Universitatea ,,Al. I.

Cuza’’
Facultatea de Teologie ,,Dumitru Stăniloae’’, Iaşi
Student: Ţaranu Mihai
An III, Grupa 4
Obiectul: Teologie Fundamentala şi Apologetică
Profesor: Diac. dr. Sorin Mihalache

Recenzie de carte

,,Creierul lui Buddha. Neuroştiinţa fericirii, iubirii şi înţelepciunii’’

Autori: Rick Hanson, Dr. Richard Mendius
Editura: Paralela 45, Piteşti, 2017.

Lucrarea de faţă răspunde problematicii implicaţiilor pe care creierul uman le are

în vederea susţinerii stărilor mentale de fericire, dragoste şi înţelepciune, adică ne relevă
modalităţile prin care ne putem folosi mintea pentru a stimula şi consolida aceste stări
pozitive atât de necesare fiinţei umane.
Cartea aceasta poate fi considerată drept un ghid educativ, care se află la
confluenţa neuropsihologiei de ultimă generaţie cu străvechea înţelepciune budistă, ghid
ce cuprinde numeroase sugestii practice despre cum să ne modelăm creierul pentru a
putea creşte capacitatea de a ne bucura de fericire şi pace. Avînd o documentare solidă în
cele mai recente studii ale neuroştiinţei şi combinată cu înţelegerea profundă a practicii
contemplative, lucrarea răspunde întrebării esenţiale din viaţa fiecăruia dintre noi – cum
să fim fericiţi -- prezentând concepte cheie ale budismului alături de un ABC despre
funcţionarea creierului uman.
De asemenea, cartea ,,Creierul lui Buddha” consituie un ajutor atât pentru studenţi
, cât şi pentru psihologi sau pentru cei care caută o cale spirituală laică, deoarece descrie
clar modul în care conceptele moderne ale neurobiologiei evoluţioniste şi cognitive
sprijină tehnicile şi practicile budiste.
Lucrarea de faţă reprezintă ediţia a doua a acestei cărţi ( prima ediţie apărând în
anul 2009) şi este structurată în patru părţi organizate pe 13 capitole.

Capitolul 1. Creierul care se transformă

Partea întâi. Cauzele suferinţei
Capitolul 2. Evoluţia suferinţei
Capitolul 3. Prima şi a doua săgeată
Partea a doua. Fericirea
Capitolul 4. Cum să asimilaţi lucrurile bune
Capitolul 5. Cum să controlaţi dorinţele
Capitolul 6. Intenţii nestrămutate
Capitolul 7. Stăpânirea de sine
 Parte a treia. Dragostea
Capitolul 8. Cei doi lupi din inimă
Capitolul 9. Compasiunea şi aserţiunea
Capitolul 10. Bunătatea fără margini
Partea a patra. Înţelepciunea
Capitolul 11. Baza înţelegerii
Capitolul 12. Concentrarea perfectă
Capitolul 13. Relaxarea sinelui

În Prefaţa acestei lucrări, autorii neurologul Rick Hanson şi neuropsihologul Dr.

Richard Mendius îşi prezintă motivele pentru care au elaborat cartea, punînd în lumină
câteva ,,modalităţi eficiente de a face faţă stărilor negative ale minţii, precum stresul,
starea generală proastă, capacitatea scăzută de concentrare, problemele de relaţionare,
anxietatea, supărarea şi furia. Noi ne vom concentra în principal pe dezvoltarea
psihologică, starea de bine şi practica spirituală.”
Capitolul 1 intitulat Creierul care se transformă se deschide având ca motto o
afirmaţie făcută de Marvin Minsky , un expert american în ştiinţe cognitive din
domeniul inteligenţei artificiale : ,, Principalele activitaţi ale creierului sunt supuse
schimbărilor.” Acest lucru se referă la faptul că ceea ce se petrece în minte ne schimbă
creierul , atât temporar, cât şi pe termen lung. Astfe, ne putem folosi mintea pentru a
infuenţa în bine modificările creierului, lucru de care va beneficia atât întreaga noastră
fiinţă, cât şi persoanele cu care relaţionăm. Starea de bine influenţează dezvoltarea
personală bazându-se pe cele trei funcţii neuronale esenţiale: control, învăţare, selecţie.
Calea iluminării implică atât transformarea minţii / creierului , cât şi revelarea
adevăratului caracter, care există în stare latentă.
Partea I, Cauzele suferinţei, pune în discuţie momentele mai puţin plăcute din
viaţa noastră, cele de suferinţă, dezamăgire, îngrijorare, frustrare, furie şi neputinţă.
Pentru a rezolva problemele trebuie să pătrundem cauzele. Cel de-al doilea capitol
analizează suferinţa din perspectiva evoluţiei, pentru a-i detecta sursa localizată la
nivelul creierului. Motto-ul capitolului, îl reprezintă afirmaţia – titlul unui eseu de
excepţie apărut în 1973 – făcută de geneticianul Theodosius Dobzhansky : ’ Nothing in
biology Makes Sense Except in the Light of Evolution’ ( ,,În biologie, nimic nu are
logică, dacă nu este analizat din perspectiva evoluţiei’’). De-a lungul timpului, creierul a
evoluat, iar înaintaşii noştri au dezvoltat trei strategii fundamentale pentru a supravieţui :
crearea limitelor, stabilizarea sistemelor şi exploatarea ocaziilor care se ivesc, evitând în
acelaşi timp ameninţările. Deşi aceste strategii sunt foarte eficiente în supravieţuire, ele
produc şi suferinţă. Atunci când sistemele din organism devin instabile, creierul produce
semnale de avertizare. Evenimentele negative sunt mai pregnant înregistrate de fiinţa
umană, lucru care duce la anxietate şi pesimism. Deoarece creierul deţine capacitatea
extraordinara de a simula experienţe, putem manifesta compasiune faţă de propria
persoană şi astfel nu vom mai suferi atât de mult.
 În capitolul al treilea intitulat Prima şi a doua săgeată, descoperim că fericirea nu
este altceva decât capacitatea de a alege între disconfortul de a fi conştient de suferinţele
mintale şi disconfortul de a ne lăsa dominat de ele. Suferinţa are rădăcini adânci, dar
trebuie să fim echilibraţi, să acceptăm lucrurile care ni se întâmplă, transformându-le şi
refugiindu-ne în străfundurile fiinţei noastre. Scopul este acela de a păşi pe calea
iluminării, practicând înţelegerea, virtutea şi înţelepciunea.
În cea de-a doua parte a cărţii, Fericirea, capitolul 4 ne prezintă cum să asimilăm
lucrurile bune, anume să transformăm faptele negative în experienţe pozitive. De fiecare
dată când ne însuşim binele, mai adăugăm o piatră la structura noastră neuronală şi vom
modifica treptat creierul, ca şi modul de a simţi şi acţiona. Este bine să ne însuşim starea
de bine, deoarece astfel se creează emoţii pozitive cu numeroase beneficii pentru
sănătatea fizică şi psihică. În plus, sprijină practica spirituală consolidând motivaţia,
convingerea şi generozitatea.
Capitolul 5, Cum să controlăm dorinţele, sugerează numeroase moduri prin care
putem să activăm sistemul nervos parasimpatic, anume: relaxarea, respiraţiile adânci,
atingerea buyelor, înţelegerea corpului, imaginile, echilibrarea ritmului cardiac şi
meditaţia. Meditaţia creşte producţia de materie cenuşie din regiunile cerebrale care sunt
responsabile cu atenţia, compasiunea şi empatia. De asemenea, este eficientă în tratarea
a numeroase afecţiuni, consolidează sistemul imunitar şi îmbunătăţeşte funcţionarea
psihologică. Conştientizarea sentimentului de siguranţă ajută la controlarea tendinţei de
căutare şi reacţie la ameninţări. Trebuie să ne refugiem în orice lucru care reprezintă
pentru noi o staţie de realimentare cu energie: activităţi, persoane, locuri, dar şi lucruri
intangibile ca raţiunea sau adevărul.
În capitolul 6, Intenţii nestrămutate, se dezvoltă ideea alimentării puterii
interioare pentru a spori cauzele fericirii. Intenţiile sunt o formă de dorinţă; dorinţa în
sine nu este rădăcina suferinţei, dar poftele sunt. Important este să avem intenţii
complexe fără a ne ataşa de rezultatele lor. Puterea interioară are multe forme, inclusiv
perseverenţa tăcută. Dacă stimulăm sentimentele de putere, putem consolida traseele lor
neuronale.
În ultimul capitol din cea de-a doua parte a lucrării, capitolul 7 Stăpânirea de
sine, se pune accentul pe stăpânirea de sine --’equanimity’-- stare care creează un gard
protector în jurul sentimentelor asociate experimentelor pentru a nu reacţiona la ele prin
pofte. Stăpânirea de sine nu înseamnă detaşare, insensibilitate sau indiferenţă, ci
reprezintă o revărsare a compasiunii, bunătăţii şi bucuriei faţă de fericirea celorlalţi. Sunt
prezentate şi câteva practici detaliate prin care se poate dobândi stăpânirea de sine, care
ne va face mai fericiţi în mod necondiţionat.
Partea a treia a cărţii, Dragostea, începe capitolul 8 Cei doi lupi din inimă, prin
prezentarea celor doi lupi din inimă, cel al dragostei şi cel al urii. Depinde de noi pe
care dintre aceştia hotarâm să-l hrănim în fiecare zi. De fapt, lupul dragostei este mai
mare şi mai puternic, deşi lupul urii primeşte mai multă atenţie. Cooperarea şi
agresivitatea, dragostea şi ura s-au dezvoltat împreună. Atrebuie să fim conştienţi de
existenţa lupului urii, să apreciem puterea lupului dragostei şi apoi să-l controlăm pe
primul, continuând să-l hrănim pe al doilea.
Capitolul 9 Compasiunea şi aserţiunea tratează compasiunea şi aserţiunea, care
conlucrează, fiind cele două arii ale oricărei relaţii. Compasiunea oferă afecţiune,
dragoste şi căldură, în timp ce aserţiunea ne ajută să ne protejăm pe noi şi pe ceilalţi şi să
avem încredere că nevoile vor fi satisfăcute. Trebuie încurajată empatia conectându-ne la
propriile emoţii şi făcând presupuneri pozitive despre orice eveniment pe care-l trăim.
Aspectele-cheie ale comunicării eficiente sunt concentrarea pe exprimarea
propriului adevăr, stabilirea faptelor autentice, asumarea răspunderii totale pentru
problemele pe care celălalt le are şi manifestarea compasiunii şi bunătăţii.
Capitolul următor, Bunătatea fără margini, continuă discuţia în legătură cu
manifestarea bunătăţii fără margini. Dacă prin compasiune nu vrem decât ca ceilalţi să
nu mai sufere, prin bunătate ne dorim ca ei să fie fericiţi. Bunătatea este însoţită de
iubire, de unde şi termenul de bunătate iubitoare. Dacă manifestăm sentimentul
bunătăţii, îmblânzim lupul urii şi hrănim lupul dragostei. Este uşor să fim buni atunci
când şi ceilalţi ne tratează la fel; provocarea constă în a ne păstra bunătatea atunci când
ne confruntăm cu reaua-voinţă. Trebuie să acordăm atenţie intenţiilor pe care le atribuim
celor din jur, să evităm să luăm lucrurile personal, să ne impunem să răspundem la rău
cu bunătate, să ne spunem părerea şi să iertăm, deschizâdu-ne inima şi manifestând
bunătate faţă de întreaga lume.
Ultima parte a cărţii, Înţelepciunea, se deschide cu capitolul 11, Baza înţelegerii.
Concentrarea înseamnă atenţie bine controlată. Atenţia are trei aspecte: păstrarea
informaţiilor, actualizarea conştientizării cu informaţii noi şi căutarea gradului adecvat
de stimulare. Există puncte forte şi puncte slabe asociate acestor trei aspecte ale atenţiei.
Intenţiile, păstrarea stării de veghe şi a concentrării, calmarea minţii şi realizarea
conştientizării sunt modalităţile generale de stabilire a scopurilor personale pentru
îmbunătăţirea atenţiei.
În capitolul 12, Concentrarea perfectă, se accentuează ideea că atenţia duce către
înţelepciune prin procesul meditaţiei. Pe lângă beneficiile aduse productivităţii învăţării
şi sănătăţii, meditaţia ajută mintea să se concentreze în cadrul practicilor contemplative
şi sprijină percepţia profundă şi eliberatoare a cauzelor suferinţei, fericirii şi păcii. În
budism există cinci factori tradiţionali care calmează mintea: atenţia aplicată, atenţia
susţinută, extazul, bucuria şi unicitatea minţii. Sunt analizate aici diverse metode prin
care putem consolida substraturile lor neurale. Putem încuraja aceste stări conştientizând
corpul ca întreg, abandonându-ne momentului prezent şi relaxând sinele.
Capitolul 13, Relaxarea sinelui, încheie această lucrare. Acest capitol porneşte de
la motto-ul filozofului japonez din secolul XIII Dōgen Kigen : Să studiezi Calea
înseamnă să te studiezi pe tine. Să te studiezi pe tine înseamnă să uiţi de tine. Să uiţi de
tine înseamnă să fii iluminat de toate lucrurile. afirmaţie care cadrează cu principiile
creştine. Atunci când relaxăm sinele şi devenim una cu viaţa ne simţim fericiţi şi
mulţumiţi. De obicei sinele creează o senzaţie de tensiune, este adesea inutil şi se află în
continuă schimbare. Sinele nu are o existenţă independentă. Aici sunt analizate diversele
moduri prin care ne putem concentra pe generozitatea inimii, pe bunăvoinţa faţă de
dezvoltarea personală şi pe relaţiile liniştite cu alte fiinţe.
În concluzie, această carte poate fi înţeleasă fără a avea cunoştinţe de neurologie,
psihologie sau medicină. Dacă ne interesează mai mult metodele practice, putem sări
foarte bine peste părţile ştiinţifice.
Această carte prezintă interes, este uşor de citit şi este educativă. Stilul cărţii,
documentat, relaxat şi accesibil, permite reluarea lecturii şi încurajează deschiderea către
dezvoltarea personală şi schimbarea modului de a privi viaţa.
Această carte ne permite să înţelegem mecanismele şi motivaţiile funcţionării
creierului uman pentru a lua decizii care să ne permită să ne trăim viaţa din plin. Ceea ce
mi se pare extraordinar la Creierul lui Buddha este capacitatea lui Rick Hanson de a
evidenţia cauzele suferinţei şi de a furniza câteva metode pertinente prin care putem
produce o schimbare de durata la toate nivelurile minţii, corpului şi relaţiilor
interpersonale.