Fişa 20: Biserica Ortodoxă din Ţara Românească în timpul lui

Matei Basarab. Mitropoliţii Steofil şi Ştefan.

I. Introducere: - în timpul lui Matei Basarab (1632-1654) Biserica din

Ţara românească a cunoscut o dezvoltare mai importnată.

II. Mitropolitul Luca din Cipru:

- dupa Eftimie II vine în scaun mitropolitul Luca din Cipru
(1602-1629);
- fost episcop de Buzău;
- om de încredere al lui Mihai Viteazul, care l-a trimis în solie la
principele Transilvaniei şi la ţarul Rusiei;
- a fost un caligraf iscusit;
- a ctitorit M-rea Izvorani (Buzău);
- a întărit mult elementul clerical grecesc prin închinarea de
biserici m-rilor din Sf. Munte precum şi prin vizita unor călugări greci:
Chiril Lucaris al Alexandriei, viitor patriarh al Constantinopolului.

III. Mitropolitul Teofil:

- vine apoi mitropolitul Teofil (1636-1648);
- om de încredere al lui Matei Basarab;
- fost egumen la Bistriţa şi episcop de Râmnic;
- 1640 – trimis în solie la principele Gh. Rakoczy I al
Transilvaniei la Alba Iulia;
- se reia activitatea culturală în Ţara Românească.

IV. Tipografiile lui Matei Basarab:

- cca. 1635 - Petru Movilă al Kievului trimite o tiparniţă în Ţara
Românească şi câţiva tipografi conduşi de Timothei Verbinţki
(conducătorul tipografiei de la Lavra Pecerska);
- din 1642 Verbinţki este înlociut de Ian Kunotovici de la Frăţia
din Lvov;
- 1635 - tiparniţa e aşezată la M-rea de la Câmpulung:
- 1635 – Molitfelnic;
- 1643 – Antologhion; în limba slavonă
- 1650 – Psaltire;
1
 - 1642 – Învăţătură preste toate zilele, în latină, trad. din
greceşte;
- tipărite cu cheltuiala egumenului Melchisedec.
- 1637 – funcţiona o tipografie la Govora:
- 1640 – Pravila de la Govora (cea mică), alcătuită de Meletie
Macedoneanul;
- prima carte în română din Ţara Românească;
- trad. de călugărul Mihail Moxa (Moxalie) de la M-rea
Bistriţa, care prelucrase prin 1620 un Cronograf (o istorie a
lumii);
- o parte a tirajului era destinat Transilvaniei;
- 1640 – Ceaslov românesc;
- 1642 – începe tipărirea cărţii Evanghelia învăţătoare – trad.
din rusă de ieromonahul Silvestru ajutat de logofătul Udrişte Năsturel;
- 1643 - tipografia de la Govora e mutată la M-rea Dealu:
- 1644 – se termină tipărirea Evangheliei învăţătoare,
începută la Govora;
- 1646 – Slujbelnic (Liturghier) – slavonă;
- 1647 – Urmarea lui Hristos de Thomas Kempis:
- trad. din latină în slavonă de Udrişte Năsturel;
- Udrişte Năsturel înfiiţ. o şcoală slavonă pe
lângă mitropolie;
- cca. 1646 – 2 teologi greci pun bazele unui colegiu umanist
la Târgovişte:
- prima şcoală superioară din Transilvania;
- limbi de predare: greaca veche şi latina;
- şcolile s-au desfiinţat după moartea lui Matei Basarab.

V. Mitropolitul Ştefan:
- 1648 – este ales ieromonahul Ştefan, egumenul M-rii Tismana,
original din satul Râmeşti (Vâlcea);
- 1653 – îndepărtat din scaun şi înlocuit cu Ignatie Sârbul al
Râmnicului;
- 1655 – reaşezat în scaun;
- † 1688.

2
VI. Tipăriturile româneşti de la Târgovişte:
- Ştefan a înfiinţat o tipografie la Târgovişte;
- 1649 – Triod-Penticostar în slavoneşte;
- 1650 – Mistirio (Sacrament) – tălmăcită de mitropolit;
- învăţatură despre Botez şi Mirungere;
- tipic în română şi slujba în slavonă;
- 1652 – Târnosia (slujba sfinţirii bisericii) – tipic în rom. şi
slujba în slavonă;
- 1652 – Îndreptarea legii (Pravila cea Mare) – trad din gr. de
monahul Daniil Panoneanul, din Transilvania + 2 dascăli greci;
- cuprindea legi din Canoanele Sf. Apostoli, ale Sf.
Părinţi şi ale Sin. Ecum.;
- s-au tipărit cărţi în română, slavonă şi bilingve;
- prin tipărirea acelor cărţi bilingve s-a deschis o poartă spre
introducerea limbii române în cult;
- 1653-1654 + 1656-1658 – Ţara Românescă şi Moldova sunt
vizitate de patriarhul Macarie III al Antiohiei şi fiul său,
arhidiaconul Pavel din Alep;
- 1668 – scaunul mitropolitan este mutat la Bucureşti.

3
 Fişa 21: Biserica Ortodoxă din Moldova în timpul lui Vasile
Lupu. Mitropolitul Varlaam

I. Introducere: - cea mai însemnată domnie din Moldova în prima

jumătate a sec. XVII a fost cea a lui Vasile Lupu;
- era de neam albanez; unul dintre cei mai bogaţi principi europeni.

II. Viaţa mitropolitului Varlaam:

- originar din S Moldovei, din ţinutul Putna;
- se numea Vasile Moţoc;
- la 14 ani intră în „schitul lui Zosin” de pe valea râului Secu;
învaţă greceşte şi slavoneşte de la călugărul Dositei;
- devine stareţ al M-rii Secu, ctitoria lui Nestor şi a Mitrofanei
Ureche;
- trad. „Scara”(Leastviţa) Sfântului Ioan Scărarul;
- Miron Barnovski (1626-1629) îl cheamă la Iaşi;
- 1628 – trimis în Rusia de domnitor pentru a cumpăra icoane;
se opreşte la Kiev la Lavra Pecerska unde era egumen Petru Movilă;
- Petru Movilă trimite în Moldova o tiparniţă şi meşteri
tipografi; instalată în chiliile M-rii Trei Ierarhi din Iaşi;
- dec. 1629 – Varlaam se întoarce din Rusia şi se retrage la M-
rea Secu;
- 23 sept 1632 – mitropolit al Moldovei;
- cond. tipografiei (prima din Moldova) a fost încredinţată lui
Sofronie Paceaţki;

III. Cazania din 1643:

- „Carte românescă de învăţătură la dumenecele de peste an, ls
praznice împărăteşti şi la svănţi mari” – Iaşi – 1643;
- începe cu un cuvânt adresat lui Vasile Lupu, apoi un cuvânt
către cititor;
- are 2 părţi: - partea I - 54 cazanii la dumninici;
- partea a II-a – 21 cazanii la diferite sărbători
- izvorul principal este „Comoara” scrisă de mitropolitul grec
Damaschin Studitul (sec. XVI), din care s-au tradus circa 20 de predici;
- a fost cea mai răspândită carte din acea vreme.
4
IV. Şapte Taine:
- „Şapte Taine ale Bisericii” – Iaşi – 1644;
- scrisă împotriva calvinilor împreună cu logofătul Eustratie.

V. Răspunsul la Catehismul calvinesc:

- 1642 - calvinii publică un Catehism la Alba-Iulia;
- un exemplar ajunge la Udrişte Năsturel şi apoi de la acesta la
Varlaam care îl consideră „plin de otravă de moarte sufletească”;
- se convoacă un Sinod în 1644-1645 la Iaşi (Suceava) la cre
participă atât Varlaam, cât şi Teofil al Ungrovlahiei;
- Soborul de la Iaşi aprobă Răspunsul lui Varlaam; tipărit în
1645 la Iaşi (Dealu);
- în prefaţă se găseşte ideea de unitate naţională.

VI. Şcoala superioară de la Iaşi:

- 1640 – Vasile Lupu înfiinţează un Colegiu la Iaşi; condus de
Sofronie Paceaţki;
- academia decade după ce Lupu pierde scaunul domnesc;
- 1653 – Lupu pierde tronul, iar Varlaam se retrage la Secu
unde moare în toamna anului 1657.
- 1642 – se organizeză Sinodul de la Iaşi care aprobă
Mărturisirea de credinţă a mitropolitului Petru Movilă.

5
 Fişa 22: Mitropolitul Petru Movilă. Sinodul de la Iaşi

I. Introducere: - poporul nostru a dat oameni de seamă şi pentru alte

Biserici Ortodoxe surori, iar unul dintre aceştia a fost Petru Movilă.

II. Copilăria şi tinereţea lui Petru Movilă:

- n. Suceava în 1596 ca fiu al lui Simion Movilă şi al Melaniei
Marghita;
- fraţii tatălui său: Gheorghe – mitropolit al Moldovei, iar
Ieremia – domn al Moldovei;
- 1600 – Petru şi familia sa au plecat în Polonia, datorită intrării
lui Mihai Viteazul în Moldova, unde domnea Ieremia Movilă, unchiul
lui Petru;
- Petru şi-a continuat studiile le colegiul Frăţiei Ortodoxe din
Lvov

III. Egumen la Mănăstirea Pecerska:

- se pregăteşte duhovniceşte la moşia sa Rubiejovka, unde a zidit
o biserică cu hramul „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”;
- 1627 tuns în monahism la Kiev, ajungaând egumen al
Mănăstirii Pecerska
- 1596 o parte din clerul şi credincioşii ortodocşi din Ucraina au
semnat unirea cu Roma;
- 1631 Petru îl susţine Vladislav, care este ales rege al Poloniei;
- regele le redă ortodocşilor libertatea de cult, dreptul de a avea
tipografii, spitale şi le restituie bisericile din Kiev şi câteva episcopii
luate de uniţi.

IV. Mitropolit al Kievului:

- 1633 Petru Movilă este ales mitropolit al Kievului, al Galiţiei
şi al întregii Rusii;
- alegerea a fost întărită de regele Vladislav şi recunoscută de
patriarhul Chiril Lucaris
- din 1631 Petru înfiinţase la Kiev un Colegiu, cu predare în
limba latină la Kiev;

6
 - la încep. Sec. XVII Colegiul devine Academie - cea mai veche
instituţie de învăţământ superior a slavilor ortodocşi;
- a înfiinţat tipografii la Lvov şi Kiev unde s-au tipărit peste 50
de lucrări;
- opere: „Lithos” (Piatra) - 1644 – polemică religioasă;
- traduce în 1637 „Evanghelia învăţătoare”, scrisă de
patriarhul ecumenic Calist.

V. Mărturisirea Ortodoxă:
- din cauza propogandei catolice, era nevoie de un Catehism;
- 1629 a apărut în latină un catehism calvinizat, pus sub numele
patriarhului Chiril Lucaris de la Constantinopol – fost profesor la
Ostrog în Polonia;
- Mărturisirea era scrisă în lb. latină, având 261 de întrebări şi
răspunsuri
- avea trei părţi: - Partea I: tâlcuirea Crezului;
- Partea II: trata despre nădejde, explicând fericirile şi
rugăciunea „Tatăl nostru”;
- Partea III: învăţătura despre dragostea faţă de
Dumnezeu şi de aproapele.
- 1640 Petru a convocat la Kiev un sinod pentru a analiza
lucrarea, dar nu s-a putut pronunţa asupra a două cu puncte (purgatoriul
şi momentul Epiclezei) şi a cerut părerea patriarhului de
Constantinopol;
- s-a ajuns la ideea convocării unui alt sinod.

VI. Sinodul de la Iaşi:

- sinodul nu se putea întruni nici la Constantinopol - turcii, nici
la Kiev – regii poloni catolici;
- s-a hotărât convocarea sinodului la Iaşi;
- au venit: - delegaţii patriarhului ecumenic: Profirie şi
Meletei Sirigul;
- din Moldova: mitrop. Varlaam, Evloghie al Romanului,
Anastasie al Rădăuţilor, Gheorghe al Huşilor şi Sofronie Pociaţki;
- nu a venit nimeni din Ţara Românească;
- a ţinut între 15 sept - 27 oct 1642;
7
 - Petru susţinea purgatoriul şi prefacerea darurilor la cuv. „Luaţi,
mâncaţi…”;
- Meletie Sirigul şi ceilalţi participanţi au corectat şi s-a revenit
la credin-a cea veche care era cea adevărată;
- 30 oct Mărturisirea tradusă în lb. greacă;
- martie 1643 - Sinodul din Constantinopol aprobă
Mărturisirea;
- după Crez şi Dogmatica, Sf. Ioan Damaschin devine a treia
mărturisire de credinţă a Bis. Ortodoxe;
- traduceri ale Mărturisirii: - 1643 în latină la Amsterdam;
- 1667 în greacă la Amsterdam;
- 1691 în română la Buzău de Radu şi Şerban Greceanu
împreună cu Constantin Cantacuzino Stolnicul.

VII. Legăturile lui Petru Movilă cu ţările româneşti:

- 1631 - Moise Movilă, fratele lui Petru a ajuns domn în
Moldova; Petru îi dedică „Triodul ales”;
- trimite tipografii în Ţara Românească la Câmpulug, Govora şi
Târgovişte şi în Moldova la M-re Trei Ierarhi din Iaşi;
- 1640 - se înfiinţează şcoala superioară de la Iaşi cu 4 profesori
trimişi de Petru;
- 1645 - Petru binecuvintează căsătoria Mariei Lupu, fiica lui
Vasile Lupu, cu un nobil lituan;
- lucrarea sa Lithos cuprinde o serie de datini şi obiceiuri din
Moldova;
- 22 dec 1646 moare – îngropat în biserica M-rii Pecerska;
- 1996 – canonizat ca sfânt.

8
 Fişa 23: Biserica Ortodoxă din Transilvania în prima
jumătate a secolului XVII. Mitropoliţii Ilie Iorest şi Simion
Ştefan.

I. Introducere: - încă din sec. XVI Mitropoliţii Transilvaniei se

stabilesc la Alba Iulia;
- se remercă dintre aceşti mitropoliţi episcopii Ghenadie I şi
Ioan de la Prislop.

II. Urmaşii lui Ioan de la Prislop:

- mitrop. Teoctist: - amintit într-un act din 1606 şi pe o piatră
funerară din 1622;
- mitrop. Dosoftei: - moldovean
- corespondenţă cu Ştefan Tomşa al Mold. şi cu alţi
clerici moldoveni;
- a convocat un sinod la Alba Iulia la 4 iul 1627 –
stabilea nr sărb.; a rânduit pedepse în bani pt. preoţii care vor comite
fapte nevrednice de slujb preoţească sau care nu vor săvârşi slujbele
după tipic.

III. Mitropolitul Ghenadie II:

- după Dosoftei a venit Gheorghe de Brad (Ghenadie după
călugărie); menţionat într-un act din oct. 1627;
- a continuat propaganda calvină patronată de principele Gabriel
Bethlen;
- Bethlen s-a adresat patr. ecum. Chiril Lucaris cerându-i
acordul ca românii ortodocşi din Transilvania să treacă la calvinism;
- 2 sept 1629 - primeşte răspunsul prin care Patr. nu dă
aprobarea;
- 1640 – Matei Basarab trimite la Alba Iulia la principele Gh.
Rakoczy I o delegaţie de ierarhi şi dregători în frunte cu mitrop. Teofil;
- mitrop. Ghenadie l-a rugat să trimită o tipografie şi un meşter
tipograf;
- apare Pravila de la Govora destinată atât pt. românii din Ţara
Românească, cât şi celor din Transilvania;

9
 - † sept. 1640.
IV. Mitropolitul Ilie Iorest:
- Gh. Rakoczy I alege pe călugărul putnean Ilie Iorest ca
mitropolit, recomandat de Vasile Lupu;
- trimis în Ţara Românească şi hirotonit de mitrop. Teofil;
- originar din Transilvania;
- călugărit şi preoţit la Putna în Moldova;
- 1640-1641 - apare Evanghelia cu învăţatură a lui Coresi;
- 1642 – se tipăreşte un Catehism calvinesc la Alba Iulia –
combătut de mitrop. Varlaam al Mold.: Răspuns la Catehismul
calvinesc;
- se fac presiuni ca să răspândească doctrina calvină, dar
deoarece refuză ajunge în închisoare pentru 9 luni;
- eliberat în noiem. 1643, plătind o cauţiune de 1000 de taleri;
- se retrage la M-rea Putna, de unde pleacă în Rusia pt. a strânge
ajutor pt. cauţiune (paşaport şi scrisoare de recomandare de la Vasile
Lupu);
- aug. 1645 – primit de ţarul Rusiei, de la care primeşte bani şi
obiecte în schimbul unor părticele din moaştele Sf. Dumitru;
- † 12 martie 1678 la Putna;
- 1950 – Sf. Sinod al B.O.R. a hotărât cinstirea ca mărturisitor la
24 apr.

V. Mitropolitul Simion Ştefan:

- 1643 – ales mitropolit Simion Ştefan;
- Gh. Rakoczy şi sfetnicii săi au încercat iar introducerea
calvinismului prin mai multe condiţii (15):
- să predice numai după Sf. Scriptură;
- să catehizeze tineretul după Catehismul calvinesc;
- să se împărtăşească doar bătrânii;
- să se defiinţeze obiceiurile de la botez, cununii şi
înmormântări;
- să nu se mai cinstească icoanele şi Sf. Cruce;
- să nu se pună piedici celor care doreau să treacă la
calvinism;
- măsuri favorabile conducătorilor calvini;
10
 - aceste condiţii sunt respinse de Simion Ştefan.

VI. Noul Testament de la Alba Iulia:

- 1648 – apare Noul Testament tipărit de Simion Ştefan;
- trad. de: - ieromonahul Silvestru (moare în timp ce traducea);
- Simion Ştefan şi alţi cărturari;
- textul era împărţit în capitole şi versete;
- pe margine erau explicaţi unii termeni, precum şi unele
versete;
- 23 de cărţi aveau scurte „predoslovii” (introduceri)
- poate fi socotit primul manual de introducere şi exegeză din
teologia românească;
- 1651 - apare o Psaltire în româneşte la Alba Iulia;
- † 1656.

11
 Fişa 24: Biserica Ortodoxă din Transilvania în a doua
jumătate a secolului XVII. Mitropolitul Sava Brancovici şi
urmaşii săi.

I. Introducere:
- 1656 – vine ca mitropolit protopopul văduv de Ineu, Simion
Brancovici.

II. Copilăria şi tinereţea lui Simion Brancovici:

- n. în Ineul Aradului; sârb;
- a învăţat carte de la unghiul său Loghin, fost mitrop. de Ineu;
- ajunge la M-rea Comana, din Ţara Românească;
- s-a căsătorit, însă copii i-au murit de mici;
- a fost ostaş şi a luptat împotriva turcilor;
- murind Grigorie Brancovici, protopopul Ineului este rugat să
devină el preot-protopop;
- merge în Ţara Românească, unde e hirotonit de mitrop. Ştefan
al Ungrovlahiei;
- între timp soţia îi moare.

III. Sava Brancovici, mitropolit al Ardealului:

- 1656 – mitrop. al Transilvaniei;
- călugărit în Ţara Românească sub numele de Sava şi hirotonit
episcop în 17 sept 1656;
- păstoria sa a fost tulburată de războaie, de schimbări de
principi şi de încercarea de introducere a calvinismului;
- 1659 – este înlocuit de principele Acaţiu Barcsay cu preotul
rus Gheorghe din Putivlia (Ghenadie) – mort în 1660;
- mitrop. Daniel – trad. Praviliei de la Târgovişte (1652) –
episcop la Strehaia (Oltenia);
- 1662 – Sava este reales de soborul preoţilor ortodocşi şi
confirmat de principele calvin Mihail Apaffi.

12
Mitropolitul Sava în Rusia:
- Sava pleacă în Rusia ca să ceară ajutoare, căci B.O.R. din
Transilvania avea multe greutăţi;
- 1668 - ajunge la Moscova împreună cu fratele său Gheorghe;
- primeşte ajutoare de la ţarul Rusiei şi un hrisov prin care îi este
permis să vină în Rusia după ajutoare o dată la 7 ani;
- de Sf. Ap. Petru şi Pavel slujeşte în biserica Uspensia din
Moscova + patr. Alexandriei şi Antiohiei şi vlădici ruşi.

Mitropolitul Sava şi calvinismul:

- la întoarcerea din Rusia încep o serie de asupriri din partea
principelui M. Apaffi şi a altor conducători calvini deoarece au realizat
că Sava nu va renunţa la credinţa ortodoxă;
- 1669 – îi sunt impuse noi îndatoriri de Apaffi:
- subordonarea faţă de superintendentul calvin;
- reînfiinţarea tipografie pt. cărţi calvine;
- înfiinţ. de şcoli româneşti şi introducerea limbii române
în cult;
- 1670 – merge în Ţara Românească, unde primeşte de la
Antonie Vodă din Popeşti, printr-un hrisov, o danie anuală de 6000 de
aspri;
- 1672 – sfinţeşte M-rea Moisei din Maramureş;
- 1674 – sfinţeşte bis. din Vlădeni (Braşov);
- 1675 – aplanează conflictele existente între preoţii de bis. Sf.
Nicolae din Şcheii Braşovului.

„Sinodul” mitropolitului Sava:

- 1675 – convoacă un sobor la Alba-Iulia pt. înviorarea vieţii
religioase din Transilvania;
- s-a hotărât: - săvârşirea de slujbe în duminici şi sărbători şi
zilnic în posturi;
- înlăturarea obiceiurilor băbeşti;
- respectarea gradelor de rudenie la căsătorie;

13
 - credincioşii trebuiau să se împărtăşească de patru ori pe
an, să cinstească pe preoţi, să înveţe Crezul, Tatăl nostru şi cele 10
porunci;
- catehizarea copiilor în biserici;
- caterisirea celor nevrednici de preoţie.
- preoţii ortodocşi români sunt scutiţi de dări în mai
multe rânduri.

IV. Sfârşitul mitropolitului:

- 2 iulie 1680 – se convoacă un scaun de judecată pt. Sava şi
fratele său Gheorghe;
- Sava este aruncat în închisoare cu fratele său pt. că şi-a păstrat
credinţa ortodoxă şi nu i-a ajutat pe calvini;
- Gheorghe e eliberat; cere sprijin lui Şerban Cantacuzino Vodă
din Ţara Românească pt. al elibera pe mitropolit – nu are nici un
rezultat;
- este eliberat;
- † 1683;
- 1950 – e canonizat alături de Ilie Iorest la 24 aprilie.

V. Urmaşii lui Sava Brancovici:

- aug. 1680 – e hirotonit la Buc. de mitrop. Teodosie Iosif
Budai din Pişchinţi (Hunedoara); călugărit în Moldova;
- † 1682.
- călugărul grec Ioasaf – recomandat de Şerban Cantacuzino
lui Apaffi;
- numit fără convocarea sinodului protopopilor;
- păstoreşte până la moarte în 1683.
- 1684 – preotul văduv Sava din Veştem e ales mitrop. de sobor;
- † vara 1685.
- preotul Vasile (Varlaam);
- a editat cărţi la Alba Iulia: Ceaslovăţ (1687),
Rânduiala diaconstevelor (1687), Molitvelnic (1689);
- † 1692.
- 1692 - preotul văduv Toma din Teiuş (Teofil) – a sporit averea
Mitropoliei;
14
 - † 1697.

- Atanasie Anghel – originar din Ciugud (Alba);

- 1699 – a tipărit la Alba Iulia o Bucoavă (Abecedar) şi
un Chiriacodromion (reeditare a Cazaniei lui Varlaam), cu ajutorul lui
C-tin Brâncoveanu şi a meşterului tipograf Mihail Ştefan;
- 1700 – primeşte de la Brâncoveanu moşia Merişani
(Argeş);
- 1687 – 1688 - Transilvania ajunge sub stăpânirea habsburgilor
şi propaganda calvină e înlocuită de cea catolică.

15
 Fişa 25: Mitropolitul Dosoftei

I. Introducere: - Dosoftei - cel mai de seamă urmaş al lui Varlaam.

II. Viaţa lui Dosoftei (1642-1693):

- n. 1642 la Suceava avându-i ca părinţi pe Leonte şi Maria
Misira Barilă;
- se numea, din botez, Dimitrie;
- a studiat la Colegiul de la „Trei Ierarhi”, apoi la Şcoala Frăţiei
Ortodoxe din Lvov;
- 1647-1648 – ierodiacon la Mitroplia din Iaşi;
- 1649 – merge la M-rea Probota, m-rea sa de metanie;
- traduce aici pt. prima dată în limba română „Istoriile“ lui
Herodot;
- traduce în proză Psaltirea (tip.în 1680);
- 1658 – episcop de Huşi;
- 1660 – episcop de Roman; aici, versifică Psaltirea.
- 1671 – ales mitropolit al Moldovei;
- revizuieşte traducerea Vechiului Testament făcută, între 1661-
1664, de Nicolae Milescu-Spatarul, la Constantinopol, (inclusă în
Biblia de la Bucureşti din 1688).

III. Psaltirea în versuri:

- 1673 – tipăreşte la Uniev (Polonia) Psaltirea în versuri, rodul
unei munci întinse pe parcursul a 5 ani;
- avea 8634 de versuri, incluzând şi Acatistul Maicii Domnului;
- prima operă poetică în limba română modernă.

IV. Alte lucrări:

- 1673 - tipăreşte la Uniev Acatistul Născătoarei de Dumnezeu
în limba română;

16
 - 1673 - război între turci şi poloni; domnul Moldovei, Ştefan
Petriceicu, trece de partea polonilor;
- Dosoftei fuge în Polonia, de unde se întoarce în 1675;
- 1679 - „Dumnezeiasca liturghie” – în limba română;
- 1680 - Psaltire de-nţeles în slavoneşte şi română;
- se înfiinţează o tipografie la biserica Sf. Nicolae domnesc din
Iaşi;
- Dosoftei începe munca de introducere a limbii române în
cadrul cultului în locul limbii slavone;
- 1681 - Molitfelnic de-nţeles;
- 1683 - Sfânta Liturghie şi Paremiile de peste an; poem în 136
de versuri despre domnii Moldovei (Dragoş Vodă – Duca Vodă);
- 1682 - 1686 - Viaţa şi petrecerea svinţilor (4 volume); 25 de
ani de lucru;
- 1686 - Ian Sobieski intră în Moldova; îl ia ostatec pe Dosoftei,
care ia cu el şi moştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava şi arhiva
mitropoliei Moldovei;

V. Activitatea literară în Polonia:

- Dosoftei e obligat să stea în oraşul Stryi, lângă Jolkiew;
- fiind vremuri grele, cere ajutor ţarilor Rusiei, Ioan şi Petru,
precum şi patriarhului Iochim al Moscovei;
- apare o nouă versiune a poemului despre domnii Moldovei,
revizuită (până la Constantin Cantemir);
- traduce prologul dramei „Erofili” (154 versuri);
- traduce din lb. greacă în lb. rusă la rugămintea mitropolitului
Kievului şi a patriarhului Moscovei:
- „Tâlcuirea Sfintei Liturghii” a Sfântului Gherman al
Constantinopolului;
- Epistola Sfântului Ignatie Teoforul al Antiohiei;
- Constituţiile Apostolice;
- Dialog împotriva ereziilor şi despre credinţa
ortodoxă a arhiepiscopului Simion al Tesalonicului;
- Mărgăritare – selecţie din cuvântările Sf. Părinţi (40) -
34 de la Sf. Ioan Gură de Aur;

17
 - a început traducerea în română a „Dogmaticii” Sfântului Ioan
Damaschin;
- † 13 dec. 1693

Fişa 26: Biserica Ortodoxă din Ţara Românească în a doua

jumătate a secolului XVII. Mitropoliţii Varlaam şi Teodosie.

I. Introducere:
- după moartea lui Matei Basarab (1654), urmează mai multe
domnii scurte;
- se petrec mai multe lupte pentru domnie între Cantacuzini şi
Băleni;
- vine la domnie Şerban Cantacuzino (1678-1688).

II. Mitropolitul Teodosie (1668-1672; 1679-1708):

- 20 mai 1668 – egumenul Teodosie de la Argeş e ales
mitropolit al Ungrovlahiei;
- n. c. 1620, la Râmnicu Vâlcea, într-o familie de ardeleni;
- călugărit la M-rea Cozia – egumen la Argeş;
- după alegerea sa, domnitorul Radu Leon dă un hrisov prin care
mută scaunul mitropolitan de la Târgovişte la Bucureşti;
- bis. cu hramul Sf. Împ. C-tin şi Elena, ctitoria lui C-tin Şerban
(1654-1658) devine catedrală mitropolitană;
- 1672 – vine la domnie Grigorie Ghica (omul Bălenilor) –
Teodosie, care simpatiza pe Catacuzini, este înlăturat din scaun şi trimis
la M-rea Tismana.

III. Mitropolitul Varlaam(1672-1679):

- 1672 – egumenul Dionisie de la M-rea Radu Vodă din
Bucureşti; păstoreşte câteva luni, după care moare;
- 1672 – episcopul Varlaam al Râmnicului devine mitropolit;
- păstoreşte până în 1679;
- 1678 – înfiinţ. o tipografie la Buc.: trad. a cărţii de predici a
arhimand. Ioanichie Galeatovski, intitulată Cheia înţelesului- prima
carte de omiletică tip.la noi;
18
 - ctitoreşte: M-rea Trivalea (Piteşti), M-rea Turnu (Călimăneşti),
schitul Fedeleşoiu (Vâlcea).
- apr. 1679 - se retrage din scaun; pribegeşte prin Transilvania şi
Moldova, călătoreşte la Ierusalim şi Muntele Sinai, se în toarce la M-rea
Trivalea; - † 1702 – îngropat la Cozia;
IV. Mitropolitul Teodosie a doua oară:
- nov. 1678 – vine pe tron Şerban Cantacuzino;
- apr. 1679 – un sobor de judecată, convocat de Şerban
Cantacuzino, îl găseşte nevinovat peTeodosie şi îi redă scaunul ;
- Teodosie a păstorit a doua oară în timpul a doi domni: Şerban
Cantacuzino şi C-tin Brâncoveanu (1688-1714);
- † 27 ian 1708 – îngropat lângă altarul Catedralei mitropolitane
din Bucureşti.

V. Activitatea culturală:
- acordă o mare grijă tiparului;
- 1680 – Liturghier slavo-român în tipografia întemeiată de
Varlaam;
- 1682 – Evanghelie; română
- 1683 – Apostol;
- cu aceste cărţi, s-a relizat un pas important în vederea
introducerii limbii române în cult.

VI. Biblia de la Bucureşti:

- 1688 – Biblia de la Bucureşti – Biblia lui Şerban Cantacuzino;
- nov. 1687 – Mitrofan al Buzăului, fost episcop de Huşi,
începe traducerea;
- toamna 1688 – trad. e terminată de C-tin Brâncoveanu;
- la traducere au mai contribuit:
- Radu şi Şerban Greceanu, logofeţi;
- mitropolitul Gherman de Nissa;
- patriarhul Dositei al Ierusalimului;
- C-tin Cantacuzino;
- Nicolae Milescu Spătarul (cca. 1636-1708) :

19
 - mare om de cultură, a făcut mai multe călătorii
în Rusia, China şi alte ţări europene;
- Prefacerea Sf. Daruri – scrisă la Stockolm,
publicată la Paris în 1669;
- traduce Vechiul Testament, la Constantinopol (1661-
1664);
- s-au folosit mai multe izvoare:
- Psaltirea lui Coresi;
- Palia de la Orăştie;
- Noul Testament a lui Simion Ştefan;
- Psaltirea şi Paremiile lui Dosoftei;
- Evanghelia şi Apostolul de la Bucureşti, tipărite de
Teodosie;
- se pune în circulaţie o limbă românească literară, chiar dacă
aceasta avea destule grecisme sau fraze traduse confuz;
- are un rol important în menţinerea unităţii de neam, fiind
distribuită în toate cele trei state româneşti;
- a fost folosită ca izvor la traducerile ce s-au mai făcut ulterior.

VII. Eparhiile sufragane:

- Râmnic: - Ignatie Sârbul (1636-1653):
- doi ani a fost mitropolit al Ungrovlahiei;
- a tipărit la M-rea Govora mai multe cărţi;
- Ştefan (1673-1793) – ctitor al M-rii Sărăcineşti (Vâlcea);
- Buzău: - Serafim (1648-1668) – ctitor al schitului Strihareţ (Slatina);
- Grigorie (1668-1691) – ctitor al schitului Goleşti
(Câmpulung);
- Mitrofan (1691-1702) – fost episcop de Huşi;
- 1691 – înfiinţ. o tipografie la Buzău, unde tipăreşte:
- Pravoslavnica mărturisire a lui Petru Movilă în 1691;
- 12 Minee în 1698;
- alte cărţi de slujbă;
- Damaschin Dascălul (1702-1708).

20
 Fişa 27 : Mitropolitul Antim Ivireanu.

I. Introducere: Sfârşitul sec.17 şi încep. sec.18: epoca brâncovenească

- „o epocă de strălucitoare cultură şi rafinată artă”[G.Ştrempel (1972, p.
v)], ai cărei reprezentanţi de frunte au fost doi martiri: în plan politic –
domnitorul - martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714), iar în plan
bisericesc – mitropolitul - martir A.I.

II. Biografia
- n. c.1650 – Iviria (Georgia, Gruzia) din Ioan şi Maria;
botezat Andrei;
- cade rob la turci şi ajunge la Istanbul [Anton –Maria del
Chiaro];
- eliberat (probabil) la cererea Patriarhiei ecumenice, învaţă
sculptura în lemn, pictura, broderia, greaca, araba, turca;
- până la vârsta de c. 40 de ani, duce o viaţă îndestulată, lipsită
de griji (Fany Djindjihaşvili);
- devine călugăr: după unii, încă de la Constantinopol, după G.
Ştrempel (1972, p.vii), la Bucureşti, de către protos. Macarie,
eclesiarhul mitropoliei (cf. Aşezământului M-rii Antim, aflat în Bibl.
Acad., ms.3342, cap.6 : [preotul] ‘să facă el însuşi un sărindariu şi să
pomenească […]aceste cinci nume: Ioann, Mariia, Macarie
ieromonah, Teodosie arhiereu şi Antim păcătosul arhiereu’).

II. Călugăr tipograf:

1. Bucuresti (c.1690-1696)
- cca. 1690 - Constantin Brâncoveanu îl aduce în Ţara
Românească;
- învaţă meşteşugul de ‘tiparnic’ de la fostul episcop Mitrofan al
Huşilor, cond. tipografiei domneşti din Bucureşti;
21
 - după alegerea ep.Mitrofan în scaunul de la Buzău, Antim
devine conduc. al tiparniţei;
- oct. 1691 - apare o carte grecească (Învaţ. lui Vasile Maced.
către fiul sau, Leon) – iscălită:"Antim ieromonmah";
- lucrează până în 1694 - tipăreşte 3 cărţi, dintre care, o Psaltire
românească, cu versuri pt. C-tin Brâncoveanu;
2. Snagov (1694-1701)
- 1694 – se mută M-rea Snagov – egumen (oficial, până în 1704)
- întemeiază o tipografie (1696);
- tipăreşte 15 cărţi: 5 în rom.; 7 în gr.; 1 în slavonă; 1 în slavo-
rom.; 1 în greco-arabă (1701 - Liturghierul – litere sculptate de mâna
lui); Snagovul devine o veritabilă şcoală tipografică : „prima şc.de
imprimerie rom. care a împământenit acest meşteşug la noi”: Gh.
Radovici, Mihail Ştefan (Iştvanovici), Dionisie Flor, ş.a.
3. Bucureşti (1701-1705)
- 1701-din cauza intrigilor, se întoarce la Buc(deşi oficial
rămâne egumen până în 1704). - tipăreşte 15 cărţi: 2 în rom.; 11 în gr.;
1 în slavo-rom.; 1 gr.-arabă (1702 – Ceaslov greco-arab);

III. Ierarh:
1. Episcop al Râmnicului (1705-1708)
- 16 martie 1705 - episcop al Râmnicului;
- întemeiază prima tiparniţă la Râmnic (adusă de la Snagov)=
în 3 ani - 9 cărţi: 3 în rom., 3 în gr., 3 în slavo-rom.;
- 1705 – întemeiază o şcoală românească cond. de Ioan
Făgărăşanul, iar în 1706 o altă şcoală;
- 1705 – Antologhion – se păstrează la M-rea Cozia;
- 1706 - Liturghierul cu Molitvelnic - primele ediţii româneşti
din Muntenia;
2. Mitropolit al Ungrovlahiei (1708-1716)
- 27 ian. 1708 - † mitrop. Teodosie (păstorise cca. 40 de ani) -
recomandă prin testament ca episcopul Antim al Râmnicului să-i fie
urmaş;
- 22 feb. 1708 - ales mitropolit, la Duminica Ortodoxiei, fiind
de faţă şi patriarhii Dositei Nottara al Ierusalimului şi Gherasim
Palladas al Alexandriei = o frumoasă cuvântare;
22
IV. Mitopolit si tipograf
1. Targovişte (1708-1715)
Noi tipografii: - întemeiază o tipografie la Targovişte - tipăreşte 18
cărţi: 11 în rom. (Psaltirea, Otoihul, Liturghierul, Molitvelnicul etc);
- a pecetluit triumful limbii române în slujbele bisericeşti;
2. Bucureşti (1715-1716)
- 1715 - mută tipografia de la Targovişte la Bucureşti ;
- întemeiază o nouă tiparniţă la M-rea Antim - tipăreşte 2 cărţi;
- a tipărit în total 63 de cărţi - 22 în rom. (24, după D.L.R.); 4
au fost scrise de mâna lui;
- a ilustrat cărţile cu gravuri;

V. Artist
- Înzestrarea artistică a lui A.I. a fost bogată şi multilaterală.
Anton-Maria Del Chiaro mărturiseşte că mitrop.‘era dotat cu însuşiri
atât de rare, încât ştia să facă în chip minunat mai ales sculptura
(gravura), desene şi broderii.’
- Gravurile care ilustrează şi împodobesc tipăriturile sale
dovedesc remarcabilul sau talent artistic.
- Lucrarea intitulată Chipurile V. şi N.Testament – un alt
argument. Este o genealogie a Domnului Nostru, împodob.cu 503
portrete în medalion, 3 schiţe şi 8 desene. Se păstrează în ms. la Bibl.
Saltâkov-Şcedrin (azi Bibl.Naţională.Rusă) din Sankt Petersburg.
-Tradiţia de la M-rea Antim  vorbeşte că uşile de la intrare ale bis. ar fi
fost lucrate de mâna mitropolitului.

VI. Opera originală

Didahiile: - 28 de predici la duminici şi sărbători şi 7 cuvântări
ocazionale, păstrate în ms ,au avut totuşi o oarecare circulaţie. ;
constituie încununarea operei lui A.I.
- prin aceste predici, A. dovedeşte a fi unul din cei mai
importanţi oratori ai vremii sale;
- comparat cu Bossuet şi Bourdaloue (Apus) şi cu Ilie Miniat
(Răsărit), pe care-spune Eugen Negrici- Antim îl depăşeşte. Editate abia
la sf. sec. 19 : ed. I.Bianu-1886, ed. C.Erbiceanu-1888.
23
Alte lucr. personale: -Învăţ. pe scurt pt. taina pocăinţei ;
-Învăţ.bis. la cele trebuincioase…pt.folosul preoţilor  ;
-Sfaturi creştine politice către Şt.Cantacuzino.

VI. Ctitor şi binefăcător

- 1713-1715- ctitoreşte M-rea Tuturor Sfinţilor (azi M-rea
Antim), din Buc., după planurile mitropolitului ;
- întocmeşte pt.ea un Aşezământ – un testament cu prevederi
pt.ajutorarea copiilor săraci, dornici să înveţe carte, a fetelor şi a
oamneilor săraci, a străinilor, etc.

VII. Ajutoare pentru românii din Transilvania şi pentru Răsăritul

ortodox:
1.- 1699 – trimite la Alba Iulia pe ucenicul său, Mihail Ştefan,
care tipăreşte 2 cărţi: Bucvar şi Cazanie;
- după dezbinarea din timpul lui Atanasie Anghel, trimite
scrisori de îmbărbătare pt. credincioşi;
2.- îl trimite la regele Vahtang al VI-lea, în Georgia, la Tbilisi,
cu o tiparniţă pe Mihail Ştefan, care scoate aici mai multe cărţi,
începând din 1709;
3. – tip.cele 2 cărţi pt.ort. sirieni(1701,1702); tiparniţa arabă va
fi trimisă la Alep de C.Brâncov., la cererea p-hului Atanasie III
Dabbas.

VIII. Patriot luminat:

- A. I. credea într-o alianţă cu ruşii, pt. apărarea ţării faţă de
Otomani. Sentimentele sale pro-ruseşti sunt speculate de duşmanii săi
(Hrisant Nottara şi Mitrofan al Nyssei), care, prin manevre rău
voitoare, stărnesc mânia mânia Domnitorului împotriva sa;
- 1712 C-tin Brâncoveanu îi cere să se retragă din scaun, însă, el
îşi pledează nevinovăţia prin două scrisori de apărare.
- în 1714, C-tin Brâncoveanu moare ;
- A.I. mai păstoreşte, până în 1716, sub Ştefan Cantacuzino (†
1716);
24
VIII. Sfârşitul lui Antim:
- 1716 – este numit domn Nicolae Mavrocordat – încep
domniile fanariote;
- lansând vestea falsă a unei invazii austriece, aceiaşi duşmani
reuşesc să-l determine pe Domn să se refugieze la Dunăre şi să-i ceară
Mitropolitului să-l urmeze cu loialitate. Acesta, însă, refuză să-şi
părăsească turma.
- în urma acestor maşinaţiuni, i se aduc acuzaţii false (de trădare,
de implicare în politica anti-otomană) şi este întemniţat. I se cere
demisia. dar el refuză. Mavrocordat scrie P-hului de Constantinopol şi,
pe temeiul acestei scrisori, A.este caterisit şi condamnat la temniţă pe
viaţă.
- toamna 1716 - este ucis de ostaşii turci care îl duceau spre M-
rea Sf. Ecaterina din M-tele Sinai, unde urma să fie exilat; trupul i-a
fost aruncat în râul Tundja, lângă Adrianopol;
- 8 martie 1966 - P-hul ecum. Athenagoras ridică anatema (la
250 ani de la moarte);
-20 iunie 1992 – este canonizat de Sf. Sinod al B.O R., fiind
pomenit la 27 septembrie.

IX. Concluzie
- A.I. rămâne în istoria noastră drept „cel mai învăţat mitropolit
ce a stat vreodată în scaunul Ungrovlahiei“(Ştrempel, p. v). El şi-a pus
toate cunoştinţele, râvna şi priceperea în slujba Bisericii şi a poporului
român care îl primise cu atâta drag. Tipograf, editor, traducător, autor
de cărţi originale, şi mai ales mare predicator, unul din cei mai mari ai
vremii sale, el „a izbutit prin talentele sale multiple şi abilitatea sa
neîntrecută să joace un rol important în viaţa Ţ.Româneşti“.
Mai presus de toate, el este unul dintre marii ctitori ai limbii române
literare şi, în orice caz, cel căruia îi datorăm izbânda limbii române ca
25
limbă liturgică. El este unul dintre marii neo-martiri ai Bisericii, căci
şi-a dat viaţa pentru Hristos şi pentru poporul român, pe care l-a
păstorit :

« …Cu înţelepciune dumnezeiască ai revărsat râurile sfintelor tale

cuvinte.Viaţa ţi-ai pus-o pentru păstoriţii tăi şi cununa muceniciei ai
dobândit dela Hristos Dumnezeu.Pe Acesta roagă-L, Sfinte Părinte
Ierarhe Antim, să dăruiască pace şi mare milă celor ce săvârşesc
sfânta pomenirea ta  ! »

Cărţi unilingve bilingve trilingve

Perio Locul tipărite Ro Gr Sl Gr- Sl- Gr- Gr-Sl-Ro
ada Ro Ro Ar
1690- Bucuresti 4 1 2 -- 1 -- -- --
1694

1694/ Snagov 15 5 7 1 -- 1 1 --
6-
1701

1701- Bucuresti 15 2 11 -- -- 1 1 --
1705

1705- Ramnicu- 9 3 3 -- -- 3 -- --
1708 Valcea
1708- Targoviste 18 11 5 -- -- 1 -- 1
1717 Bucuresti 2 -- 2 -- -- -- -- --
Total 63 22 30 1 1 6 2 1

26
 Fişa 33: Biserica Ortodoxă din Ţara Românească în sec.
XVIII

I. Introducere: - începând cu 1711 în Moldova şi 1716 în Ţara

Românească a fost instaurat reginul numit „turco-fanariot”;
- domnii „pământeni” din dinastia Basarabilor şi Muşatinilor
înlocuiţi cu greci din cartierul „Fanar” din Constantinopol (Istanbul) –
domnii = fanarioţi şi epoca = fanariotă;
- 1821 – prin Revoluţia lui Tudor Vladimirescu se încheie
perioada fanariotă;
- a fost o perioadă de decădere şi secătuire din cauza domnilor
fanarioţi care se străduiau ca în cursul domniei să strângă cît mai multă
avere.

II. Viaţa bisericească în epoca fanariotă:

- scaunele vlădiceşti au fost acupate în mai multe rânduri de
ierarhi greci;
- numărul ierarhilor greci şi români în epoca fanariotă:

- Ţara Rom.: 12 ierarhi: 6 români + 6 greci;

- Râmnic: 10 ierarhi: 8 români + 2 greci;
- Buzău: 11 ierarhi: 6 români + 5 greci;
- Total: 33 ierarhi: 20 români + 13 greci.

- Mold: 14 ierarhi: 13 români + 1 grec;

- Roman: 14 ierarhi: 13 români + 1 grec;
- Huşi: 11 ierarhi: 10 români + 1 grec;
- Total: 39 ierarhi: 36 români + 3 greci.

- mulţi clerici greci au ajuns în diferite slujbe la mitropolii sau

episcopii, la curţile domneşti sau egumeni şi iconomi la m-ri;

27
 - numeroşi patriarhi, episcopi şi mitropoliţi au venit în ţările
române din Răsărit:
- patr Hrisant Notaras al Ierusalimului – primele 3
decenii ale sec. XVIII;
- patr Silvestru Cipriotul al Antiohiei – tipăreşte mai
multe cărţi de apărare a Ortodoxiei la Iaşi şi 2 cărţi de slujbă la
Buc, în lb arabă;
- patr Matei Psaltul al Alexandriei - numit în bis
Zlătari (1746) la Buc;
- patr Efrem al Ierusalimului – tipăreşte cărţi gr. la Buc
la sf. sec XVIII;
- toţi au primit ajutoare, ca şi m-rile din M-tele Athos, M-tele
Sinai, Grecia, insulele greceşti (Cipru, Rodos, Patmos), şi şcolile gr din
Balcani şi Orientul Apropiat;
- numeroşi cărturari gr au studiat la Buc şi Iaşi;
- urmaşii lui Antim au fost: - Daniil (1719-1731) şi Ştefan
(1732-1738) – au tipărit mai multe căţi de slujbă.

III. Mitropolitul Neofit Cretanul:

- 1738-1753 – păstoreşte Neofit Cretanul, cel mai important
ierarh din acea epocă;
- grec de neam din insula Creta – venit ca dascăl pt copii lui C-
tin Mavrocordat;
- 1737 – mitropolit „titular” (onorific) de Mira Lichiei;
- 1738 – mitropolit al Ungrovlahiei;
- 1746 – participă la Divanul domnesc – se hot în cadrul
reformelor lui C-tin Mavrocordat desfiinţ „rumâniei” cu despăgubirea
boierilor prin plata unor sume de bani;
- el însuşi a desfiinţ rumâniile de pe moşiile Mitropoliei;
- pt ca să nu fie învinuit că a despăgubit Mitropolia prin această
hot cumpără o moşie din banii săi la Pătroia (Dâmboviţa);
- 1753 – participă la mişcarea îndreptată împotriva domnitorului
Matei Ghica, detestat pt taxele sale mari;
28
 - 1746 + 1747 – 2 vizite canonice într-o parte a eparhiei
Râmnicului – predică şi dă sfaturi preoţilor şi credincioşilor; - ne rămân
o serie de însemnări istorice şi inscripţii care sunt de mare folos
istoricilor de azi;
- a avut grijă de Şcoala de la Sf. Gheorghe vechi şi Academia de
la Sf. Sava;
- 1746 – înfiinţ o şcoală la Pătroaia (funcţionează peste 30 de
ani) pt copii ţăranilor, întreţinută de veniturile tărgului anual de la
Pătroaia înfiinţ de Mitropolie cu acordul domnitorului;
- a tipărit la Buc peste 30 de cărţi rom de slujbă şi învăţ bis, ca:
- Învăţatura bisericească a lui Antim Ivireanul;
- Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă;
- Cazaniile predicatorului grec Ilie Miniat;
- Mărgăritarele Sf. Ioan Gură de Aur;
- el a scris în gr o lucrare despre Miruit, rămasă în manuscris;
- a fost astfel unul din cei mai de seamă mitropoliţi din sec
XVIII slujind năzuinţelor poporului nostru;

IV. Mitropolitul Grigorie II:

- 1760-1787 – păstoreşte Grigorie II, român de neam;
- egumen la M-rea Colţea, ecleziarh al Mitropoliei şi mitrop al
Mirelor;
- a trad şi tipărit cca 40 de cărţi de slujbă în rom şi câteva în gr.;
- a ctitorit 2 bis în Buc: Oborul vechi şi Sf. Nicolae Vlădica;
- 1770 – merge la Petersburg pt a cere sprijinul ţarinei Ecaterina
II în vederea eliberării ţărilor române de sub jugul turcesc;
- 1774 – primeşte de la gen Petru Saltâkov (comandantul
trupelor ruseşti intrate în ţările române) moaştele Sf. Dimitriei
Basarabov pe care le-a aşezat în bis Mitrop din Buc – prăznuit la 26
octombrie;
- 10 oct 1776 – patr ecumenic Sofronie îi acordă lui Grigorie şi
urmaşilor săi titlul onorific de locţiitor de Cezareea Capadociei, fiind
situat pe locul II după patr în Sinodul patriarhal din Constantinopol;

29
 - † 1787 – vine în scaun Cosma Popescu (1787-1792), fost ep
de Buzău.

V. Mitropolitul Dositei Filitti:

- 1793-1810 – păstoreşte Dositei Filitti – grec de neam, fost ep
de Buzău;
- a redus la juma „ploconul cârjei” care se dădea la venirea în
scaun a unui nou ep sau mitropolit;
- a încercat să înlăture abuzurile care se făceau la numirea
preoţilor şi protopopilor;
- a tipărit cărţi de slujbă şi învăţ;
- 1797 – înfiinţ o şcoală pt pregăt pr la M-rea Antim din Buc –
nivel redus;
- a păstorit în timpul războaielor ruso-turceşti;
- 1806 – scapă Buc de un grup de ostaşi turci care doreau să-i
dea foc;
- a fost nevoit să se refugieze la Braşov de mai multe ori;
- 1810 – înlăturat din scaun din ordinul ţarului Rusiei;
- † 1826 – Braşov;
- lasă fonduri din care s-au distribuit burse pt studii în străinătate
timp de 100 ani.

VI. Episcopia Argeşului:

- 18 oct 1793 - mitrop Dosite Filitti înfiinţ Episcopia Argeşului
cu jurisdicţie peste jud Argeş şi Olt;
- 1793-1820 – păstoreşte Iosif – originar din satul Malaia
(Vâlcea);
- a trad şi tipărit numeroase cărţi de slujbă şi teologice la Buc,
Râmnic, Sibiu, Neamţ – în toate ţările locuite de români;
- 1804-1805 – tipăreşte cele 12 Mineie la Buda sub îndrumare
cărturarului transilvănean Ion Piuariu-Molnar;
- a refăcut unele lăcaşuri de cult: bis ep de la Argeş, ctitoria lui
Neagoe Basarab;
- ctitoreşte Valea Danului lângă Argeş, Malaia (Vâlcea), Brezoi
(Vâlcea).

30
VI. Alte eparhii:
- Râmnic – vlădici de seamă cu alese activ cărturăreşti;
- Buzău – 1716-1719 – Daniil - român;
- 1719-1732 – Ştefan - român – apoi mitrop;
- 1763-1787 – Cosma Popescu – român – apoi mitrop;
- 1793-1819 – Constandie Filitti – grec;
- Dobrogea cârmuită de vlădici greci de la Dristra – sprijinită de
Buc.;
- Raiaua Brăilei şi N Mării Negre cârmuite de mitrop Proilaviei
cu reşedinţa la Brăila (uneori Ismail sau Căuşani) – sprijinită de domnii
Ţ. R. Şi Mold.;
- 1813 - eparhiile Dristrei şi Proilaviei se unesc cu reşedinţa la
Brăila;
- 1828 - se desfiinţ eparhia Dristro-Proilaviei ca urmare a
desfiinţ raialelor turceşti de la Dunăre; - teritorile intră în componenţa
eparhiei Buzăului;
- se înfiinţ o eparhie cu sediul la Tulcea – dăinuie câteva decenii.

31
Fişa 37: Viaţa mănăstirească în Moldova şi Ţara Românească
în secolul al XVIII- lea.

Stareţul Paisie
I. Introducere: - sec. XVIII reprezintă o perioadă de decădere şi în
ceea ce priveşte viaţa monahală;

II. Viaţa monahală în perioada turco-fanariotă:

- perioada domniilor fanariote a fost o perioadă de decădere a
vieţii monahale din ţările române, mai ales în m-rile închinate altor
lăcaşuri din Răsărit (Patriarhiilor din Constantinopol, Alexandria,
Antiohia, Ierusalim, M-tele Athos, M-tele Sinai);
- au fost aduşi egumeni greci, care nu doreau continuarea
vechilor tradiţii, ci doar să trimită cât mai multe roade la lăcaşurilor
cărora erau închinate şi mai ales să se îmbogăţească prin munca robilor
ţigani şi a ţăranilor români de pe moşiile m-rilor;
- iar pt m-rile neînchinate domnii fanarioţi pretindeau sume de
bani f mari la numirea de noi egumeni, care astfel este clar că nu se
ocupau cum trebuie de m-ri;
- au fost însă şi călugări care au dus o viaţă duhovnicească
superioară, cum a fost Pahomie al Romanului, ctitorul Pocrovului.

III. Arhimandritul Vartolomei Măzăreanu:

- o înviorare a vieţii monahale în Mold s-a produs în timpul
mitrop Iacob Putneanul, care a revigorat M-rea Putna;
- a întemeiat şi o Şcoală superioară, după modelul Academiei
movilene de la Kiev, pusă sub conducerea învăţatului arhimandrit
Vartolomei Măzăreanu;
- cunoscător de rusă şi greacă a trad dar şi scris o serie de
lucrări bisericeşti şi istorice: Leastviţa Sf. Ioan Scărarul, Învăţăturile
stareţului Dorotei, Orânduiala chipului celui mare îngeresci,
Învăţătura dulce sau Livada înflorită + unele cărţi de slujbă trad din
rusă;

32
 - din gr. a trad cărţi de lit profană: Fabulele lui Esop,
Calendarul mare pe 112 ani, Letopiseţul de la zidirea lumii;
- lucrări propii de istorie: Condica tuturor documentelor şi
odăjdiilor M-rii Solca, Tablou despre Mitropoliile şi Episcopiile
Moldovei, Tablou despre domnii Moldovei etc.
- s-a creat astfel la Putna un vădit centru cultural.

IV. Stareţul Paisie:

- cel mai important revigorator al monahismului românesc a fost
stareţul Paisie Velicicovski;
- n. 1722 – Poltava (Ucraina) - dintr-o veche familie preoţească
- Petru - 9 fraţi;
- tatăl: Ioan - moare când Petru era mic; mama: Maria – îl
trimite la 13 ani la Academia duhovnicească din Kiev;
- 1739 – rasofor la M-rea Liubeţki de pe malul Niprului;
- 1741 – de Schimbarea la Faţă tuns în monahism la M-rea
Medvedovski - Platon;
- merge din cauza uniaţiei la Lavra Pecerska din Kiev unde
învaţă meşteşugul de a săpa icoane în aramă;
- vine şi stă timp de 4 ani în schiturile Dălhăuţi, Trăisteni şi
Cârnul, lângă Buzău şi apoi la M-rea Poiana Mărului în părţile Vrancei,
unde era stareţ schimonahul Vasile;
- 1746 – pleacă la M-tele Athos şi se aşează într-o chilie lângă
M-rea Pantocrator;
- 1750 – vine şi stareţul Vasile de la Poiana Mărului care îl
tunde în schima cea mare – Paisie;
- începe să adune mai mulţi ucenici în jurul său şi este hirotonit
preot-duhovnic;
- ridică schitul Sf. Ilie.

V. Paisie în Moldova:
- din cauza nr mare al fraţilor e nevoit să revină în Ţările
Române;
- 1763 - cu aprobarea mitrop Gavriil Calimachi şi a domnului
Grigorie Calimachi se aşează cu cei 64 de ucenici ai săi la M-rea
Dragomirna, ctitoria lui Anastasie Crimca;
33
 - a introdus viaţa de obşte cu respectarea strictă a pravilei
călugăreşti;
- s-au încep trad din Sfinţii Părinţi în slavonă şi română;
- aici s-au adunat cca. 350 de călugări români, ruşi şi ucrainieni;
- 1775 – N Mold ocupat de austrieci – Paisie şi obştea sa trece la
M-rea Secu cu aprobarea mitrop Gavriil;
- 1779 – i s-a încredinţat stăreţia M-rii Neamţ;
- continuă trad în română şi slavonă; - avem cca. 300 manuscrise
din timpul lui Paisie dintre care 40 scrise de el însuşi;
- a introdus viaţa de obşte cu slujbe zilnice şi predici, cu grijă pt
bolnavi, bătrâni şi călători; s-au ridicat chilii noi, 1 casă oaspeţi,1 spital;
- nr călugărilor a ajuns la 700 moldoveni, munteni,
transilvăneni, ruşi, ucrainieni, greci, bulgari şi fosţi necreştini;
- cei mai de seamă ucenici: Gheorghe, viitor stareţ la Cernica şi
Căldăruşani; Gherontie şi Grigorie (ajuns apoi mitrop al Ungrovlahiei),
cunoscuţi traducători; - ca şi Veniamin Costachi;
- 1790 – un arhiepiscop rus îi acordă rangul de arhimandrit;
- M-rea Neamţ devine un centru important de cultură teologică-
ascetică;
- † 15 noiembrie 1794 – 72 ani – îngropat în bis mare de la M-
rea Neamţ;
- rânduielile sael au avut o influenţă importantă în viaţa m-rilor
din ţările române, din Rusia şi de la M-tele Athos.

VI. Stareţul Gheorghe:

- unul din ucenicii cei mai de seamă ai lui Paisie (încă de la M-
tele Athos) a fost stareţul Gheorghe de la M-rile Cernica şi
Căldăruşani;
- originar din Transilvania;
- 1781 – mitrop Grigorie II al Ungrovlahiei i-a încredinţat
refacerea vieţii monahale din M-rea Cernica (părăsită de 30 de ani)
după rând paisiene;
- i s-a încredinţat şi stăreţia M-rii Căldăruşani unde a introdus
viaţa de obşte cu slujbe zilnice, citiri şi trad de cărţi;

34
 - s-au format mai mulţi călugări, dintre care cel mai important a
fost Calinic Cernicarul, ajuns apoi stareţ al m-rii (1818-1850) şi
episcop de Râmnic (1850-1868), trecut mai apoi în rândul sfinţilor;
- majoritatea călugărilor erau transilvăneni – întărirea conştiinţei
unităţii de neam a românilor de pretutindeni.
Fişa 39: Biserica Ortodoxă din Transilvania între anii 1761-
1845

I. Introducere:
- Împ Maria Tereza a trimis pe gen. austriac Nicolae Adolf
Bukow pt a consolida uniaţia şi a înnăbuşi pe răsculaţi;
- 1761-1762 Bukow a întocmit o statistică a preoţilor ortodocşi
şi uniţi;multe biserici ort. au fost date uniţilor şi o serie de familii ort.au
fost trecute cu sila la uniaţie:
- uniţi: 25174 familii, 2253 preoţi, 515 biserici;
- ortodocşi: 126712 familii, 1380 preoţi, 1362 biserici;
- toate m-rile din lemn au fost arse, iar cele din piatră
dărâmate: Prislopul, Sâmbăta de Sus, Geoagiu de Sus, Bistra, etc.

II. Episcopii ortodocşi sârbi de la Sibiu:

1. Dionisie Novacovici (1761-1767)
- 1761 – după 60 de ani Curtea habsburgică de la Viena numeşte
un episcop ortodox, dar de neam sârb: Dionisie Novacovici:
- instalat în bis. Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului;
- mutat la Sibiu, apoi la Răşinari;
- i s-au impus 11 restricţii, între care şi aceea de a nu
împiedica propagarea uniaţiei;
- 1763 – gen Bukow a înfiinţat 2 regimente de grăniceri, la
Orlat, lângă Sibiu şi la Năsăud; - mulţi ţărani s-au înscris în aceste
regimente crezând că vor primi drepturi, însă au aflat că toţi grănicerii
erau trecuţi la uniaţiei împreună cu familiile lor; multe sate s-au răsculat
ori au plecat în Ţ.R. sau Mold.;
- Dionisie a făcut o statistică a pr. din eparhia sa: 200- hirotoniţi
de el şi alţii de ierarhi din Ţ.R. sau Mold.; - a împărţit eparhia în 44 de
protopopiate;
- s-a retras în 1767.
35
2. Sofronie Chirilovici (1770-1774)
- 1770-1774 – Sofronie Chirilovici – cu reşedinţa la Sibiu;
- numit ep de Buda, în Ungaria, dar cu îndatorirea de a
hirotoni pr şi pt ortodocşii români din Trans.;
- 1781 – Iosif II a dat un „edict de toleranţă” – interzicea
asuprirea cetăţenilor pe motive de credinţă; orice confesiune cu 100 de
familii putea să-şi zidască bis şi şc; necatolicii nu trebuiau să plătescă
taxe romano-catolicilor;
- multe sate din Ţara Haţegului şi Ţara Făgăraşului s-au întors la
ortodoxie; - împ. a introdus 6 săpt. de catehizare pt. cei care doreau să
părăsească uniaţia şi o taxă de un zlot pe zi celor care doreau să se
catehizeze;

3. Ghedeon Nichitici (1783-1788)

- 1783 - numit ep. al BOR din Trans., subordonata Mitropoliei
Ortodoxe sarbesti din Carloviţ;
- 1786 - deschide o şc. pt pregatirea învăţătorilor români,
condusa de carturarul brasovean Dimitrie Eustatievici, directorul
scolilor ortodoxe din Trans;
- 1787 - a făcut o vizită canonică în S Transilvaniei;
- a împărţit eparhia în 31 de protopopiate, cu 981 de
parohii;
- † 1788 –la 52 de ani la Sibiu;

4. Gherasim Adamovici (1789-1796)

- 1789-1796 – Gherasim Adamovici – a trimis pastorale
bisericilor cu ocazia sărb mari pt a fi citite credincoşilor;
- 1791 – duce la Viena un memoriu: „Supplex Libellus
Valchorum”; fără rezultat;
- 1792 - + Ioan Bob de la Blaj merg la Viena pt a cere drepturi;

36
 - a zidit o bis la Sibiu existentă şi azi unde e
înmormântat;
- 1770 – Curtea de la Viena aprobă o tipografie pt românii
ortodocşi;
- 1795 – tipografia e mutată la Buda;
- 1804-1805 – se tipăresc cele 12 Mineie, îndreptate de ep Iosif
al Argeşului, supravegheat de medicul oculist Ioan Piauariu-Molnar,
fiul protopopului Ioan Piuariu (Tunsu) din Sadu;
- sf. sec. XVIII – tipăreşte cărţi în lb rom şi tipograful Petru
Barth din Sibiu, apărute şi cu aprobarea ep Adamovici;

- 1796-1801 – episcopia cond de protopopii vicari Ioan

Popovici din Hondol (Hunedoara) şi Nicolae Huţovici din Hunedoara.

III. Episcopul Vasile Moga (1810-1845):

- 1810 – Curtea a permis convocarea unui Sinod la Turda pt
alegerea unui ep român: Vasile Moga, protopopul din Sebeş (Alba) -
călugărit şi hirotonit pr de mitrop. sârb la Carloviţ şi instalat la Sibiu în
1811; - i s-au impus 19 restricţii: să nu împiedice pe cred. să treacă la
uniaţie, să reducă nr parohiilor şi al pr., să facă vizite însoţit de 2
comisari ai guvernului;
- 1811 – deschide la Sibiu un curs de teologie de 6 luni pt preg
viitorilor pr., condus la început de cărturarul Gh. Lazăr, care studiase la
Viena;
- 1815 – Gh. Lazăr pleacă de la Sibiu, din cauza neînţelegerilor
cu ep.Vasile;
- s-a deschis şi un curs pt preg învăţ de 6 săpt.;
- a trimis circulare cred săi, a dat îndrumări şi a făcut vizite
canonice;
- 1834 – împr. cu ep unit Ioan Lemeni – un memoriu la Viena,
cerând drepturi pt români;
- 1837 – Dietei Trans – memoriu pt românii din ţinuturi în care
erau şi saşi;
- 1842 - împr. cu ep. Ioan Lemeni – memoriu pt ca rom să
înveţe şi ei meşteşuguri;
- aceste memorii nu au avut nici un răspuns;
37
 - † oct 1845 - 71 ani - păstorie lungă, dar fără roade din cauza
vremurilor vitrege;

IV. Biserica unită:

- sf. sec XVIII – încep. sec. XIX – lupta pt păstrarea legii
strămoşeşti pe care ep unit Ioan Bob (1784-1830) a dorit să o modifice;
- au luptat împotriva catolicizării şi reprezentanţi ai
iluminismului ardelean: Samuil Micu, Gh. Şincai şi Petru Maior; -
aceştia au relatat cum s-a petrecut unirea, au combătut primatul papal,
au cerut păstrarea soborului mare pt. cond treburilor episcopiei, au
criticat înnoirile aduse;
- Samuil Micu a trad din Sf. Păr. Rasăriteni, a revizuit trad.
Bibliei pe care a retipărit-o la Blaj în 1865;
- aceştia părăsesc Blajul din cauza prigoanelor aduse de ep Ioan
Bob;

- 1798 – s-a încercat reunirea celor 2 biserici din Trans de

vicarul ortodox Ioan Popa + unitul Aron Budai, secretar al episcopiei
ortodoxe din Sibiu + Radu Tempea, directorul şc. naţionale din
ortodoxe + protopopii uniţi Ioan Para şi Petru Maior; - trimit un
memoriu la Viena – nu primesc răspuns;

V. Concluzii
- În a doua jum.a sec. al XVIII-lea şi prima jum. a sec. al XIX-lea,
B.O.R. din Trans.a traversat cond.grele de asuprire atât din partea Curţii
imper. cât şi din cea a Bis. Unite, favorizată de Habsburgic în scopul
dezbinării pop.român.

Confesiunea familii biserici preoţi Nr.de Nr.de Nr.de

familii familii preoţi
revenind revenind revenind
unui pr. unei bis. unei bis.

uniţi 25.174 515 2.253 11,17 54,7 4,37

38
ortodocşi 126.712 1.362 1.380 91,82 93,03 1,01

39