Lactantiu

Viata.
Lucius Caecilius Firmianus Lactantius s-a nascut pe langa Cirta sau Mascula, in Numidia, probabil
intre 240-250. A facut studii de retorica si filozofie sub conducerea lui Arnobiu. Devenit el insusi
retor, isi face un renume frumos. Gratie acestui renume, imparatul Diocletian il cheama, pe la 290,
profesor de retorica latina la Nicomidia, noua capitala. Aici Lactantiu nu a avut deosebit succes fie
pentru ca el intre timp se convertise la crestinism, fie pentru ca era greu de recrutat auditori pentru
invatamantul latin superior intr-un mediu grecesc. Ieronim spune ca, din cauza lipsei de studenti,
Lactantiu s-a consacrat scrisului. Tot aici, la Nicomidia, Lactantiu se converti la crestinism, in jurul
anului 300, iar cand in 303 izbucni persecutia, el lepada slujba ce o avea. Urma o perioada grea in
care saracia l-a chinuit amarnic. "Era asa de sarac, incat cel mai adesea ducea lipsa chiar de cele
necesare". La adanci batraneti (in extrema senectute), in anul 317, imparatul Constantin l-a chemat
la Treveri, in Gallia, ca profesor al fiului sau, Crispus. De la aceasta data nu se mai stie nimic de el.
Opera.
- Dumnezeiestile Institutii - in sapte carti, redactate intr-o prima editie probabil intre 304-310 si intr-
o a doua, probabil intre 313-316, este scrierea cea mai importanta a lui Lactantiu atat prin intinderea
ei, cat si prin problemele tratate in ea. Ea este in acelasi timp o apologie a crestinismului si un
manual sau o introducere generala in doctrina esentiala a Bisericii. E o apologie pentru ca ea tine sa
raspunda acuzatiilor puse in circulatie de un filozof si de un magistrat. Magistratul e Hierocle din
Bitinia. Nu s-a putut identifica filozoful. E manual dupa scopul pe care insusi autorul i-l da: "Ca cei
invatati sa fie condusi la adevarata intelepcine, iar cei neinvatati la adevarata religie".
Dumnezeiestile Institutii este prima incercare de a sistematiza in limba latina elementele
fundamentale ale invataturii crestine. Ele sunt o prima summa a teologiei Crestine latine.
- Rezumatul dumnezeiestilor Institutii (Epitome) - redactat pe la 315 si dedicat unui oarecare
Pentadiu, cuprinde unele ameliorari si idei noi.
- Despre lucrarea lui Dumnezeu - scrisa pe la 303-304, arata intelepciunea lui Dumnezeu in actul
crearii omului prin armonia si frumusetea trupului si a sufletului omenesc.
- Despre mania lui Dumnezeu - se arata ca Dumnezeu nu e apatic, ci ca El pedepseste crima asa
cum rasplateste virtutea. Ia atitudine impotriva psihologiei stoicilor si epicureilor.
- Despre moartea persecutorilor - numita uneori si "Despre persecutie", e o prima istorie a
persecutiilor. Staruie asupra sfarsitului nenorocit al imparatilor care i-au persecutat pe crestini,
indeosebi asupra aceluia al lui Diocletian si al lui Maximin Daza.
- Despre pasarea phoenix - povesteste legenda acestei pasari vestite care, la fiecare mie de ani, vine
din indepartatul Orient in Fenicia, unde se asaza pe o foaie de finic si moare, iar trupul ei mort se
aprinde si arde singur. Din cenusa apare un vierme care se transforma in fluture si pleaca cu
resturile cenusii la templul soarelui din Heliopolis, in Egipt. De aici, se intoarce in Orientul
indepartat. Piesa cuprinde decrieri de o rara frumusete. Pasarea phoenix e pomenita si de Clement
Romanul in Scrisoarea catre Corinteni si servea scriitorilor crestini ca argument pentru invierea
mortilor.
Doctrina.
Dumnezeu - e unul pentru ca e perfect, dar El nu sufera de singuratate pentru ca-i are pe ingeri,
care-L slujesc. Lactantiu admite o cunoastere naturala a lui Dumnezeu
Dumnezeu face lumea din nimic, materia e opera Lui, pentru ca El e puternic.
Logosul - este Cuvantul lui Dumnezeu, adica un duh asemenea celorlalte duhuri care sunt ingerii.
Caci "Cuvantul este un duh emis cu un sunet care desemneaza ceva".
Fiul lui Dumnezeu - Se naste prin venirea Sf. Duh din cer asupra Sfintei Fecioare. In nasterea
treimica, Fiul a fost fara mama, in nasterea a doua el a fost fara tata, pentru ca purtand o substanta
intre Dumnezeu si om sa poata duce firea noastra slaba la nemurire.
Biserica - doar cea in care se face Marturisire si Pocainta si in care se curata pacatele.
Casatoria - nu se poate desface.
Lactantiu este hiliast, iar in doctrina despre suflet este creationist.
Caracterizare.
Lactantiu este un scriitor de stil clasic. El scrie frumos, elegant, simplu, clar. Modelul sau literar a
fost Cicero, pe care l-a imitat nu numai in forma, dar uneori si in idei. El a fost supranumit
"Ciceronele crestin". Are o intinsa cultura clasica. Exploateaza literatura filosofico-religioasa a
hermetismului.
Lactantiu n-a cunoscut adanc invatatura crestina. E semnificativ, in aceasta privinta, cuvantul
aceluiasi Ieronim: "De ar fi putut el afirma crestinismul, pe cat distrugea paganismul". El are insa
meritul de a fi intins o punte de intelegere intre crestinism si paganism. Lactantiu este primul
sistematizator latin al teologiei crestine. El este unul dintre primii mari umanisti patristici.