SEMINARUL TEOLOGIC ORTODOX „SF.

IOAN GURĂ DE AUR”

SLOBOZIA

TAINA SFÂNTULUI BOTEZ – DOVEZI SCRIPTURISTICE

LUCRARE PENTRU CERTIFICAREA COMPETENȚELOR PROFESIONALE

DISCIPLINA DOGMATICĂ

SUSȚINĂTOR: COORDONATOR:

Stelian Cornel Ionuț Pr. Prof. Badea Gabriel

SESIUNEA MAI 2015

1
 Argument

„De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va intra în Împarația lui Dumnezeu”
(Ioan 3,5)

Din aceste cuvinte ale Mântuitorului Iisus adresate lui Nicodim întelegem necesitatea
Tainei Sfăntului Botez pentru orice suflet care dorește intrarea în împărăție.

Împărăția lui Dumnezeu pe pământ este Biserica și în acest sens, Botezul, Taina prin
care omul cel vechi moare și înviază impreună cu Mântuitorul, asigură integrarea fiecăruia în
Trupul tainic al lui Hristos. „Prin păcate de moarte” si „ nu de moarte” noi întinăm haina
luminoasă a Botezului și suntem în pericol de a pierde filiația duhovnicească. De aceea, este
imperios necesar – ca unii ce suntem înclinați spre cele rele din tinerețile noastre și cădem
aproape la tot pasul să ne reamintim de cine ne-am lepădat și de Cine ne-am apropiat, de cine
ne-am despărțit și cu Cine ne-am unit, de cine ne-am dezbrăcat și cu Cine ne-am îmbrăcat la
Botez, așa încât să ajungem să conștientizăm că suntem departe de „Casa părintească”, la un
moment dat, să repetăm lepădările şi unirile în ceea ce Domnul ne-a lăsat in Biserică drept ”al
doilea Botez” Taina Pocăinţei sau a Spovedaniei.

Pentru determinarea voinţei spre faptele pocăinţei este absolut necesar să avem mai
întâi lumina cunoştinţei şi de aceea am şi ales ca temă a lucrarii mele „Sfânta Taina a
Botezului, dovezi scripturistice”, mai ales că în toată viaţa sa, creştinul trebuie să privească la
„haina luminoasă a Botezului”, și să conștientizeze cât de intensă sau opacă este lumina ei.

2
 Introducere

Mântuitorul Hristos S-a înomenit pentru răscumpărarea lumii (Matei XIX, 28) şi a
omului. Începutul mântuirii îl face Botezul ca „naştere de sus” sau „din nou” precum Însuşi
Domnul a spus lui Nicodim „de nu se va naşte cineva de sus nu va putea să vadă Împărăţia lui
Dumnezeu”. Şi iarăşi „adevărat zic de se va naşte cineva din apă şi din Duh nu va putea să
intre în Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan III, 3-5).

Înainte de înălţarea Sa la cer, Mântuitorul Hristos a poruncit Apostolilor aşa:„ Drept

aceea, mergănd învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al
Sfântului Duh, învătându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă. Şi iată Eu sunt cu voi
până la sfârsitul veacurilor” (Matei XXVIII, 19,20).

Același aspect este reliefat în Evanghelia după Marcu: „Mergeti în toată lumea şi
propovăduiţi Evanghelia la toată făptura; cel ce va crede şi se va boteza se va mântui, iar cel
ce nu va crede se va osândi” (Marcu XVI, 15-16).

Botezul, care „e naştere de sus“ şi „îmbrăcăminte în Hristos”, prima din cele „trei
Taine ale învierii”, reprezintă restaurarea ontologică a omului și începutul cu Hristos, Izvorul
Vieții. El reproduce tainic sacramental, moartea si Învierea lui Hristos cu fiecare din cei ce se
botează și mor păcatului. Așa ne învață Sfântul Apostol Pavel: „Au nu știți că toți câți în
Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El în
moarte prin botez, pentru că precum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, așa să
umblăm și noi întru înnoirea vieții căci dacă am crescut împreună cu El prin asemănarea
morții Lui atunci vom fi părtași și Învierii Lui (Romani VI, 3-5).

Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuind acest text care face parte din pericopa apostolică ce
se citeste la Botez spune „deci ce va să zică a muri păcatului? Adică a nu mai asculta cu nimic
de păcat. Acesta a facut-o odata botezul ce l-am primit când am murit cu păcatul de până
atunci, iar după botez trebuie ca țelul nostru să-l omoare ori de câte ori ni s-ar înfăţișa și ori de
câte ori ni s-ar porunci să-l facem noi să fie inactiv, ca morți” și întrebându-ne ce înseamnă
„Întru moartea Lui ne-am botezat ?” Explică „adică murim și noi atunci ca și Dânsul, căci
botezul este crucea pe care ne răstignim”. Căci moartea lui Hristos a fost aceea a timpului, pe
când moartea noastră este aceea a păcatului.1

Rodul pe care îl aduce omul cel nou viețuind dupa asemănarea lui Hristos în cadrul
comunității bisericești este semnul vieții celei noi, ce i-a fost dată în botez.

Botezul însuși cu toate lucrările lui exercită o puternica influență asupra celui ce se
botează arătându-i că taina aceasta este taina nașterii la o viață nouă. Prin botez ne-am născut
la viață cea nouă, suntem fii ai Lui Dumnezeu.2

1
Preot Ioan Mircea, Taina Botezului, în revista „Ortodoxia” nr. XXXI, 1979 pag. 461-463.
2
Mitropolit Doctor, Nicolae Mladin, Teologia Morală Ortodoxă, vol I, Editura Institutului Biblic și de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti 1979, pag 452.

3
 Prin Hristos, cel botezat intră în relație personală cu Persoanele Sfintei Treimi. Cel
botezat intră în relație personală cu Hristos Cel interiorizat de Duhul Sfânt înlăuntrul lui și se
bucura de dragostea Tatălui al cărui fiu după har a devenit prin Botez.

Intrarea celui nou botezat în relație personală cu Hristos și cu celelalte Persoane ale
Sfintei Treimi subliniată chiar de Mântuitorul (Matei XXVIII, 19) este concretizată prin
pronunțarea distinctă a numelui fiecărei persoane însoțită de cufundarea și înălțarea din apă a
primitorului Tainei.

Expresiile „să se boteze ... În numele Lui Iisus Hristos” (Fapte II, 32; X, 48) „botezați
în numele Domnului Iisus” (Fapte VIII,16; XIX,5; XXII,16) subliniază în mod deosebit
relația stabilită între cel botezat și Hristos.

Deci botezul creștin este cu adevărat un eveniment pascal ce face pe credincios să

participe în mod real și activ la mortea și învierea lui Hristos.

Botezul este transformarea reală, profundă și ființială a omului lucrată de Duhul Sfînt.
Încorporarea și creșterea în Hristos a celui botezat are loc în Biserică și formează Biserica prin
lucrarea Duhului Sfânt. Botezul este act al Bisericii, dar și condiție 3 a realității Bisericii în
umanitate.

Capitolul I
Preînchipuirea Botezului în Vechiul Testament

Urmarea păcatului strămoșesc a fos nu numai lipsa Duhului Sfânt din om, ci mai ales
o „pierdere” deoarece lipsa Duhului Sfânt a însemnat moartea sa spirituală, exprimată subtil
prin cuvintele „Atunci li s-a deschis lor ochii și au cunoscut că sunt goi” (Facere III,7), ceea
ce înseamnă de fapt închiderea ochilor duhovnicești, ai cunoașterii lui Dumnezeu.

Cunoașterea binelui si răului ca urmare a păcatului strămoșesc era de fapt înlocuirea

binelui lui Dumnezeu.

Prin învierea Lui Hristos însă „ s-au deschis izvoarele adâncului celui mare și s-au
desfăcut jghiaburile cerului” (Facere VII, 11). Botezul potopului este de altfel o taină a
adevărului lui Dumnezeu4. Termenii Sfintei Scripturi pentru această lucrare de botezare este
simbolizată prin „Vântul puternic de la Răsărit (Ieșirea XII, 21) prin care Dumnezeu la ieșirea
lui Israel din Egipt a despărțit apele Marii Roșii și pe ai Săi pe uscat, i-a trecut prin adâncuri,
puterea Cuvântului Său este aceea prin care „marea morții a văzut și a fugit și Iordanul vieții
s-a întors înapoi la Dumnezeu” (Psalmi 133, 3), dragostea Lui pentru „ai Săi” de asemenea cu

3
Preot Lector Dumitru Gh. Radu, Caracterul Eleziologic al Sfintelor Taine, in revista „Ortodoxia” nr. XXX, 1,2,
1978, pag 182-184.
4
Diacon Doctor, Ioan Caraza, Sfântul Ioan Botezătorul Înainte Mergătorul Domnului „Botezul cu Duhul Sfânt în
Hristos” editura Episcopia Sloboziei și Călărașilor, 2000, pag 137-138.

4
noaptea de veghere a Domnului (Ieșirea XII, 42; XIV, 10-20). Această putere de botezare cu
Duh Sfânt a Mântuitorului Hristos este ilustrată cel mai bine prin cuvântul profetic „Precum
se pogoară ploaie și zăpadă din cer și nu se mai întoarce până nu adapă pământul și-l face de
răsare și rodește și dă sămânța semănătorului și pâine spre mâncare , așa va fi Cuvântul Meu
care iese din gura Mea”.5

Putem spune că Împărăția lui Dumnezeu pe pământ începe cu un fel de botez al

arătării Mântuitorului, dar nu ca adâncire sau afundare a Sa, ci Epifania, arătarea Lui, ca
adâncul cel dumnezeiesc din ceruri, acel adânc , singurul care poate deschide cerul (Iesirea
VII, 11; Psalmi 84,12).

Cât timp poporul lui Dumnezeu sub lege nu era desăvârșit, Dumnezeu Însă pedepsea
îndreptarea de sine a neamurilor care încălcau activitatea Domnului pe care El o îngradise cu
gard. Faraon și oștirile sale pline de arme, piereau la suprafața apei întrucât n-au descoperit
adâncul ei. Numai Sirianul a fost smerit de puterea Iordanului celui mic, atunci când a fost
trimis să se scalde de șapte ori pentru curățirea leprei, această spălare închipuind botezul.

Astfel evenimentul ieșirii poporului lui Dumnezeu din Egipt este socotit de către sfinții
Apostoli ca prefigurare a Botezului creștin (I Corinteni X, 1-2).6

O sărbătoare veche a evreilor ce prefigurează Botezul este ziua a zecea, adică „Ziua
Curățirii”. Era cea mai mare zi de odihnă și de post (Levitic XVI, 31), era singura zi de Paste,
an în care se făcea o ispășire deosebită pentru tot poporul (Levitic XVI, 2-34; XXIII, 27-33).
Aaron trecea asupra lui păcatele poporului, sângele țapului, el curăța locașul sfant, se curăța
pe sine, pe preoți si pe tot poporul „Odată în an să curățați pe fiii lui Israel de păcatele lor,
aceasta-i ziua curățirii ca să vă curățați înaintea feți Domnului Dumnezeului vostru și curățați
veți fi” (Levitic XXIII,28; XVI, 30-34), spune Domnul.

Ziua curățirii aducea deci pe de o parte curățirea de păcate pentru ca în acestă stare să
fie întâmpinată Sărbătoarea Corturilor ce urma, iar pe de altă parte aducea preînchipuirea
botezului, eliberarea ce la un moment dat se va vesti”.7

5
Ibidem pag 177
6
Ibidem pag 129
7
Preot Boris Rădulescu, Sfântul Ioan Botezatorul, in revista „Glasul Bisericii” nr. XXXV 7-8

5
 Capitolul II

Botezul în Duhul Sfânt în Hristos, Dovezi scripturistice din Noul Testament

Taina Botezului a fost instituită de Mântuitorul Hristos înainte de Înălțarea la cer, prin
cuvintele adresate Apostolilor: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele
Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”…(Matei XXVIII, 19).

Părerea unor teologi apuseni care presupun că Taina a fost instituită la Botezul
Domnului sau la convorbirea Mântuitorului cu Nicodim, ca și afirmația că Botezul creștin nu
se deosebeste de Botezul lui Ioan, sunt greșite. Cea din întâi cade, fiind contrară referatelor
evanghelice din care rezultă că Domnul a venit la Iordan să primească Botezul lui Ioan, numai
spre a împlini „toată dreptatea”, acest botez fiind doar preînchipuirea Botezului creștin pe
care însuși Ioan Botezătorul îl așteaptă să vină în viitor. A doua părere iarăși este greșită,
deoarece in convorbirea cu Nicodim Mântuitorul îl lămurește pe acesta asupra semnificației
și importanței Botezului creștin care era în viitor, fără insă să fie vorba de vreo instituire a lui.

Botezul lui Ioan, practicat de acesta, apoi de ucenicii lui și chiar de ucenicii Domnului
înainte de a ieși la propovăduire (Ioan IV, 1-2), numit botezul pocăinței (Matei III,11) era
destinat iudeilor, fiind doar o prînchipuire a botezului creștin, un simbol al pocăinței, fară însă
a împărtăși harul iertării păcătelor, ceea ce rezultă clar din numeroase texte din Noul
Testament, de aceasta fiind convins chiar cel ce-l practică „Eu vă botez cu apă spre pocăință,
iar Cel ce va veni după mine…vă va boteza cu Duh Sfânt și cu apă” (Matei III, 11; Luca III,6;
Ioan I,26)

Pentru claritatea lui reproducem și următorul text „Și găsind (Pavel) pe unii ucenici i-a
întrebat:Primita-ți voi pe Duhul Sfânt, ați crezut? Iar ei au zis catre el: Dar nici nu am auzit că
este Duhul Sfânt. Și el a zis: Dar în ce v-ați botezat? Ei au răspuns: In botezul lui Ioan. Atunci
Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocăinței spunând poporului să creadă în Cel ce va veni
după el adică în Hristos Iisus. Și auzind ei s-au botezat în numele Domnului Iisus. Și
punându-și Pavel mâinile peste ei, a coborât Duhul Sfânt asupra lor (Fapte XIX, 2-6).

Botezul este necesar tuturor oamenilor pentru mântuire fiindcă toți se nasc cu păcatul
strămoșesc (Ioan III,5).8

Expresiile „să se boteze fiecare... în numele lui Iisus Hristos (Fapte II,32; X,48),
botezați în numele lui Hristos (Fapte VIII, 16), subliniază în mod deosebit relația stabilită de
botez, între cel botezat și Hristos fără să excludă relația neofitului cu celelalte Persoane ale
Sfintei Treimi care apar întotdeauna implicate „să se boteze fiecare dintre noi în numele lui
Hristos spre iertarea păcatelor voastre și veți primi harul Duhului Sfânt (Fapte II, 32).

Dumnezeu a instaurat o noua comuniune cu umanitatea prin Răscumpărarea ei directă

de Hristos, credinciosul este inserat în această comuniune nouă prin botezul sau
„Angajamentul solemn și mărturisirea de credință, și în confumdarea batismală care îl ajută să
8
Preot Profesor, Isidor Tudoran, Teologia Dogmatică, București, 1991, pag 297

6
traverseze limitele morții și ale păcatului, prin care omul pătrunde în dimensiunea nouă prin
care Duhul Sfânt îl eliberează de determinismul paralizant al păcatului: „Căci în Hristos v-ați
botezat în Hristos v-ați îmbrăcat” (Galateni III,27). Botezul desființează și pedeapsa și
pornirea spre rău și lucrarea lui pătrunde până îl adâncul ființei păcătosului.9

Prin Însuși botezul Sau în apele Iordanului dar care nu este Botezul creștin, ci numai
premisele ale acestuia, Hristos a indicat formula trinitară și apa în care are loc renașterea la o
viața nouă: Fiul Tatălui, Iisus Hristos este botezat în apele Iordanului, Duhul coboară asupra
Lui în chip de porumbel și venind peste El, Și iată glas din ceruri zicând: Acesta este Fiul
Meu cel iubit întru Care am binevoit.(Matei III, 16-17). Coborând în apele curgătoare ale
Iordanului Hristos a sfințit firea apelor făcându-le baie ale vieții celei noi în Duhul Sfânt.

Cu prilejul botezului Domnului în Iordan, comuniunea de iubire și viață a Persoanei

Sfintei Treimi făcută accesibilă neofitului prin Duhul Sfânt, care este Duhul Fiului, care stă,
se odihnește și izvorăște viață lumii din Fiul și apă ca materie a Tainei. Forma trinitară a tainei
și materia acesteia au fost indicate apoi în mod expresiv de Mântuitorul odată cu instituirea
Tainei după Înviere (Matei XXVIII, 19).10

Necesitatea apei pentru Botez reiese în mod deosebit din episodul convertirii sutașului
Corneliu care primise Duhul Sfânt mai înainte (Faptele AP. X, 47), întru cât prin această apă
se desăvârșește simbolurile dumnezeiești, mormântul și îngroparea, învierea și viața, se fac
toate odata spune Sfântul Ioan Hrisostom. Pe famenul etiopian care citea din profeții, Sfântul
Filip, diaconul, l-a catehizat atât de profund în legătură cu importanța Botezului încât acesta a
spus „Iată apa, ce mă împiedică să fiu botezat” (Fapte VIII,36).

Puterea jertfei Domnului prin moarte a fost aceea ”de a birui puterile întunericului și
de a scoate afară pe stăpânitorul acestei lumii”.

Prin sfințire, această putere a căpătat-o și apa Botezului care dăruiește nu numai harul
învierii, ci odată cu pecetea chipului lui Hristos, alungă și demonii: „Demonul îndrazneț și
nerușinat și izvorâtor al răului” scrie Sfântul chiril al Ierusalimului- te urmăreste până la apa
cea mântuitoare. Iar aceasta ca demoni piere în apă este semnul cel mai caracteristic al Tainei
Botezului ca „îngroparea împreună cu Hristos în moarte Lui, ne-am îngropat cu El în moarte
prin Botez, pentru că, precum Hristos a înviat din morti prin slava Tatălui așa să umblăm și
noi întru înoirea vieții”(Romani VI, 4). Prin credință Botezul are loc în moartea lui Iisus
Hristos, ca punct culminant al vieții Sale de ascultare.

Afundarea în apă are deci ca simbol coborârea la Hristos și asemănarea cu viața Lui în
această ascultare, prin care s-a dat ca măsură „moartea” sau starea de jertfă continuă. Astfel
învierea lui Hristos este si cauza Botezului, este și puterea vieții celei noi în Iisus.11

Prin botez omul capătă cunoștința lui Dumnezeu ca asemănare cu El în Hristos,

dobândind ca fiu „ haina cea dintâi” (Luca XV, 22), adică trupul nemurii dinainte de păcatul
9
Preot, Lector, Dumitru GH. Radu, Tainele incorporării și creșterii în Hristos, în revista „Ortodoxia” nr. XXX,
1978, PAG 181-182
10
Ibidem 12
11
Diacon, Doctor, Ioan Caraza, pag 141-152

7
stămoșesc, dupa cântarea din rânduiala Botezului: „Da-mi mie haina luminoasă Cel ce te
îmbraci cu lumina ca si cu o haină”.

Taina Botezului este începutul „scrieri voi lui Dumnezeu în inimi” (Ieremia XXXI,
34), ca temelie a Noului Testament. Prin Botez, Dumnezeu trimite Duhul Fiului Său în inimile
noastre prin care strigăm „Tată” (Galateni VI, 6). Iisus Hristos se sălășluiește prin Botez în
inimi „să se sălășluiască prin credință în inimile voastre” (Efeseni III, 17).

Amintind ceea ce spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola I către Corinteni (VI, 11),
„Și asa ați fost unii, dar v-ați spălat, v-ati sfințit, v-ati îndreptat: „ Noi ne vom strădui să vă
arătăm că cei ce se apropie de baie (botez) devine curați de orice răutate, dar cuvântul nostru a
arătat mai mult. Că ei devin nu numai curați, ci și sfinți si drepți”. Căci (Sfântul Apostol) nu
spune numai „ Ați fost spălați, ci ați fost sfințiți și ati fost îndreptați...” Precum o scânteie care
cade în vâltoarea apelor se stinge îndată, tot așa si păcatul omenesc se stinge căzând în
dumnezeieștile ape. Botezul se numește regenerare tocmai pentru că el este o nouă creație,
prin Duhul Sfânt redobândim strălucirea curăției originare și plămădind un om nou din cel
vechi.12

a) Nașterea din Duh în Hristos prin Baina Botezulului

Dacă prin apă se sfințește trupul astfel prin Duhul Sfânt se sfințește sufletul omului
care se botează. După Sfântul Ioan Hrisostom, botezul este începutul bunurilor duhovnicești,
iertarea păcatelor, sfințirea, împărtășirea Duhului Sfânt, învierea și viața veșnică, toate aceste
ca daruri sufletești.

Pentru Sfântul Grigorie Teologul, Botezul este luminarea sufletelor, schimbarea vieți
în bine, îndreptarea cugetului către Dumnezeu, întărirea din slăbiciune, legătura cu Duhul
Sfânt și în comuniunea cu cuvântul lui Dumnezeu.

Botezul ca înoire la o viață nouă, are sensul de înoire spre fapte bune. 13 Botezul dă
omului o nouă formă și o înfățișare nouă punând pe sufletele omenești o pecete, un chip care
le leagă de moartea si învierea Mântuitorului, iar acest chip se numește pecete, pentru că el
însemnează sufletele cu chipul Împăratului și în asemănarea cu Dumnezeu; Taina Botezului
întipărește în oameni pecetea chipului lui Hristos și este începutul vieți în Hristos. Această

12
Preot, Profesor, Ene Braniște Explicarea Botezului în Catehezele Baptismale ale Sfântului Ioan Gură de Aur,
în studii Teologice, nr. XXXII, 7-8, 1970, pag 523
13
Diacon, Doctor, Ioan Caraza, pag 148.

8
asemănare cu Hristos prin Botez cuprinde omul întreg ca dăruire totală lui Hristos, care face
din el un templu al Duhului Sfânt.14

Din convorbirea Mântuitorului cu Nicodim (Ioan III, 3), Sfântul Vasile înțelege
nașterea din Duh ca vedere a împărăției lui Dumnezeu „De nu se va naște cineva de sus, nu va
putea să vadă împărăția lui Dumnezeu” (Ioan III, 3), iar nașterea din apă și Duh ca intrare în
împărăția lui Dumnezeu.

Nevoia șederii în Hristos prin Duhul Sfânt este evidențiată de Sfântul Apostol Pavel și
prin sublinierea unicității Botezului: „Ceea ce a murit păcatului a murit odată pentru
totdeauna, iar ce trăiește, trăiește lui Dumnezeu. Așa si voi socotiți-vă că sunteți morți
păcatului dar vii pentru Dumnezeu, în Iisus Hristos, Domnul nostru” (Romani VI, 10-11).

Dar viața nouă în Hristos ca stare permanentă de jertfă și de moarte a omului vechi nu
se poate realiza decât prin Duhul Sfânt dobândit la botez și care este Duhul comoniunii în
Biserică. Nici în Sfintele Evanghelii, nici în celelalte scrieri ale Noului Testament nu se
vorbește despre Persoane la singular, când este vorba despre darul Duhului Sfânt, ci se
vorbește numai ca despre un dar al comuniuni în Biserică.

Astfel Duhul Sfânt este „tărie” de pace și bucurie în Hristos ca putere a Împarăției lui
Dumnezeu pe pământ. De îndată ce prin botez trupul nu mai este „pământ” care „se întoarce
în pământ” ci este „ pământul cel nou al învierii.

„Cel ce nu va crede și nu se va boteza se va osândi” (Marcu XVI, 16), Mântuitorul ne

spune ca omul nu va ieși din sfera răului cu puterile sale proprii, și când se va convinge de
această realitate va putea spune ca Psalmistul „ca să te îndreptățești întru cuvintele tale și sa
biruiești când vei judeca Tu” (Psalmul 50, 5).

Botezul întru Hristos este Botezul cu Duhul Sfânt și cu foc. În acest botez nu are loc o
scufundare în apă simplă, ci în apă sfințită, reprezintă o scufundre în Duhul Sfânt. Prin întreita
scufundare în numele Sfintei Treimi cel ce se botează primește Duhul Sfânt prin care se
unește din nou cu Dumneze. Prin Duhul Sfânt sunt curățate nu numai păcatele personale, dar
sunt îndepărtate în Hristos și urmările păcatului strămoșesc, moartea și stricăciunea. Astfel
credinciosul este restabilit în starea de dinainte de păcat, este înoit în Taina Mirungerii,
primește puterea Duhului Sfânt care să-l ajute în chip tainic luminându-i calea. Credința lui se
împlinește, nădejdea devine realitate prin Duhul Sfânt, singurul care împlinește, curățește și
sfințește totul.

De-a lungul Sfintei Scripturi, lucrarea apei apare alături de lucrarea Duhului Sfânt,
astfel la începutul Duhului lui Dumnezeu se purta deasupra apelor.

Pe timpul lui Noe, Dumnezeu, a înecat păcatul prin apă și porumbelul care
preînchipuia pe Duhul Sfânt a vestit ivirea unui nou pământ. Ilie s-a servit de apă, pentru a
arăta puterea Duhului Sfânt. În general potrivit legii prin apă se curăța cel ce nu era curat și

14
Preot, Lector, Dumitru Radu, „Caracterul Eclesiologic al Sfintelor Taine si problema intercomunicarii” in
revista „ Ortodoxia” nr. 1-2, 1978, pag 83

9
prin foc se binecuvânta jertfele. În botezul întru Hristos se dinsting foarte clar cele două
elemente constitutive ale botezului: apă și Duh. Mântuitorul ne spune: „cine nu se va naște din
apă și din Duh Sfânt, nu va intra în împărăția lui Dumnezeu” (Ioan III, 3-5).

De aceea botezul cu apă al Sfântului Ioan, este și va rămâne până la sfârșitul

veacurilor, nu numai prin rolul sau premergător, dar și prin pocăință, și faptele cerute de el
indispensabile botezului creștin, Săvârșit de către credincioș, omul devine nou sfințindu-se
prin Har15.

b) Botezul pocăinței practicat de Sfântul Ioan Botezătorul

Numit simbolic de către Dumnezeu „îngerul Meu” Sfântul Ioan Botezătorul, avea nu
numai „duhul și puterea lui Ilie” ci și „sabia” Arhanghelul Gavriil care adusese Sfintei
Fecioare vestea cea buna a zămislirii a Fiului lui Dumnezeu. Dar mai mult decât în lucrarea
celor doi Sfinți Arhangheli prin lucrarea Sfântului Ioan S-a pogarât peste Mântuitorul Duhul
Sfânt.

Sfântul Ioan Botezătorul nu a primit de la Dumnezeu botezul cu Duhul Sfânt, pentru

că El, ca si ceilalți profeți ai legii vechi erau crescuți întru lege.

Mântuitorul știa că fără lucrarea Sfântului Ioan, Duhul Sfânt nu se va pogorâ,

îndemând pe Sfântul Ioan prin cuvintele „Lasă acum , că așa se cuvine nouă să împlinim
toată dreptatea ” (Matei III, 3). Mântuitorul arată că trebuie ca Duhul Sfânt să-și arate mai
întâi roadele în El, Hristos desvârșindu-i pe ucenicii Săi, călăuzindu-i la botezul cu Duhul
Sfânt.

Sfântul Ioan nu a fost botezat cu Duh Sfânt dar propovăduia acest lucru despre alții,
despre cei pe care Mesia Însuși îi va boteza cu Duh Sfânt. Pentru acel botez era necesar o altă
„îndreptare” decât cea din Lege, o îndreptare mai mult profundă pentru care nu era de ajuns
nici botezul cu apă a lui Ioan, nici chiar moartea lui după cum calea acelei profunde îndreptări
nu putea fi nici lucrarea lui Ilie căci ambele lucrări erau îndreptate față de Lege.

Botezul Sfântul Ioan era legat de timpurile mesianice,când jertfele de la templu nu mai
aveau puterea curățirii păcatelor. Astfel apa botezului era apă sfințită a râului Iordan și nu
însemna decât o simplă spălare spirituală.

Dumnezeu vorbește prin Ioan, iar Ioan pregătește pe credincioși pentru Dumnezeu.
Este o lucrare dublă, descendentă si ascendentă ce contine in sine același principiu teandric.

15
Preot, Boris Rădulescu „Sfântul Ioan Botezătorul” în revista „Glasul Biserici” nr. XXV, 7-8, 1979, pag 733.

10
 Sfântul Ioan nu benficiază în viața sa pământescă de Harul Duhului Sfânt venit în
lume prin Hristos. Botezul lui Ioan ne făcând parte din Legea lui Moise, nu era obligatoriu
nici la iudei, după cum era tăiera împrejur, Iisus nu era obligat să se boteze nici prin Lege şi
nici nu avea nevoie nefiind păcătos. Totuși primul drum a lui Iisus înainte de a-și începe
propovăduirea este spre Ioan la Iordan16 .

După cum s-a proorocit despre Înaintemergătorul Domnului așa s-a proorocit şi despre
Sfântul Ioan Botezătorul, fiul preotului Zaharia şi al Elisabetei. Noi ne veselim mereu la
lumina „făcliei” sale căci el simțea „calea Domnului înaintea venirii Sale”. Sfântul Ioan a fost
trimis la propovăduire prin lucrarea Duhului Sfânt „Și a venit el în toată împrejurimea
Iordanului propovăduind botezul pocăinței, spre iertarea păcatelor” (Luc III, 3). Sfânta
Scriptură spune despre lucrarea Sfântului Ioan Botezătorul „ Și mulți au venit la El și ziceau:
Ioan n-a făcut nicio minune, dar toate câte Ioan a zis despre Acesta erau adevărate”.

În lucrarea lui Mesia, lui Ioan Botezătorulnu nu i s-a dat să facă minuni. Dar în
lucrarea Botezătorului, minuni au fost, inimili pe care le-a întors la Dumnezeu prin vestirea
venirii lui Mesia17.

Pentru rezidirea lumii și înnoirea oamenilor, Sfântul Ioan a fost trimis de la Dumnezeu
plin de Duh Sfânt având în cel mai înalt grad, Duhul și puterea lui Ilie propovăduind și
botezând, nu la Ierusalin, ci la Iordan, Sfântul Ioan a fost căutat de către unii trimiși ai
carturarilor și ai fariseilor de la Ierusalim „De ce botezi deci, dacă tu nu iești Hristosul, nici
Ilie, nici Proorocul?” (Ioan I, 25). Smerenia dumnezeiască a Sfântului Ioan, reiese cu
prisosință din comportamentul său ca semn al trimiterii sale de la Dumnezeu, care căuta ca
prin el să facă loc luminii ocolo unde era întuneric. De aici reiese importanța mergerii înainte,
a Sfântului Ioan pe calea Legii si a profeților, a credinței, a pocăinței, pentru ca lumina să
poată fi astfel vazută, iar nu trecută cu vederea.

Sfântul Ioan Botezătorul nu-L văzuse pe Mântuitorul înainte de botez, iar după botez
L-a mai văzut o singură dată, atunci când doi ucenici Îl urmau.

Semnele drumului Sfântului Ioan s-au putut vedea din raspunsurile sale către cei care
veninseră de la Ierusalim, pentru că se simțeau concurați prin botezul său, și care nu veniseră
nici decum pentru a fi botezați de Ioan18

Sfântul Ioan botezătorul și-a încheat viața cu jertfă, cu tăierea capului, fiind vrednic de
urmat în credința sa neclintită, statornică și vie.

Sfântul Apostul Petru așează mărturia credinței proorocilor, în primul rând pe ceea a
Sfântului Ioan care l-a botezat cu botezul pocăinței19.

16
Preot, Boriss Rădulescu, pag. 734
17
Diacon, Ioan, Craza, pag. 23.
18
Ibidem, pag. 38.
19
Ibidem pag. 52.

11
 Capitolul III

Dovezi scripturistice privind Taina Botezului administrată pruncilor întărite de

canoanele Apostolice și Sfinții Părinți

Botezul este necesar tuturor oamenilor pentru mântuire, pentru că toți se nasc cu
păcatul strămoșesc, Biserica a practicat încă de la început botezul copiilor.

Obiecțiunea denominațiunilor creștine, cum ca copii n-au nevoie de botez deoarece nu

au păcat, nu se poate susține căci: „nimeni nu e curat de întinăciune, chiar dacă viața lui ar fi
de o singură zi” (Iov XIV,14) și „întru fără de legi m-am zămislit și întru păcate m-a născut
maica mea” (Psalmul 50, 6) precum și „ceea ce este născut din trup, trup este” (Ioan III, 6).
Tăierea împrejur din Vechiul Testament a preânchipuit botezul tuturor vârstelor, copii, adulți,
bătrâni (Coloseni II, 11) asemenea potopului, și trecerea prin Marea Rosie. Credința și
pocăința drept condiții premergatoare botezului se cer numai adulților, nu si copiilor, pentru
aceștia credința putând fiind mărturisită de catre nașii lor.

De astfel Sânta Scriptură ne arată numeroase cazuri de reversibilitate a credințe, pentru

credința unora au primit ajutor alții, iar practica botezului este subtituită din epoca apostolică,
adică botezarea unor vii in locul celor morți nebotezați, ca dovadă de netăgăduință in privința
acestei reversibilități.

Așadar copii pot și trebuie botezați mai ales că nașii lor garantează pentru viitoarea lor
credință. De astfel numeroși Sfinți Părinți ne dau mărturii in privința botezului copiiilor.
Astfel Sfântul Irineu spune: „Iisus a venit să mântuiască prin Sine pe toți, adică pe cei ce se
nasc prin El pentru Dumnezeu: pe copii, pe tineri și pe bătrâni” iar Origen spune: „biserica a
primit de la Sfinții Apostoli tradiția de a împărtăși inclusiv botezul și pruncilor”, deasemenea
Fericitul Augustin spune că biserica a administrat întotdeauna botezul copiilor și aceasta
practică a păstrat-o neștirbită, iar Sfântul Grigorie Teologul zice : „ai copii ? Să nu ia timp
greutatea, să fie sfințit (botezat) din pruncie să fie consacrat Duhului”. O hotărâre a Siodului
din Cartagina(418) spune:„ cel ce neagă necesitatea botezului copiilor celor nou născuți sa fie
anatema”20

Copiii sunt botezați pentru a li se șterge păcatul strămoșesc, botezul lor se face prin
credința nașilor.

Unele dintre minunile Mântuitorului au fost săvârșite asupra anumitor persoane, nu

pentru credința lor, și pentru credința altora. Se cunoaște cazul slăbănogului care a fost adus
înaintea Mântuitorului prin deschiderea acoperișului casei în care se afla Domnul„ Iar Iisus

Preot, Profesor Isidor Tudoran, Teologia Dogmatică, editura Institutului Biblic si de misiune Ordodoxă,
20

Bucuresti, 1991, pag. 297-298.

12
vazând credința lor a zis slăbănogului: Fiule, iertate sunt toate păcatele tale” (MarcuXI, 5) de
asemenea se petrece şi cu vindecarea slugi sutașului(Matei VIII, 5-13), și cu ceea a ficei
cananeencei(MateiXV, 22-28).

Copii nu au nevoie de pocăință pentru a primi botezul, pentru că ei nu au păcate

personale, ci numa pe cel strămoșesc. Se știe că Sfântul Apostol Pavel a botezat „casa”
temnicerului din Filip (Fapte XVI, 13) și a lui Ștefan din Corint (I Corinteni I, 16), pe a
Lidiei (Fapte X,47-48) și împreuna cu Sfântul Apostol Ioan a împartășit după Botez, Sfântul
Duh locuitorilor din Samaria care nu putea fii făra copii (Fapte XVIII, 5-17).

Biserica a rânduit chiezășia duhovnicească a părinților sufletești, după pilda

chezașilor care vin cu slăbănogul la Mântuitorul, după aceea a sutașului care dă chezășie
pentru sluga lui și după aceea a femei cananeence care dă chezășie pentru fica ei despre care
am vorbit mai înainte (Matei VIII, 5-13). Acești chezași se numesc nași, ei garantează că vor
lua sub ocrotirea lor sufletescă pe finii lor spre ai crește in credință21. Biserica Ortodoxa a
rânduit ca în cazul în care pruncul nu v-a supraviețui, este rânduit botezul de necesitate. Acest
pogorământ pe care nu-l întâlnim în administrarea celorlalte Sfinte Taine se întemeiază pe
faptul că botezul este o condiție fundamentală a mântuirii. Mântuitorul Însăşi a spus„
Adevărat, adevărat zic tie: de nu se va naște cineva din apă si Duh nu va putea să intre în
Împărăția lui Dumnezeu” (Ioan II, 5)

Săvâșitorul botezului este episcopul sau preotul, care se află în ascultarea Bisericii,
respectă învățătura de credință si administrează Taina Sfântului Botez, potrivit râmduielilor
canonice22.

Întrăita afundare și ridicarea din apă din actul Botezului, semnifică cele trei zile pe
care Mântuitorul Iisus Hristos le-a petrecut cu Trupul în mormânt.

Săvârșitorul botezului este episcopul sau preotul. În caz de necesitate Botezul poate fi
săvârșit și de către diaconi sau de orice alt creștin (barbat sau femeie botezat în numele Sfintei
Treimi)

Primitorul este orice bărbat sau femeie care nu a mai primit botezul în numele Sfinti
Treimi. Dacă nu se știe daca s-a săvârșit sau nu botezul (din diferite motive) se săvârșește
Taina Sfântului Botez, preotul rostind formula „Se botează robul lui Dumnezeu (N) dacă nu a
mai fost botezat...”. Formule speciale mai avem și în situația în care primitorul se află în stare
comatoasă „Se botează robul lui Dumnezeu (N) dacă este viu în numele...“.

21
Învățătura de credință Ortodoxă, București 1952, pag.151-152.
22
Preot, Doctor, Ungureanu Vasile „Dispozițiuni Canonice Ortodoxe” Referitor la Săvârșitorul și locul
savârșirii Tainei Sfântului Botez, In revista„ Glasul Bisericii” nr. XXXV, 7-9, 1977, Pag. 697

13
 Încheiere

Prin ascultarea Sa de Dumnezeu, ca Fiu Mântuitor S-a vădit pe Sine cu adevărat

lucrător al viei, recunoscut ca atare de însuşi lucrătorii viei( MateiXXI, 38), pe care tocmai de
aceea L-au scos afară din vie și L-au omorât (MateiXXI, 39).

În acest lucru constă Taina Botezului ca asemănare cu Hristos, Îmbrăcare în lumină și

o naștere din nou în biserică.

Prin Taina Botezului se lucidează deosebirea dintre Hristos si lume, o deosebire

marcată ireductibil de moartea Lui Hristos din paretea lumii, întru căt în lume sunt porțile
iadului (Matei XVI, 18).

Mântuitorul în legea morală a Noului Testament, în cele nouă fericiri a prezentat

semnele descrierii Împărăției lui Dumnezeu. Am putea spune că Împărăția lui Dumnezeu pe
pământ, începe cu un fel de botez al arătări Mântuitorului23.

Cel botezat moare cu Hristos, ca să învieze cu El și ca să trăiască viața cea nouă pe

care Hristos prin moartea Sa a dus-o omenirii „Deci ne-am îngropat cu El în moarte prin
Botez pentru că precum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, așa să umblăm și noi
întru înoirea vieții caci dacă am crescut împreună cu El prin asemănarea morți Lui atunci vom
fi părtași și învierii Lui” (RomaniVI, 4-5).

Prin Botez, omul moare vieții lui păcătoase de dinainte și primește nașterea la o viață
nouă, în acelaș timp moare și se naște. Apa bezului îl primește pe Adam cel vechi cu bolile și
suferințele sale și prin Harul Sfântului Duh din care reiese omul cel nou deplin vindecat.

Prin botez omul devine cu adevărat o făptură nouă (II Corintteni V,17), el este în
întregime renăscut și înoit (TitIII, 5). Fiind el mort din pricina păcatului ajuns în nimic,
Botezul îi redă ființa și existența24.

Unitatea Tainelor de care s-a vorbit și a lucrurilor se înțelege mai bine din izvorul
unic care l-a produs. Ele își au izvorul, zic Sfinți Părinți, în „coasta dreaptă a lui Hristos din
care a curs sânge și apă” (IoanXIX, 34).

Căci nu fără pricină, sau la întâmplare au curs aceste izvoare, deoarece acestea
amândouă, au dat naștere Bisericii”. Aceasta o știu cei ce se împărtășesc din Sfintele Taine că
ei sunt născuți din nou prin apă și cu Sângele si Trupul Mântuitorului nostru Iisus Hristos. De
aici își au începutul Sfintele Taine. Încât te apropii de înfricoșatul potir, să te apropii ca și
când ai bea din coasta Lui.

În afară de botezul obișnuit, există și alte două tipuri excepționale: „Botezul Sângelui”
reprezintă moartea mucenicească pentru Hristos și pentru Sfânta Sa Biserică, a cuiva care a
primit sau nu a primit botezul creștin. „Căci cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde; iar
23
Diacon, Doctor, Ioan Caraza, pag. 128.
24
jean Claude Larchet „Terapeutica Bolilor Spirituale”, Editura Sofia, București, 2001, pag. 255-256.

14
cine își va pierde sufletul pentru Mine îl va afla” (Matei XVI, 25). Botezul dorinței reprezintă
hotărârea clară, neclintită, dorința vie, arzătoare a unui creștin de a primii botezul în numele
Sfintei Treimi, dorință neîmplinită din cauza morții subite „ Cel ce are poruncile Mele și le
păzește, acela este cel care Mă iubește, iar cel ce Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu
și-l voi iubi și Eu și Mă voi arăta lui” (Ioan XIV, 21).

Uni mucenici au primit și botezul cu apă și pe cel al Sângelui; alții însă au luat numai
Botezul sângelui, fiind uciși pentru Hristos neavâd timp să mai primescă botezul cu apă.

Concluzie

În concluzie Taina Sfântului Botez reprezintă poarta de intrare în religia ortodoxă,

astfel ea este necesară tuturor oamenilor deoarece toți ne naștem cu pocatul stămoșesc al
Protopărinților noștri Adam și Eva.

Botezul are rolul de a înnoi faptele bune: „De nu se va naște cineva din apă și din Duh,
nu va intra în împărăția Lui Dumnezeu (Ioan III, 5).

Cunoscând darurile și virtuțile ce odrăslesc din harul Botezului, se inpun fiecărui

creștin dornic de mântuire să conlucreze cu acest har, străduindu-se să-l mențină neîntinat și
să-l sporească necontenit25.

25
Prot, Ioan Mircea, pag. 473-474.

15
 Bibliografie

Izvoare:

- Sfânta și Dumnezeiască Scriptură: editura Institutului Biblic și de Misiune

Ortodoxă, București, 2008.

-Învățătura de credință Ortodoxă: editura Institutului Biblic și de Misiune al

Bisericii Ortodoxe Române, București, 1952.

Cărți:

-Diacon Doctor Caraza Ioan „Sfântul Ioan Botezătorul Înaintemergătorul

Domnului”, „Botezul cu Duh Sfânt în Hristos”, editura Sloboziei și Călătașilor 2000.

-Larches Jean Claude, Terapeutica Bolilor Spirituale, editura Sofia, București,

2001.

-Mitropolit, Doctor Mladin Nicolae, „Teologia Morală Ortodoxă Română,

București, 1979.

-Preot Tudoran Prohisidar „Teologia Ortodoxă”, București 1991.

Articole și studii:

-Preot Profesor Braniște Ene„ Explicarea Botezului în Catehezele Baptismale

ale Sfântului Ioan Gură de Aur” în Studii Teologice” anul 1970 vol. XXII.

-Preot Lector Dumitru Gh. Radu „Caracterul Eclesiologic al Sfintelor Taine”

în revista „Ortodoxia” anul XXX, nr. 1-2, 1979.

-Idem „Tainele Incorporării și creșterii în Hristos și în Biserică în revista

„Ortodoxia” anul XXX, nr.1-2, 1978.

-Maistan Dunmitru Popescu „Doctrina despre Taina Botezului” în vista

„Ortodoxia” anul XIII, nr.3, 1961

-Doctor Iulian Șchipu, „Rânduiala și explicarea slujbei Botezului și a

Mirungeri” la Sfântul Ambrozie în Studii Teologice anul XX, seria A, nr. 7-8, 1978.

-Preot Mircea Ion „Tina Botezului” în revista „Ortodoxia” anul XXXI, nr 3-4,
1979.

-Preot Rădulescu Boris „Sfântul Ioan Botezătorul” în revista „Glasul

Bisericii” anul XXXV, nr.7-8,1976.

16
 -Preot Dr. Vasile Ungureanu „Dispozițiuni Canonice Ortodoxe refeoare la
săvârșitorul și locul săvârșiri Tainei Sântului Botez” în revista „Glasul Bisericii” anul XXXVI
nr. 7-9, 1977.

17
 Cuprins

Argument.................................................................................................................pag.2

Introducere..............................................................................................................pag.3

Capitolul I

Preînchipuirea Botezului în Vechiul Testament.......................................................pag.4

Capitolul II

Botezul cu Duhul Sfânt în Hrisos,

Dovezi Scripturitice în Vechiul Testament.............................................................pag.6

Nașterea din Duh în Hristos prin Taina Boezului....................................................pag.8

Botezul Pocăinței practicat de Sfântul Ioan Botezătorul........................................pag.10

Capitolul III

Dovezi Scripturistice privind Taina Botzului administrat pruncilor

întărite de canoanele Părințior Apostolici..............................................................pag.12

Încheiere................................................................................................................pag.14

Concluzie...............................................................................................................pag.15

Bibliografie............................................................................................................pag.16

18
19