Corpul își amintește - Psihofiziologia și tratamentul traumei (Babette Rothschild)

 Aceste reacții ale sistemului nervos – lupta, fuga și încremenirea (sau imobilitatea tonică)
– sunt acțiuni automate de supraviețuire. Ele sunt similare reflexelor prin faptul că sunt
instantanee, însă mecanismele care stau la baza acestor reacțiisunt cu mult mai complexe decât
simplele reflexe. Dacă percepția la nivelul sistemului limbic este că există forță, timp și spațiu
suficiente pentru fugă, atunci corpul începe să alerge. Dacă percepția sistemului limbic este că
nuexistă forță pentru fugă, însă există suficientă forță pentru apărare, atunci corpul va lupta.
Dacă sistemul limbic percepe că nu este nici timp, nici forță pentru luptă sau pentru fugă și
moartea poate fi iminentă, atunci corpul va încremeni.
 Modul în care creierul procesează și își amintește incidentele traumatice va determina
cine va dezvolta TSPT și cine nu.
 Când frica este atât de generalizată, funcția ei protectivă este împiedicată. Când totul este
perceput ca fiind periculor, nu mai există discriminarea între ceea ce este cu adevărat primejdios
sau nu...Este tipic pentru cei cu TSPT să cadă pradă situațiilor periculoare. Sistemul lor intern de
alarmă este atât de suprasolicitat, încât a devenit inactiv. Un rezultat al psihoterapiei traumei îl
reprezintă restabilirea funcției protective a fricii.
 Prin natura sa, suferința este un semn că o experiență a fost plasată în trecut, aceasta
reprezintă o înaintare către vindecare. Când se lucrează centrat pe conștientizarea corporală,
majoritatea clienților vor observa că suferința lor îi ajută să se simtă mai rezistenți, mai puțin
temători, dar și mai triști.
 Disocierea traumatică și flashback-uriletraumatice sunt aspecte ale TSPT ce au loc
împreună, nu este posibil să apară flashback-uri fără să existe o anumită formă de disociere, cu
toate că disocierea poate avea loc fără flashback-uri.
 Disocierea presupune o scindare a conștiinței. În timpul unui eveniment traumatic,
victima poate separa elemente ale experienței, în acest mod reducând eficient impactul
incidentului. O persoană poate deveni anesteziată și să nu mai simtă durerea. O alta poate bloca
simțirea emoțiilor. Altcineva și-ar putea pierde cunoștința sau s-ar putea simți ca decorporalizat.
O persoană poate continua să devină anesteziată când este stresată, să fie incapabilă să simtă
emoții sau să se simtă decorporalizată când este anxioasă.
 Retraumatizarea are loc adesea când sunt presate sau provocare să intre în conștiință mai
multe amintiri – imagini, fapte și/sau senzații corporale – decât pot fi integrate deodată.
Principalul indicator al psihoterapiei excesiv de accelerate este acela că produce mai multă
excitare în SNA al clientului decât acesta are resurse fizice și psihologice de a gestiona.