232: ,,Ca toati migcarea iconoclasta a secolului al 1X-lea, sinodul din 815 poarté marca neputintei epigonilor (epigonenhafte Impotenz). Iconoclasmul tui Leon al {II-lea si Constantin V fusese 0 miscare cu o forta mare de deflagratie, iconoclasmul secolului al IX-lea este o incercare de reactie intérziata”, '5§ Leon (813 — 820), fiul patriciului armean Bardas, a servit ca protostrator (?) sub stratégos Bardanes Tourkos, insi a tradat in favoarea lui Nikephoros I (iul. 803), care I-a numit comandant al federatilor. A c&zut in dizgratia basileului si a fost deportat, poate pentru ca s-a imbogatit ilicit sau pentru implicarea in rebeliunea Ini 62SSS FT CSICONOCLASMUL BIZANT! Anatolikon, atasat clandestin iconoclasmului. in timpul predecesorilor sai Leon si-a disimulat iconoclasmul, insé dupa ce I-a depus pe Mihail Rangabé a promovat o politica iconoclasta fara echivoc, Reluarea politicii iconoclaste a avut efectul unificarii opozitiei ortodoxe scindata de schisma moechiana. Programul sau de guvernare prevedea restaurarea puterii militare a Imperiului si a iconoclastiei. Leon Armeanul era convins ca iconoclasmul Isauricnilor era agreat de Dumnezeu si evlavia lor recompensaté cu victorii militare si continuitate dinastica; insuccescle militare si sfarsitul tragic al imp§aratilor ,,ortodocsi” (Irina, Constantin al VI-lea, Nikephoros, Mihail 1) erau proba dezaprobarii divine fata de ,iconolatrie””. Desi la inceputul domniei fusese obligat sa ofere patriarhului Nikephoros garantia formalé de Ortodoxie!’, imparatul a violat curand acest angajament si a procedat cu prudenté la revizuirea Arsaber. Mihail I Rangabé |-a rechemat din evil, |-a numit Aypostrarégos al themei Anatolikon, strarégos si patrikios, A fost aclamat imparat dupa bitdlia de la Versinikia (11 iul. 813), al carei deznodamant catastrofal |-a determinat prin retragerea sa dezordonata, si incoronat la Hagia Sophia de catre patriarhul Nikephoros (22 iulie 813). Tratatul de pace negociat cu hanul bulgar Omurtag i-a permis sa se dedice politicii interne. Suveran energic si competent, Imparat soldat cu reputatie de onestitate si integritate, Leon Armeanul a reinviat iconoclasmul si convocat sinodul de la Hagia Sophia (815). La 25 decembrie $20. in timpul liturghiei praznicului Nasterii, autocra- torul a fost asasinat de sustinatorii lui Mihai! de Amorion, fost camarad condamnat a pedeapsa capitala pentru un complot real sau imaginar. Oponentii ortodocsi cei mai vehementi au fost obligaji s& recunoascd abilititile sale militare, eficienta si competenta sa administrativa, Nikephoros, patriarhul depus de Leon, a declarat dupa moartea sa violent ci statul Romanilor a pierdut un foarte mare conducitor, desi lipsit de eviavie” (Genesius, Basilcidn (Regum Libri Quattuor), ed. Bonn, pp. 17-18) ‘8 Scriptor Incertus de Leone Armento, PG 108, col. 1024 CD, un izvor net ostil, ii atribuie aceasta declaratie credibila: De ce crestinii cunose toate aceste nenorociri in fata acestor neamuri? Este, cred, pentru cd venereazi icoanele si nu pentru altceva De aceea, cu vreau si le distrug (Eyoi Soxef dice 70 mpooxvvefobar téc eixovas kot GA0 OddEY. Kai PovAopon adtés KataarpE yer}, Voi vedeli ci toti suveranii care recunoscusera icoanele si se inchinau lor (Irina, Constantin VI, Nikephoros 1, Staurakios, Mihail ] Rangabé] au murit in surghiun sau au cdzut in lupté. Numai cei care n-au venerat icoanele au murit de moarte naturala, purtind ined demnitatea imperiala. Acesti imparati au fost mutati cu mari onoruri in sepulcrele imperiale de la Sfintii Apostoli, $i eu vreau si mi aseman lor si si distrug icoanele (wai xataotpéyor tac eixdves), pentru ca, dupa viata lungi a mea sia fiului meu, Imperiul nostru sa dureze pana la a patra si a cincea generatic” 160 Joan M. Hussey, ., The Iconoclast Controversy 726-843", p, 55, sustine ca uzurpatorul a tergiversat s4-si afirme ortodoxia inainte de incoronare si ci, deja incoro- nat, ar fi refuzat si semneze profesiunea detaliatd de eredintd redactaté de patriarh. Semmarea avester declaratii de ortodosie era 0 formalitate 3SFANTUL THEODOR STUDITUL. deciziilor adoptate la Niceea. fn primavara anului 814, basileul a insarcinat 0 comisie sa intreprinda clandestin o investigatie care sa probeze ca practica venerarii icoanei este neintemeiata $i s4 colecteze pretinsele marturii scripturistice si patristice susceptibile a fundamenta teologic iconoclasmul'*!. Antonios Kassimatas, episcop de Sylaion, si lectorul aultc (anagnéstés) loan Grammatikos Morokharzanios, staretul manastirii Sergios si Bakchos, erau membrii cei mai proeminenti ai acestei comisii insarcinate cu compilarea unui florilegiu iconoclast!®. in decembrie 814, rezultatul acestei cercetari a fost prezentat patriarhului Nikephoros. in decembrie 814', patriarhul a fost convocat la palatul imperial pentru o intrevedere si imparatul i-a cerut sA exercite oikonomia si si faca concesia indepartarii din edificiile de cult a icoanelor ta chaméla (t& xoyinA&), icoane care prin amplasarea lor erau expuse venerarii concrete a credinciosilor, motivand ca ,,poporul era scandalizat din cauza icoanelor”'®*, Patriarhul a refuzat sa ia in consideratie aceasta '8\ Cf. Vita Nicetae Mediciensis, AA. SS. Aprilis, 1, App., col. xxix AB, din comisie fceau parte senatorii loan Spektas si Euthychianos, monahii Leontios si Zosimos, anagndstés loan Grammatikos si episcoput Antonios Kassimatas de Syllaion (Sylaeum, Syllium). Scriptor Incertus, PG 108, col. 1025D — 1028A, relateaz o prima intrevedere a imparatului cu Antonios (iu. 814). Leon al V-lea s-a interesat daca este scris undeva ca icoanele trebuie venerate. Antonios i-a replicat ca nicdieri nu exist o asemenea prescriptie, dar figureazi in traditia bisericeasca. imparatul a declarat »Dac& nu este scris explicit (Snr@c) in Evanghelii sau in Fapte: ,,Venerati icoana Mea!”, eu nu voi permite venerarea ei (ob xatadézopicn mpooxvveiabat adriy)” '© Nikephoros, Antirrhetikos I, 2, PG 100, col. 208D-209A; Refutatio et eversio, 236, si Scriptor Incertus de Leone Armenio, PG 108, col 1025 AB, subliniaz’ dependenta acestei antologii de opusculele teologice si de synodikonul lui Constantin (Acta sinodului de la Hiereia (754) cuprinzénd si florilegiul iconoclast al lui Kopronymos). Floritegiul anexat horosului sinodului de la Sfinta Sophia (815) este, poate cu adaosuri sau omisiuni minore, lucrarea acestei comisii iconoclaste. Cf. Alexander, Patriarch Nicephorus, p. 128. 'S Tatiana Matantseva, ,.La conférence sur la vénération des images en décembre 814”, in Revue des Etudes Byzantines, 56 (1998), pp. 249-260. ' Scriptor Incertus de Leone Armenio, PG 108, col. 1028 B: ,,Poporul este indignat (6 Aadg oxavdadierat) din cauza icoanelor, ei zic: Gresim venerandu-le, din cauza aceasta barbarii ne infrang (Kang adtég xpooxvvoipey, xai bt did tott0 té EOvn Kuptevovarv rpt@v), FA 0 mica concesie gi exercitd cikonomia fata de popor, ingiduie si inlaturim 1a chaméla” (ovyxatdpa ti paxpdv Kai noinoov oixovojtiay elg tov Aadv Kai te yopedd mepiédouev). Leon a propus ca solutie de compromis indepirtarea icoanelor din zonele inferioare ale locasurilor de cult, pentru a evita expunerea lor exceselor cultului de venerare. Ieoanele suspendate eratt menfinute spre edificare si instructie. 64ICONOCLASMUL BIZANTIN chestiune pe care o credea irevocabil rezolvata de sinodul niceean si nu a consimtit sa intre intr-o polemica cu teologii iconoclasti. Nikephoros a trimis la palat o delegatie de egumeni si episcopi prestigiogi care au refuzat sa angajeze o discutie cu iconomahii Antonios Kassimatas si loan Grammatikos'®. La revenirea de la palat, la Sfanta Sophia s-a organizat o priveghere (navvixic)'® pe care imparatul a perceput-o drept 0 insulta la adresa sa. Basileul a cerut intempestiv indepartarea icoanei lui Hristos de la Chalke, restabilita de Irina, fara a o distruye, sub pretextul protejarii ei de o posibila profanare a armatei (6 orpatos)'®. in ajunul Craciunului, la Pasriarcheion, in fata unei multimi de egumeni si ierarhi, Nikephoros a prezentat $i comentat florilegiul iconoclast care-i fusese remis!®*. Cei prezenti au subscris un angaja- ment de a apara cu fermitate Ortodoxia si a nu ceda iconoclasmului!®, La 25 decembrie, patriarhul a fost convocat la palat, unde i s-au alaturat alti clerici, pentru o ,,conferint&” in prezenta imparatului. Ca .fiu al Bisericii si mediator (ueoitns)”, imparatul fi provoca pe iconofili la 0 confruntare publica cu clerul iconoclast, rezervandu-gi 5 Scriptor Incertus, col. 1028 D. ' Scriptor Incertus, col. 1029 A. 187 Scriptor Incertus, col. 1029 BC: ,,A zis tiranul (6 tpavvos) poporului: Sa indepartam de acolo icoana (dg Katapdowpev éxeibev trv eixdva), ca nu cumva si fie profanata de armata (fvar pu) 6 otpardg cetpdtn adriy)” ‘6 Florilegiul citit este probabil cel redactat de comisia condusi de Ioan Grammnatikos, comentariile patriarhului constituie nucleul Refutatio et eversio. Vide infra n. 179. 1 Grumel, Regestes, no. 391. Adunati la resedinta patriarhald, patriarhul si colaboratorii sai gi-au luat in scris un angajament (£77paga) de a rezista presiunilor iconoclaste. Textul s-a pierdut, dar existenta acestui angajament este mentionata de Scriptor Incertus de Leone Armenio, PG 108, col. 1029 D (- ed. Bonn, p. 355); Vita S. Theophylacti Nicomediensis, 12, ed. A. Vogt, ,,S. Théophylakte de Nicomédie”, Analecta Bollandiana 50 (1932), pp. 77-79. Juramantul solemn semnat de toti participantii includea o asigurare cd nu se vor separa unii de ceilalti (141) zwpiCeo@a), deci, cd nu se vor angaja in discufii individuale cu ereticii, Vita S. Theophylacti Nicomediensis mentioneaza intre semnatarii acestui angajament pe Euthymios din Sardes, Aimilianos de Kyzikos, [osif al Thessalonicului, Eudoxios de Amorion, Mihail de Synnada, Theophylaktos de Nikomedia. inainte de Craciunul anului 815, patriarhul a adresat imparatului un mesaj (6707), din care s-a conservat un fragment in Scriptor Incertus de Leone Armenio, PG 108, col. 1029 D — 1032 A (- ed. Bonn, p. 356), rugandu-l a nu bulversa Biserica pe care Parintii au purificat-o de erezii. Patriarhul isi oferea anticipat demisia pentru ca puritatea dogmei s4 fie salvgardata (Grumel, Regestes. no, 394) 65SFANTUL THEODOR STUDITUL. dreptul de a decide in aceasta investigatie bisericeasca. Clerul iconofil nu a acceptat arbitrajul imperial si a subliniat ca problema in discutie era una strict bisericeasca. Basileul a fost admonestat de clerici (Euthymios din Sardes, Theodor Studitul, Theophylaktos de Nicomedia, Aimilianos de Kyzikos!”) pentru imixtiunea in afacerile Bisericii denuntata drept tiranie (rupavvic). Imparatul a dat asigurari ca nu doreste sa inoveze si, in aceeasi zi, a fost vazut in fata altarului Sfintei Sophia prostemandu-se inaintea icoanei praznicului Nasterii de la iconostas. Cand la Epiphaneia (te @@ta, 6 ianuarie) 815 basileul a refuzat venerarea icoanei, a fost evident cd revenise la erezie!”!. Leon a incercat s4-] convinga pe patriarh s4 convoace un sinod care s{ reexamineze chestiunea si s4 proscrie icoanele si l-a avertizat cA nu va tolera insubordonarea sa. Pozitia patriarhului devenea extrem de precara, pe masura ce o mare parte a episcopatului abandona intran- sigenta la care se angajase'” si adera la un iconoclasm moderat. Multi dintre clerici s-au raliat unei reforme moderate si au acceptat compro- misul suprimérii ta chaméla'™, a icoanelor portative susceptibile a fi obicctul unui cult. Patriarhul a staruit inutil pe langa persoane influente din anturajul imperial ca basileul sa fie convins sé renunte la progra- mul sau iconoclast!”*. Sinodul permanent (obvodog événnotea), in care iconoclastii aveau preponderenta, |-a somat pe patriarh sa compara "7 Vita Nicephori, ed. de Boor, pp. 169-188; Vita Nicetae Mediciensis, 32-26, Acta Sanctorum, Aprilis 1, p. xxix-xxx; Vita B Theodori Studitae, PG 99, col. 384 A. '" Scriptor Incertus de Leone Armenio, col. 1032 B: Kai eiceA@av ob mpooxbvnoev. "2 Scriptor Incertus de Leone Armenio, col. 1032 C: oxe5dv navres éotpapnoay cig tO évavtiov. ‘73 fmparatul a facut noi presiuni pentru a obtine retragerea sa. Patriarhul a acordat o audienta unei delegatii a episcopatului iconoclast care i-a transmis 4, de vreme ce refuza si acorde dispensa inlaturdrii ta chaméla, era invitat s& se retraga din scaunul patriarhal (Scriptor Incertus, col. 1032 C). Basileul i-a cerut poruncitor si se retraga, ins& patriarhul a intarit cd nu exist niciun motiv pentru a fi depus (Grumel, Regestes, no. 399). ‘74 Patriarhul a intervenit incercdnd s4 evite bulversarea vietii Bisericii. Regestele publicate de Venance Grumel inregistreazi eforturile patriarhului de a-l abate pe imparat de la erezie. Nikephoros a adresat o epistola (ypéget) imparitesei Theodosia, cerindu-i si-l influenteze pe sof si renunte la programul iconoclast (Regestes, no. 395). O alta scrisoare (Regestes, no. 396) a fost expediata unui trezorier imperial (6 tvixadra tv Snroowdy xpmdtov topic), probabil 6 éxi tod GaxeAdion (?) Destinatarul unei alte epistole (ypéget) patriarhale este protoasékrétisul Eutychianos (Regestes, no. 397), unul dintre membrii comisiei iconoclaste, care era avertizat ca, persistind in ostilitatea sa fad de veneratele icoane, igi va atrage pedepse divine. 66 7ICONOCLASMUL BIZANTIN inaintea sa. Nikephoros, grav bolnav si aflat sub stricta supraveghere, a evitat sa fie depus canonic de sinodul episcopal gi a denuntat acest conciliu, pe membrii caruia i-a excomunicat drept ,,complici ai Palatului” si sperjuri'”5 (epiorkoi). Cand a fost evident ca patriarhul nu va putea fi convins sa adere la cauza iconoclasta, imparatul a instigat impotriva sa o manifestatie popularé (12 martie). Nikephoros a fost rapit din Patriarcheion, sub pretextul de a i se garanta securitatea, si exilat in manastirea Hagios Theodoros, \anga Chrysopolis. indepartarea de la Aathedra si exilul patriarhului'” erau preludiul unei persecutii violente. In zorii zilei urmatoare (13 martie 815), imparatul a convocat un sifention care a constatat vacanta patriarhala survenita printr-o retragere prezentata ca benevola!’’, A fost impus in scaunul patriarhal spatharokandidatosul Theodotos Melissenos Kassiteras (1 apr. 815 - c. ian 821)'"8, hirotonit cu mare precipitare si consacrat patriarh in duminica Pastilor. Nou) patriarh datora alegerea simpatiilor iconoclaste, nobletei familiei (Melissenos) $i reputatiei de virtuos. Dupa Pasti (815), imparatul a convocat un nou sinod la Hagia Sophia’, sub presedintia patriarhului intrus, in prezenta fiului sau "5 Grumel, Regestes, no. 400 "7 Theophanes, De exilio S. Nicephori et translatione reliquiarwn, 17, Acta Sanctorum, Martii ii, 316; Vita B Theodori Studitae, PG 99, col, 285. Cf. Grumel, Regestes, no. 401, Serisoarea (émtatoAi) de abdicare adresatd imparatului este datata 13 martie $15. Patriarhul a fost insultat, intemnitat, proscris, insd, afland ci se pregateste o actiune violent impotriva-i si dorind s4 evite o crim de care imparatul vinovat, este constrains sf pariseascd scaunul patriarhal si si se incredinteze Providentei si bunatatii divine (Vita S. Nicephori, PG 100, col. 128 BD; ed. Boor, pp. 197-198). Rezistenta curajoasa a patriarhului Nikephoros a stamit admiratia lui Theodor Studitul; ex-patriarhul este destinatarul Ep. I, 18, col. 1173 17 Vita S. Nicephori, ed. De Boor, pp. 190-202 "8 Theodotos Melissenos Kassiteras (Kaoitep@c, Kaooitnpac), patriarh iconoclast (1 apr. 815-c. ian 821), descendent din celebra familie iconoclast Melissenos, inrudit pe linie materna cu a treia sotie (Eudoxia) a lui Constantin V (Seriptor Incertus, col. 1036 A), a prezidat sinodul iconoclast din 815. Nu este mentionat in izvoare dup asasinarea !ui Leon V (dec. 820). Asupra lui Theodotos Melissenos: Thomas Pratsch, ., Theodotos I. (Melissenos ,,Kassiteras”) (1. April 815 — Januar $21)”, in Die Patriarchen der ikonoklastischen Zeit, Germanos I. - Methodios 1 (715-847), brsg, Ralph-Johannes Lilie, Frankfurt, 1999, pp. 148-155. © Acta acestui sinod au fost distruse dup’ restaurarea veneririi icoanelor (843). Horosul a fost reconstituit integral dintr-o refutatie detaliat’ a patriarhului Nikephoros."EAe7qog ai dvaxpomi (Refutatio et Eversio), pastrat in Codex Parixinus Graecus 1250 (saec. XIM-XIV), fol. 173-332, si Coislinianus 93 (saec. NV). fol. |--158 bis. Cateva fragmente au fost colectate gi publicate de Daniel Serruys, J es actes du concile iconoclaste de I'an 815", in Mélanges d ‘archéologie et d ‘histoire 67SFANTUL THEODOR STUDITUL Symbatios (Symbates) — Constantin'®. Acest al doilea sinod iconoclast nu a revendicat ecumenicitatea. Sinodul s-a intrunit in trei sesiuni, lucrarile sinodului fiind dominate de examinarea florilegiului compilat de comisia imperiala. fn cadrul ultimei sesiuni a sinodului, prezidata de imparat, decizia dogmatica a fost semnata in mod unanim de cei prezenti. Decretul dogmatic al sinodului a reluat ideile esentiale ale sinodului de la Hiereia - Blachernai, a revocat deciziile sinodului din 787, a interzis uzul $i cultul icoanelor, considerand inutila producerea lor. ,,Dupa ce a stabilit si confirmat invatatura dumnezeiasca acceptata a Sfintilor Parinti si in acord cu cele ase sinoade ecumenice”, sinodul 4 condamnat practica nefolositoare, in dezacord cu Traditia, a producerii si venerarii icoanelor, preferand adorarea in duh si in adevar”. Sinodul a interzis ,,producerea neautorizata a celor numite fals icoane ale Bisericii universale”, a respins venerarea icoanelor si condamnat toate formele de reverenta fata de icoane, evitand fi asimileze idolilor'®'. Decretul subliniazd c& naivitatea feminina si .,€piscopii ignoranti” (niceeni) (éyabeota&to1g éxioxéxo01s) au ruinat Biserica'®? prin restabilirea venerarii icoanelor fara viata (apbyo1g eixdoy), aprinderea candelelor si arderea de tamaie. ,,Teoria eticd a icoanei”, formulata la Hiereia, a fost accentuata!**. Dupa aclamatiile sale (Ecole Frangaise de Rome), 23 (1903), pp. 345-351. O editie revizuita si imbunatatita i se datoreaza lui Georg Ostrogorsky, ,.Das Zweite ikonoklastiche Konzil”, in Studien zur Geschichte des Byzantinischen Bilderstreites, (,Historische Untersuchungen”: 5), Breslau, Verlag von M.u.H. Marcus, 1925, pp. 48-51. Paul J. Alexander a identificat alte céteva fragmente inedite ale horosului si o fractiune a florilegiului anexat deciziei dogmatice: ,,The Iconoclastic Council at St. Sophia (815) and Its Definition (Horos)”, Dumbarton Oaks Papers, 7 (1953), pp. 58-60, Multa vreme ineditd i cunoscuti doar prin parafraza lui P. Alexander, Patriarch Nicephorus, pp. 244-262, Refutatio et eversio a fost editata recent de Jeffrey Featherstone: Nicephori Patriarchae Constanti- nopolitani Refutatio et eversio definitionis synodalis anni 815, (,,Corpus Christianorum, Series Graeca”, 33), Turnhout, Brepols, University Press, 1997, pp. 378. 189 Scriptor Incertus, col. 1036 B. '8! Horos, ed. Alexander, p. 60, fragment 16, rind 4-5: ,,{...] ne abjinem s& le {ie. icoane] numim idoli, pentru c& exista deosebire de la rau la rau” (eld dé rabrac cineiv gerodyevor Eori yap Kai KaKod mpdg KaKOv 1 diéxproIc). '82 Foros, ed. Alexander, p. 59, fragment 7, randuri 1-2: ag ev 16 Baordevery && dvépav cis yovaika petéxece xai TH yovarxeia dgcAdryn 1h éxxAnota t06 co Emnpatvero. '® Vezi M. V. Anastos, The Ethical Theory of Images Formulated by the Iconoclasts in 754 and 815", Dumbarton Oaks Papers, 8 (1954), pp. 151-160; Alexander, Patriarch Nicephorus, pp. 138; 237-239, O08ICONOCLASMUL BIZANTIN obisnuite in onoarea imp§ratilor si anatemele impotriva iconofililor, sinodul s-a dizolvat. Edificiul de la Niceea se surpa in numai ctiva ani de la urcarea pe tron a lui Leon. Convertirea facilé a unei mari parti a episcopatului se explica si prin atasamentul superficial fata de Niceea si oportunism. Potrivit surselor care au supravietuit, cvasiunanim ostile icono- clasmului, persecutia icoanelor si a iconofililor a fost furibunda si i-a atras lui Leon reputatia sinistra de ,alt Antihrist” (&AAog ‘Avtizpiatos, novus Antichristus)'*, Totusi, ca si persecutia-lui Constantin V, pri- goana iconeclasta din timpul lui Leon Armeanul a fost selectiva, per- mitand mai multor iconofili sé ramana nemolestati. Au fost prigoniti cu cea mai mare rigoare iconodulii notabili si rezistenta lor s-a incercat a fi reprimata prin intreg arsenalul coercitiv de care dispunea impara- tul,insa martirizarile au fost exceptionale!®*, Sfantul Theodor Studitul descrie profanarea sanctuarelor, distrugerea obiectelor de cult si a ma- nuscriselor, devastarea mandstirilor iconofile, intemnitarea, maltra- tarea si deportarea episcopilor si staretilor iconofili!®*. Mihail de Amorion: »larna a trecut, primavara nu a venit inca”!87 in timpul liturghiei de Craciun din 820, in fata altarului Sfintei Sofia, Leon Armeanul a fost asasinat de partizanii lui Mihail de Amorion, komés t6n exkoubitoron'*®, Domnia uzurpatorului Mihail al Il-lea Traulos (6 Tpavads; Balbus)'® (25 dec. 820 — + 2 oct. 829) a "8 Scriptor Incertus, col. 1037 A 'S5 Cronograful Theophanes a suferit martiriul: Theophanis Vita, PG 108, col. 36-44. Vezi si J. Pargoire, ..S. Théophane le Chronographe et ses rapports avec S. Théodore Studite”, Vizantiiskij Vremennik, 9 (1902), pp. 31~102; C. van de Vorst, aEn quelle année mourut $, Théophane le Chronographe?”, Analecta Bollandiana, 31 (1912), pp. 148-156. 186 Theodor Studitul, Epp. II, 12, PG 99, col. 1152 D-1153B; Il, 16, col. 1165 D-1168 B. Exist o singura lege — vointa Cezarului — si obsesia conformarii tuturor: Big véptos 78 708 Kaioapog GéAnua Koi pia onovdy dnavras év tobT@ dA@van (col. 1168 B) 7 Theodor Studitul, Ep. II, 121, PG 99, col. 1397 B. '8S Dmitri Afinogenov, ,, The Conspiracy of Michael Traulos and Assassination of Leon V: History and Fiction”, in Dumbarton Oaks Papers, 55 (2001), pp. 329-338. 8° Fondatorul dinastiei de Amorion (820-867), Mihail al II-lea (820-829) a avut © carier’ militari prodigioas&: komas t&s kortés in slujba lui Nikephoros I, a fost 69SFANTUL THEODOR STUDITUL. fost marcata de o politica religioasé moderata. Soldat grosier si icono- clast moderat, Mihail a adoptat 0 atitudine echivoca; ostil deciziei de la Niceea, nu era nici devotat iconoclasmului!®. Rebeliunea lui Thomas Slavul, ce se afisa campion al iconofiliei, a putut insufla politicii sale chiar mai multa moderatie. Desi iconoclasmul ramane doctrina oficiala a statului bizantin, Mihail II a anulat sentintele de exil si reabilitat pe cei intemnitati din cauza devotiunii lor fata de icoane. Theodor si Nikephoros, reveniti din exil, au sperat cd vor obtine din partea sa restaurarea cultului icoanelor'?!. Basileus considera ca solutia optima era convocarea unei avansat tourmarchés al federatilor, patrikios si domestikos t6n exkoubitor6n de catre Leon Armeanul. in decembrie 820, Leon V I-a arestat si condamnat la pedeapsa capitala pentru acuzatia fictiva sau reala de inalté tridare, executarea sentintei find aménat3 de interventia sotiei sale. Conspiratorii !-au asasinat pe Leon si proclamat imparat pe Mihail, incoronat de patriarhul Theodotos (25 dec. 820). Mihail al Il-lea a reprimat revolta lui Thomas Slavul (821- oct. 823), insé nu a reusit si impiedice cucerirea Cretei de citre arabi (824-827) si invadarea Siciliei (827-829). Aceste doud importante pozifii strategice erau pierdute pentru Imperiu; Sicilia definitiv, Creta doar pana in 961. Casitoria sa cu Euphrosyne (c. 823), fiica lui Constantin al Vi-lea si monahie, a fost denunjata drept sacrilegiu de Theodor Studitul. Iconoclasmul sau moderat se intrevede in epistola adresaté lui Ludovic cel Pios (Mansi XIV, col, 417-422). Vezi si Bury, A History of the Eastern Roman Empire, pp. 48-118. 19 Indiferenta sa initial se pare cA s-2 manifestat prin interzicerea discutiilor teologice $i dispozitia ca toate sinoadele privind chestiunea icoanelor (754, 787, 815) si fie date uitirii: éxmoddv Zotw Kai oizéobwo Kai Tapaciov abvodos Kai Kevotavtivov rob xéhat xai H vovi emi Aéovtog xpotnbeion, Kai ory7) Babeice tis Ov eixdvov pviiping Evexev Eumodrtedeo@w 16 advodov (Ignatios, Vita Nicephori, ed. C. De Boor, Nicephori archiepiscopi Constantinopolitani, Leipzig, 1880, p. 210). Basileul a pardsit treptat atitudinea neutra sau indiferenta iniiala gi a devenit un iconoclast convins, desi nu fanatic. 1% jconofilii reveniti din exil s-au decis s& se prezinte imparatului pentru a solicita restabilirea icoanelor. Vita B Theodori Studitae, PG 99, col. 317 AB, relateazi cA Mihail, dupa ce a ascultat argumentele lor teologice, a replicat: ,Sunt bune si foarte potrivite cuvintele voastre, dar, de vreme ce chiar eu nu am venerat absolut nicio icoana pana astizi, din aceasta cauzi, precum am gasit Biserica, astfel o si las. Dar voua va dau posibilitatea de a urma in libertate ceea ce voi numiti credinta ortodoxd a dogmelor; insa in afara orasului, acolo unde doreste si locuiasca fiecare dintre voi, fara si se teami ori fri si agtepte cA se va abate asupra lui vreo astfel de primejdie din partea stipinirii noastre”. Cf. Vita S. Nicolai Studitae, PG 105, col. 892 B: Noi hotiram, in starea in care am gasit Biserica, in aceeasi stare sd o si lasim. De aceea, noi statornicim ca nimeni s& nu indrizneascd si-si inalte cuvantul nici impotriva icoanelor, nici pentru ele si nici s4 nu se mai audi despre sinoadele lui Tarasios, Constantin si Leon — ca si cum acestea n-ar fi avut loc niciodatd, si fie pastrata o tacere adanca in legatura cu icoanele” 70ICONOCLASMUL BIZANT! conferinte teologice a iconofililor si iconoclastilor care s4 reexamineze chestiunea. Intr-o reuniune preliminara, ortodocsii au refuzat acest tra- tament de egalitate, au respins orice dialog sau compromis cu ereticii, intransigenta lor fiind inspirata de vehementa lui Theodor Studitul. Mihail If i-a propus ex-patriarhului Nikephoros scaunul patriarhal vacant prin decesul lui Theodotos Melissenos Kassiteras, cu conditia renegarii iconoduliei. Refuzul categoric al acestuia |-a obligat sa se orienteze catre consilierul s4u Antonios Kassimatas'”? (ian. 821 ~ ante 21 ian. 837), ex-episcop de Sylaion (Pamphylia), unul dintre artizanii sinodului iconoclast din 815. Imparatul a sperat sa-i convinga pe papa Pascal | (25 ian. 817-11 feb. 824) si pe Ludovic cel Pios (814-840) sa confirme opinia sa teologica. O ambasada bizantina a remis papei Pascal | 0 epistola im- periala (anno 824) care reflecté un iconoclasm moderat. in scrisoarea sa catre imparatul occidental!’, Leon isi afiga ortodoxia exprimata prin acceptarea dogmelor celor gase sinoade ccumenice, a cultului sfintilor si moastelor. Mihail al Il-lea considera licit uzul icoanei, Constantin-Antonios Kassimatas (Kassimatés, Kasymatas, Sassimates), personalitate iconoclasté marcanta, patriarh (c. ian, 821 — inainte de 21 ian. 837), ex-episcop de Sylaion (Pamphylia) si hégoumenos al manastirii ta métropoliton (Georéxov tev jinzporoAitov), a fost membru al comisiei care a redactat florilegiul iconoclast aprobat de sinodul de la Sfanta Sophia (815). Inainte de a intra in monahism, primise o solida educatie si avusese o remarcabila cariera de profesor de stiinte juridice intr-o scoala din cartierul ta Sphorakiou (Ocodépov tOv Epapaxiov?) (Scriptor Incertus, ed. Bonn, p. 350, [. 20-21). Constantin-Antonios, desi ortodox, a aderat la iconoclasm din oportunism. Vezi A. Katsanakis, ,,Antonius I. Kassymatos”, Lexikon des Mittelalters, vol. 1, Miinchen, 1982, col. 729-730. 1 Mansi XIV, col. 417-422; editia critica i se datoreaza lui A. Werminghoff, Coneilia Aevi Karolini. Tomus [, pars If, Hannover-Leipzig, 1908, pp. 475 sqq. Epistola este adresata Hludovico glorioso regi Francorun et Longobardorum, vocatum eorum imperatori $i este dataté 10 aprilie 824. Basileul declara c& accepta dogmele celor sase sinoade ecumenice, cultul sfintilor si venerarea moastelor: postulantes intercessiones et interpellationes inviolatae dominatricis nostrae, Dei genetricis, semper virginis Mariae, et omnium sanctorum: gloriasas autem et sanctas reliquias corum cum fidem veneramur, Basileii ortodocsi”, in acord cu clerul, au interzis si au inlaturat (prohibuerunt et auwferri [efferri] fecerunt) imagines de humilioribus locis, mentinandu-le pe cele suspendate pentru functia lor pedagogic’ (ut ipsa pictura pro seviptura haberetur}. Sfintul Theodor, Antirrhetikos Il, col. 352 C — 353A, col. 372 A, atest c& exista o categorie de iconoclasti care accepta icoanele suspendate care nu puteau primi cult si c&rora le recunosteau o functiune didactic’ si anamnetica: Jratiunea lor de a fi era expticarea si rememorarea celor infitigate™ eEnziioeag Nei Gvegiviews Adyov Exovee).SFANTUL THEODOR STUDITUL recunoscand acesteia functia pedagogic de catehism al ignorantilor (ut ipsa pictura pro scriptura haberetur), insa cultul lor era interzis pentru ca degenerase in practici puerile si superstitioase. intre abuzurile asociate cultului icoanelor, amintea practica razuirii icoanei si amestecarii resturilor cu vinul cuharistic pentru a ,,consuma” astfel sfintenia icoanei sau a administrarii Euharistici de catre 0 icoana ce se substituia preotului liturghisitor!™. Sinodul de la Paris (825), convocat de Ludovic cel Pios, a condamnat adorarea icoanelor, dar a tolerat uzul lor si a dezavuat atitudinea pontifului Hadrian I care aprobase crezul niceean. Biserica franca si-a confirmat pozitia mai veche: iconodulia si iconoclastia sunt la fel de condamnabile, icoana este privaté de caracterul sacru, fara a fi proscrisé. Decretul sinodului de Ja Paris J-a deceptionat pe imparatul oriental care crezuse ci Occidentul ar fi putut fi cAstigat pentru cauza iconoclasta. Theophilos (829-842): iconoclasmul agonizant in octombrie 829, Theophilos (oct. 829 — +20 ian. 842)! i-a succedat la domnie defunctului Mihail al Il-lea. Ultimul imparat icono- 1% Mansi XIV, col, 420: Quidam vero sacerdotum et clericorum colores de imaginibus vadentes immiscuerunt oblationibus et vino et ex hac oblatione post missarum celebrationem dabant communicate volentibus. Alii autem Corpus Domini in manus imaginum ponebant, unde communicare volentes accipere fecerunt. Suveranului oriental i se pareau excesive formele exprimarii venerdrii: aprinderea candelelor gi timéiei, adresarea de rugdciuni '°S Theophilos s-a nascut la Constantinopal (c. $12-813), a fost asociat la domnie in primavara lui 821, domnind efectiv intre 829 si 20 ianuarie 842. Basileu cultivat, mecenat si general inzestrat, profund cunoscator al teologiei si jurisprudentei, poet si auior de imnuri bisericesti, Theophilos si-a cultivat o reputatie de ,,iubitor de dreptate si aparditor strict al legilor civile”. A promovat politici fiscale sanatoase care au redresat trezoreria gi au permis constructii monumentale si costisitoare: au fost renovate zidurile capitalei, s-a ridicat dupa cele mai avansate tehnici de constructie un complex monumental de edificii (noul Mare Palat), s-a edificat un xenon la Comul de Aur si palatul de la Bryas. Reorganizarea invatémantului public este incredintata lui Leon Matematicianul. Pentru a consolida sistemul defensiv, a construit fortareata de la Sarkel pe Don, a constituit themele Cherson, Paphlagonia si Chaldia, a creat trei unitati militar-administrative defensive (kleisourai), Charsianon, Cappadocia, Seleucia, devenite ulterior theme. Campaniile sale impotriva arabilor au fost deceptionante. Califul al-Mu’tasim a provocat Imperiului o grea infrangere (22 iul. 837) in campia Dazimon (Cappadocia), armatii bizantina find decimata si viata imparatului salvata miraculos. Un an mai tarziu (12 sug. 838), Amorion capitula in fata une’ armate arabe, 72ICONOCLASMUL BIZANTIN clast a fost un suveran remarcabil, un erudit versat in subtilitatile teolo- gice, poet si autor de imnuri bisericesti, mecena si general capabil, iconoclast pasionat si persecutor zelos. Dupa un inceput de domnie marcat de o relativa toleranta, Theophilos a renuntat la politica mo- deraté a predecesorului si a revenit la o persecutie activa. Fanatismul sau iconoclast, inspirat de loan Grammatikos, preceptorul si consilierul sau téologic, s-a manifestat in brutalitati atroce. La putin timp dupa urcarea sa pe tron, a fost convocat un al treilea sinod iconoclast, sub presedintia patriarhului Antonios!*. Patriarhii Tob al Antiohiei (813/814 — 844/845), Christophoros al Alexandrici (817-848) si Vasile al Ierusalimului (821-829) i-au prezentat un memoriu detaliat, implorandu-| sa-si manifeste theophilia, iubirea de Dumnezeu, prin abjurarea iconoclasmului!®’, Izvoarele evocd doua valuri de persecutie; primul (829-832) pare a avea 0 motivatie mai degraba politica decat religioasi. Suspectat de actiuni subversive gi presupus autor al unui /ibe/lus prevestind moartea iminenté a im- paratului, Methodios a fost transferat in inchisoarea din insula dupa rezistenta eroicd a garnizoanei locale. Cand expansiunea arabé a atins Italia (840), Theophilos a cerut ajutorul statelor occidentale (imperiul carolingian, Venetia, emiratulul umayyad de Cordoba), far a fi primit un ajutor efectiv. Domnia lui Theophilos marcheaz ultima inflorire a iconoclasmului si este perioada maximei influente a culturii arabe in lumea bizantind. Ultimul imparat iconoclast a murit la 20 ianuarie 842 de dizenterie; iconoclasmul ca doctrind oficial nu-i supravietuieste. Asupra politicii sale iconoclaste: John Rosser, ..Theophilus (829-842): Popular Sovereign, Hated Persecutor”, BuCavrivé, 3 (1983), pp. 37-56. ‘© Synodikon Vetus confirma desfigurarea acestui sinod iconoclast din timpul domniei lui Theophilos: &@cov ovvédpiov, The Synodikon Vetus, ed. J. Duffy and J. Parker, Washington, 1979, p. 130,155,7. Autentica Ad Theophilum precizeazi ci acest sinod s-a convocat in timpul patriarhatului lui Antonios, care a murit jrezce tv yevddvopov Osdpiayov obvodov adtOv. ed. L. Duchesne, ,,L’iconographie byzantine dans un monument de IX-e siécle”, Roma e I’Oriente, 5 (1912-1913), p. 359,12-13. Venance Grumel, Regestes, no. 413, crede c4 un conciliabul s-a convocat la Blachernae imediat dupa ridicarea lui Ioan Grammatikos la patriarhat (terminus a quo ian. 837), acest sinod confirmand anatematizarea iconofililor. Cf. V.Grumel, Recherches récentes sur l"iconoclasme”, Echos d’Orient, 29 (1930), pp. 99-100. 7 EmiotoA i tOv ayotétov naxprapy@v Xpotogdpov ‘AdeEavopeias, a8 ‘Avtioyeiag, Baotdeiov ‘Tepooodvpwv xpdg tov Baoiiéa Oedpidov Kovoravtivovrdieos (Epistula synodica ad Theophilum imp. (BHG 1386), Mansi, XIV, col. 114-120 (- ed. J. A. Munitiz e¢ alii, The Letter of the Three Patriarchs to Emperor Theophilos and Related Texts on the Second Phase of Iconoclasm, Porphyrogenitus Publishers, Camberley, 1996, pp. 1-79). 73SFANTUL THEODOR STUDITUL Sfantului Andrei; inconodulul episcop Euthymios de Sardes a murit in urma unei crude flagelari (26 dec. 831). Dupa o scurta acalmie, per- secutia a reizbucnit violent in 835-836. Acest nou val de violente, cu un pronuntat caracter religios, 4 fost instigat de loan Grammatikos!’, ultimul patriarh iconoclast (21 ian. 837 (?) ~ 4 mar. 843). 198 Personalitatea patriarhului ,vrdjitor” Ioan Grammatikos (Mpappotixds, Hylilas, Iannes, Lekanomantis), ultimul iconoclast pe scaunul patriarhal, este enig- maticd si fascinanté, S-a nascut probabil la Constantinopol, in ultimele decenii ale secolului al Vill-lea, in familia nobild de origine armeand Morocharzumios (Morokardanios, Morocharzianos). Venance Grumel a demonstrat cd este destinatarul a trei scrisori ale lui Theodor Studitul: ,,Jean Grammatikos et saint Théodore Studite Echos d'Orient, 40 (1937), pp. 181-189. in momentul in care Theodor ii adreseazi aceste epistole, Ioan nu se raliase partidului iconomah, avand reputatia unui savant i a unui redutabil polemist, cdruia staretul de la Stoudios fi purta o adanca consideratie 6 nepi navta Go965, Gikog GopTatOS, } GopH Gov TydTNS, Hh AoyLdtos dOV. V.Grumel a dedus ci a fost hirotonit de Nikephoros (806-815) sau Tarasios (784-806). A inceput cariera clerical inainte de reluarea iconoclasmului (¢. 811-813) ca lector fanagnostés) in manastirea Theotokos ton Hadégon (Pseudo - Ad Theophilum, PG 95, col. 368 C) si membru al basilikos kléros. Dupa resurgenta jconoclasmului, Leon Armeanul i-a incredintat misiunea constituirii unei comisii care s alcatuiasca un florilegiu patristic iconoclastic. A fost descoperit, intre alte lucrari, synodikonul lui Constantin V (acta sinodului de Ja Hiereia si florilegiul Iwi Kopronymos), pe baza c&ruia se va constitui repertoriul iconoclast al sinodului de la Sfinta Sophia (815), al cArui protagonist a fost. Fervoarea sa iconoclast a fost recompensati cu functia de egumen al manastirii Sfintilor Sergios kai Bakchos en tois Hormisdou, imparatul a incercat si-l impuna in scaunul patriathal vacant, dar, confruntat cu opozitia mai multor patrikioi, |-a preferat pe aristocratul Theodotos Melissenos Kassiteras. loan Grammatikos a ramas egumenul ministirii Sergios si Bakchos, apropiat clerului palatului si anturajului imperial. Abilititile sale de dialectician I-au recomandat a fi liderul partidului iconoclast; Grammatikos a polemizat cu personalititi iconofile marcante, incercand sA le convinga si adere la iconoclasm. in timpul celui de-al doilea iconoclasm polemica unui iconofil cu loan Grammatikos a devenit un ropos hagiografic. Sursele ortodoxe nu-i mentioneaz decit pe cei care nu abjurau iconofilia, Apreciind cultura sa clasica, Mihail II (820-829) |-a desemnat preceptorul lui Theophilos, mentinandu-si influenta asupra discipolului devenit imparat. Parale! cu misiunile diplomatice incredintate (829/830), cariera sa ecleziastic’ a continuat: synkellos in patriarhatul lui Antonios 1 Kassimatas, Grammatikos a devenit patriath la moartea acestuia, Danmatio memoriae pe care a suferit-o ne priveaza de informatii asupra patriarhatului sau; cu certitudine nu a fost persecutorul sever al iconodulilor, cum este infitisat de literatura ortodoxa, cdci, daca i s-ar fi putut imputa persecutii, iconofilii nu Lar fi menajat, Dupi moartea lui Theophilos (20 ian. $42), loan Grammatikos nu si-a renegat convingerile iconoclaste, a fost depus (4 marte 88) gi i fstire. Jean Gouillard a identificat He sale int-un untirrhdtikos inedit si anonim, redactat dupa nchis intr-o man cAteva Latyrnente hin v4ICONOCLASMUL BIZANTIN Theophilos a promulgat un edict interzicand producerea icoanelor si pedepsind sever pe cei care-I ignorau. Iconofilii eminenti au fost victimele represiunii imperiale, inchinatorii la icoane au fost molestati, artizanii icoanelor brutalizati, membrii ierarhiei iconofile intemnitati $i exilati. Iconarul Lazaros a fost flagelat cu cruzime; monahul Methodios, viitorul patriarh, a ramas intr-o temnita insalubra pentru sapte ani; synkellos Mihail de Iecrusalim si imnograful losif au fost maltratati. Desi nu au fost martirizati, Theodoros si Theophanes Graptoi (Tpantoi), frati palestinieni si marturisitori celebri, au suferit pentru devotiunea fata de cultul icoanelor un supliciu terifiant: basileul a poruncit sa fie tatuat pe chipurile si piepturile lor un poem iambic iconoclast (14 iul. 836)'%°. Persecutia a facut mai mult homologeétes decat martyres, clementa funciaré a imparatului se manifesta si in rezervele fata de aplicarea pedepselor susceptibile a provoca moartea. Examinarea critica a surselor asupra politicii religioase a lui Theophilos ii obliga pe istorici si conceada ca persecutiile nu au fost extrem de severe. Marturiile despre tratamentul brutal fata de inchinatorii la icoane sunt putine. Este posibil ca Theophilos sa fi supravegheat aplicarea legislatiei iconoclaste in perimetrul capitalei si imprejurimi, astfel cd persecutiile nu vor fi depasit aceasta limita geografica. Moartea imparatului (20 ian. 842) a pus capat violentelor. Iconoclasmul, care pierduse in intensitate dupa 815, nu-i supra- vietuieste. Regenta Theodorei va condamna solemn iconoclasmul, fara ca acesta sa dispara imediat. 843, impotriva unui opuscul al ,,ereziarhului si magicianului loan”, fragmente pe care Je-a editat si comentat: ,,Fragments inédits d’un Antirrhétique de Jean le Grammarien”, Revue des Etudes Byzantines, 24 (-Mélanges Grumel), 1966, pp. 171-181. Asupra lui Joan Grammatikos: Paul Lemerle, Premier humanisme byzantin. Notes et remarques sur enseignement et culture a Byzance des origines au X-e siécle, Paris, PUF, 1971, pp. 135-147; Stephen Gero, John the Grammarian, the Last Iconoclastic Patriarch of Constantinople. The Man and the Legend”, Bufavetvé. Nordisk tidskrift for bysantinologi, 3~4 (1974-1975), pp. 25~35; Ralph-Johannes Lilie, ,Joannes VIL (837-843), in Die Patriarchen der ikonoklastischen Zeit, Germanos I. — Methodios I. (715-847), bsg. Ralph-Johannes Lilie, Frankfurt, 1999, pp. 169-182. "9 Vita Theodori Grapti, ed. F. Combetis, PG 116, col. 653-684; Vita Theophanis et Theodori Grapti, in 'Avékexta lepooodystixfis otaxvohoyias, Sankt Petersburg LV, pp. 185~223. Despre supliciul lor terifiant: Vita Theodori Grapti, 1, PG 116, col. 672-680; S. Vailhé, ,.Saint Michel le Syncelle et les deux fréres pti, saint Théodore et saint Théophane”, Revue de l'Orient Chrétien, 6 (1901), pp. 311-332, 610-642 75SFANTUL THEODOR STUDITUL Regenta Theodorei: Restabilirea Ortodoxiei (843) Daca prima restabilire a cultului icoanelor (787) a fost o intreprindere feminind, restaurarea definitiva a Ortodoxiei s-a infaptuit la initiativa Theodorei®. Sotia defunctului Theophilos, originara din Paphlagonia, regenta in timpul minoratului lui Mihail (III), era o zeloasa aderenta a cultului imaginilor, orientarile ei religioase fiind cu- noscute sotului ei. Iconofila Theodora isi jubea pasional sotul defunct si a dorit si evite 0 damnatio memoriae a sa care ar fi compromis sansele la tron ale descendentului sdu. Prioritatea imparatesei si a consiliului de regenta era restabilirea icoanelor, insa a procedat la restabilirea Ortodoxiei numai dupa ce a primit anticipat garantit ci memoria sotului sau iconoclast nu va fi damnata printr-o decizie sinodala care sa afirme legitimitatea cultului icoanelor proscris de Theophilos. Abrogarea iconoclasmului s-a lovit de opozitia iconoclasta, fara ca aceasta sa fie la fel de insemnata ca in vremea Irinei. Desi partidul iconoclast era inca puternic ~ in fruntea Bisericii bizantine se afla loan Grammatikos, un segment al episcopatului era iconoclast ~ basilissa Theodora a reusit aproape imediat sA convoace un sinod care sa 200 Theodora, fica lui Marinos, droungarios sau tourmarchés in Paphlagonia, si a Theoktistei Phlorina, s-a niscut (c. 815) la Ebissa (Paphlagonia) si a devenit sotia ultimului imparat iconoclast (c. 830), Dupi moartea sofului, a devenit regent’ (842-856) pentru minorul Mihail III. A ristumnat politica iconoclast a soqului si a restabilit venerarea icoanelor (martie 843). Lovitura de stat din martie 856 a pus capat regentei; Mihail III a asumat puterea efectiva. Dupa o incercare nereusita de a relua puterea (858), Theodora a fost internaté in mandstirea ta Gastria , incarcerata in palatal Karianos si tuns in monahism impreuna cu fiicele sale. Data exacté a mortii sale este incerté; cele mai multe surse relateaz c4 i-a supravietuit fiului siu asasinat in 867, murind probabil in timpul domniei lui Vasile I, care a transferat trupul in ménistirea ta Gastria. Vita Imperatricis Theodorae, compus& curand dupa moartea imparatesei, in timpul lui Vasile I (867-886) sau Leon VI (886-912), este o compozitie hagiograficd anonima atipica, mai apropiata de genul cronicii decat de schema unei Vita clasice; miezul cronicii relateaz’ evenimentele domniei lui Theophilos si restaurarea icoanelor; Georgii’ monachi, dicti Hamartoli, Chronicon ii este tributara, reproducind mai multe pasaje. O editie preferabild celei a lui W. Regel, Analecta Byzantino-Russica, Sankt Petersburg, 1891, pp. 1-43, ii apartine lui A. Markopoulos, »Biog tig abtoxpéteipas Ocoddpas [BHG 1731]”, Symmeikta, 5 (1983), pp. 249-285 (- trad. de M. Vinson, ,.Life of St. Theodora the Empress”, in Byzantine Defenders of Images. Eight Saints’ Lives in English Translation, edited by A.-M. Talbot, Washington, D.C., Dumbarton Oaks Research Library and Collection, 1998, pp. 353-382). 76ICONOCLASMUL BIZANTIN condamne definitiv iconoclasmul. in cadrul unei reuniuni prealabile a imparatesei cu marile personalitéti ale monahismului bizantin, Theodora a cerut formal un dosar patristic asupra cultului icoanelor gi a solicitat ca numele sotului su defunct sa fie exceptat de la anatema- tizare. S-a convocat un sinod ecleziastic ,,local” in palatul Kanikleion (Kanikleios) (tod Kavixdeiov), la care au participat reprezentanti ai clerului si monahismului, notabilitéti civile, numerogi iconoclasti penitenti, care a comunicat si impus rezolutiile adoptate de consiliul restrans. Acest sinod local de la Kanikleion, inchis la 4 martie 843, a restabilit Ortodoxia si a proclamat solemn restaurarea icoanelor. Sinodul a reinnoit deciziile sinodale ale celor sapte sinoade ecumenice, a reafirmat legitimitatea cultului icoanelor si a pronuntat anatema im- potriva iconoclastilor, episcopii iconoclasti au fost depusi, noii titulari fiind alesi dintre m§rturisitorii din timpul ultimei persecutii icono- claste. loan Grammatikos a fost depus in contumacie, fiind desemnat patriarh, la propunerea Theodorei si a lui Theoktistos, Methodios, staretul de la Kenolakkos (4/11 mar. 843 - 14 iun. 847). imparateasa a obfinut mai mult decat exceptarea sotului ei de la damnarea memoriei; sinodul a luat act de declaratiile pioasei basilissa privind penitenta lui Theophilos in articulo mortis si i-a remis o sentinté de absolvire a defunctului”, Instalarea patriarhului Methodios?” si proclamarea deciziilor sinodului s-au facut in prima duminica a Paresimilor (11 martie 843), 20! Grumel, Regestes, no, 415. 20 Methodios (4/11 mar. 843 — 14 iun. 847) s-a nascut cdtre 789-790 la Syracusa, fiind descendent dintr-o familie ilustri. Nobletea familie) sale i-a permis 0 educatie remarcabili. A venit in metropola imperiala pentru o carier’ mundand, dar intdlnirea cu un ascet (Euthymios de Sardes?) |-a convins si imbratigeze monahismul. A fost admis in mandstirea Kenolakkos (Bithynia), ajungand curand hégoumenos. Dupa 815, a cAlatorit Ia Roma pentru a se sustrage persecutiei iconoclaste sau indeplinind un mandat din partea fostului patriarh Nikephoros. Revenind in capitala (821), Methodios a remis lui Mihail Traulos un document papal in favoarea icoanelor si a incercat s&-1 convinga pe basileus sd-| restabileascd pe Nikephoros. A fost flagelat, deportat gi intemnitat intr-o inchisoare insalubra in insula Sfintului Andrei, la capul Akritas. A fost eliberat de Theophilos (829), fiind considerat indispensabil pentru reforma invatimdntului superior preconizata. Dup moartea ultimului suveran iconoclast (20 ian. 842), Methodios s-a retras in manastirea Kenolakkos, unde a fost gisit cand a fost nominalizat pentru patriarhat (4 martie 843). in momentul consacririi sale (11 martie), noul ales a insistat pentru absolvirea lui Theophilos, a faicut o profesiune de credinta si a citit un horos instituind sarbatoarea restaurarii Ortodoxiei. Patriarhul Methodios a acordat cu prioritate scaunele episcopale marturisitorilor gi i-a depus pe 77SFANTUL THEODOR STUDITUL, in cadrul unui serviciu solemn oficiat in Sfanta Sophia. O procesiune impozanta, la care participa Augusta si curtea bizantina, prezidata de patriarhul Methodios, s-a indreptat spre Hagia Sophia, unde s-a oficiat Sfanta Liturghie si au fost expuse icoane spre venerarea credinciosilor; restabilirea Ortodoxiei era completa”. fn anii urmatori, la aceeagi data liturgica, s-au oficiat solemnitati analoage; ,,sarbatoarea (duminica) Ortodoxiei” (Kupiaxt} tij¢ Op@odoéiag) se instituise, perpetuandu-se pana azi in Bisericile Ortodoxe. ,,Duminica Ortodoxiei’ consacra triumful definitiv al Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor anterioare, implicit a iconoclasmului. »infrangerea iconoclasmului incheie era marilor lupte doctrinare in Bizant. In ordinea relatiilor dintre Biseric& si Stat, egecul iconoclasmului insemna ca subordonarea neconditionata a Bisericii puterii seculare eguase. Victoria asupra adversarilor icoanelor a lasat Biserica consolidata’**, Sentimentele iconoclaste au supravietuit in anumite medii, fara a putea determina restabilirea iconoclasmului ca dogma oficiala?”> episcopii iconoclasti relapsi, Moderatia sa fati de iconoclasti s-a cioenit de intransigenta studitilor, fiind constrans si-i anatematizeze pe cei mai recalcitrangi. A mutit la 14 iunie 847 de hidropizie si a fost inmormantat in biserica Sfintii Apostoli Este comemorat la 14 iunie de catolici si ortodocsi, purtind in traditia bizantina si neogreaci titlul de homologétés, Scriitor si caligraf prolific, Methodios este autor de lucrari polemice, liturgice si hagiografice (Vita Sancti Theophanis Confessoris, Vita Euthymii Sardensis), kanones $1 omilii. Vezi si V. Laurent, , Méthode de Constantinople (saint)”, in Dictionnaire de Théologie Catholique, 10/2 (1929), col. 1997~1604; V. Grumel, ,,La politique religieuse du patriarche saint Méthode”, Echos d Orient, 38 (1935), pp. 385-401; J. Darrouzés, ..Le patriarche Méthode contre les iconoclastes et les studites”, Revue des Etudes Byzantines, 45 (1987), pp. 59-75. 2° “Opog tig ovvdbov Tig nd Mizar Kai Ocoddpag tig adtob untpds, ed. Jean Gouillard, Le Synodikon de l'Orthodoxie: Edition et commentaire. Appendice J: Décret du synode tenu sous Michel et Théodore sa mére”, Centre de Recherche d'Histoire et Civilisation Byzantines, Travaux et Mémoires, 2 (1967), pp. 291-298 (- traducere de Diac. loan Ica Jr, ,,Sinodiconul Ortodoxiei”, in Mitropolia Ardealului, 20 (1985), nt. 7-8, pp. 440-457). 2° Ostrogorsky, Histoire de l'Etat byzantin, p. 248. 208 F. Dvornik ,,The Patriarch Photius and Iconoclasm”, Dumbarton Oaks Papers, 7 (1953), pp. 67-97; Jean Gouillard, ,,.Deux figures mal connues du seconde iconoclasme”, Byzantion, 3) (1961), pp. 371-401 TR