Cele 5 etape ale durerii

Fiecare reactioneaza diferit atunci cand se confrunta cu o deceptie, insa

indiferent de motivul deceptiei, un singur lucru ne uneste pe toti: DUREREA.
Cele cinci etape ale durerii au fost aduse initial in centrul atentiei de Elisabeth Kubler-Ross, in
cartea sa "On Death and Dying. Cele cinci etape sunt generale si chiar daca in cartea sa
psihologul facea referire la durerea cauzata de pierderea fizica a unei persoane dragi, ele pot fi
aplicabile si durerii cauzate de o despartire (divort, ruperea unei relatii, parasirea de catre
persoana iubita, deces, sau orice alta pierdere cele cinci etape ale suferintei raman
aceleasi Cunoscand cele cinci etape, poti invata cum sa supravietuiesti durerii:
NEGAREA Stadiul Nu, nu eu...
Negarea este primul val care insoteste durerea unei despartiri. In acest stadiu, lumea devine
imensa, grea, coplesitoare, mai mult decat putem duce. Viata devine inabusitoare, fara logica si
rost. Viitorul pare difuz, acoperit total de trecut. In afara de durere nu mai simtim nimic. Sau
simtim. O amortire. O amortire placuta in care, din cand in cand, aruncam unele intrebari: cum de
putem respira cum de ne putem trai viata fara persoana respectiva cum si de ce am vrea sa
mergem mai departe
Fiecare zi este o batalie cu noi insine, o batalie in care marea fapta pe care o facem este aceea
de a supravietui. Negand, incercam sa tinem pasul cu durerea si sa incercam sa nu o lasam sa
ne copleseasca: nu mi se intampla tocmai mie acest lucru Negand, incercam sa ramanem
unde eram inainte de durere. Negand,ne aparam de durere. Negarea este mecanismul natural de
aparare impotriva durerii coplesitoare sau a socului despartirii. Este primul pas inspre acceptarea
despartirii. Negand, refuzam constient sau inconstient sa acceptam ceea ce ni se intampla/ ni s-a
intamplat.
Mania Stadiul De ce tocmai mie?
Dupa nu eu va urma de ce eu?, de ce tocmai mie?. Dupa negare, va urma mania. Va urma
invinovatirea persoanei de care te-ai despartit, dorinta de fi chit fata de ea, dorinta de a-l trage la
raspundere pentru faptul ca a iesit din viata ta, cauzandu-ti durere. Mania este doar o alta etapa
care te conduce catre acceptare si vindecare. Nu-ti nega mania. Si nu fi manios pe tine pentru ca
simti mania si nici nu te simti vinovat pentru mania ta. Este un sentiment absolut firesc si natural
care insoteste depasirea durerii cauzate de despartire. Cu cat constientizezi mai mult existenta
acestui sentiment si nu incerci sa il suprimi sau sa il negi, cu atat mai repede il vei depasi.
Sub manie se ascunde durere. Durerea ta. Este normal sa te simti pustiit, gol si abandonat, insa
traim intr-o societate care se teme de manie. Mania este putere si poate fi o speranta, dand
structura temporara nimicniciei pierderii. Iar la inceput, simti durerea ca si cum te-ai ratacit pe
mare: nu ai nicio legatura cu nimic. In momentul in care iti orientezi mania catre ceva sau cineva,
brusc ai certitudinea unei structuri mania ta catre acel ceva/ cineva. Mania devine un pod peste
marea netarmuita, o conexiune intre tine si ei.

NEGOCIEREA Stadiul Eu o sa fac asta, tu o sa faci asta

Negocierea este cea de-a treia etapa a pierderii. De multe ori dupa o despartire, multi dintre noi
adreseaza fostului partener intrebarea putem ramane prieteni? Negocierea este o forma de a
compensa durerea, de a cauta compromisuri care pot usura aceasta pierdere sau pot schimba
cursul actual al lucrurilor. Este o reactie absolut fireasca la sentimentele de neputinta si
deznadejde, este o incercare de a pacali durerea. Atunci cand realitatea doare, negocierea
devine doar o incercare de a recastiga controlul asupra situatiei si de a capata iluzia unei
sperante. Ne dorim sa credem ca nu totul este pierdut, ca inca sta in puterea noastra de a mai
schimba ceva
In negociere ne pierdem in labirintul afirmatiilor de genul cum ar fi fost daca, doar daca. Ne
dorim ca viata noastra sa se intoarca la ceea ce a fost si vrem ca cel care a plecat din viata
noastra sa revina in locul pe care l-a lasat gol. Vrem de asemenea sa ne intoarcem in timp si sa
schimbam lucruri care ar fi putut fi schimbate astfel incat sa nu ajungem in aceasta situatie.
Vinovatia este adesea companionul negocierii. Aceste "doar daca ne determina ne invinovatim
pe noi insine. Negociem cu durerea insasi pentru ca am face orice sa nu simtim durerea pierderii.
Ramanem de aceea uneori prinsi in trecut, incercand sa negociem scaparea noastra din aceasta
durere.
DEPRESIA Stadiul S-a intamplat cu adevarat!
Depresia este covarsitoare dupa o despartire, mai ales daca au existat sentimente reale investite
in acea relatie. Daca este temporara si este invinsa, depresia este o reactie absolut fireasca
cauzata de iesire cuiva din viata ta. Sunt mii de visuri, planuri, sperante, proiecte, care se fac praf
peste noapte nu te astepta sa te ridici imediat cu fruntea sus de la locul bataliei. Avalansa de
tristete, regret, incertitudine , frustrare, tendinta de a-ti plange de mila, sentimentul de a fi pierdut,
gustul amar.. toate acestea sunt normale. In acest stadiu, suferinta devina familiara, tolerabila.
Esti atat de amortit incat te obisnuiesti cu durerea si ea cu tine si ajungi sa crezi ca face parte din
noua ta viata. Depresia este insa pasul care precede acceptarea.
ACCEPTAREA Stadiul Asta este ceea ce s-a intamplat
Acceptarea este ultimul pas spre vindecare. Dar nici acceptarea nu este usoara. Durerea nu este
nici ea absenta in totalitate. Nici acum. Acum insa, spre deosebire de celelalte etape, persoana in
cauza isi poate privi cu o oarecare detasare si luciditate situatia. Poate intrezari un soi de
speranta, poate cauta din nou gustul vietii in alte lucruri, poate percepe aceasta despartire ca pe
o etapa a vietii sale din care a avut ceva de invatat. Poate pastra in mintea si sufletul sau
amintirile frumoase cu persoana respectiva, nu doar pe cele negative. Fara sa doara Zbuciumul
si autotortura interioara isi pierd din intensitate, depresia dispare si in locul ei se instaleaza
calmul. Fericirea adevarata nu este insa posibila. Nu acum. Dar in curand. Acceptarea inseamna
vindecare si ea lasa loc fericirii viitoare. Exista o diferenta intre resemnare si acceptare.
Trebuie sa accepti pierderea, nu doar sa o suporti in mod tacut, linistit.