DESPRE FRICI SI ALTE TEMERI

Ce este exact frica? Este ceva la care suntem obligati sa ne supunem? Este ceva de care trebuie sa scapam cu
orice pret sau este ceva ce putem folosi in avantajul nostru? Montesquieu spunea ca lucrurile cele mai evidente
sunt acelea care se lasa cel mai greu definite. In cazul acesta, toata lumea stie ce este frica, toti am simtit-o si
totusi ne este foarte greu sa dam o definitie precisa, pentru ca, de fapt, aceasta este o parte esentiala a problemei:
e greu sa infrunti ceva ce nu cunosti cu precizie.
Frica este, pana la un punct, un sentiment sanatos care ne determina sa privim cu seriozitate consecintele
actiunilor noastre, dar se poate transforma foarte usor intr-o capcana care ne va limita existenta impiedicandu-ne
inaintarea catre obiectivele vizate si consumandu-ne inutil energia intr-o „lupta cu fantasmele”. Daca vom reusi
sa acceptam faptul ca unicul lucru in fata caruia suntem lipsiti de putere este moartea, ne va fi mult mai usor sa
intelegem ca de fapt suntem in stare sa facem fata la orice ni se poate intampla. Daca ar fi sa facem o mica
analiza pentru a incerca sa ne clarificam ideile, in primul rand este usor de verificat faptul ca exista cel putin trei
nivele, trei „paliere” ale fricii.
La primul nivel intalnim temerile comune, legate de o problema specifica; frica de a vorbi in public, frica de boli
sau de accidente, frica de a fi agresat, etc. Fiecare dintre noi are temeri specifice, care sunt de obicei legate de
experienta personala. Daca se analizeaza cu rabdare aceste temeri, se constata insa ca in ciuda varietatii lor,
aceste pot fi clasificate in cateva „categorii” mai importante. Asa, se ajunge la temerile de nivelul doi care,
despartindu-se de specificul anumitor situatii, devin legate de o anumita stare sufleteasca. La acest nivel
„locuiesc” in sufletul nostru, printre altele: frica refuzului, falimentului, dezaprobarii singuratatii, s.a.m.d.
Evident, aceste temeri de nivelul doi tind sa aiba un caracter integrator, cuprinzand diferite situatii cu care ne
intalnim cotidian.
Refuzul, de exemplu, este refuz independent de forma prin care se manifesta sau este exprimat, si confruntarea
cu acesta poate induce conditionari care ne vor influenta perioade lungi din viata. Varful „piramidei” fricii, frica
de „nivelul III” este, oricat de ciudat ni s-ar parea, reprezentat de o unica angoasa: teama ca nu vom reusi – frica
de esec, de a nu face fata. Daca reflectati cu atentie, o sa descoperiti ca la baza fiecarei temeri se afla
convingerea ca nu vom fi in stare sa infruntam ceea ce realitatea ne pune in fata.
Cu alte cuvinte, frica nu exista „in sine” ci numai in legatura cu o anumita situatie. In plus, nu se raporteaza la
momentul prezent, ci numai la viitor, care poate fi apropriat sau indepartat. Cand ceva de care ne era teama se
intampla intr-adevar, noi nu ne mai luptam cu teama, ci chiar cu problema pe care trebuie sa o rezolvam, ceea ce
este cu totul altceva.
Frica este deci o imagine mentala pe care ne-o formam despre un eveniment posibil a surveni in viitor, imagine
formata plecand de la ideea ca in momentul in care acel eveniment se va intampla, nu vom fi capabili sa facem
fata. Frica de somaj se bazeaza pe imaginea mentala conform careia daca ti-ai pierde servciul nu ai fi in stare sa
infrunti situatia; frica de boli se bazeaza pe imaginea conform careia daca esti fi bolnav, nu ai sti cum sa te
descurci; frica de singuratate se bazeaza pe aceeasi imagine a neputintei de a-ti gasi un nou partener. Merita,
deci, sa ne intrebam: daca am sti cum pot fi infruntate aceste probleme, de ce ne-ar mai fi frica? Raspunsul este
evident: de nimic. Prin urmare frica nu este altceva decat convingerea noastra ca suntem lipsiti de raspunsuri
eficace la o anumita problema, o anumita situatie cu care inca nu suntem confruntati.
In primul rand trebuie sa evitam caderea in echivoc: v-ati gandit probabil daca nu ar fi bine sa gasim un sistem
prin care sa putem scapa de frica odata pentru totdeauna. Eroare: in afara faptului ca frica este un sentiment
natural si sanatos care ne obliga sa punem atentie in ceea ce facem si prin aceasta ne permite autoprotectia,
trebuie sa admitem cateva principii: atat timp cat suntem capabili a ne dezvolta, frica va fi mereu prezenta.
Unicul sistem de a anula sentimentul de frica este sa ne obligam a ne misca numai in domenii pe care deja le
cunoastem, ceea ce este echivalent cu a ne autocondamna la „moarte” intelectuala si spirituala. Independent de
experienta si capacitatile pe care le deprindem, de fiecare data cand vrem sa infruntam un domeniu care pentru
noi este necunoscut, o sa simtim frica. Numai atunci cand domeniul respectiv devine parte a experientei noastre,
frica specifica va disparea.
In primul rand trebuie sa evitam caderea in echivoc: v-ati gandit probabil daca nu ar fi bine sa gasim un sistem
prin care sa putem scapa de frica odata pentru totdeauna. Eroare: in afara faptului ca frica este un sentiment
natural si sanatos care ne obliga sa punem atentie in ceea ce facem , trebuie sa admitem cateva principii: atat
timp cat suntem capabili a ne dezvolta, frica va fi mereu prezenta.
Unicul sistem de a anula sentimentul de frica este sa ne obligam a ne misca numai in domenii pe care deja le
cunoastem, ceea ce este echivalent cu a ne autocondamna la „moarte” intelectuala si spirituala.
Independent de experienta si capacitatile pe care le deprindem, de fiecare data cand vrem sa infruntam un
domeniu care pentru noi este necunoscut, o sa simtim frica. Numai atunci cand domeniul respectiv devine parte a
experientei noastre, frica specifica va disparea.Celespuse mai devreme ne conduc catre un al doilea principiu.
Actiunea este o conditie neaparat necesara pentru anularea fricii. Aceasta este calea prin care ne putem asigura
dezvoltarea personala. Orice om pe care il invidiati pentru curajul lui, v-ar putea confirma faptul ca s-a
confruntat cu frica, dar a ales sa o infrunte actionand.
Astfel ajungem la cel de-al treilea principiu. A infrunta o situatie de care ne este teama este mult mai putin
inspaimantator decat a trai cu o frica ascunsa care ne poate „dinamita” increderea in propriile noastre forte. Cu
cat limitam mai mult existenta noastra pentru a „evita temerile”, cu atat mai mult scade respectul fata de propria
persoana. Este vorba de exemplul clasic al strutului care isi ascunde capul in nisip. Ironia sortii consta in faptul
ca refuzand sa infruntam o anumita problema, evitam sa ne expunem unui stres, unui consum nervos mult mai
mare decat cel pe care l-ar pretinde actiunea concreta…
Interesant este ca abia in momentul in care constientizam inevitabilitatea mortii avem cele mai mari sanse de a
trai o viata mai intensa si incarcata de semnificatii, distrugand limitele pe care temerile noastre ni le-au creat.
Un vechi sfat al samurailor spune ca: „Atunci cand esti in lupta, aminteste-ti ca oricum vei muri”
V-ati intrebat vreodata care va este cea mai mare teama? Poate ca da sau poate ca nu, insa fiecare o cunoaste zi
de zi! Dar ce este aceasta frica? Poate fi o stare de neliniste, provocata de un pericol real sau imaginar sau pur si
simplu lipsa de curaj. Credinciosii se tem, in primul rand, de Dumnezeu pentru ca asa trebuie sa fie, pentru ca
nu-si pot explica de ce se intampla unele lucruri intr-un fel si nu in altul, si pentru ca este Parintele nostru, al
tuturora.
Insa oamenii se mai tem si de toate lucrurile rele care le-ar putea ameninta pacea zilnica.
Sau pot sa se teama si de ei insisi…
Este frica o calitate sau un defect? Depinde de fiecare. Depinde de felul in care fiecare poate sa-si invinga
propria frica, astfel incat acest defect sa fie transformat in calitate. Ce este frica? Nu putem stii decat daca am
simtit-o; atunci am raportat-o la ceva, caci noi, oamenii, nu putem gasi esenta emotiilor decat daca le-am trait
vreodata in raport cu vreun lucru izolat si efemer.Ne e frica de moarte. Dar moartea nu e decat un moment in
timp, o clipa nefericita care ni se pare ca vine sa ne ia totul. …De parca am fi avut vreodata ceva.
Uneori ne e frica de viata. Ne e frica de ce ar putea sa ne pregateasca, si, din nou, de ceea ce ar putea sa ne ia.
Avem mereu senzatia ca atat de multe lucruri sunt ale noastre, fara sa ne dam seama ca la numai un semn al
destinului am putea ramane goi, despuiati de toate acelea pe care eram atat de siguri ca le avem. Dar cel mai tare
ne e frica de timp. Scurgerea aceasta infinita de secunde ne inspaimanta ingrozitor! Simtim cum totul ne fuge
printre degete, si, din nou, parca ramanem fara nimic. Si daca toate astea s-ar intampla, ce ar ramane? Doar
sufletul nostru, o entitate pe care ne chinuim mereu s-o ascundem cat mai bine ca sa n-o gasim niciodata. Prin
moarte, prin viata, prin iubire sau chiar prin timp. Deci, singura temere reala a omului e frica de sine.
Trebuie sa fie cea mai ingrozitoare intamplare sa fii legat timp de o eternitate de singurul lucru de care iti este
intr-adevar: frica! Si totusi, cei mai multi dintre noisupravietuiesc.Unii oameni sunt dependenti de frica pentru ca
in unele activitati nivelul adrenalinei creste, iar organismul se pregateste pentru o eventuala reactie, cum e in
cazul sporturilor extreme. Frica mai poate fi considerata si o forma de suferinta. Nu ne place sa ne fie frica, dar
totusi ea este cea care ne protejeaza de pericol. Fobia apare atunci cand frica devine excesiva, diferenta constand
intre nivelurile acesteia, dar afecteaza profund mentalitatea persoanei, prin exagerari, lipsa controlului actiunilor,
singurul remediu fiind obisnuirea mintii sa revina la normal.
Teama de moarte este ultimul stadiu al fricii. Ne este frica sa ne indepartam de tot ceea ce este omeneste. Daca ar
fi sa luam in considerare si posibilitatea unei renasteri, termenul nu mai este asa de dramatic, si vedem moartea
ca pe o noua viata, dar iarasi apare teama de viata viitoare. Cum des se spune, frica sta la baza tuturor religiilor.
La inceputuri, oamenii erau culegatori si vanatori, si pentru ca nu aveau cunostinte multe despre lumea
inconjuratoare, era normal sa apara sentimental de frica. Shamanii si misticii au incercat sa explice lumea
folosind aspecte invizibile si de inteles cum ar fi spiritele, zeii, natura insasi, soarele si luna, avand astfel
posibilitatea sa prevada neasteptatul venerand zei si spirite.
Mai tarziu au aparut filozofii si, bineinteles, religiile. In realitate, tuturor ne este frica. De aceea avem tendinta de
a ne pregati mereu pentru un pericol viitor prin diferite metode.

CUM SA TRANSFORMI FRICA IN PUTERE

Putine lucruri ne paralizeaza mai tare decat frica. Nimeni nu a ramas neatins de ea, nici macar cei mai
curajosi razboinici din istorie. Diferenta intre oamenii normali si cei care par neinfricati este faptul ca cei din
urma au invatat sa controleze frica, s-o foloseasca in avantajul lor, s-o transforme in putere.
Fricile pot fi multiple: frica de singuratate, de boala, de schimbare, de nou, de necunoscut, de intuneric, de
moarte, de pierderea cuiva drag, de pierderea libertatii, de umilinta, etc. Ele sunt atat de puternice, incat ne
blocheaza, ne acapareaza toata atentia si concentrarea, ne distrag de la multe lucruri pe care ar trebui sa le facem.
De multe ori ne tin pe loc de la progres ani intregi.
Prea multi oameni ajung la situatia in care, in timp, anumite frici sa le devina a doua natura, sa fie parte din ei.
Cand fac cate o analiza a propriei vieti, sau un bilant la sfarsit de an, nici macar nu-si dau seama ce anume le-a
blocat progresul, de ce nu au realizat mai nimic din ce si-au propus cu un an in urma sau cu cinci ani in urma.
“Frica mea se hraneste cu energia pe care i-o dau. Daca va creste foarte mare, probabil ca se va intampla.”
(Scilla Elworthy)
De cele mai multe ori o anumita frica este cea care ne tine pe loc, dar este nevoie de sinceritate si
de autoanaliza ca sa descoperi care este ea. Apoi e nevoie de curaj ca s-o depasesti si s-o faci sa lucreze pentru
tine, nu in defavoarea ta.
Incep articolele din categoria leadership prin a vorbi despre frica, deoarece ne este comuna tuturor si avem
nevoie sa invatam cum s-o controlam, redirectionam, s-o transformam si s-o folosim in a ne atinge scopurile.
Cunoastem cu totii oameni pentru care parca nu exista cuvantul “frica”, parca ar fi in stare de orice act de curaj.
Daca ne uitam mai atent, ei sunt oamenii cu cele mai mari si multe rezultate in viata. Orice isi propun, reusesc
pana la urma sa faca. Nu ne putem amagi ca ei sunt tot timpul puternici si neinfricati, dar in majoritatea cazurilor
asa sunt, dovada sta ritmul in care se misca lucrurile in viata lor, eficienta cu care obtin rezultate in domeniul lor
de activitate si in viata, dar mai ales progresul vizibil.
Abia dupa ce vom intelege frica si o vom depasi, vom putea sa ne dezvoltam la adevaratul potential de care
suntem capabili.
Ce este frica?
Frica este o stare emotionala creata de mintea noastra in unele situatii incerte. Atunci cand nu stim ce urmeaza sa
se intample, ne imaginam viitorul, pozitiv sau negativ. Atunci cand scenariul este negativ si credem ca se va
intampla ceva rau, ne cuprinde frica.
De cele mai multe ori, ea este cauzata de lipsa increderii in sine, care are doua componente:
 Teama ca nu suntem suficient de: buni, talentati, destepti, frumosi, etc.
 Teama ca nu meritam sa fim iubiti.
Exista si situatii in care teama nu are legatura cu abilitatile noastre, ca in cazul fricii de boala sau de moarte.
14 metode pentru a scapa de frica si a-ti redescoperi puterea interioara
Sa nu uiti ca frica este doar in mintea ta, este o plasmuire a mintii, o creatie a ei. De aceea, pentru a o dizolva si
transforma in putere, trebuie sa patrunzi in mintea ta si sa cauti solutii. Tot ce trebuie sa stii este ca esti capabil sa
faci asta si ca iti esti dator tie sa te eliberezi.
1. Frica poate fi depasita doar trecand prin ea, infruntand-o, facand lucrul de care ti-e teama. Nu exista
cai de ocolire a ei. Exista insa scurtaturi, pe care le vei afla in continuare.
2. Pregateste-te pentru cel mai rau scenariu posibil. Imagineaza-ti care ar putea fi cea mai rea situatie la
care se poate ajunge legat de subiectul de care iti e teama. Gandeste-te foarte serios cum ai reactiona, cum ar fi in
acea situatie si ce ai face tu. Daca ai gasit un raspuns, inseamna ca poti sa te linistesti pentru ca orice s-ar
intampla, chiar si cel mai rau scenariu posibil, esti pregatit pentru el si stii ce ai face. Ar trebui ca dupa ce ai gasit
raspunsul la aceasta intrebare sa te simti deja mult mai bine si frica va incepe sa te paraseasca.
3. Petrece o vreme cu frica. Aseaz-o langa tine ca pe un copil, vorbeste cu ea, intreab-o ce vrea, de ce are
nevoie, cum poate fi rezolvata situatia, cum poti face copilul sa se simta mai puternic, ce te-ar face sa te simti
mai bine si sa-ti treaca frica. Fa-ti apoi un plan in care urmeaza sa aplici solutiile gasite. Cu planul in minte, frica
va disparea.
4. Aproape orice situatie de viata poate fi rasturnata si putem sa gasim si o parte buna in ea, iar daca nu,
atunci putem s-o transformam si ajustam incat sa avem si un avantaj din ea, cel putin. Daca s-ar intampla
situatia de care iti este teama, care ar fi avantajul sau partea ei buna? Sau cum ai putea lucra cu rezultatul, cum ai
putea sa-l transformi in avantajul tau?
5. Ceea ce ne spunem noi insine este mai puternic decat orice frica. Incearca sa-ti duci mintea spre
lucruri pozitive si frumoase din viata ta, sa-i distragi creierului tau atentia de la frica spre altceva. Daca nu te
concentrezi asupra fricii, ea isi va pierde din putere. Fa-ti o mantra pe care sa ti-o repeti de foarte multe ori,
menita sa inlature frica. Ea poate suna asa: “Frica este doar o perdea care ascunde necunoscutul. Voi descoperi
ce lucruri minunate se ascund sub ea, pe care eu nu le vad acum. Necunoscutul inseamna adesea noi
oportunitati.” Mintea si corpul lucreaza extraordinar de bine impreuna. Daca mintea gandeste sau “spune” ceva,
corpul se aliniaza si va raspunde corespunzator, se va detensiona si nu va mai secreta hormonii stresului. La
fel, pozitia corpului, mimica, gestica influenteaza emotiile. Este extraordinar de important ca atunci cand ne este
frica, sa ne spunem cuvinte pozitive pentru a ne schimba starea de spirit, sa adoptam o pozitie a corpului relaxata
si nu incordata, sa respiram profund de cateva ori, sa ne relaxam toti muschii din corp, sa zambim – fie si fals. In
acest fel creierul interpreteaza mimica si crede ca ne aflam intr-o situatie amuzanta, pozitiva si anihileaza frica.
6. Autoanaliza te ajuta sa-ti dai seama de punctele tale forte si de slabiciuni, sa stii care-ti sunt limitele,
care sunt principiile pe care le aperi. Introspectia te ajuta in acest fel sa castigi putere interioara. Amintindu-ti
de slabiciunile tale, constientizandu-le, poti sa te concentrezi la a le ocoli, la a evita sa gasesti solutii care sa
interactioneze cu ele. De exemplu, daca unul din punctele tale slabe este lipsa de incredere in tine, iar frica ta
este de esec, atunci nu iti face planul de invingere a fricii pe baza increderii in tine. Nu iti spune: “De maine imi
fac curaj si incep proiectul acela pe care il tot aman, pentru ca pot si pentru ca imi doresc mult sa fac asta”. Sunt
convinsa ca ti-ai mai spus aceste cuvinte pana acum, dar din cauza faptului ca nu ai avut suficienta incredere in
potentialul tau, ai ramas pe loc. Nu are rost sa incerci aceeasi strategie, trebuie sa schimbi abordarea. Spune-ti
mai degraba: “Maine voi face o incercare legat de proiectul ce il am in minte; nu imi setez tinte mari, nu incerc
sa fac totul deodata, vreau doar sa incerc si sa vad ce pot, ce ar iesi daca as trece la actiune incet, relaxat, la scara
mica. Nu am nimic de pierdut; cine stie ce va iesi, poate descopar chiar ca sunt bun la asta”. Fa-ti intotdeauna
acel plan de actiune bazat pe punctele tale forte, nu pe cele slabe. Astfel, sansele sa il pui in practica sunt mult
mai mari. Continuand exemplul de mai sus, poate ca punctele tale forte sunt buna organizare, faptul ca iti place
sa interactionezi cu oamenii si corectitudinea. Foloseste-te de aceste calitati, gaseste unul sau mai multi oameni
dornici sa formeze o echipa impreuna cu tine in acest proiect, cu care sa imparti sarcinile si beneficiile. Ei isi vor
aduce contributia la proiect si cel mai probabil ca tu vei capata curaj sa il incepi, chiar si la scara mica. Vei avea
grija ca in continuaresa iti cresti increderea in tine, aplicand metode studiate, dezvoltand aceasta trasatura care
te-a blocat pana acum. Odata inceput proiectul, de catre tine singur sau in colaborare cu altii, increderea in tine
va incepe deja sa creasca.
7. Meditatia te ajuta sa te reconectezi cu constiinta ta, sa intri in contact cu lumina ta interioara, cu sinele
tau autentic si sa-ti constientizezi valoarea, sa-ti amintesti ca iti esti dator sa-ti construiesti viata pe care o doresti.
Ea te incarca cu energia mentala necesara pentru a trece la actiune. Atunci cand esti gata sa actionezi, nu mai e
loc de frica.
8. Asculta povestile de succes ale altor oameni, legate de situatii similare cu a ta. Internetul este o sursa
foarte buna de informare. Cauta exemple de oameni care se comporta cu mult curaj in situatii asemanatoare.
Incearca sa intelegi cum gandesc ei si sa-ti imaginezi cum ar fi daca ai avea curaj in acest moment in loc de frica.
9. Iesi afara din tine, iesi in lume si ajuta pe cineva care are nevoie. Sentimentul de utilitate pe care il vei
avea te va ajuta sa iti cresti increderea in tine. In plus, iti vei aminti ca altii au probleme cel putin la fel de mari
ca a ta si ca solutia nu este sa stagnezi.
10. Daca frica ta este de a face ceva, de a realiza sau incepe un proiect sau o actiune importanta pentru tine,
gandeste-te de ce iti doresti asa de mult sa faci acel lucru. Atunci cand iti vei aminti motivul pentru care vrei sa
faci acel lucru si cand te vei concentra la scopul acelei actiuni, in mod normal ar trebui ca ele sa-ti redea curajul
si sa anihileze frica.
11. Aminteste-ti situatii din trecut in care la inceput ti-a fost teama ca nu vei reusi, dar intr-un fel sau altul
te-ai descurcat de minune. Ce credinta, ce convingere, ce strategie te-a ajutat sa iesi din ele? Cine te-a ajutat? Ce
a declansat schimbarea care te-a scos din respectiva problema? Daca este posibil, aplica si in aceasta situatie
metodele din trecut.
12. Atunci cand ti-e frica de ceva anume, gaseste o frica si mai mare pe care o ai. Poate ca ti-e frica de
boala sau de moarte, dar ti-e si mai frica sa nu-ti dezamagesti copiii, sau ti-e si mai frica de faptul ca nu vei trai
viata pe care ti-o doresti. Prin comparatie, frica pe care o intampini nu mai pare atat de mare si poti s-o infrunti
cu gandul ca sunt lucruri mai rele si mai grele pe lume. Prima intrebare pe care trebuie sa ti-o pui este:“Imi este
mai frica sa actionez acum, sau imi este mai frica de cum ar fi viata mea daca nu as actiona?”
13. Imagineaza-ti ca ai ajuns la 80 de ani si ca nu ai facut lucrul de care ti-e acum teama. Cum te-ai simti?
Daca nu te-ar deranja, atunci nu trebuie neaparat sa-l faci. Daca crezi ca vei avea regrete, atunci mobilizeaza-te si
lasa frica deoparte, pentru ca amanarea aduce cu ea pareri de rau, frustrari si insatisfactii. Foloseste-te de toate
metodele descrise aici ca sa treci peste frica.
14. Daca frica ta este de boala sau moarte, ori alta frica ce nu tine de persoana ta si nu te paraseste oricata
incredere in tine ai avea, metoda care te ajuta este meditatia. In stare de meditatie corpul si mintea se relaxeaza,
elimina grijile si devii constient de maretia ta interioara, de lumina din tine care te protejeaza. Acesta a fost si
cazul meu, pana cand am citit cartea “Am murit si m-am descoperit pe mine insami” scrisa de Anita Moorjani.
De atunci sunt foarte relaxata si cred cu tarie ca singuri ne provocam bolile, ca singuri ne putem vindeca si ca
viata terestra nu este cel mai frumos lucru care i se intampla spiritului. Dar acesta este un subiect pentru un alt
articol. Cartea se gaseste in librarii si nu face trimiteri la nici o religie.
Petrece un timp cu fiecare din aceste metode. Parcurge-le pe toate, daca e nevoie de cateva ori pe zi. Ar trebui ca
dupa cateva repetari ale acestor exercitii mentale, frica ta sa dispara si sa se transforme in putere. Dupa ce ai
scapat de cea mai mare frica a ta, repeta experimentul pentru orice alta frica ai mai avea.
Cu fiecare reusita si experienta in care iti invingi frica, increderea ta in tine va creste si frica in general se va
diminua. Acestea sunt exercitii ajutatoare ca sa devii puternic, astfel incat sa treci la actiune si sa nu iti mai
irosesti viata blocat de frica. Insa cea mai mare putere ti-o vor da situatiile reale de viata, in care iti vei infrunta
fricile. Cel mai greu va fi prima data, prima reusita, pentru ca mai departe vei avea de unde sa te incarci cu curaj:
din experienta ta de viata.
Daca ar fi sa faci un singur lucru pentru dezvoltarea ta, ar trebui sa fie eliberarea de frica. Atunci cand frica nu te
tine pe loc, esti liber. Doar asa poti gasi calea catre cea mai buna varianta a ta si curajul de a actiona si a da ce ai
mai bun din tine. O lume intreaga are nevoie sa-ti manifesti potentialul pe care stii ca il ai undeva, gata sa iasa la
lumina. Cum ar fi lumea noastra daca toti oamenii geniali s-ar fi lasat coplesiti de frica si nu ar fi creat ceea ce
folosim sau admiram noi azi (inventiile din tehnica, operele de arta, etc.)? Nu poti sa stii de ce esti capabil, pana
incerci.
Cel mai bun moment sa scapi de frica e acum. Este timpul sa pasesti in noul an liber, deschis sa inveti lucruri
noi, gata de actiune, gata de munca ce conteaza si care te va duce acolo unde vrei sa ajungi.
“Viata este minunata daca nu te temi de ea.” (Charlie Chaplin)

TEMERI, FRICI SI CUM LE INFRUNTAM

Tuturor ne este teama. Fie avem temeri generale: de esec, de respingere, de critica, sau specifice: de abandon,
de moarte. Important este nu sa gasim metoda de a scapa de ele, lucru imposibil deseori, ci cum sa traim cu ele
si cum sa le controlam.

Nu renunta
O persoana echilibrata mental nu va renunta la ceea ce si-a propus doar pentru ca are un esec. Sau doua, sau trei.
Esecurile fac parte din viata. Oricat ne-am dori, nu putem excela continuu. Si nici nu este sanatos sa ne asteptam
sa putem face acest lucru.
Adu-ti aminte ca greseala face parte din natura umana, laolalta cu reusita. Poate exista echilibru intre cele
doua, sau balanta poate inclina intr-o parte in anumite momente.
Nu te acuza pentru orice insucces si nu iti nega calitatile. Din contra, invata sa ai incredere in tine. Sa conteze
mai mult ceea ce iti doresti decat compararea cu altii sau opiniile altora.
De multe ori, chiar daca pe moment ne este greu sa acceptam acest lucru, esecurile sunt importante pentru reusita
noastra. Invata din ele, foloseste-le ca experiente, iar cand vei incerca din nou, vei fi mai pregatit.

Accepta refuzurile
Intr-adevar, sunt situatii in care este necesar sa fii echilibrat si stabil emotional ca sa intelegi un refuz si sa il
accepti fara a-l lua prea personal. Poate iti este teama ca fata pe care o placi sa nu te respinga.
Dar nu ii vei cunoaste parerea decat daca incerci sa o inviti in oras. Iar daca ea refuza, gandeste-te ca si tu la
randul tau refuzi persoane. Iar asta nu inseamna ca este ceva in neregula cu ele.
Nu exista chimie reciproca si atata tot. Mergi mai departe, macar nu ramai agatat de ideea „ce ar fi fost
daca?”.
La fel, si in cazul altor lucruri pe care ti le doresti: o avansare, o marire de salariu, ajutorul cuiva. Invata sa ceri
asumandu-ti din start sansa de a ti se raspunde negativ. Totusi, ramai fidel nevoii tale de a incerca. Vei fi mai
impacat decat sa nu o faci…

Nu te place toata lumea

Cu siguranta ai observat ca nasti si antipatii. Sau, cel putin, nu esti chiar pe placul tuturor. Este firesc, sanatos si
normal. Tie iti place chiar toata lumea? Ok, pot fi motive serioase pentru a nu-ti place o persoana.
Dar chiar daca esti acea persoana, in cazul in care poti schimba ceva la tine, in favoarea ta, fa-o. Iardaca tu esti
multumit si impacat cu tine, nu ar trebui sa te preocupe parerea celorlalti.
Daca incerci sa fii pe placul tuturor foarte probabil te vei cenzura si vei evita sa iti exprimi vreun punct de vedere
prea „original”. O persoana echilibrata va avea curajul sa se exprime si sa fie autentica si fidela ei insasi, fara a
jigni dar si fara a reprima.

Schimbarea poate fi un lucru pozitiv

Ne plangem de rutina, dar si cand vine vremea schimbarilor ni se face dor de paturica noastra confortabila…
Multora ne este teama de schimbare si ajungem sa ratam sau sa refuzam situatii care ne pot fi favorabile.
Vezi schimbarea ca pe o investitie in cresterea personala si ca pe un exercitiu de adaptare.Invata sa accepti
provocarile si sa iesi din zona de confort in care nu se intampla prea multe lucruri.
Pe scurt, nu iti mai fie teama de viata. Stresul provocat de schimbare il poti transforma in curiozitate si sansa pe
care ti-o acorzi de a te observa si testa in situatii noi. Poate fi un pas catre dezvoltarea personala.

Scenariul atribuit
Temerile specifice au rolul de a ne mari anxietatea si de a ne tine intr-o tensiune permanenta. De multe ori, cand
suntem stresati, tindem sa adaugam stresului si teama specifica, ridicand astfel nivelul de anxietate.
Este o deprindere defectuoasa, dar cu care ne confruntam multi dintre noi. Cum ajungi de la o cearta in cuplu la
scenariul despartirii, la parasire, la suferinta, la chin?
O gandire negativa va folosi orice situatie tensionata pentru a o exacerba. Iar atunci, trebuie sa inveti sa
intervii demontand scenariul si nepermitandu-i sa degenereze.
Pe scurt, daca se va intampla ceva rau, vei infrunta situatia. Ce rost are sa suferi in avans? Renunta la carligele pe
care le folosesti pentru a te tintui in teama si frica.
Fii obiectiv cu ceea ce ti se intampla si, mai ales, evita sa te victimizezi si sa te plasezi intr-o pozitie
neputincioasa. Preia controlul, facand in primul rand cu tine acest lucru.
 TEHNICI PENTRU A NU LĂSA FRICILE SĂ TE LIMITEZE
„E important să înţelegi frica pentru a o putea manipula în folosul tău. Frica e ca focul. O poţi face să lucreze
pentru tine: te poate încălzi când ţi-e frig, îţi poate găti mâncarea când ţi-e foame, îţi oferă lumină când e
întuneric şi poate produce energie. Totuşi, dacă pierzi controlul, te poate răni sau chiar ucide. Frica este
prietena oamenilor excepţionali.” Cus D’Amato
Frica deasemenea este cel mai mare obstacol al învăţării în orice domeniu. Şi fără învăţare nu poţi obţine
rezultate indiferent de domeniul pe care ţi-l alegi.
Oamenii au foarte multe dorinţe şi totuşi sursa nefericirii lor este că ignoră acest lucru simplu: vrei ceva?
Învaţă cum să îl obţii!
Poţi obţine orice în această viaţă, învăţând. Există deja foarte mulţi oameni bogaţi care AU ÎNVĂŢAT să facă
bani şi să creeze lucruri materiale. Există foarte mulţi oameni care au învăţat să obţină satisfacţie pe plan sexual,
al relaţiilor, al iubirii.
Există mulţi oameni care au creat şi creează foarte multă valoare pentru cei din jur, făcând lumea mai
bună pentru că au învăţat cum să o facă.
Există însă pentru fiecare om ca cei de mai sus alţi 10 care refuză să accepte că orice lucru se poate învăţa şi
încearcă să găsească o scurtătură care nu îi duce niciunde până la urmă sau intră în depresie şi renunţă.
Lumea ar fi întradevăr mai bună dacă am scapă de frică şi am alege să învăţăm cum să obţinem ceea ce ne dorim.
Pentru orice lucru pe care vrei să-l înveţi, e nevoie de repetiţie. Este firesc să eşuezi de multe ori în procesul de
învăţare, dacă suferi emoţional sau fizic din cauza eşecului eşti tentat să nu mai încerci. Şi astfel te opreşti din
procesul de învăţare şi rămâi blocat.
La început îmi era teamă de orice:
– teamă de grupuri sociale
– teamă de a aborda fetele
– teamă de a nu fi un ratat
– teamă de ce spun oamenii despre mine şi cum mă privesc
– teamă de a nu face greşeli.
Acestea sunt doar câteva din temerile ce mi-au bântuit viaţa la un moment dat.
S-a dovedit că toate aceste temeri erau inoculate de societate, mass media, şcoală, familie şi marea lor majoritate
nu erau deloc logice şi justificate.
Erau doar limitări impuse de programarea socială care încearcă să facă din fiecare persoană o oaie ascultătoare.
Totuşi am reuşit să scap de toate aceste temeri prin educaţie şi dezvoltare personală.
Despre frică
În materialul lui Eben Pagan, Self made wealth, se vorbeşte rolul fricii în supravieţuire.
Astfel, frica ne ajută să nu facem lucruri care să ne pună în pericol viaţa sau lucruri care ne dăunează.
Totuşi, aceeaşi frică dacă este nejustificată, ne opreşte din succes şi realizări.
Experimentele arată că animalele luate din mediul lor natural şi duse la grădina zoologică devin plictisite,
apatice, fricoase.
Oamenii care de bunăvoie şi-au clădit grădini zoologice numite oraşe, devin la fel.
Oamenii nu îşi mai pot exprima personalitatea, nu mai pot trăi experienţe care să le facă viaţa şi sufletul mai
bogate. Totul e aglomeraţie, zgomot, distragerea atenţiei, bătălie pentru o bucată mai mare de carne. Însă
paradoxal tocmai acest stil de viaţă te îndepărtează de adevăratul succes, avere şi împlinire emoţională,
spirituală, materială.
În continuare, am să îţi vorbesc despre 3 lucruri super importante pe care le poţi face începând de azi, lucruri
care îţi vor creşte enorm calitatea vieţii şi rezultatele pe care le ai.
1. NU TE MAI UITA LA CANALE DE TELEVIZIUNE CARE DAU ȘTIRI
Un studiu a arătat că la televizor vedem 14 ştiri negative pe lângă o ştire pozitivă.
Televiziunile sunt deţinute de corporaţii mari. Ştirile sunt făcute să obţină maxim de atenţie pentru reclame. Asta
e toată şmecheria cu televiziunea. Nimeni nu se gândeşte la adevărata educare a oamenilor, la binele lor, la a crea
o lume mai bună. Specialiştii în marketing au observat că omul când vede ştiri negative, dezastre, crime, creierul
lui de maimuţoi este foarte atras şi priveşte hipnotizat.
Acest sistem este făcut special să producă bani, nu ca să ne ajute pe noi.
În realitate există 1000 de lucruri pozitive comparate cu 1 lucru negativ.
O poveste foarte frumoasă şi plină de învăţăminte despre cum funcţionează acest sistem şi cum ne lăsăm prostiţi
de el:
Să presupunem că trăim pe o insulă alături de tribul nostru de 200 de persoane. Iar principala noastră sursă de
mâncare este peştele pe care îl pescuim din ocean.
Să presupunem că mai există 50 de mii de insule ca a noastră despre care nu ştim prea multe unde viaţa se
desfăşoară la fel ca pe insula noastră.
Odată la 10 ani, pe insula noastră, apare un rechin care îi atacă pe cei care pescuiesc. Răneşte grav un pescar sau
poate chiar îl omoară. Timp de o săptămână probabil nimeni nu ar mai pescui de frică. Apoi, împinşi de foame
pescarii şi-ar relua pescuitul.
Într-o lună totul ar reveni la normal şi ar mai dura 10 ani până când rechinul ar apărea din nou, iar tribul s-ar
comporta la fel. După atacul rechinului cam la o lună, viaţa şi-ar relua cursul normal şi firesc pentru alţi 10 ani.
ACUM vine partea interesantă.

Să presupunem că ar veni televiziunea pe insula noastră şi ar zice să ne pun televizoare pentru a vedea tot ce se
întâmplă pe toate cele 50 de mii de insule pe care trăiesc oameni la fel ca noi.
Fiecare insula ar avea aceeaşi problemă: un atac de rechin la 10 ani. Pentru că există 50 de mii de insule, am
vedea în fiecare zi că 2 sau 3 insule au fost atacate de rechini.
Cum ar trăi atunci membrii tribului? Într-o permanentă stare de frică, ştiind că oricând le poate veni rândul şi
că aşa e lumea şi viaţa, rechini peste tot, când defapt pe insula noastră ar fi un rechin odată la 10 ani.
Asta a făcut televiziunea cu ştirile negative. A creat imaginea unei lumi în care totul e frică, moarte, boală şi
dezastru pentru ca în dreapta ecranului să ruleze o reclamă care să te facă să cumperi. Este dovedit de
nenumărate ori că oamenii speriaţi şi cu stimă de sine scăzută cumpără în prostie orice.
Astfel suntem nişte victime eterne, nu acţionăm de frică pentru a ne crea viaţa ce o dorim, avem poveşti pline de
scuze dar nu avem rezultate.
Aşadar, primul pas pentru a scăpa de frică este să nu mai ne uităm la ştiri pe cât posibil.
2. Bârfa și comunicarea negativă
2/3 din comunicarea umană în societate este BÂRFA, comunicare standard despre alţi oameni şi viaţa lor.
Această bârfă are un rol social important. Ne aliniază valorile, ne uneşte ca şi grupuri, ne arată care sunt
standardele, etc.
Rămân uimit de cât de mult succes au revistele de papparazi care intră în viaţa vedetelor.
Oamenii sunt foarte interesaţi de ce se întâmplă în viaţa altora şi cu ce hârtie se şterge la fund o vedetă, în loc să
se uite în propria ogradă.
Ne comparăm cu alţi oameni şi apoi suntem nefericiţi că nu avem ce au ei.
Fiecare poate atinge succesul maxim dacă îşi dezvoltă potenţialul. Asta ar trebui să fie preocuparea principală şi
asta încercăm să facem aici, pe personalitate alfa.
Atunci când vorbeşti negativ de persoanele din jurul tău, când le bârfeşti, ele află şi apoi vorbesc la fel despre
tine. Astfel vei fi foarte afectat social pentru că oamenii îşi vor face păreri greşite despre tine.
Recomandarea mea este ca în loc de bârfa clasică, să edifici. Adică să lauzi oamenii care nu sunt prezenţi. Cu
siguranţă există ceva de apreciat la fiecare. Asta îţi va aduce un succes social enorm.
3. Grijile
Stresul zilnic provocat de griji este ceea ce ne macină zilnic în interior şi nu ne lasă să fim fericiţi.
Ştirile şi bârfa, pe lângă grijile zilnice sunt suficiente cât să nu ne mai lase timp pentru lucrurile care contează cu
adevărat în viaţă.
Există o teamă de eşec însă există şi o teamă de succes.
Dacă ai succes, cum va schimba asta lucrurile din jurul tău? Cum se va schimbă comportamentul oamenilor faţă
de ţine? Toate astea creează teama de a avea succes. Ne facem griji pentru lucruri care nici măcar nu există.
Sfatul meu pentru tine este:
SĂ NU ÎŢI MAI FIE FRICĂ! DĂ TOT CE AI MAI BUN ÎN FIECARE ZI!
Împlinirea noastră ca oameni vine exact din opusul a ceea ce ne învaţă societatea de consum.
Cumpărăm obiecte materiale ca să arătăm că avem statut social, că suntem sexy și că avem gene bune pentru
a atrage parteneri. 99% din oameni nici măcar nu îşi dau seama din ce cauză cumpără obiecte de care nu au
neapărată nevoie.
Satisfacţia şi împlinirea noastră vin din altceva.
Darurile noastre naturale, dezvoltarea abilităţilor noastre care ne fac unici în lume, sentimentul că realizăm ceva
valoros în viaţă, lagături şi prietenii puternice, relaţii care durează pentru totdeauna, forma fizică şi sănătatea, să
oferim iubire necondiţionată, să educăm copii, tineri şi chiar adulţi, să creem valoare pentru alţi oameni. Să
facem artă, să creăm, să fim tot timpul la limita superioară a dezvoltării şi evoluţiei noastre.
Te-ai născut cu tot ce ai nevoie pentru a fi o persoană extraordinară.
Eu deşi am renunat la televizor de mult, mai mă uit la sport, Animal planet şi uneori las pe canale de muzică, asta
atunci când sunt undeva unde există televizor şi nu am o modalitate mai bună de a-mi petrece timpul de relaxare.
Vreau să îmi spui într-un comentariu dacă te uiţi la televizor şi la ce anume și care crezi că sunt cele mai mari
temeri ale tale în acest moment.
Știu că nu este chiar atât de ușor să pui în aplicare tot ce am spus mai sus. Pentru a te ajuta să înțelegi cum
funcționează anumite lucruri și pentru a te ghida în călătoria ta am pentru tine cartea Personalitate Alfa –
Personalitatea alfa este omul care tinde permanent spre creştere şi evoluţie şi care mai devreme sau mai târziu
are şi sănătate, şi bani, şi iubire,şi vocaţie, şi — mai presus de toate — un spirit de învingător.
Îţi doresc putere şi curaj să devii persoană extraordinară.

CUM SĂ NE ÎNVINGEM SENTIMENTELE DE FRICĂ

Datorită fricii suntem mult mai atenţi în timpul evenimentelor care ne pot pune viaţa în pericol, de la condusul
maşinii sau traversarea străzii, până la manevrarea unor materiale sau substanţe care ne periclitează viaţa.
Uneori, frica poate fi distructivă, împiedicându-ne să ne atingem ţelurile. Din acest motiv şi judecând după
natura situaţiei în care apare sentimentul de frică, este nevoie să dezvoltăm mecanisme prin care să învingem
această stare interioară.
Din cauza fricii, este posibil să dezvoltăm obstacole mentale în situaţii care, în mod normal, nu sunt periculoase,
cum ar fi, de exemplu, vorbitul în public. Acţiunea de a ţine un discurs în faţa auditoriului se clasează pe primul
loc în topul lucrurilor de care americanilor le este frică, spune Laurie Rozakis în cartea Cum să vorbim în public.
În acest clasament, frica de moarte se clasează abia pe locul al şaselea.
Calea fricii
Frica apare la nivel mental în mod inconştient, provocând în creier un fel de reacţie în lanţ, arată How Stuff
Works. Tot procesul începe de la un anume stimul, care poate fi o insectă, un hoţ, un accident sau chiar o scenă
pe care trebuie să prezinţi un discurs în faţa auditoriului. Până la finalul „lanţului”, acest stimul ajunge să
influenţeze şi alte părţi ale corpului nostru, provocând efecte precum un ritm cardiac crescut sau o respiraţie
sacadată.
În faţa unei ameninţări, oamenii, dar şi animalele au trei modalităţi de abordare a problemei: încremeneşti, fugi,
lupţi (nu doar luptă sau fugi), scrie Joe Navarro, specialist în comunicare nonverbală, în cartea sa Secretele
comunicării nonverbale – Ghidul unui fost agent FBI pentru „citirea” rapidă a oamenilor.
Câteva metode prin care să ne învingem fricile?
Setarea mentală joacă un rol important în depăşirea fricii. Chiar dacă în unele cazuri acest sentiment este benefic,
ajutându-ne să înfruntăm situaţii periculoase şi chiar să ne salvăm viaţa, în alte situaţii frica nu face altceva decât
să creeze o barieră în faţa împlinirii tale personale şi profesionale.
Accentuarea curajului, în detrimentul sentimentului de securitate este un prim pas în această setare mentală,
arată INC. Oamenii sunt mult mai dispuşi să rămână într-o relaţie în care sunt nefericiţi ori să lucreze în
continuare în acelaşi loc, doar pentru că aceste lucruri le asigură un anume confort şi oarecare siguranţă. Nu
teama că vei rămâne fără acestea, cât nevoia de a-ţi atinge idealurile ar trebui să primeze.
Atunci când frica este înlocuită cu sentimentul de nerăbdare şi entuziasm, contribuim la micşorarea acestei stări
psihologice, arată aceeaşi sursă. Ideal este să ajungi la momentul acela în care vei privi lucrurile care îţi provoacă
sentimente de teamă ca pe nişte provocări şi vei fi entuziasmat să încerci să le dobori sau chiar să te bucuri de
experienţa pe care ţi-o oferă, în loc să fii copleşit de frică.
De asemenea, faptul că îţi confrunţi fricile şi încerci să le depăşeşti nu poate contribui decât în mod pozitiv
asupra mentalului, ajutându-te să devii mai puternic, arată Positivity Blog. Puterea, curajul şi încrederea în sine
sunt doar trei calități, enumerate de Eleanor Roosevelt, pe care le dobândim în momentul în care hotărâm să nu
ne mai ascundem de frică, ci să o înfruntăm.
Curajul nu vine singur dacă nu faci ceva în această privinţă, arată aceeaşi sursă. Un proverb suedez spune că
lucrurile mici capătă umbre mult mai mari atunci când intervin grijile. Timpul pe care îl petrecem reflectând sau
aşteptând să căpătăm curaj nu face decât să mărească teama de eşec sau să ne creeze impresia că evenimentele
care ne copleşesc de frică s-ar putea încheia tragic. Nu în ultimul rând, fiecare frică depăşită ne creşte încrederea
în sine şi doza de curaj pe care o avem.
Oricât de dificil ar fi momentul cu care te confrunţi şi oricât de mare ar fi frica ce a pus stăpânire peste gândurile
tale, nu renunţa să lupţi pentru a-ţi atinge idealurile. Frica nu trebuie să devină un obstacol în a face faţă unei
situaţii sau în a înfrunta un eveniment negativ sau problematic. Sigur, trebuie să faci diferenţa între o situaţie care
îţi pune cu adevărat viaţa ta sau a celorlalţi în pericol şi o ipostază în care, prin curaj, îţi poţi duce planurile la
bun sfârşit.
Nu în ultimul rând, nu uita de puterea rugăciunii, care poate despica marea în două şi poate muta munţii din loc.
În Epistola a doua a lui Pavel către Timotei, la capitolul 1, versetul 7, apostolul scria că „Dumnezeu nu ne-a dat
un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă„. Iar în Întâia Epistolă Sobornicească a lui Petru, la
capitolul 5, versetul 7, Petru îi sfătuia pe credincioşi: „aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El
însuşi îngrijeşte de voi„. În faţa celor mai mari provocări şi sentimente de frică, rugăciunea, credinţa şi
confesarea către divinitate a celor mai ascunse gânduri care te macină şi care îţi provoacă temeri te pot ajuta să
îţi recapeţi puterile şi încrederea în sine pentru a depăşi momentele de cumpănă în care te afli.

LECTIA FRICII
”De ce să nu sesizăm ocaziile care ne sunt oferite, de ce să nu ne înfruntăm angoasele noastre? De ce să nu
mergem înainte, să realizăm visele noastre, să urmăm dorinţele noastre? […]
Dacă ne-am comporta astfel am trăi într-o lume fără frică. Poate că este greu de crezut, dar viaţa oferă mult mai
multe posibilităţi decât am crede atunci când ne eliberăm de frica noastră.
Există o lume nouă în noi, şi în exteriorul nostru, o lume fără frică care nu cere decât să fie descoperită.
Frica este un semnal de alarmă indispensabil. Când traversăm un cartier periculos, seara, ea ne pune în gardă
contra unui risc de agresiune real. În situaţiile potenţial periculoase, teama este un semn de sănătate. Ea ne
protejează. Fără ea nu am supravieţui pentru mult timp.
Dar este la fel de frecvent să încercăm acest sentiment şi în timp ce nici un pericol nu ne ameninţă. Acest gen de
frică este artificială. Această percepţie poate părea reală, dar nu este bazată pe o realitate. Cu toate acestea,
această angoasă ne împiedică să dormim noaptea, sau pur şi simplu să dormim.
Aparent, ea nu are nici o raţiune de a fi, dar este nemiloasă: ne paralizează şi ne slăbeşte dacă o lăsăm să
acţioneze. Am putea califica acest gen de frică drept „falsă mărturie care are toate aparenţele de realitate”. Ea îşi
află originea în trecut şi declanşează teama de viitor.
Aceste panici, inventate, au totuşi o raţiune de a fi: ele ne dau ocazia de a iubi. Ele sunt „purtătorul de cuvânt” al
sufletului nostru care reclamă cu insistenţă să creştem şi să ne vindecăm.
Ele ne dau ocazia de a ne modifica comportamentele, de a prefera iubirea în locul fricii, realitatea în locul
iluziilor, prezentul în locul trecutului. Este vorba, bineînţeles, şi pentru tot restul capitolului, de aceste frici
inventate care ne fac existenţa atât de dificilă.
Surmontaţi fricile voastre, profitaţi de toate oportunităţile care vi se oferă, şi veţi putea atunci să duceţi existenţa
la care aţi visat, fără obstacole, eliberată de orice judecată, de orice teamă de opinia altuia.

Majoritatea evenimentelor vieţii survin pe neaşteptate. Frica nu opreşte moartea, ea este un obstacol în calea
vieţii. Chiar dacă este dificil de recunoscut, noi consacrăm o mare parte din existenţa noastră în gestionarea
angoaselor noastre şi a efectelor acestora. Frica este o umbră care blochează totul: viaţa noastră amoroasă,
sentimentele adevărate, fericirea noastră, fiinţa noastră profundă.
Un copil, crescut într-o familie adoptivă, era victimă a maltratării. Serviciile sociale l-au anunţat că el va merge
în curând într-o casă magnifică unde noii lui părinţi îl aşteptau, plini de afecţiune. Va avea propria lui cameră şi
chiar un televizor. Cu toate acestea, aflând noutatea, copilul a început să plângă, pradă unei obsesii
incontrolabile. El se obişnuise cu situaţia lui. Oricât de dureroasă era, situaţia i-a devenit familiară. Noua casă, pe
de altă parte, era plină de pericole necunoscute. Trăise în nelinişte de atâta timp încât nu mai putea concepe viaţa
fără aceasta.
Noi toţi suntem asemenea acestui copil. Crescuţi în angoasă, nu ne imaginăm decât un viitor marcat de teamă.
Societatea noastră trăieşte din frică. Priviţi titlurile informaţiilor de seară de la televizor: „Elementele pe care le
consumaţi sunt periculoase!”, „Îmbrăcămintea copilului vostru prezintă riscuri pentru sănătatea lui!”, „Vacanţele
ar putea să vă fie fatale în acest an – un reportaj special la jurnalul de la orele 20!”
Cu toate acestea, dintre evenimentele de care ne temem, câte oare se vor produce în realitate? Adevărul este că
corelaţia dintre ceea ce ne temem şi ceea ce ni se întâmplă efectiv este foarte slabă. Realitatea este că alimentaţia
noastră este în general sănătoasă, că îmbrăcămintea copiilor noştri nu va lua în mod subit foc, şi că vacanţele
noastre vor fi în general foarte agreabile.
Cu toate acestea, existenţa noastră este în general guvernată de frică. Companiile de asigurări mizează pe faptul
că majoritatea evenimentelor de care ne temem nu se întâmplă niciodată. Cu acest joc, ele câştigă în fiecare an
milioane de dolari. Nu este vorba de a renunţa la asigurări. Problema este următoarea: există mari şanse să
petreceţi momente minunate practicând sportul vostru favorit.
Aveţi probabilităţi bune de a supravieţui în lumea afacerilor, şi chiar de a prospera, în pofida tuturor riscurilor şi
a erorilor. Este foarte probabil să întâlniţi oameni simpatici în cursul seratelor fermecătoare. Cu toate acestea,
majoritatea oamenilor trăiesc ca şi cum jocurile ar fi făcute dinainte contra lor.
Una dintre cele mai mari provocări căreia trebuie să-i facem faţă este de a încerca să surmontăm aceste temeri.
Viaţa ne oferă nenumărate oportunităţi, şi nouă ne revine să beneficiem de un număr cât mai mare dintre ele.
Frica poate adopta mai multe forme: frica de a lua cuvântul în public, de a merge la o întâlnire amoroasă, de
singurătate etc.
De multe ori este mai uşor să renunţi decât să-ţi asumi riscul de a fi respins.
De fapt, temerile noastre sunt dificil de blocat pentru că sunt dispuse în straturi succesive. Trebuie să le
„decojim” una câte una pentru a atinge frica fundamentală care le susţine pe toate celelalte. Este vorba în general
de frica de moarte.
Să presupunem că suntem extrem de neliniştiţi din cauza unui proiect profesional. „Decojiţi” această angoasă şi,
dedesubt, veţi găsi frica de a face greşit. Dedesubt veţi descoperi alte straturi: teama de a nu obţine mărirea
aşteptată, de a pierde slujba şi, la urma urmei, de a nu supravieţui, care este esenţialmente frica de moarte şi care
susţine multe îngrijorări legate de locul de muncă şi de bani.
Să analizăm acum frica de a invita pe cineva să iasă. Această teamă este susţinută de cea a respingerii, ea însăşi
susţinută de teama de a te afla singur în viaţa. La un nivel şi mai inferior se află ideea fixă de a fi respingător.
Fără iubire, cum am putea supravieţui? În acest gen de situaţii, angoasa fundamentală este aceea de a nu fi la
înălţime. Pentru ce unii rămân la distanţă de serate? Pentru că ei cred că persoana lor nu interesează pe nimeni.
Ceilalţi sunt fermecători, frumoşi, gentili, pasionanţi dar nu ei.
În realitate, toate acestea nu sunt decât o expresie a fricii de moarte, despre care putem spune că este
răspunzătoare în mare parte de nefericirea noastră. Fără să ne dăm seama teama noastră îi afectează pe cei
apropiaţi. Din cauza ei noi rămânem în urmă în viaţa noastră personală şi profesională.
Cum orice angoasă se înrădăcinează în frica de moarte, este necesar să învăţăm să ne eliberăm de ea pentru a fi
în măsură să le înfruntăm mai uşor pe toate celelalte.
Bolnavii în faza terminală, care sunt cei mai vizaţi de această frică fundamentală, descoperă că ea nu îi
zdrobeşte, că nu mai are putere asupra lor. Ei au învăţat că era vorba acolo de un lucru fără importanţă. Dar,
pentru toţi ceilalţi, ea rămâne foarte reală.
Dacă aţi putea să eliminaţi toate temerile voastre printr-o atingere de baghetă magică, ce ar schimba aceasta
pentru voi? Gândiţi-vă. Dacă nimic nu s-ar mai opune viselor voastre, existenţa voastră ar fi probabil foarte
diferită.
Este exact ceea ce au descoperit muribunzii. Apropierea morţii ne confruntă cu neliniştile noastre cele mai mari.
Ele ne ajută să înţelegem că o viaţă diferită este posibilă şi, prin urmare, că fricile noastre nu mai raţiune de a fi.
Din nefericire, când iau cunoştinţa de aceasta, majoritatea oamenilor sunt prea bolnavi sau în vârstă pentru a
începe o nouă viaţă. Ei se scufundă în boală şi bătrâneţe fără să fi putut vreodată să-şi trăiască pasiunile secrete,
fără să-şi fi găsit slujba care să le convină, şi fără să-şi fi realizat visele.
Cei care au putut să le concretizeze nu se vor sustrage nici vârstei şi nici bolii, dar cel puţin nu vor fi copleşiţi de
regrete. Nimeni nu doreşte să plece fără să fi profitat de viaţa lui. În aceste condiţii, lecţia este clară: trebuie să
depăşim fricile noastre cât încă avem timp să realizăm visele noastre.
Pentru a atinge acest scop, ar trebui să reflectăm în profunzime asupra vieţii noastre afective şi să mergem spre
iubire.
Fericirea, angoasa, bucuria, amărăciunea: dispunem de un vocabular întins pentru a descrie multele emoţii care
ne afectează de-a lungul existenţei.
Cu toate acestea, în inima fiinţei noastre, nu există decât două sentimente fundamentale: iubirea şi frica. Tot ceea
ce este pozitiv provine din iubire, în timp ce tot ceea ce este negativ este rodul fricii. Iubirea generează fericirea,
satisfacţia, pacea şi bucuria. Din frică vin mânia, ura, angoasa şi culpabilitatea.
Dacă este adevărat că nu există decât două emoţii fundamentale – iubirea şi frica – ar fi mai adecvat să spunem
că nu există decât iubirea sau frica, pentru că nu le putem trăi pe amândouă în acelaşi timp. Ele sunt opuse.
Când ne este frică, nu putem să iubim, şi invers. Puteţi să vă amintiţi de un timp în care aţi trăit aceste două
senzaţii în acelaşi timp? Este imposibil.
Trebuie să alegem între cele două, pentru că nu există neutralitate posibilă în materie. Dacă nu adoptaţi cu
hotărâre calea iubirii, veţi fi victima fricii sau a unei din componentele ei. În toate circumstanţele noi trebuie să
optăm între aceste două emoţii, mai ales în situaţiile dificile.
A prefera iubirea nu vă debarasează de fricile voastre. Din contră, veţi fi subiectul a numeroase temeri, pentru ca
să le puteţi surmonta. Este un proces în perpetuă evoluţie.
Trebuie deci să ne angajăm în continuu pe calea iubirii pentru a ne hrăni spiritul şi a elimina angoasa, tot aşa cum
mâncăm pentru a ne alimenta corpul şi a elibera foamea.

Fricile artificiale privesc fie trecutul, fie viitorul. Prezentul este singura realitate, şi iubirea singura emoţie
veritabilă care se exprimă aici şi acum.
Frica este întotdeauna fondată pe un eveniment trecut şi provoacă în noi temeri privind viitorul. În aceste
condiţii, a trăi în prezent, înseamnă a trăi în iubire, şi nu în angoasă.
A trăi în iubire este deci obiectivul nostru. Pentru a-l atinge, trebuie să învăţăm să ne iubim pe noi înşine.”

DESPRE FRICA
Ce este frica?
Frica este o emotie adesea inconstienta – de cele mai multe ori ne dam seama cat de frica ne este dupa ce a trecut
evenimentul cu pricina.
Frica are o expresie faciala specifica, la fel ca toate emotiile fundamentale – ochii si gura se deschid larg iar
sprancenele se inalta.

- Frica este emotia specifica primejdiei sau a perceptiei primejdiei;

- Frica este o emotie cu un mare impact psihologic: se accelereaza bataile inimii si ritmul respiratiei, muschii se
contracta si mainile tremura si sunt reci, pielea se face ca de gaina. Toate aceste manifestari sunt legate de
activitatea sistemului nervos simpatic si de doi neurotransmitatori, adrenalina si nonadrenalina, care actioneaza
asupra intregului organism in prezenta fricii. Aceste reactii subliniaza functia spaimei – ne ajuta sa evitam sau sa
limitam pagubele.;
- Frica ne pregateste pentru o actiune fizica - mai ales fuga. Comportamentele pe care ni le inspira frica pot fi
diferite, uneori iti poate da curaj, alteori te poate impietri.
Cuprins articol
1. Ce este frica?
2. Diferentele intre frica si anxietate
3. Cum sa ne controlam temerile
4. Facilitati de tratament
5. Articole similare
Diferentele intre frica si anxietate
Sus
Frica este o reactie la o primejdie reala pe cand anxietatea reprezinta anticiparea unei primejdii iminente sau
presupuse. Frica are o manifestare de scurta durata pe cand anxietatea poate deveni cronica. Frica are la baza un
motiv real, stiu de ce anume mi-e frica dar anxietatatea nu are un motiv precis.

Frica are manifestari fizice predominante pe cand anxietatea are manifestari de natura psihologica – griji,
neliniste. Frica poate sa conduca la fobie – frica incontrolabila in diverse situatii iar anxietatea poate sa conduca
la anxietatea generalizata – griji incontrolabile in viata de zi cu zi.

Exista categorii de temeri care pot fi catalogate drept universale, ele regasindu-se in toate epocile si la toate
culturile, la majoritatea indivizilor.
Principalele temeri la adulti sunt, in ordinea prezentata:
- frica de animale (insecte, soareci, serpi);
- frica de inaltimi (balcoane, parapete, schele, drum in panta);
- frica de sange (infectii, recoltari, vederea sangelui);
- frica de spatii inchise (lift, camere mici incuiate cu cheie, camere fara ferestre);
- frica de apa (scufundarea capului sub apa, inotat in apa adanca);
- frica de furtuni (tunete, fulgere).

Frica este, fara indoiala, una dintre emotiile foarte studiata de catre oamenii de stiinta.

Neuro-biologii au demonstrat ca lobul temporal este centrul de coordonare fundamental pentru reactiile de
teama. Astfel, facand experimente si inlaturand lobii temporali la maimute, se observa, alaturi de alte simptome,
o disparitie aproape completa a reactiilor de frica. Acesta lipsa de reactie de frica se observa si la oamenii care au
lobii temporali afectati din cauza unor boli.

Explorand mai profund, cercetatorii au localizat zona implicata in aceste tulburari: nucleul amigdalian, care se
gaseste in interiorul lobului temporal. Extirparea acestei zone la animale, face sa dispara reactiile de frica
normale iar excitarea acestei regiuni la animale provoaca reactii de teama exagerata. De aici, cercetatorii au tras
concluzia ca persoanele extrem de vulnerabile la teama au un nucleu amigdalian mult mai usor de excitat.

Si totusi: “De unde ne vin temerile?”

Unele temeri pot fi invatate ca urmare a unor traumatisme sau stangacii care tin de procesul educativ. Dar nu este
general valabil pentru toate temerile, iar unele temeri pot fi mai usor de dobandit decat altele. Este adevarat, se
pare, ca exista temperamente predispuse la a simti frica.

Temperamentele mai vulnerabile in fata fricii sunt corelate cu o hiperactivitate a nucleului amigdalian cerebral si
cu diverse manifestari biologice – un ritm cardiac ridicat in stare de repaus si prea putin variabil in functie de
circumstante. Copiii hipersensibli in primii trei ani de viata, devin mai adesea adulti anxiosi.

Frica poate fi invatata prin experienta directa in trei feluri:

- experienta traumatizanta unica (accidentul de masina);
- micile experiente stresante repetate (mai multe zboruri cu avionul ceva mai agitate fara sa se fi petrecut o
catastrofa);
- efectul retroactiv (dupa consumarea unui eveniment oarecare ati scapat desi nu ati avut impresia ca va paste un
pericol).

Copiii invata frica de la adult, mai ales daca acesta este apropiat lui si il vede ca se sperie in mod sistematic de
ceva anume. O parte din temeri sunt innascute, iar psihologii evolutionisti au emis ipoteza unei influente a
selectiei naturale asupra existentei si persistentei temerilor. Este adevarat ca cele mai multe temeri au ca obiect
lucrurile sau situatiile care reprezentau un pericol pentru stramosii nostri: animalele, intunericul, inaltimea, apa.
Cum sa ne controlam temerile
1. Acceptati-va teama
Nu va fie rusine ca resimtiti teama, pana la urma teama in limite normala este un semnal de alarma fata de
existenta unui pericol
Nu incercati sa o suprimati total ci mai degraba incercati sa o modulati, sa-i reduceti intensitatea pana devine
compatibila cu o viata normala si autonoma.

2. Dezvoltati-va mijloacele de a controla frica

Sentimentul de teama este deseori asociat cu un sentiment de lipsa de control a situatiei. De aceea pentru a creste
controlul pe care-l exercitam asupra a ceea ce ne produce teama, un mijloc excelent este de a va informa.
Un alt mijloc de a va controla frica este sa invatati o metoda de relaxare pe care sa o folositi atunci cand simtiti
ca va este teama.
Si binenteles nu trebuie sa uitam de faptul ca puteti adopta o atitudine activa fata de frica, acesta fiind unul dintre
cele mai eficiente remedii.
3. Infruntati-va frica
Modalitatea de a infrunta trebuie sa tina seama de patru reguli:
1. Confruntarea trebuie sa se faca sub controul dvs. Confruntarea este indicata numai daca doriti acest lucru sau
daca trebuie sa va depasiti teama;
2. Infruntati-va progresiv temerile, incepand cu aspectele mai putin importante. Daca va este frica de animale,
veti privi mai intai doar fotografii, apoi filme, apoi veti face vizite la crescatorii, etc.
3. Confruntarea trebuie sa fie de durata: trebuie sa acceptati situatia angoasanta suficient de mult ca spaima dvs.
Sa se reduca la jumatate;
4. Confruntati-va regulat cu situatiile care va PROVOACA teama.

4. Priviti frica in fata

Multe lucrari au demonstrat ca avem tendinta sa intoarcem spatele tuturor acelor ganduri nelinistitoare. Cel mai
bine este sa reflectati atent si sa va intrebati daca ati ajuns cu adevarat la capatul spaimelor daca ati derulat
intregul scenariu catastrofa. Intrebati-va care sunt riscurile reale.

FRICA NU ÎNSEAMNĂ SĂ TE OPREȘTI, CI SĂ MERGI MAI DEPARTE –

AFLĂ CUM POȚI FACE ASTA
Despre frică s-a vorbit mult în domeniile de specialitate și încă se mai vorbește. Cu toate acestea, cei mai mulți
oameni trăiesc paralizați de diverse frici și sunt departe de a înțelege și învinge acest „dușman invizibil”.
Toți vrem să părem curajoși sau siguri pe noi când în sinea noastră tremurăm de frică.
“Curajul nu înseamnă absența fricii, ci încrederea că există ceva mai important decât frica”. ~Ambrose
Redmoon
Tuturor ne este frică in diverse momente ale vieții. Și este perfect normal. Dacă nu ne-ar fi frică n-am fi oameni.
Dacă nu ne-am teme n-am avea ce să depășim și implicit n-am avea cum să evoluăm. Frica indică o bornă în
drumul dezvoltării noastre pentru că apare tocmai acolo unde noi avem de învățat.
Nu vorbesc aici despre fricile primare de supraviețuire sau subzistență, al căror rol este tocmai cel de „luptă sau
fugi”. În astfel de situații, creierul nostru primar, cel reptilian, își face foarte bine treaba fără ca noi să gândim
care este decizia cea mai bună.
Cu toate informațiile negative care ne bombardează și încearcă să ne convingă de faptul că suntem în pericol, în
lumea în care trăim suntem însă tot mai puțin amenințați din punct de vedere al supraviețuirii. Nu mai trebuie să
ne luptăm cu bâta sau toporul pentru a obține mâncarea, pentru a ne apăra familiile sau pentru a ne
reproduce. Amenințarea reală provine din faptul că rămânem blocați în situații de viață ce ar putea fi
depășite mult mai ușor decât ne-am putea imagina. Stresul zilnic ne face să exagerăm inconștient aparentele
obstacole. De aici apar fricile care duc la blocaje în toate domeniile vieții noastre: relații, finanțe, sănătate.
Frica stă la baza pasivității și sentimentului de neajutorare, iar până la încredere și stimă de sine scăzută mai e
doar un pas.
Vedem în jurul nostru oameni care fac tocmai acele lucruri care pe noi ne-ar speria de moarte și ne întrebăm de
ce ei pot. Asta este suficient pentru a ne condamna singuri și a ne retrage și mai mult în interior, crezând că noi
nu suntem în stare.
Așadar, de unde vine frica?
Un studiu condus de Universitatea Michigan a scos la iveală faptul că:
- 60% din fricile noastre nu au niciun fel de justificare și nu vor trece niciodată de la sine;
- 20% din frici se referă la trecut, care oricum nu mai poate fi schimbat;
- 10% din frici se bazează pe lucruri nesemnificative, care nu produc nicio diferență în viețile noastre;
- din procentul de 10% rămas, doar 4-5% din frici pot fi considerate justificabile.
Asta demonstrează că 95% din timpul și energia noastră sunt irosite din cauza fricilor nefondate.
Orison Swett Marden, scriitor american si totodată doctor, susținea că frica nu este reală, ci este un produs al
imaginației noastre. Majoritatea fricilor cu care ne confruntăm nu au fundamente reale.
Frica nu este însă întotdeauna produsul imaginației. Ea poate fi creată și indusă asupra noastră de către altcineva
prin cuvinte, imagini sau sunete. Fixându-se în inconștientul nostru, un astfel de gând pornește într-o cursă
nebună pentru a pune procesul în funcțiune. Fie că este vorba de mass-media, religie, sistem de învățământ sau
altă autoritate, părinți sau anturaj, se profită de naivitatea noastră pentru a fi alimentați cu temeri sau frică.
Important este ca tu să înțelegi ce susține frica. Dr. Susan Jeffers afirmă în cartea ei „Feel the fear and do it
anyway” (Simte frica și fă-o oricum) că la baza fiecărei frici este frica că nu te vei descurca sau nu vei putea
face față indiferent de ce ți-ar putea aduce viața în cale.Aceasta este frica supremă. Ea este rădăcina pentru
toate celelalte tipuri de frică:
- frica de lucruri care pot avea loc: boală, accidente, moarte, bătrânețe, singurătate, pierderea slujbei;
- frica de lucruri pe care ai vrea să le faci: vorbit în public, condus, practicat diverse sporturi, slăbit, socializat
în cadrul unei petreceri, ruperea unei relații nesănătoase;
- frica de lucruri ce țin de felul în care ne percepem pe noi înșine în fața lumii: frica de eșec, de succes, de
ignorare, de respingere, de nesiguranță, de dezaprobare.
Eu am făcut o listă cu toate fricile mele. Fă și tu o astfel de listă. Trece tot ce-ți vine în minte, oricât de
nesemnificativ ar părea și apoi reformulează în termen de „nu mă pot descurca ” sau “nu pot face față”. De
exemplu: „nu mă pot descurca în fața unui public numeros”, „nu mă pot descurca cu mașina într-un trafic
infernal”, „nu pot face față unei dezamăgiri în dragoste”, „nu pot face față unui eșec”. Vei vedea că ceea ce
lipsește este încrederea că poți face față situațiilor care îți pot apărea în cale. Sursa fricilor tale nu este în
exteriorul, ci în interiorul tău. Iar singurul lucru de care ar trebui să te temi este propria ta persoană.
La ce duce sentimentul de frică sau teamă?
- frica ucide inițiativa, încrederea și provoacă nehotărârea;
- frica ne face șovăitori, ne ia energia necesară pentru a întreprinde acțiunile și ne umple de îndoială;
- frica este direct proporțională cu sentimenul nostru de slăbiciune și cu incapacitatea de a ne apăra în fața cauzei
care le-a provocat;
- frica ne deprimă pentru că face ravagii groaznice în imaginația noastră, pe care o umple cu tot felul de scene
sumbre;
- frica modifică circulația sângelui și poate otrăvi organismul încetul cu încetul.
Cum depășești frica
Ai trei opțiuni atunci când ți-e frică:
1. să încerci s-o eviți – asta înseamnă să fugi de ea, să te muți de fiecare dată când apar persoane, locuri sau
situații care provoacă frică;
2. să speri ca o să dispară de la sine – partea proastră este că deși aparent dispare, apare mai târziu și într-o
formă care pare și mai înfricoșătoare;
3. s-o înfrunți și să o spulberi din calea ta.
Este păcat că cei mai mulți preferă primele două opțiuni, dar avem noroc însă că există a treia opțiune.
„Nu-ți fie frică de umbre. Înseamnă pur și simplu că o lumină strălucește pe undeva pe aproape”. ~Ruth
E. Renkel
Zilele trecute au dat peste prima listă a fricilor mele scrisă acum un an și jumătate. Am zâmbit în timp ce citeam
pentru că cele mai mari frici de acum un an zile păreau copilărești. Cu excepția uneia la care încă mai lucrez, dar
care nu mai reprezintă demult o frică, toate celelalte au fost depășite. Au apărut altele, care la rândul lor au
trecut, precum și unele care par de nedepășit, dar spre care mă îndrept cu pași repezi. Recunosc că atunci când nu
tremur la propriu,o fac la figurat, însă știu că dacă nu merg mai departe nu o va face nimeni în locul meu. Iar eu
voi rămâne privind din urmă la cei care pot când eu sunt prea ocupată să conturez scenarii negative.
Se spune că dacă ne-am educa în sensul conștientizării fricii, aceasta și-ar pierde toată puterea asupra
noastră. Dacă am putea să înțelegem că nimeni în afară de noi nu poate să ne facă rău nu ne-am mai teme
de nimic.
Ceea ce fac oamenii pe care îi admirăm nu este nativ, deși poate părea așa. Aceia sunt oameni care par să aibă în
sânge dorința de a merge mai departe indiferent de fricile lor. Sunt oameni care s-au educat ca atunci când simt
frica să meargă mai departe. Sunt oameni care au înțeles că asta este singura cale dacă vor să progreseze.
Nu reinventez roata și nici nu-ți spun nimic nou sub soare. Știi că ai capacitatea de a face și tu acest lucru. Poți
găsi în foarte multe locuri soluția pentru a depăși orice frică posibilă și aceea este ACȚIUNEA. Da, sună bine
atunci când citești pe ecranul unui calculator, dar ce te-ar putea determina să acționezi și să faci tocmai acel lucru
de care vrei să fugi cât mai departe?
Privind retrospectiv îmi dau seama că cel mai repede mi-am depășit fricile (fie că a fost vorba de învățat un sport
nou, condus mașina, vorbit în public) abia după ce le-am acceptat și m-am pus în situația în care n-am mai putut
da înapoi.
Când suntem mici nu conștientizăm că depășim temeri împinși de la spate de către părinți, rude sau
anturaj. Suntem puși în situații pe care le confruntăm pentru că facem parte dintr-un grup (părinții ne duc într-
un colectiv nou în prima zi de școală, prietenii merg la petreceri unde ajungem să socializăm). Însă pe măsură ce
înaintăm în vârstă tocmai aceste grupuri din jurul nostru ne amplifică temerile prin presiunea pe care o
pun asupra noastră: ne fac să credem că nu ne putem ridica la așteptările lor, subliniază riscurile posibile dar
nematerializate încă, ne vor la fel ca ei pentru a nu ne pierde.

Ne trezim mai repede decât ne-am imaginat la momentul în care suntem capabili să decidem pentru noi,
iar singura strategie care funcționează este aceea de a-ți înfrunta frica. Urmărește 6 pași pe care i-am extras
din experiența mea:
1. în cazul în care frica ta se încadrează în cele 4-5 procente de temeri care se justifică,acceptă că există în loc
să o ignori - este decisiv să accepți teama ca pe un preț al progresului;
2. educă-te spunându-ți permanent că te vei descurca indiferent de ce se va întâmpla - încrederea în
capacitatea ta de a face față se dobândește în timp, nu peste noapte. La început te vei simți ridicol, însă e perfect
normal. Poți analiza orice persoană care a realizat ceva valoros și vei vedea că a simțit frică, dar cu toate astea a
continuat drumul;
3. alimentează-ți încrederea – găsește motivația interioară sau inspirația pentru a merge acolo unde îți este
teamă. Găsește dorința care poate transforma scânteia într-o flacără. Compară ceea ce ai putea câștiga dacă
depășești temerea cu ceea ce poți câștiga dacă continui să o eviți. Poți alege emoția pe care o vei alimenta, însă
dacă încurajezi teama te vei trezi tot timpul mergând înapoi;
4. cel mai important din punctul meu de vedere este să te pui în situația în care să nu mai poți da înapoi –
înscrie-te la facultatea respectivă, la cursul acela pe care ai vrut să-l faci, anunță evenimentul pe care vrei să-l ții,
important este să știe cât mai multă lume de ceea ce vrei să faci în așa fel încât să n-ai de ales și să intri în joc;
5. concentrează-te pe ceea ce poți controla – odată ce ți-ai asumat angajamentul să mergi înainte cu tot cu frica
în sân, vor apărea persoane, gânduri proprii sau scenarii care să te tragă înapoi. Majoritatea temerilor țin de
lucruri pe care nu le poți controla. Ține minte că tu dețiicontrolul propriilor atitudini. Ceea ce se întâmplă în
interiorul tău este mult mai important decât ce se întâmplă în exterior.
Enumeră lucrurile pe care le poți controla în legătura cu frica ta, dar și pe cele pe care nu le poți controla.
Muncește mult pentru cele care stau în puterea ta. Vei vedea că vei simți puterea din nou în mâinile tale și
treptat nu te vei mai concentra pe ce nu poți controla;
6. marchează reușitele – de fiecare dată când vei înfrunta o frică, vei putea trece la un nivel superior. În timp vei
căpăta obiceiul de a învinge fricile în loc să le lași să te oprească. Micile victorii vor pregăti terenul pentru
cele mari. Pentru că știi si tu, a obține lucruri nu îți va aduce fericirea, dar progresul da. Nimic nu se compară cu
satifacția că ai făcut ceva ce altădată n-ai fi îndrăznit.
Așadar, încrederea în tine și acțiunea stau la baza învingerii tuturor fricilor tale.
Când vei înlocui gândirea de tip „frica înseamnă că trebuie să mă opresc” cu “frica înseamnă să merg mai
departe” vei fi deja pe drumul cel bun.
Tot ce vreau acum este să alegi acea temere care stă în fața a ceea ce-ți dorești și să faci acel prim pas către
ea. Pune-te în fața ei și elimină orice cale prin care să poți da înapoi.Anunță-ți familia, prietenii, cunoscuții de
ceea ce vrei să faci.

FRICA DE FRICA
Cel mai frecvent, anxietatea şi frica apar în situații de pericol și amenințare. De multe ori, chiar în lipsa unei
primejdii, teama reuşeşte să capete diverse forme, de natură diferită: frica de moarte, frica de animale sau
insecte, frica de boli, frica de hoţi, frica de accident etc.

Pentru a ne depăşi teama avem nevoie să învăţăm cum să ne raportăm la sentimentele de frică în aşa fel încât să
ne schimbăm viața, lăsând cât mai puţin loc anxietăţii.

Cei care au experimentat în viaţa lor măcar un atac de panică ştiu cât de neplăcut poate fi acest episod în care
apare mai ales teama de moarte. Pe lângă frica paralizantă de sfârşit şi teama că sănătatea ne va fi distrusă, mai
poate apărea teama de câini sau de multe alte lucruri.
Temerile pot dispărea complet dacă vom munci noi cu noi pentru a le controla sau dacă vom dori să învăţăm cum
putem trăi cu ele. De unde vine teama? S-a constatat, încă din cele mai vechi timpuri, că mecanismul de apariție
a fricii este protecţia. Acest mecanism ne-a protejat, întotdeuna, de pericol. Multor oameni le este instinctiv frică
de șerpi, deoarece au moștenit de la strămoși acest mecanism de protecţie. Supravieţuirea noastră ca specie se
datorează acestei emoţii, frica. Din vechime, cei care se temeau de şerpi și, în consecință, îi evitau, aveau mai
multe şanse să nu moară de la muşcătura otrăvitoare, decât cei care arătau curaj faţă de aceste târâtoare. Frica ne-
a ajutat să supraviețuim iar acest mecanism de protecţie îl transmitem şi noi, la urmaşi.

Atunci când creierul simte pericolul, frica este cea care ne face să simţim dorința arzătoare de a scăpa din situaţia
sau locul periculos. Mulți oameni se tem de înălțimi. Dar nu putem fi conștienți de acest lucru decât atunci când
îl experimentăm. Dacă ne urcăm la o înălţime mare, creierul nostru, simţind pericolul, va declanşa alarma iar noi
vom dori cu ardoare să părăsim acel loc.

Frica nu numai că ne ajută să ne protejăm de pericol, în timpul producerii acestuia, ci este şi cea care ne ajută să
evităm chiar riscuri potențiale, ori de câte ori este posibil.

Oricine are frică de înălțimi nu se va putea urca pe un acoperiș fără să nu îşi amintească emoțiile neplăcute şi
puternice sau ceea ce a mai simțit atunci când a fost ultima dată acolo. Teama de moarte care apare în astfel de
cazuri este aceea care ne poate salva viaţa, evitând riscul de a cădea.

Frica este deci răspunsul organismului la amenințarea că se poate pierde ceva valoros, poate chiar viața.

În zilele noastre, mediul în care trăim s-a schimbat fundamental faţă de mediul în care au locuit strămoșii noștri.
Astăzi, frica nu mai este în concordanță cu supraviețuirea noastră. Din păcate, oamenii de astăzi au o mulțime de
temeri sociale care îi împiedică să-şi atingă scopurile. Adesea, ei se tem de lucruri care nu reprezintă un pericol
real sau a căror amenințare este neglijabilă.
Probabilitatea de a muri în urma prăbușirii unui avion de pasageri este de unu la opt milioane. Cu toate acestea, o
mulțime de oameni se tem să călătorească cu avionul.

Multe temeri, de altfel destul de obișnuite, pot ajunge să ia forme necontrolate. Astfel, o preocupare naturală
pentru siguranța copiilor se poate transforma în paranoia acută. Teama de a-şi pierde viața sau de a se răni se
poate transforma în manie sau obsesie. Există oameni care petrec o mulțime de timp în singurătate, încercând să
se protejeze de presupusele pericolele care pândesc în stradă.

Este important să înțelegem care este baza fricii. De foarte multe ori motivul acesteia este lipsa de încredere și
incertitudinea viitorului. Oamenii se tem să acționeze pentru că, sau se tem de consecințele acțiunilor lor, sau se
tem să facă ceva rău. Se comportă astfel ca orice copil care a fost pedepsit sau acuzat pentru fapte greșite și, prin
urmare, oamenii se lipsesc de dreptul de a face o greșeală. V-aţi gândit ce pericol reprezintă o acțiunea greșită?
Un eşec ce poate însemna? Este atât de dificil să te ridici și să mergi mai departe?! Dacă ne uităm la biografiile
oamenilor de succes vedem că aproape toţi au căzut, de mai multe ori.

O metodă eficientă de a scăpa de temeri este să încetaţi să vă mai fie frică de frică. Cu frica trebuie să luptăm cu
propria ei armă. Pentru a învinge frica trebuie să facem ceea ce ne face să ne temem cel mai mult. O altă metodă
de a depăși acest obstacol nu există. Dacă vrei să înveți cum să înoţi trebuie să sari în apă. Deci, pentru a învinge
teama trebuie să reţinem aceste două propoziții:

Fă ceea ce te temi să faci. Fă acest lucru cât mai mult și mai des posibil.

Cu frica trebuie să luptăm. Ea ne trage în jos și ne absoarbe energia. Dar, o teamă pe care o controlăm adaugă
energie și inspiră încredere. Apoi încrederea va crește cu fiecare zi ce trece, pentru că fiecare pas va fi mai ușor și
mai simplu. Trebuie doar să învăţăm să ne depășim teama. Pentru asta, în fiecare zi, încercați să faceți ceea ce vă
este frică. Să fie o acțiune foarte simplă. Dacă vă sperie să vorbiţi cu un străin, începeţi să vă adresaţi mai întâi
unui vecin. Încercaţi apoi să lărgiţi cercul persoanelor.
Ce fel de reacție are o persoană încercată de un sentiment de teamă? Mai întâi există dorința de a elimina
obiectul fricii. În cazul în care o persoană are frică de șerpi, va fugi când va vedea un şarpe iar reticența (sau
frica de a nu repeta apariţia acestui sentiment) îl va face să evite șerpii pe cât posibil şi să nu-şi construiască
locuința în apropierea lor. Aceste două reacții sugerează cât de mult ne bazăm pe instinctele noastre.

Un om care se teme de moartea cauzată de un accident de avion, va evita instinctiv avioanele. Dar dacă el trebuie
brusc să zboare undeva, va încerca să facă tot ceea ce poate pentru a nu simţi frica. De exemplu va consuma
alcool sau va bea sedative care să-l calmeze. Aceste acţiuni demonstrează ce poate face cineva căruia îi este frică
de frică. Dar, un astfel de comportament nu are de cele mai multe ori nici un sens. După luptăm cu teama ducem
o luptă şi cu instinctele. Și dacă vrem să câștige instinctele, nu ar trebui să urmăm logica lor, care este cea
indicată în paragrafele de mai sus.

Desigur, în timpul unui atac de frică, comportamentul cel mai logic pentru noi este să fugim sau să încercăm să
scapăm de atacurile de panica. Dar această logică ne spune doar că instinctele noastre trebuie să câștige! Şi,
paradoxal, dorinţa noastră de a nu mai simţi alertă (pentru a atinge starea de perfectă linişte) este de fapt ceea ce
întreţine frica şi starea de anxietate permanentă. Doar atunci când vom ajunge să înţelegem că stările de nelinişte
pot fi acceptate ca stări normale, naturale şi sănătoase, atunci vom putea să ne controlăm temerile ajungând la
starea de echilibru pe care nu o putem dobândi atâta timp cât avem frică de frică.

PERCEPTIA..
Ceea ce simti in relatia cu orice eveniment , cu orice persoana, cu orice imagine, cu lumea, cu obiectele, cu
lucrurile care te inconjoara este ceea ce se numeste “experienta” de viata. Fara ca tu sa simti ceva, tot ce te
inconjoara..n-ar avea semnificatie si sens. Daca ti-e indiferent ceva sau cineva, starea de indiferenta este
experienta ta de moment. Daca simti bucurie, bucuria este ceea ce experimentezi in acel moment. Daca simti ura
sau suparare, ura si supararea sunt..experienta ta. Nu are importanta evenimentul sau situatia, persoana sau
lucrurile care se intimpla, cit ceea ce tu simtI in relatia cu tot ce se intimpla. Nu este important daca ceva te
infricoseaza, cit mai ales starea de frica ce se arata in interiorul tau. Frica este exprienta pe care o traiesti in
relatia cu un eveniment . Dar, oare, oricarui om i-ar fi frica de lucrurile care ne infricoseaza pe noi? Orice om
iubeste acelasI om pe care-l iubim si noi? Raspunsul este categoric “nu’! Un alpinist traieste experienta fericirii
in clipa in care se cocoata pe stinci. Dar, daca am duce pe aceleasI stinci un savant ce sI-a petrecut viata pe sub
veioze sI-n birouri izolate, este probabil ca savantul va experimenta frica. Asa cum alpinistul ar experimenta
deprimarea, apatia sI neplacerea daca l-am inchide in biorul savantului pentru o vreme..Asadar, nu conteaza atit
ce ti se intimpla, ce face altul, oricine ar fi el, ce motive de suferinta, or de bucurie iti ofera lumea inconjuratoare,
cit ceea ce tu simti in relatia cu tot sI cu toate. Chiar intr-o clipa banala, in care un om te calca pe picior in
tramvai, tu esti invitat intr-o experienta. Se poate sa simti suparare, dar se poate sa simti intelegere si sa zimbesti,
caci stii ca omul te-a calcat fara intentie. Poti sa-l urasti pentru neatentia lui si aceasta devine experienta ta de o
clipa. Ceea ce simti este ..al tau..ItI apartine numai tie, te defineste numai si numai pe tine, este numai si
numai.ce simti.tu. Ceea ce simti nu este efectul unei “actiuni” facute de altul, caci daca ar fi asa, simtamintele ar
fi standard. A recunoaste faptul simplu ca orice experienta este – de fapt – una INTERIOARA si orice
eveniment exterior se reflecta in trairile tale intr-un mod particular, care te defineste pe tine insuti, este un pas
extraordinar catre intelegere sI intelepciune. In acest punct vei intelege ca nimeni nu te obliga sa te infurii, sa fii
trist, sa acuzi, sa judeci, sa iubesti sau sa urasti. Nici un eveniment exterior nu-ti creaza realitatea si nu alege ce
anume sa simti. Tu alegi experienta pe care o traiesti in fiecare clipa. Este inevitabil sa te infurii, sa fii trist si la
fel de dificil sa-ti modifici perceptia personala, care te determina sa vezi lumea in culori sumbre!! Cum mai
spuneam, esenta problemlor vietii se iveste continuu din dorinta noastra de a-i(..si stiti DE CE???PT CA NOI
NU DORIM SA NE SCHIMBAM) face pe ceilalti sa se schimbe. Sa reactioneze diferit. Sa vada lucrurile asa
cum le vedem noi, or sa le perceapa ca sI noi. Si aceasta devine piedica spirituala majora in calea schimbarii de
sine. , .Ceea ce putem schimba cu certitudine nu sunt evenimentele vietii sau comportamentele altor oameni.ci
propiile noatre reactii la ele.Mai pe scurt exprimat NU EVENIMENTUL*NE DOBOARA*....CI FELUL CUM
IL INTERPRETAM ...NOI(reveniti va rog pe aceasta fraza si daca ati*inteles-o*,viata voastra deja ia
alta...directie)...Aici este..BATAIA PESTELUI Ceea ce simtim in fiecare clipa devine mai important decit ..ceea
ce se intimpla pentru ca ..numai trairile noastre pot fi schimbate! Nu e atit de simplu pe cit am crede, dar – cu
perseverenta sI cu indeminare – putem privi din noi insine catre o lume a carei suferinta provine din neintelegere
, inconstienta...si ne-_CUNOASTERE
Ce minunata e PERCEPTIA(constienta)...a nu se confunda cu -a simti...PERCEPTIA este ..dupa simturi
....ASTA E... S-AVETI PACE-N VOI

UNDE LOCUIEȘTE FRICA?

Frica e o doamnă versată şi unsă cu toate alifiile. Ştie exact unde are acces şi unde nu are. Cunoaşte toate porţile
prin care s-ar putea strecura. Ea se insinuează tiptil fără să-i simţi prezenţa. Se încolăceşte în jurul tău şi îţi fură
demnitatea imediat dacă nu ești conștient. Se plimbă mai întâi braţ la braţ alături de tine, îţi face ochi dulci şi te
seduce până când accepţi să te uneşti cu ea. Iar după ce ai făcut-o, devii ca un cocon înfăşurat în emoţii
distructive, de unde nu mai poţi constata şi spune decât un singur lucru: „eu şi frica, una suntem”!

Această doamnă trufaşă şi perversă, locuieşte doar acolo unde există o lipsă. Are multe feţe, iar măştile ei sunt
nenumărate. Le schimbă după caz, ca şi cum ar fi participantă la un bal mascat. E de ajuns doar o mică breşă şi
frica se va strecura prin ea, cât ai clipi. E de ajuns o mică îndoială şi ea începe să te stăpânească. E de ajuns o
mică grijă şi identitatea ta începe să se clatine. E de ajuns doar să o bagi în seamă pentru o clipă, ca imediat ea să
vină şi să te îmbrăţişeze până ce te vei dizolva în ea.

Ea locuieşte în inimile slabe a căror trecut nu s-a cicatrizat încă. Simplele aduceri aminte sapă şi mai adânc rănile
unui trecut pe care tu îl consideri dezastruos. Trecutul te învinovăţeşte, iar judecata ta e una prin care încerci şi
mai mult să îţi justifici neputinţa. Veşnicul refren pe acest calapod este: „am greşit, sunt vinovat, am greşit sunt
vinovat!” Nostalgia şi mila de sine se susțin una pe alta și întreţin prin învăluire frica.

Ea locuieşte în minţile agitate care se consumă permanent în grija zilei de mâine. Viitorul pare în ceaţă, la fel ca
şi gândurile celor care nu trăiesc în prezent. Aici totul e înceţoşat, totul e doar o continuă grijă. Refrenul e altul
dar frica e aceeaşi: „ce va fi mâine, cum vom răzbate, cum vom plăti?” Aici frica e întreţinută de necazurile
închipuite care vor veni în viitor.

Ea locuiește în îndoială. Și oamenii se îndoiesc permanent de ceva. Se îndoiesc de toate pentru că se îndoiesc de
ei înșiși. Nu au încredere în momentul prezent pentru că se tot gândesc ba în trecut, ba în viitor. Vor să se agațe
de ceva care să nu-i scoată niciodată din zona lor de confort. Să trăiască mereu ușor, frumos și bine. Ceva de
genul „nani, papa, caca”. Nu acceptă provocările care li se dăruiesc de la viață. Nu au curajul să își acceseze
puterea iubirii din ei. Ci își accesează cu brio doar frica, neliniștea, îndoiala și nefericirea. Oamenii care se învârt
doar pe vibrația joasă, sunt adevărați maeștri în a își da singuri cu tifla-n cap. O adevărată artă masochistă a
văicărelii pe pământ! Și asta se învață, căci oamenii și-o predau mereu când se întâlnesc unul cu altul, vrând-
nevrând!

Ea locuieşte în respingere. Oamenii vor părerile celorlalţi, vor umeri pe care să poată plânge sau îi vor pe alţii să
vină şi să se plângă pe umerii lor. Oamenii vor să plângă şi să sufere împreună. Cu cât vom fi mai mulţi, cu atât
suferinţa va părea mai dulce. Dar atunci când ne lovim de indiferenţa sau respingerea celor care nu vor să intre
pe suferinţa noastră, începem să ne simţim singuri şi părăsiţi. Refrenul e acesta: „ce mă voi face în viaţă de unul
singur”?Singurătatea şi tânjirea după iubirea şi aprecierea celorlalţi, întreţin şi ele frica.

Ea locuieşte în lipsa puterii de a lua decizii şi în eventualul eşec. Aşa că decât să eşuăm, rămânem în vechile
tipare limitative care nu ne ucid, dar nici nu ne lasă să trăim. Frica de greşeală ne ţine prizonieri şi ne împiedică
să dăm curs glasului interior care ne îndeamnă să fim creativi şi să schimbăm macazul atunci când experienţa din
urmă s-a epuizat. De aceea, de multe ori avem impresia că vrem ceva, dar pur şi simplu nu ne putem hotărî.
Refrenul de pe acest flux este „un pas înainte, doi înapoi”...

Ea locuieşte în idolatrie. Veşnicul dumne-Zeu care vede tot, ştie tot, ne „iubeşte mult” dar tocmai când ne e
lumea mai dragă, ne-o trage de numa-numa. Holograma falsă din mintea noastră ne vădeşte cât suntem de
fricoşi. Zeul la care apelăm de fiecare dată când ne e greu, icoanele făcătoare de „minuni”, moaştele celor
răposaţi la care mergem cu sufletele tremurânde şi de la care aşteptăm „minuni” fără ca noi să mişcăm un deget
în favoarea noastră. Oameni vii care apelează la morți să le rezolve problemele din viața lor! Nebunie mai mare
ca aceasta, nici că am văzut pe pământ. Şi apoi găsim mereu justificări la frica noastră spunând cu nonşalanţă...
„Aşa a vrut dumne-Zeu”. Dar tu omule, oare ce ai vrut cu adevărat? Să îţi dai mereu puterea din tine şi să rămâi
doar ca o frunză-n vânt? Refrenul aici îl cunoaşteţi cu toţii: „doamne miluieşte”!

Ea locuieşte în ignoranţă şi necunoaştere. Omul care nu se cunoaşte pe el, e unul temător pentru că nu are destulă
susţinere interioară şi caută mereu confirmări şi susţineri din partea celorlalţi. „Oare o fi bine aşa sau altfel”? Şi
omul ignorant caută în afara lui, ceea ce se află doar în el însuşi, el caută preoţi cu „har” şi maeştri cu puteri
„miraculoase” care dacă s-ar putea să îi schimbe total viaţa printr-o simplă atingere. Iarăşi, tot „harul” şi tot
„miracolul” e doar în noi înşine, restul e doar vânare de vânt care ne întreţine frica.

Ea locuiește în gelozie. Peste tot vezi oameni care spun despre ei înșiși că nu sunt geloși, dar în realitate încep să
fiarbă în suc propriu, imediat ce se ivește cea mai mică bănuială. Masochismul spiritual pe pământ se numește
gelozie. Oamenii vor ca partenerii lor să fie fideli și vor ca aceștia să nu se gândească la nimeni altcineva decât la
ei înșiși. Doar și-au jurat credință și fidelitate unul altuia, nevoie mare! Ei își arogă drepturi asupra partenerilor,
ca și cum ar fi stăpânii lor. Gelozia e o mare frică și o mare prostie, în același timp. În realitate nu poți aparține
nimănui și absolut nimeni nu îți poate aparține. Câte atașamente mai ai de înlăturat pentru a reuși să trăiești liber,
curat și necondiționat?

Mai locuieşte ea şi în multe alte locuri. Dar numai şi numai acolo unde se află câte o lipsă. Lipsa luminii e doar
întuneric. Lipsa adevărului e doar minciună. Lipsa bucuriei e doar suferinţă. Lipsa iubirii e doar frică.
Aşadar, dacă tu frică, locuieşti doar în lipsă, cum poți tu oare să trăiești și cum poți tu doar cu iluzii să te
hrănești?

Pentru că eu însumi am avut mult de furcă cu frica în trecut, fără ca să o conștientizez însă, doar mai vreau să
amintesc că lupta cu frica e din start necâștigătoare când încerci să te iei la trântă cu ea într-un mod direct.
Făcând așa, ea va crește și mai mult pentru că se hrănește practic cu atenția noastră asupra ei. Presupun că mulți
dintre voi ați văzut acel film „A beautiful mind”(O minte sclipitoare), în care personajul principal, acel geniu în
matematică, vedea mereu lângă el o prezență pe care nimeni altcineva nu o vedea. Acea prezență îl șicana și îl
neliniștea permanent. La început era chiar lângă el, dar pe măsură ce timpul înainta, prezența se depărta tot mai
mult, până când la sfârșitul filmului, ea se afla undeva departe și nu mai avea absolut nici o putere asupra lui. Era
ca și cum nu mai avea acces pe raza câmpului său energetic pe care-l emana. Îl privea de departe, dar nu mai
putea să se apropie. Așa e și cu frica, când o identifici ca fiind prezentă, nu ai decât 2 opțiuni câștigătoare. Una e
să mergi înainte fără să îți pese efectiv de ea, să faci mereu alegeri care îți sporesc puterea interioară tot mai
mult. Câinii care latră, de obicei nu mușcă, dar dacă le acordăm prea multă atenție, nu se știe. Așa că să lăsăm
lătrăturile și să mergem tot înainte. A doua opțiune ar fi să intri într-un dialog cu această stare, dar pe un ton
oarecum glumeț și vesel de genul „iar ai venit, de când te așteptam, să mergem atunci”. Și vei vedea ce simți
apoi și cum se dizolvă ea imediat. Cel mai rău însă, e să o simți că te învăluie și să mergi inconștient cu ea prins
în suferință pe pilot automat. Dacă accepți starea asta fără să iei nici o măsură, frica te poate duce la boală și
moarte, așa cum a fost cazul Anita Moorjani. Când simți frica, ia-o ca pe o provocare, eu așa o iau, și ceea ce îmi
spune să nu fac tocmai aia fac, ce îmi spune să nu scriu, tocmai aia scriu. Important e să discerni glasul egoului
care generează această frică și glasul spiritului care generează doar bucurie. Nu uita să respiri profund atunci
când o simți, căci frica e o ne-liniște care mentine respiratia sacadata, iar prin respirația profundă, mintea și
simțurile se liniștesc rapid, orice ai face și oriunde ai fi. Si inca ceva. Cand tot creste in nestire aceasta frica si
devine ca o a doua natura, frica intra la menopauza. Si atunci, doamna frica se transforma in cancer. Domnul
cancer. Mulțumesc.

CÂȘTIGĂ-TE ȘI DĂRUIEȘTE-TE!
Vino spre culmi. Spre culmile a căror piscuri nu se pot întrezări decât doar de cei care ajung acolo. Vino dincolo
de nori. Dincolo de norii lumescului. Dincolo de norii incertitudinii, ai tristetii, ai fricii. Ca să-i poți observa e
necesar să ajungi până la ei. Iar când ai ajuns, cu siguranță îi vei transcende. Așa că urcă și nu te opri. Numai așa
poți să te câștigi pe tine însuți, ajungând până la nori. Iar odată ajuns acolo, când vei privi de sus în jos, vei
observa norii trecători cum vin și pleacă, cum apar din nimic și se risipesc apoi ca un fum. Pentru că norii sunt
doar fum. Așa este și suferința, doar fum. Așa sunt și norii fricii, doar fum. Așa sunt și norii îngrijorării, doar
fum. Așa sunt și norii neputinței, doar fum. Așa sunt și norii răutății, doar fum. Așa sunt și norii depresiei, doar
fum. Așa sunt și norii invidiei, doar fum. Așa sunt și norii geloziei, doar fum. Toate apar din nimic și se evaporă
în nimic. Așadar, cum ai putea pune atât de mult preț pe ceea ce este doar fum?

Câștigă-ți dreptul de „a fi” și nu fugi cu disperare doar după dreptul de „a avea”. Află cine ești, înainte de a afla
ce îți dorești. Află ce se află în tine însuți, înainte de a afla ce se află în afara ta. Află de ceea ce are nevoie trupul
tău, înainte ca durerea să îți vorbească. Află ce se află în mintea ta, înainte ca gândurile negative să te invadeze.
Află după ce tânjește sufletul tău, înainte ca nefericirea să îți dea târcoale. Află ce e viața, înainte de a pleca de
aici cu lecția neînvățată. Leapădă-te de omul cel vechi înconjurat de norii suferinței și îmbracă-te cu mantia
iubirii, ca să renaști ca din propria cenușă în Omul cel nou.

Iar apoi, vino în întâmpinarea vieții și în întâmpinarea oamenilor. Îmbrățișează viața, îmbrățișează oamenii. Nu
fă din viață doar un concept abstract și impersonal. Nu privi oamenii doar ca trup, ci privește-le ochii, căci ei
sunt luminătorul sufletului. Nu-ți fie frică de viață, pentru că viața însăși e foarte îndrăgostită de tine și doar la
tine însuți se gândește. Nu repudia oamenii, ci mai degrabă mângâie-le sufletele obosite de prea multă alergătură
în zadar. Nu sta într-un colț singur și părăsit, ci ieși din falsa smerenie, adică din mândrie, și vino în mijlocul
cetății, adică a stării tale pure și individuale care se numește „eu sunt”. Nu ține doar pentru tine cunoașterea și
experiența ta, ci împărtășește-le tuturor și astfel se va dizolva și ultima fărâmă de egoism din tine. Nu mai da
mereu citate din cei care-au părăsit acest tărâm deja, ieși din „veșnica pomenire” a morților și revino către
tărâmul celor vii, acolo unde părerea ta contează și unde experiența ta e mult mai valoroasă decât copy-paste-uri
ale celor răposați. Și nu în ultimul rând: nu-ți reprima nimic din ceea ce spiritul tău te îndeamnă, nu reprima
divinitatea care vrea să se reveleze și să se facă cunoscută. Nu te lupta cu morile de vânt, doar dă-ți voie să fi,
doar dă voie să fie...

Știi că viața ta e mai mult decât ce vezi cu ochii fizici? Simți că poți vedea dincolo de aparențe cu ochii
sufletului? Dacă știi și simți asta, atunci trăiește dincolo de tipare și mai presus de orice ai fost învățat că ar fi
bine pentru tine. Ei ți-au spus că asta sau cealaltă ar fi bine pentru tine. Dar tu ce crezi, ce simți că ar fi bine
pentru tine? Ți-e frică să trăiești, ți-e frică să te reverși, ți-e frică să te exprimi așa cum ești? Înseamnă că ai
multă energie ca hrană de oferit celor ce se hrănesc cu frica ta. Ei îți caută frica, tu le-o oferi, fără să realizezi
asta. Pentru că așa ai fost învățat de cei care se hrănesc chiar cu frica ta. Și asta devine un firesc, o obișnuință,
pentru că nu ai trăit niciodată altfel, decât numai cu frica atârnând ca o sabie deasupra capului tău.

Iar când ai depășit frica de penibil și teama de gura lumii, arată-te simplu și curat, fără împopoțonări deșarte. Fii
tu însuți, căci acest drept privilegiat ți s-a acordat încă de la naștere. Spune pe față ceea ce gândești, arată și ceea
ce simți, iar cine va rezona cu simțirea și mentalitatea ta, va lua aminte, iar cine nu, acela se va duce doar spre
fluxul de conștiință cu care va rezona. Vibrațiile se atrag când se regăsesc pe aceeași frecvență. Iar sufletele care
trăiesc doar după chipul și asemănarea spiritului lor și nu după chipuri și asemănări străine și idolatre, se vor
atrage și ele.

Dăruiește ceea ce ai de dăruit, fără să analizezi și fără să stai prea mult pe gândurile filozofiei. Dăruiește din
ființa ta, citează-te pe tine, cel viu și autentic, și lasă deoparte pomelnicul celor ce nu mai au viață în ei înșiși.
Dăruiește-ți ființa toată, nu cu jumătăți de măsură, nu cu negocieri ascunse, nu cu așteptări și recompense.
Dăruiește iubire, chiar dacă crezi că nu o ai. Dăruiește bucurie, chiar dacă nu o simți. Dăruiește compasiune,
chiar dacă ești nerăbdător. Dăruiește putere, chiar dacă simți că ești căzut. Dăruiește din ceea ce ești, nu numai
din ceea ce ai. Dăruiește lumină chiar dacă ceața s-a abătut pentru o clipă asupra ta. Dăruiește toate acestea fără
să te gândești dinainte dacă le ai sau nu. Nu lăsa mintea să te saboteze. Nu intra în labirintul ei, căci există riscul
de a nu mai putea ieși din acele interminabile hățișuri.

Oare cum le vei dobândi dacă nu le vei dărui? Oare cum te vei regăsi dacă nu te vei dărui?
EXERCITIU DE CRESTERE RAPIDA A INCREDERII IN SINE
by Alina Harnisfeger

Increderea in sine este una dintre cele mai extraordinare stari pe care le poate experimenta omul. Cand am
incredere in mine, simt ca pot muta muntii din loc, ma simt puternic, multumit, incantat de mine, de viata
mea si de tot ceea ce pot sa fac. Ma simt capabil sa-mi indeplinesc visele si, cel mai important, chiar pot s-o
fac. Increderea in mine imi da energia fizica si mentala necesara pentru a realiza orice imi propun. Lipsa
increderii in mine, in schimb, ma face incapabil sa simt toate acestea sau sa le realizez.
“Daca mi-am pierdut increderea in mine, voi avea universul impotriva mea.” (Ralph Waldo Emerson)
Exista situatii in viata de zi cu zi in care avem o stare speciala ce ne ajuta sa fim increzatori. Acea stare
este incantarea. Iar cand suntem incantati de un lucru, ne simtim fericiti, norocosi si ni se schimba atitudinea:
devenim bine dispusi, deschisi si creativi. Deodata viata pare plina de posibilitati. Limbajul ni se modifica si el:
suntem mai volubili, mai pozitivi si vorbim cu pasiune despre acel subiect. In acele momente ii putem usor
influenta si pe altii si le transmitem starea noastra de incantare si incredere.
Incantarea este o unealta pe care o putem folosi pentru a dobandi incredere in noi insine. Trebuie doar sa ne
inconjuram de oameni si lucruri care ne incanta, sa avem activitati care au acest efect asupra noastra, sau sa
participam la evenimente care ne incarca rapid cu o stare de incantare. Apoi ducem cu noi aceasta stare in
domeniile in care ne lipseste increderea in noi insine. Desigur, la contactul cu realitatea, simplul fapt ca am o
stare de incantare si incredere in general, nu ma va face sa am instantaneu incredere in mine si in situatia
respectiva. Insa din aceasta stare de incantare sunt mai predispus sa vad partea buna a lucrurilor si sa cred in
mine, ceea ce este un mare pas inainte in dobandirea increderii in fortele proprii.
Aceasta strategie este insa auxiliara. Exista metode mai profunde de a ne creste rapid increderea in noi insine.
Doua dintre ele sunt exercitiile simple de mai jos, cu efecte durabile si profunde.
Cum sa-ti cresti foarte rapid increderea in tine
In continuare ai doua exercitii extrem de puternice menite sa-ti creasca increderea in tine si pe care le-am preluat
din cartea “O viata noua in 7 zile” a lui Paul McKenna.
Exercitiul 1 – Amplificatorul rapid al increderii in tine
 1. Tine capul drept pe umeri, intr-o pozitie relaxata. Lasa-te sustinut de coloana vertebrala. Imagineaza-ti
ca un fir auriu se intinde de la baza coloanei tale vertebrale si o traverseaza, ajungand pana la cer si ca
acest fir te sprijina. Relaxeaza-te, de parca ai fi sustinut de acel fir. Aceasta pozitie relaxata si dreapta
este pozitia naturala a increderii si, in curand, te vei simti la fel de firesc in aceasta pozitie, ca atunci
cand respiri.
2. Adu-ti aminte de o situatie in care te-ai simtit pe deplin increzator in tine. Intoarce-te la acea situatie si
retraieste-o. (Daca nu iti vine in minte nici o situatie de acest fel, gandeste-te cat de minunata ar fi viata
ta daca te-ai simti in siguranta si increzator in tine, daca ai dispune de toata puterea, taria si increderea
de care ai nevoie.)
3. Apoi intensifica imaginea si culorile ei, fa-le mai luminoase si mai aprinse, accentueaza sunetele si da
voie sentimentelor tale de incredere sa se intensifice si ele.
4. Observa unde anume in corpul tau simti cel mai puternic sentimentul de incredere. Da-i sentimentului o
culoare si indreapta acea culoare in sus, pana in crestetul capului tau si inapoi, pana in varful
degetelor. Dubleaza intensitatea luminii. Dubleaz-o din nou!
5. Repeta pasii 2-4 de cel putin cinci ori. Gandeste-te din nou la acea situatie in care te simteai increzator
in tine si retine fiecare detaliu. Te poti folosi de aceasta situatie, sau poti adauga altele noi de fiecare
data cand faci acest exercitiu.
De acum inainte vei sti cum sa iti cresti increderea in tine in situatii urgente. Dar urmeaza o unealta si mai rapida
pe care o poti folosi oricand simti ca nu ai incredere in tine, desi ai avea mare nevoie.
Pentru exercitiul urmator alege una din maini, oricare, pe care o vei folosi intotdeauna cand vei face acest
exercitiu. Ideea este ca in timp vei ajunge sa asociezi sentimentul de incredere cu gestul fizic, iar acest gest va
deveni butonul increderii tale, care iti va permite sa ai acces la acest sentiment dupa bunul plac.
Exercitiul 2 – Butonul increderii
1. Gandeste-te la o situatie in care te-ai simtit extrem de stapan pe tine si retraieste-o in detaliu. (Daca nu
iti vine in minte nici o situatie de acest fel, gandeste-te cat de minunata ar fi viata ta daca te-ai simti in
siguranta si increzator in tine, daca ai dispune de toata puterea, taria si increderea de care ai nevoie.)
2. Pe masura ce retraiesti aceasta situatie, intensifica imaginea si culorile ei, fa-le mai vii si mai aprinse,
iar sunetele si sentimentele mai puternice.
 3. In acest moment uneste-ti degetul mare cu cel mijlociu de la mana pe care ai ales-o pentru acest
exercitiu.
4. Apoi apasa-ti cele doua degete unul de celalalt si retraieste sentimentul pozitiv.
5. Repeta pasii 1-4 de mai multe ori evocand diferite situatii pozitive, pana cand simti ca este suficient sa
unesti cele doua degete ca sa te simti patruns de acele emotii pozitive.
6. Tinand degetele unite, gandeste-te la o situatie in care ai vrea sa te simti mai increzator in fortele
proprii. Imagineaza-ti ca lucrurile decurg perfect, exact asa cum iti doresti. Traieste acest moment cu
toata fiinta ta.
Fa acest exercitiu zilnic. Mintea este receptiva si pe masura ce te vei simti din ce in ce mai stapan pe tine in acele
situatii imaginare, acest lucru se va intampla si in realitate. Ori de cate ori simti nevoia sa ai incredere in tine,
apasa butonul increderii unindu-ti cele doua degete si concentrandu-te timp de cateva minute asupra acestei stari.

IMAGINEA DE SINE SI INCREDEREA IN TINE (I)

Parerea ta despre tine este cruciala deoarece ea iti determina calitatea vietii, felul in care te raportezi la
ceilalti oameni, imaginea pe care ti-o construiesti si afisezi in lume, actiunile zilnice, deciziile si mai ales
dorintele, tintele si obiectivele pe care ti le vei seta in viata.
Parerea noastra despre noi insine are legatura cu felul in care vedem lumea si cu felul in carepercepem realitatea.
Fiecare om are anumite criterii dupa care analizeaza si judeca lumea din jur, pe el insusi si realitatea. Aceste
criterii sunt lentilele prin care vedem lumea si pe noi insine. Intotdeauna judeci oamenii si realitatea dupa
acelasi criteriu dupa care te judeci pe tine.
De exemplu, daca crezi ca esti frumos, ii vei judeca si pe altii dupa acelasi criteriu si vei analiza tot ce te
inconjoara din punct de vedere al frumusetii si al esteticii. Daca crezi ca esti destept, vei analiza aceasta trasatura
si la altii. La fel, daca ti-ai format despre tine parerea ca esti mai putin inteligent si talentat, vei cauta la alti
oameni domeniile in care ei nu exceleaza, in care nu sunt cei mai buni. Incerci astfel sa te consolezi cu ideea ca
nu esti singurul lipsit de inteligenta si talent. Crezi ca asta te va face sa te simti mai bine, sau sa te pierzi in
multime; poate ca altii nu iti vor remarca minusurile. Din pacate preocuparea asta te orbeste.
Partea cea mai grava este ca nu reusesti sa vezi ce au acei oameni foarte bun. Nu mai poti vedea calitatile lor cele
mai mari si nici ce ai putea invata de la ei, nici ce ar avea sa-ti ofere, nici felul in care fac ei lumea mai buna. Si
este pierderea ta. Gandeste-te putin: totul porneste de la felul in care te vezi pe tine. Insa felul in care te vezi pe
tine il alegi si il formezi tu, este criteriul tau. Bineinteles ca el poate fi schimbat si ajustat, cu conditia sa-ti dai
seama atunci cand nu este unul sanatos. Daca nici macar nu-ti dai seama ca vezi lucrurile gresit, vei trai asa toata
viata, nestiind macar ce pierzi.
“Ce ma prefac ca nu vad?” (Donald Trump)
Atunci cand nu ai incredere in tine, gandeste-te in primul rand ca s-ar putea sa te inseli.Claritatea este o trasatura
pe care ne-o dezvoltam incet, cu efort si in timp destul de lung. Din pacate ea ne lipseste tocmai la tinerete, cand
increderea in noi este mai scazuta. De aceea merita dezvoltata. Daca nu avem claritate si o perceptie buna si
flexibila a realitatii, sunt sanse sa ne evaluam gresit calitatile, dar mai ales defectele. Daca vom crede ca avem
defecte pe care nu le avem de fapt, acest lucru modifica automat imaginea noastra de sine si increderea in noi.
Vom avea impresia ca nu suntem capabili de un lucru sau de altul, ori crezand asta, nici macar nu ne vom gandi
sa-l facem obiectiv in viata noastra. Deci imaginea gresita de sine si lipsa de claritate determina decizii care ne
pot schimba viata, o pot limita.
De exemplu, daca crezi ca nu sti sa te organizezi (vezi asta ca pe un defect) si ti se pare ca nu ai putea vreodata
sa te disciplinezi in a respecta un program de sport, probabil ca nu vei seta niciodata ca obiectiv sa faci sport si
sa iti construiesti un corp atletic. Este o viziune gresita, pornita de la felul rigid in care iti vezi defectele.
Bineinteles ca oricine poate sa faca sport, la orice varsta, in multe feluri. Bineinteles ca oricine se poate
disciplina sa faca orice; pentru asta are nevoie doar de vointa. S-ar putea sa ai dreptate ca nu sti sa te organizezi,
dar este ceva care se invata. Daca ai privi lucrurile cu flexibilitate, daca ti-ai da seama ca a nu sti sa te organizezi
nu este un defect, ci lipsa unei calitati pe care o poti dezvolta, atunci nu ti s-ar parea imposibil sa faci sport si
daca iti doresti asta, nu ai ezita sa asezi sportul in lista preocuparilor tale.
Acele lentile, criteriile dupa care ne judecam pe noi si lumea din jur, sunt extrem de importante. Nu trebuie sa
conteze pentru tine parerea altora incat sa-ti ruineze increderea in tine, insa uneori este bine sa tii cont de parerile
altora. Cel mai bun exemplu este cel pe care l-am mai dat, al tinerelor care se vad prea grase si incearca disperate
sa slabeasca, desi toti ceilalti vad lucrurile altfel. In astfel de cazuri, cand esti singurul care te vezi intr-un fel, iar
toti ceilalti te vad altfel, merita sa te gandesti daca nu cumva gresesti. Nici macar atunci nu trebuie sa adopti
neaparat parerea altora, dar trebuie sa te gandesti si sa analizezi bine situatia.
Influenta media este uriasa in zilele noastre. Simtim o presiune tot mai mare asupramodelelor din mintea
noastra. Este foarte greu sa te simti frumos atunci cand modelul general acceptat de frumusete este de fete
filiforme, cu masuri perfecte, de baieti inalti, zvelti, reprezentantii ambelor sexe trebuind sa fie alcatuiti doar din
oase, muschi si piele, fara grasime la vedere. Pana cand adolescentii inteleg ca pozele din reviste sunt prelucrate
si ajustate pe calculator, ca perfectiunea fizica nu exista in realitate, ca vedetele se infometeaza si nu traiesc
sanatos, imaginea lor de sine are de suferit si increderea in ei este scazuta.
Eu am trecut de 30 de ani si recunosc ca inca mai am urme ale modelului de perfectiune fizica implantat in creier
de catre societate. In urma cu cativa ani am inceput sa fac sport, avand ca tinta corpul cu muschi definiti si fara
grasime. Acum rad cand ma gandesc la asta. Intre timp am renuntat la aceasta dorinta, nu pentru ca e greu sa
ajungi la performanta asta, ci pentru ca mi-am dat seama ca nu e normal si sanatos. Din fericire am ajuns sa imi
schimb parerea legata de aspectul fizic dupa ce sportul mi-a remodelat corpul incat sa fiu incantata de ce vad in
oglinda. (Si nu este vorba ca as arata ca modelele din reviste, ci ca sunt tonifiata, am mai slabit si ma simt bine in
pielea mea). In paralel am studiat date despre ce inseamna sa faci sport, ce e sanatos si ce nu si astfel mi-am
schimbat obiectivele si imaginea de sine. Ideal este ca tinerii sa inteleaga aceste lucruri cat mai devreme si sa-si
creasca respectul de sine construindu-si singuri o imagine de sine sanatoasa.
Cum si cand se formeaza imaginea de sine
Imaginea de sine se formeaza mai ales in copilarie si adolescenta, incepe cu educatia primita in familie si este
determinata de modelele de viata si comportament oferite de parinti. Copiii imita orice. Ei se educa nu atat prin
vorbe, cat prin exemplul personal al parintilor. Copilul imita atat comportamente, cat si atitudini. Este receptiv
la atitudinea parintelui fata de sine insusi si detecteaza stima de sine a acestuia. Daca parintele are un respect de
sine scazut, daca nu are incredere in el, copilul va intelege ca asa e normal sa fie la randul sau. In acest caz este
foarte probabil ca acest copil sa ajunga un adult lipsit de incredere in el.
Pe de alta parte, imaginea de sine a copilului este determinata de cata incredere are parintele in copil. Daca ii vei
aminti mereu copilului tau ca poate sa faca orice, ca e capabil, talentat, ca este extraordinar, increderea lui in sine
va fi la cote maxime pentru toata viata, nu doar in acel moment. Daca ii spui ca nu e o mare problema sa
greseasca, il ajuti sa-si invinga frica, iar el va avea astfel curaj sa incerce lucruri noi. Daca il lauzi si apreciezi
sincer orice reusita a lui, ii cresti respectul de sine. Este extrem de important sa nu il faci sa se simta vinovat,
pentru ca asta i-ar distruge increderea in el. Una din cele mai mari mosteniri pe care i-o lasi copilului tau este
increderea in sine.
Un alt factor important care determina imaginea de sine este reprezentat de mesajele pe care ni le transmitem
fiecare mental. Te-ai surprins vreodata spunandu-ti la nervi sau intr-o situatie stresanta: “Ce tampit sunt! Am
gresit asta…”, “Ce prost am fost sa cred ca…”, “Cum am putut sa fiu atat de idiot?!” Mare greseala. Orice ii vei
spune creierului tau in mod repetat, el va ajunge sa creada si sa se comporte in acord cu ceea ce ai spus. Aceea va
deveni convingerea lui si, deci, a ta. Daca ii spui ca esti prost, te va crede si imaginea ta de sine va fi ca esti
prost. E foarte simplu.
Trebuie sa intelegi ca acest organ minunat al tau, creierul, are rolul de a te servi, de a face ce-i ceri si de a te
ajuta. Natura a facut creierul ca sa lucreze pentru noi, nu in defavoarea noastra. El este programat sa puna in
acord ceea ce gandesti, ceea ce spui, ceea ce faci si ceea ce simti. Este un organ al echilibrului si stie ca trebuie
sa existe o unitate in fiinta ta. De aceea cauta sa alinieze ceea ce faci cu ceea ce gandesti, de aceea iti da comenzi
fizice care sa execute ideile, idealurile, dorintele tale. Acesta este mecanismul prin care creierul te face sa-ti
indeplinesti idealurile. El nu face minuni, dar lucreaza impreuna cu tine si te directioneaza spre a ajunge unde iti
doresti. Indiferent daca tu crezi ca universul ti-a indeplinit o dorinta, de fapt tu impreuna cu creierul tau atingi
obiectivele pe care ti le setezi. Marele secret este ca tu iti programezi creierul.
Imaginea ta de sine este data, deci, de felul in care te vezi, de criteriul dupa care te judeci, sau de lentilele prin
care privesti realitatea, in acest caz realitatea legata de persoana ta. Asa cum am mai spus, ii vei judeca si pe
ceilalti dupa acest criteriu si vei avea tendinta sa crezi ca si altii te judeca pe tine dupa acelasi criteriu. Este una
din greselile pe care le facem: sa credem ca oamenii ne analizeaza intr-un fel sau altul. Ei ne analizeaza in felul
lor, dupa criteriul lor. In acest fel ajungem sa ne vedem noi dupa cum credem ca ne vad altii. De aici imaginea de
sine deformata si lipsa de incredere in noi.
Suntem dezvoltati si evoluati atunci cand recunoastem influenta altora asupra noastra si cand ne alegem singuri
lentilele prin care ne vedem pe noi.
17 OBSTACOLE CARE ITI BLOCHEAZA DEZVOLTAREA INCREDERII IN TINE
(Imaginea de sine si increderea in tine (II).)

Care este imaginea de sine corecta si de ce ne este greu sa o dobandim? Ce ne impiedica sa avem incredere in
noi? Imaginea de sine este o notiune complexa, duala, care poate crea confuzii. Omul insusi este o fiinta
complexa, cu calitati si defecte care se gasesc intr-un echilibru. Consideram ca avem o imagine de sine
corecta si sanatoasa, atunci cand parerea noastra despre noi insine se apropie cat mai mult de realitate.
Increderea in noi insine, pe de alta parte, ne ajuta sa privim in viitor cu gandul ca ne vom descurca intr-o situatie
sau alta, ca orice s-ar intampla, vom putea gasi solutii pentru rezolvarea oricarei probleme ce ar putea sa apara.
Cu alte cuvinte, increderea in noi insine ne confera o stare de certitudine ca problemele se vor rezolva intr-un fel
sau altul. Consideram ca este sanatos sa avem mai multa incredere in noi decat reflecta uneori experientele
noastre din trecut. Parerea generala este ca trebuie sa ai curaj ca in viitor vei reusi, chiar daca in trecut nu te-ai
descurcat tocmai bine in anumite situatii.
“Vom actiona in concordanta cu viziunea noastra despre cine suntem cu adevarat, indiferent daca aceasta
viziune este corecta sau nu.” (Tony Robbins)
In viata de zi cu zi reactionam in multe feluri la stimulii din exterior, dar acest lucru nu este previzibil, deoarece
reactia noastra depinde de multi factori: starea noastra emotionala in acel moment, persoanele implicate, daca au
existat in trecut situatii similare cu care sa comparam, etc.
Imaginea noastra de sine se contureaza cu fiecare experienta de viata pe care o traim, iar increderea in noi poate
sa creasca sau sa scada in urma acestor experiente. Ea este dinamica si poate oscila zilnic. De aceea, oamenii cu
incredere scazuta in propria persoana pot fi derutati si pot sa-si puna intrebari. “De ce am in acelasi timp
incredere in mine, dar si teama sau indoieli?”, “De ce dupa ce am avut un succes si mi-am crescut increderea in
mine, a doua zi starea mea era la jumatate din intensitate?”, “De ce nu pot sa imi mentin stima de sine la cote
maxime tot timpul, dupa ce am reusit s-o dobandesc?” Tocmai pentru ca increderea in noi creste cu fiecare
reusita si scade cu fiecare esec.
Dar acesta este doar unul din motivele pentru care increderea in noi este variabila si dinamica. Exista multe alte
motive care ingreuneaza dobandirea si mentinerea increderii in noi la un nivel inalt.
17 obstacole care iti blocheaza dezvoltarea increderii in tine
Aceste obstacole sunt de doua feluri: cele care tin de fapte si de realitatea exterioara si cele care tin de ganduri,
emotii si lumea noastra interioara.
7 obstacole ce tin de lumea exterioara si de fapte
Esecurile anterioare. Cu fiecare esec pe care l-am avut candva, increderea noastra a scazut cate putin. Cu cat ai
mai multe nereusite, cu atat mai greu este sa-ti aduni curajul de a incerca si alta data. Daca nu ai o vointa
puternica sa te impinga din spate, sunt sanse mari sa abandonezi orice proiect dupa primele incercari esuate.
Lipsa de actiune. In absenta actiunii nu poti sa-ti cresti increderea in tine, deoarece ai nevoie de evenimente in
care contributia ta sa fie considerata un succes. Trebuie sa actionezi si sa ai rezultate, iar in acest fel increderea ta
in tine va creste, la fel ca increderea celorlalti oameni in tine.
Trecutul tau. Cu totii ne transformam de-a lungul vietii, de obicei in bine pentru ca ne maturizam si devenim
mai intelepti. Unii oameni considera ca persoana care au fost in trecut le umbreste prezentul si viitorul. Sunt
urmariti de unele greseli si nereusite din trecutul lor, pentru care se simt atat de rusinati si de vinovati, incat cred
ca imaginea lor in lume este patata de anumite comportamente ale lor din trecut, sau de lipsa de rezultate din
tinerete.
Lipsa de experienta, care este legata tot de actiune. Cu cat avem mai multa experienta de viata, cresc sansele sa
dobandim mai usor incredere in noi, dar si sa o pierdem mai greu. Experientele, bune sau rele, ne sporesc
autenticitatea si ne ajuta sa avem o mai buna intelegere a vietii. In timp, invatam si din reusite si din esecurile
noastre sau ale altor oameni. In acest fel increderea in noi va fi mai greu de doborat pentru ca ajungem sa
intelegem faptul ca oricand putem gresi, iar asta nu inseamna ca nu suntem capabili. Experienta ne invata si
cum sa ne ridicam in urma esecurilor, ceea ce ne ajuta sa ne construim un tipar dupa care sa ne revenim cand
suntem cazuti. Cu cat ai mai multa experienta de viata, cu atat mai mult sti ca poti sa te ridici din orice problema
si vei fi mai increzator.
Lipsa de cunostinte si de informatie. Daca nu sti sa te informezi si documentezi despre un proiect, sau o
problema cu care te confrunti, te vei simti probabil neputincios si total lipsit de incredere in tine. Informatia
inseamna putere si daca nu o ai si nici nu sti cum s-o cauti, nu vei sti cu ce sa incepi si vei ramane blocat in fata
anumitor situatii.
Atitudinea face diferenta in viata intre a fi perceput intr-un fel sau in altul de catre oameni. Este vorba atat de
atitudinea ta fata de tine, cat si fata de alti oameni. Ea determina nu doar parerea pe care si-o formeaza despre
tine, ci si reactia pe care o au. Parerea oamenilor nu trebuie sa fie foarte importanta pentru tine, dupa cum am
mai spus, insa reactia lor la atitudinea ta, poate sa te ajute sau nu la construirea increderii in tine. Daca esti
deschis si binevoitor, probabil ca reactia lor va fi tot de bunavointa si sprijin, iar asta iti creste increderea in
capacitatea ta de a cultiva relatii sociale sanatoase. Aroganta ta i-ar face pe ceilalti sa te ocoleasca si sa te elimine
din cercurile lor, ceea ce ti-ar da sentimentul de respingere si iti poate afecta imaginea de sine.
Lipsa de apreciere din partea familiei si a anturajului. Este o situatie mai rara, dar se poate intampla ca oricat
te straduiesti, sa nu poti smulge admiratia si recunostinta celor dragi. Chiar daca adesea este o problema a
respectivei familii, ai carei membri nu stiu sa-si arate unii altora aprecierea, cel in cauza poate suferi si asta ii
poate afecta imaginea de sine. Uneori se poate intampla ca acea apreciere sa existe, dar tu sa n-o vezi sau sa ti se
para insuficienta.
10 obstacole emotionale si mentale
“Ceea ce putem sa facem sau nu putem, ceea ce consideram posibil sau imposibil depinde rareori de
capacitatile noastre reale. Depinde mai degraba de credinta noastra despre ceea ce suntem.” (Tony Robbins)
Vinovatia. Cu cat mai vinovat te simti, cu atat vei avea o parere mai proasta despre tine. Cu siguranta ca astfel
vei dobandi mai greu incredere in tine, iar acest sentiment va fi atat de slab si de putin prezent in viata ta, incat se
va pierde de fiecare data cand te vei simti din nou vinovat.
Toata lumea experimenteaza de-a lungul vietii cel putin o forma de vinovatie. Parintii isi fac prea des copiii sa se
simta vinovati atunci cand acestia gresesc. Ei pot la randul lor sa se simta vinovati, iar uneori chiar copiii ii fac
sa se simta astfel; in general fac acest lucru copiii care au fost determinati sa se simta vinovati, imitand
comportamentul parintilor. Majoritatea oamenilor traiesc dupa regulile societatii, care are grija sa-i arate cu
degetul pe cei care indraznesc sa traiasca dupa standardul propriu. Acest lucru induce sentimente de vina
persoanelor mai putin stapane pe viata si pe valorile lor. Pentru unii parerea oamenilor din jur conteaza la fel de
mult ca cea a familiei. Prea multi oameni pun atat de mare accent pe parerile altor oameni, incat ajung sa traiasca
vietile altora. Oamenii care au suficienta incredere in ei, nu acorda importanta parerilor altor oameni despre ei.
O relatie sentimentala disfunctionala este o alta sursa de vinovatie. Unii oameni incearca prin victimizare si
manipulare sa starneasca sentimente de vinovatie la partenerii lor de viata. Pe de alta parte, sentimentul de
vinovatie este instrumentul de lucru al religiilor, care stabilesc dogmele dupa care considera liderii lor ca ar
trebui sa traiasca oamenii. Orice abatere de la reguli, este considerata un pacat. Ne mai simtim vinovati si atunci
cand ne incalcam propriile reguli de viata, autoimpuse. Fiecare crede ca are dreptate si daca a ajuns la anumite
concluzii la un moment dat in viata, le ridica la rang de principiu suprem si adevar absolut. Daca este lipsit de
flexibilitate in gandire si nu isi da voie sa se razgandeasca, sau simte nevoia sa fie consecvent propriilor
convingeri, se va simti vinovat de fiecare data cand interesele lui se vor intersecta cu propriile principii de viata.
Sursele de vinovatie sunt peste tot si nu ai cum sa scapi in totalitate de acest sentiment, dar poti sa incerci sa
gandesti cu propriul creier si sa vezi mai clar lucrurile, ignorand astfel majoritatea surselor de vinovatie, sau
chiar eliminandu-le complet din viata ta.
Minciuna. Din copilarie am fost invatati ca minciuna este un lucru rau, deci atunci cand mintim ne consideram
rai si ne scade stima de sine. Pentru ca fiecare este cea mai importanta persoana pentru el insusi, atunci cand se
minte pe el se simte si mai vinovat. Nu te mai minti ca faci un lucru, daca nu poti sa te tii de cuvant, deoarece
asta contribuie la lipsa increderii in tine. De cate ori iti spui ca nu vei mai manca dulciuri, sau ca vei slabi, fara
sa-ti tii promisiunea, data viitoare nu vei mai crede nici tu ce spui si, mai mult, sunt sanse ca nu vei mai crede in
propriile angajamente nici in alte situatii.
Frica ne tine pe loc si nu ne lasa sa actionam. Ori lipsa de actiune inseamna lipsa de incredere in noi, asa cum
am vazut mai sus. Daca iti este frica, nu poti actiona, iar fara actiune nu exista evolutie, mergi doar in linie
dreapta sau te invarti intr-un cerc.
Supraevaluarea. Nu te cunosti suficient si crezi ca daca esti bun intr-un domeniu, esti bun si in altele. Uneori ti-
ai dori atat de mult sa ai anumite calitati, incat ajungi sa crezi ca le ai si actionezi ca atare. Daca situatia te
depaseste si ajungi sa ai un esec, iti vei scadea increderea in tine.
Subevaluarea sau complexul de inferioritate. Daca ti se pare mereu ca nu te ridici la anumite standarde si ca nu
ai suficiente calitati, probabil ca nu vei avea curajul sa faci nimic. Subevaluarea provine din lipsa de experienta
si din lipsa de cunoastere a propriei persoane, dar si a celorlalti, neputand astfel sa te incadrezi la nivelul caruia ii
apartii in societate. Probabil ca te compari doar cu cei mult mai buni decat tine, sau faci comparatia doar intr-un
domeniu in care nu esti plin de calitati, ori pur si simplu percepi gresit oamenii si crezi ca nu meriti decat putine
lucruri in viata.
Perceptia gresita a realitatii si a oamenilor. In analiza situatiilor de viata zilnice, daca nu ne apropiem de
adevar, riscam sa intelegem si sa interpretam gresit comportamentele oamenilor, parerile lor despre noi, sau o
serie intreaga de evenimente. In astfel de situatii putem sa evaluam gresit atat o problema, cat si capacitatea
noastra de a o rezolva. Lipsa de claritate si de logica in gandire duce adesea la lipsa de incredere in noi.
Ideile limitative, inoculate in creier de cultura din care facem parte, ne saboteaza foarte mult increderea in noi.
Daca nu le controlam si nu le eliminam, ele se inradacineaza in modul nostru de a gandi, controlandu-ne apoi
toata viata. Iti sunt cunoscute probabil expresii de genul: “Eu nu pot sa fac cutare lucru, din cauza ca nu am
resursele necesare, bani, sau timp”, “Nu stiu din ce as putea sa fac mai multi bani“, “Nu cred ca cei bogati au
pornit de la zero; probabil ca au mostenit o avere”, “Nu am relatii si nu am cum sa reusesc. Oamenii de succes
cunosc persoane influente care ii ajuta”, “Nu este bine. Trebuie sa fie perfect!”
Te rog sa observi cuvintele-cheie: nu pot, nu am, nu stiu, nu cred. Oamenii care nu au incredere in fortele proprii
sunt capabili sa gaseasca si sa inventeze mii de scuze pentru care nu se smulg din lumea limitata in care traiesc.
Fac orice, ajung sa-i urasca pe altii, ii invidiaza pe cei care au rezultate, se victimizeaza, numai ce trebuie nu fac:
nu privesc adevarul in fata si nu recunosc ca ei sunt vina pentru lipsa lor de curaj si de succes. Este foarte greu sa
accepti ca ai gresit si ca nu gandesti corect.
Perfectionismul este bun, insa cu masura, deoarece a imbunatati constant nu inseamna ca trebuie sa fii mereu
nemultumit de rezultatele tale, pentru ca asta te face sa pari incapabil in ochii tai si iti scade increderea in tine.
Anticiparea gresita a viitorului. In diferite situatii din viata de zi cu zi, de cate ori anticipezi corect si de cate ori
anticipezi gresit viitorul? Acesta este unul din cele mai grele lucruri pe care le avem de facut si este o sarcina
dificila pentru oricine. Este cu atat mai greu sa anticipezi viitorul, cand nu ai o perceptie corecta a realitatii
prezente. Asa se explica faptul ca pentru cei mai multi oameni viitorul este suta la suta hazard. “Vom vedea cum
da Domnul sa fie”. Si din nou scuzele si motivele inventate de ei: “cum ti-e scris, asa se va intampla”, “de destin
nu te poti ascunde”, etc.
In aceste conditii, daca nu sti la ce sa te astepti, nu sti nici daca vei face fata viitorului sau daca esti capabil sa
rezolvi problemele ca ar putea aparea.
Lipsa de teluri in viata te face sa plutesti in deriva, fara sa sti incotro te indrepti, ce va aduce viitorul, sau daca
vei avea puterea sa-l infrunti. Pare ca nu iti setezi tinte si dorinte de viitortocmai pentru ca nu ai incredere in tine,
insa te invarti intr-un cerc vicios, deoarece este valabil si opusul. Din cauza ca nu ai teluri, stai comod si te
complaci intr-o viata de care nu esti multumit, traiesti in voia sortii. Cu cat mai putina activitate ai, cu atat mai
putina incredere vei avea ca poti realiza mai mult de atat. Daca ti-ai fixat o dorinta pentru viitor,fiecare pas care
te apropie de realizarea ei, este o sansa de a-ti creste increderea in tine.
Neglijenta in ceea ce priveste imaginea ta in lume. Multi oameni sunt delasatori in ceea ce priveste aspectul lor
fizic, greutatea corporala, igiena personala, sau felul in care se imbraca. Ei motiveaza ca sufletul, mintea si
personalitatea sunt ceea ce conteaza la un om, insa delasarea si neglijenta fata de propria persoana ii va
determina sa se vada ca fiind neatragatori si neimportanti, chiar fara sa-si dea seama. Acest lucru scade stima de
sine.
Cu fiecare obstacol de acest gen pe care il depasesti, iti vei creste incet increderea in tine.
In articolul de azi am identificat 17 obstacole ce iti ingreuneaza construirea unei imagini de sine corecte si
cresterea increderii in tine. Analizeaza-le si gandeste-te care din ele si in ce fel te blocheaza. Aminteste-ti situatii
din trecut care dovedesc asta. Intr-un articol viitor vom gasi solutii si vom analiza metode prin care poti depasi
aceste obstacole, dar si modul in care poti sa dobandesti o incredere in tine atat de solida, incat sa n-o mai poata
dobori piedicile de acest gen.

7 METODE PENTRU A DEPASI OBSTACOLELE EXTERIOARE

Imaginea de sine si increderea in tine (III).

Imaginea de sine este felul in care te percepi in imaginatia ta. Comportamentul tau va reflecta fidel harta
interioara, care iti spune cum sa te comporti si sa actionezi in conformitate cu genul de persoana care crezi
ca esti. Insa ceea ce simti legat de tine influenteaza ceea ce simt ceilalti despre tine. Acesta este mecanismul
prin care le arati celorlalti oameni cum sa se comporte cu tine. Ei raspund, poate inconstient, limbajului
corpului tau, tonului vocii tale, gesturilor si semnalelor emotionale pe care le transmiti.
Pentru oamenii cu care interactionezi, felul in care te comporti, atitudinea, parerea ta despre tine inseamna indicii
despre cum sa te abordeze. Daca te iei in serios, si ei te vor lua in serios si invers. Daca te placi, te vor placea.
Daca te minti, te vor minti. Daca nu esti sigur pe tine, nu se vor baza nici ei pe tine. Iar de multe ori “ei” sunt
angajatori, superiori, colaboratori si poti avea de pierdut din faptul ca imaginea ta de sine este una proasta.
“Le arati oamenilor in mod constant cum sa se comporte cu tine prin felul in care te comporti tu cu tine insuti.”
(Paul McKenna)
Pe scurt, atitudinea ta reflecta cata demnitate ai, cat respect pentru tine si cata incredere in potentialul tau.
Rareori oamenii care nu te cunosc prea bine vor crede ca poti mai mult decat crezi tu ca poti, sau te vor respecta
mai mult decat arati ca te respecti tu insuti.
Oricat ai incerca sa maschezi imaginea de sine sau lipsa de incredere in tine, ea va iesi la lumina din detalii pe
care nu le poti controla non-stop. Solutia nu este sa-ti pui inca o masca, ci sa-ti dezvolti increderea in tine.
“Nu traiesti viata pe care ti-o doresti pentru ca pierzi foarte mult timp si energie ascunzand de lume imaginea
negativa pe care o ai despre tine insuti.” (Paul McKenna)
In primul articol despre incredere in sine vorbeam despre felul in care se vede fiecare pe el insusi, de lentilele
prin care priveste totul si de cat de important este ca acestea sa reflecte cat mai bine realitatea.
In al doilea articol am gasit 17 obstacole ce iti ingreuneaza construirea unei imagini de sine corecte si cresterea
increderii in tine.
In articolul de azi vom gasi solutii si metode prin care sa depasim obstacolele exterioare si sa ne crestem
increderea in noi, iar in articolul urmator vom gasi metode prin care sa depasim obstacolele interioare, ce tin de
propriile ganduri si emotii.
Cum sa depasesti obstacolele exterioare care iti deformeaza imaginea de sine (7 metode)
Daca iti doresti cu adevarat sa elimini aceasta problema care iti poate bloca intreaga viata si dezvoltare viitoare,
sa ai o stima de sine crescuta si sa ai incredere in tine orice s-ar intampla, fii atent, gandeste-te bine la
urmatoarele situatii din viata ta si aplica metodele de mai jos. Ar trebui ca in scurt timp sa observi efectele si sa
te simti un alt om: unul gata sa cucereasca lumea pentru ca poate.
Depaseste problema esecurilor anterioare. Trebuie neaparat sa vezi ca esecul nu este capat de drum, decat daca
tu vrei asta. El este o provocare si o lectie de viata din care inveti mai mult decat din toate cartile la un loc. Ce ai
de facut este in primul rand sa-ti dai voie sa gresesti, iar in al doilea rand sa inveti din asta si sa nu repeti aceeasi
greseala de doua ori.
Atunci cand esti in mijlocul unui esec si ti-e greu, aminteste-ti exemple de oameni care au esuat de mai multe ori
inainte sa reuseasca. Cel mai cunoscut exemplu este poate cel al lui Thomas Edison, inventatorul becului, care
afirma: “Eu nu am esuat de 700 de ori, ci am gasit 700 de metode care nu functioneaza.”
Alege sa ai o perspectiva buna si care sa te duca spre reusita, chiar daca ar fi sa incerci de mai multe ori. Simplul
fapt de a-ti aduna puterile sa te ridici si sa incerci din nou printr-o alta metoda, iti va creste stima de sine. Vei
simti ca asa cum ai putut sa o iei de la capat de cateva ori, vei putea sa o faci de oricate ori este nevoie, pana
cand iti vei indeplini misiunea sau sarcina pe care o ai de facut.
Nu exista esecuri, ci doar rezultate. (Tony Robbins)
Nu lasa esecurile trecute sa te defineasca, ci sa te imbogateasca, sa-ti slefuiasca mintea si abilitatile si sa-ti dea
curaj si incredere.
Actioneaza. Increderea in tine si curajul vin doar din actiune. Cand stai pe loc nu se intampla nimic. Dupa ce
actionezi, iti dai seama ca nu era asa de greu ce aveai de facut si apoi iti este din ce in ce mai usor sa treci la
fapte. De cate ori actiunile tale sunt considerate un succes, iti va creste rapid increderea in tine, care iti va da un
curaj tot mai mare sa actionezi si mai mult, si mai des. Incet, incet va deveni a doua natura a ta sa actionezi, iar
ceilalti oameni vor observa asta, vor crede la randul lor in tine, ceea ce iti sporeste si mai mult stima de sine.
Intr-o alta ordine de idei, actiunea aduce cu ea rezultate, care te fac sa cresti nu doar in ochii tai, ci si ai
partenerului de viata. Asa cum am vazut, oamenii isi apreciaza mai mult partenerii de viata si se simt mai atrasi
de ei atunci cand acestia au rezultate, deoarece par mai valorosi in ochii celor dragi.
Nu lasa trecutul tau sa-ti umbreasca viitorul. Asa cum spuneam, unii oameni se rusineaza de trecutul lor,
considerand ca au facut greseli, ca nu au avut rezultate suficiente. De cele mai multe ori, insa, aceasta este vocea
societatii care ii judeca dupa standardele generale, in care ei nu se incadreaza.
Avem cu totii origini diferite, educatie diferita, un trecut. Nu trebuie sa te raportezi la trecut, la cum ai fost, ci la
ce vrei sa devii. Ceea ce este important e faptul ca acum esti transformat intr-o alta persoana, mai buna. Iarta-l pe
tanarul care ai fost si nu te preocupa de cei care te judeca pentru greselile tineretii. Cine nu poate sa inteleaga ca
te-ai transformat intr-o persoana noua, poate sa ramana in trecutul tau, de care s-a legat atat de tare incat nu vrea
sa-i dea drumul.
Invata rapid din fiecare experienta. Cei care au progrese in orice fac, sunt definiti de o trasatura foarte
importanta: invata foarte rapid din experientele lor, nu isi dau voie sa faca a doua oara aceeasi greseala si aplica
extrem de bine tot ce observa si invata in experientele lor viitoare. Este unul din ingredientele succesului in
general. Incearca sa fii atent de acum inainte la detalii si sa observi cat mai bine elementele-cheie in orice
situatie, iar astfel vei fi pe drumul cel bun legat de experientele trecute.
Se vorbeste mult despre scoala vietii si toti vrem s-o dobandim cat mai devreme, insa ea se cladeste timp de o
viata. Daca poti sa inveti din reusite si din esecuri, ale tale si ale altora, iti vei intari increderea in tine, iar astfel
vei avea puterea sa te ridici ori de cate ori este nevoie si s-o iei de la capat.
Informeaza-te. Astazi este mai usor decat oricand sa afli absolut orice informatie. Suntem la un click sau la o
apasare de deget distanta de orice am avea nevoie sa stim. Nu are nimeni vreo scuza sa nu fie informat inainte de
a actiona, pentru ca tehnologii tot mai ieftine sunt accesibile tuturor.
Atunci cand nu sti nimic despre un subiect anume, tasteaza pur si simplu intrebarea ta, sau cuvantul respectiv pe
Google sau alt motor de cautare si vei obtine mai multa informatie decat ai timp sa citesti sau asculti. Pasul doi
este sa-i cauti pe expertii in domeniu si sa inveti de la ei. Pasul trei este sa cauti forumuri unde oamenii discuta
despre acel subiect si unde impartasesc din experientele lor.
Cu cat vei fi mai informat, cu atat mai multe conexiuni si planuri vei putea face, iar astfel te vei simti mai
puternic si mai increzator in fortele proprii.
Adopta o atitudine de invingator. In viata atitudinea este totul. Poti fi extrem de valoros si de capabil, poti fi
frumos, bogat si plin de calitati; daca nu ai atitudinea potrivita cu situatia in care te afli, restul nu prea conteaza.
Asta pentru ca nu apuci sa arati cat esti de valoros, sau nu ti se da sansa sa o faci, nu poti patrunde in mediul in
care ai nevoie sau nu poti ajunge la oamenii cu care vrei sa ai un contact.
Atitudinea ta fata de tine le spune oamenilor cum sa te abordeze, asa cum am precizat la inceputul articolului.
Atitudinea ta fata de ceilalti oameni sau situatii de viata, va determina comportamentul lor si atitudinea in
legatura cu tine.
Nu trebuie sa conteze foarte mult parerea lor despre tine, insa conteaza faptele lor, pentru ca nu poti trai singur si
izolat. Esti mereu inconjurat de oameni si asa este normal. Deci atentie atunci cand cineva are o atitudine
nepotrivita fata de tine, pentru ca s-ar putea ca asta sa porneasca de la atitudinea ta gresita fata de acea
persoana. De obicei daca esti binevoitor, vei avea parte de bunavointa din partea oamenilor si invers.
Daca nu ai o atitudine de invingator, ci de om invins, nimeni nu va vrea sa fie in preajma ta. Oamenilor nu le
plac cei care fac pe victimele, cei posomorati si negativisti din cauza ca sunt molipsitori. Ti se pare o intamplare
ca persoanele cu simtul umorului, vesele, deschise, care socializeaza usor si cred in mod natural ca pot realiza
orice, sunt mereu in centrul atentiei si sunt iubite? Fii sigur ca nu e deloc o intamplare. Toti oamenii vor sa stea
langa invingatori ca sa invete de la ei, sa preia din starea lor, dar sunt si dispusi sa ofere in schimb
suport.Atitudinea de invingator iti va creste increderea in tine si iti va aduce o multime de sustinatori si
colaboratori care abia asteapta sa te ajute.
Castiga in mod sanatos respectul si aprecierea celorlalti. Unii oameni nu beneficiaza de admiratia si respectul
pe care le asteapta din partea familiei si a anturajului. Uneori au dreptate, alteori li se pare doar. Indiferent care ar
fi realitatea, trebuie ca in primul rand sa nu mai fii stresat sa castigi respectul cuiva, ci doar sa-ti faci treaba cat
mai bine posibil. Respectul trebuie sa vina in mod natural si in timp. Dupa ce vei face totul din ce in ce mai bine,
aprecierea va veni inevitabil.
Oricum, este lipsit de maturitate sa astepti apreciere din partea celorlalti pentru a-ti creste increderea in tine.
Trebuie neaparat sa-ti cresti increderea in tine prin alte metode, pentru ca nu este sanatos sa conteze atat de mult
pentru tine parerea altor oameni, indiferent despre cine este vorba.
Cunoscand si aplicand aceste metode, de acum inainte vei fi un om din ce in ce mai increzator. Vei sti ca poti
rezolva orice problema sau situatie noua care apare, ca poti sa inveti orice este nevoie pentru a face fata
schimbarii, ca esti suficient de valoros ca sa ai succes, ca ai potential sa ajungi oriunde in viata si sa realizezi
orice.
Practic vei sti ca resursele sunt la tine si ca te descurci in orice situatie, iar asta te va schimba pentru totdeauna in
omul care vrei si poti sa fii.

10 METODE PENTRU A DEPASI OBSTACOLELE INTERIOARE

Imaginea de sine si increderea in tine (IV).
Imaginea de sine a unui om este cu atat mai buna si corecta cu cat este mai mare increderea lui in sine.
Imaginea de sine este un concept mai larg decat increderea, deoarece nu se refera doar la cat de mult poate
realiza si dobandi un om, nu doar la potential, ci si la felul in care se vede el fizic, ca imagine, emotional,
comportamental, ca intreg. Iar imaginea din mintea noastra este totul.
Imaginea de sine se ajusteaza constant pe toata perioada vietii. La maturitate putem sa analizam cu mult mai
multa luciditate comportamentul parintilor nostri, modelul pe care ni l-au transmis si cat de multa incredere au
avut in noi raportat la cat ar fi trebuit sa aiba. Putem, astfel, sa ne detasam de ceea ce ne-a fost insuflat sa credem
despre valoarea noastra ca oameni. Putem sa ne crestem singuri increderea in noi.
“Este usor sa ai incredere in tine si sa fii ordonat cand esti castigator, cand esti primul. Insa trebuie sa ai
incredere in tine si sa fii ordonat atunci cand nu esti castigator inca.” (Vince Lombardi)
In articolul trecut am gasit metode de a depasi obstacolele ce tin de realitatea exterioara, in drumul notru spre o
imagine de sine sanatoasa. Astazi analizam metodele prin care depasim problemele create de propria noastra
minte si de emotiile noastre. Acestea sunt cel putin la fel de mari ca si primele si ne pot sabota increderea in noi
insine.
10 metode pentru a depasi obstacolele interioare
Scapa de vinovatie. Asa cum am spus, incepand din copilarie suntem facuti sa ne simtim vinovati de parinti si
familie, de societate, de copii, de partenerii de cuplu, de biserica, sau chiar de noi insine.
Prea multi pun atat de mare accent pe parerile oamenilor din jur, incat ajung sa traiasca vietile altora. Oamenii
care au suficienta incredere in ei, nu acorda importanta parerilor altora despre ei. Dar cum ajungi acolo?
Aminteste-ti de ceea ce spuneam in primul articol despre lentilele prin care vedem lumea si pe ceilalti, despre
criteriile dupa care ii judecam. Ei bine, asa cum tu ai propriile lentile prin care ii judeci pe altii, accepta ca si ei
au lentilele lor prin care te judeca pe tine si pe ceilalti, dar mai ales accepta ca nu poti sa schimbi nimic la ei, nici
nu ai dreptul s-o faci. Ei pot pur si simplu sa vada lucrurile altfel, pentru ca te analizeaza pe tine din alte puncte
de vedere decat te analizezi tu. Si cum nimeni nu este perfect, se poate sa-ti vada mai degraba defectele, sau sa
nu-ti observe calitatile, asa cum ti le sti tu.
Cand prezentam astfel lucrurile, ni se pare chiar firesc ca oamenii sa aiba pareri diferite despre noi, si, foarte
important, ne dam seama ca nu trebuie sa facem o tragedie din parerea cuiva despre noi, pentru ca s-ar putea sa
fie gresita. Aceasta concluzie este o mare usurare. Analiza clara este una din metodele prin care scapam de frica
de parerile altora, de vinovatie si ne intarim increderea in noi.
In esenta trebuie sa te detasezi, sa te relaxezi si sa te gandesti ca daca realitatea este relativa, nu poti sa sti cu
siguranta daca ei au dreptate, sau daca se inseala. Poti avea tu dreptate, sau niciunul din voi. In acest caz,
vinovatia pe care o simti este de-a dreptul nefondata si trebuie s-o elimini din viata ta, inainte sa-ti scada si mai
mult increderea in tine.
Nu te minti. Tu esti cea mai importanta persoana pentru tine si nu trebuie sa te minti niciodata. Este foarte
important sa-ti tii promisiunile fata de tine, pentru ca altfel iti va scadea increderea in tine. Daca zici ca te apuci
de sport, sau ca vei manca sanatos si nu o faci, asta iti submineaza puterea si propria imagine de sine. Este
valabil cu orice promisiuni pe care ti le faci si pe care nu le respecti.
Invinge-ti frica. Asa cum am mai spus, frica este cea care te blocheaza. Acesta este motivul pentru care unul din
primele articole pe care le-am scris a fost despre cum sa-ti invingi frica.
Cea mai mare frica pe care poti s-o ai este de ceea ce este “dincolo”, de cum ar fi si ce s-ar intampla daca ai
actiona, sau daca ai puterea sa faci ce trebuie facut. Ce ai descoperi, cum s-ar schimba viata ta? Cum ar fi daca ai
avea incredere in tine? La ce ar duce asta?
Raspunsurile se afla in trecut. Gandeste-te bine la aceste intrebari si apoi la o situatie din trecut in care ai actionat
cu curaj si ai reusit, chiar daca ti-a fost frica. Aminteste-ti ce s-a intamplat. Aminteste-ti cat de bine te-ai simtit
dupa aceea, cat de energizat ai fost de propriul succes si mai ales cata incredere in tine ti-a dat acest lucru.
Despre asta este vorba: a actiona, a trece prin frica, a o infrunta iti da incredere in tine. Cu cat mai multe
experiente de acest fel ai, cu atat mai increzator devii in fortele proprii.
In concluzie, frica este doar un paravan, care trebuie dat la o parte, prin care trebuie sa treci. Abia atunci iti vei
da seama ca “dincolo”, dincolo de frica, este puterea. Puterea ta. Frica este un obstacol doar pana cand ti-o faci
prietena. Apoi ea devine oportunitate de dezvoltare.
Cunoaste-te foarte bine. Daca nu te cunosti suficient de bine, risti sa te subevaluezi sau sa te supraevaluezi.
Dezvoltarea ta trebuie sa inceapa cu autocunoasterea. Este bine sa ai incredere mare in tine, chiar daca ai avut si
esecuri, insa aceasta incredere sa nu depaseasca mult realitatea.
Uneori, a avea incredere excesiva in tine este un lucru periculos. De fapt este lipsa de clarviziune. Ai putea avea
o falsa incredere in tine intr-un anumit domeniu in baza recunoasterii meritelor tale in alt domeniu.
De exemplu, daca esti un om foarte corect, lumea te apreciaza pentru asta si iti recunoaste aceasta calitate. La un
moment dat faci parte dintr-un proiect in care ti se incredinteaza sarcina sa administrezi niste bugete foarte mari.
Se intampla tocmai pentru ca superiorii au incredere in tine si in corectitudinea ta. Tu ai de asemenea incredere
in tine, din acelasi motiv, dar si datorita faptului ca ai fost apreciat, iar aceasta incredere in tine mai creste inca o
data prin faptul ca seful tau iti incredinteaza o sarcina grea. Te simti important si valoros. Chiar daca iti este putin
teama si esti coplesit de complexitatea proiectului, iti spui plin de curaj: “O sa ma descurc. Trebuie sa ma
descurc!” Si ai putea sa te descurci, sau nu. Daca nu esti bun la partea de organizare, estimare si previziune si
daca nu te concentrezi suficient, exista sansa sa gresesti si sa nu iti achiti sarcina la nivelul asteptarilor. In unele
situatii a fi corect nu este suficient.
In cazul unui esec, risti ca increderea in tine sa scada brusc, sau chiar sa ajungi in extrema cealalta, lipsit de
incredere in tine. Unde ai gresit? In faptul ca ai avut o incredere prea mare in capacitatile tale intr-un domeniu in
care nu aveai suficienta experienta. Gresesti daca ai o incredere in tine exagerata si nesustinuta de realitate.
Este bine sa fii increzator, sa-ti depasesti limitele si sa pasesti cu curaj in incercari noi, pentru ca actiunea este
cea mai buna metoda prin care dobandesti increderea in tine. Insa in problemele dificile este bine sa fii realist.
Chiar daca increderea in tine nu va fi la cote maxime, chiar daca ti-e frica de esec, trebuie sa iti faci curaj prin
hotararea de a te concentra foarte tare la rezolvarea problemei.
Cauta sa ai o gandire flexibila. Aroganta si lipsa de modestie te pot face uneori sa nu vezi corect realitatea,
oamenii si pe tine insuti. Ambele sunt atitudini care tradeaza o falsa incredere in tine. Atunci cand esti arogant, o
faci pentru ca incerci cu disperare sa le arati ostentativ oamenilor ca esti valoros. Vrei doar sa fii valoros, dar sti
si tu ca faptele nu sustin impresia pe care vrei sa o creezi despre tine. Si atunci adopti o atitudine fortata de
superioritate sperand ca vei impresiona.
Nu te obosi si nu iti mai face rau. Oamenii stiu si simt ca un om care are cu adevarat incredere in el este modest,
dar activ si in urma lui se vad rezultate. Acesta nu are nevoie sa demonstreze nimanui nimic, nici ca are valoare,
nici ca are o viata frumoasa, sau posesiuni scumpe si superficiale. Lui ii este de ajuns faptul ca se simte
increzator in el, puternic, ca este fericit si realist. El stie ca nu are toate raspunsurile, dar ca este capabil sa le
gaseasca in orice situatie.
Aceasta este una din directiile in care poti fi rigid in gandire, sabotandu-ti astfel imaginea de sine. Cand nu esti
flexibil in gandire si realist, nu sti daca esti capabil sa rezolvi o anumita problema sau nu. Asta din cauza ca te
concentrezi mai mult pe a crea o falsa impresie a valorii si puterii tale, decat pe a te cunoaste si accepta cu bune
si rele.
Ignoranta este o alta atitudine nesanatoasa pornita din lipsa de flexibilitate in gandire. Cu cat esti mai ignorant,
cu atat iti scapa mai multe detalii si risti sa ai o vedere ingusta asupra lucrurilor. In acest fel nu vei putea sa te
raportezi corect la oameni si realitate, sau sa anticipezi capacitatea ta de a realiza anumite lucruri.
Flexibilitatea in gandire este o trasatura a oamenilor de succes. Ea presupune sa privesti lucrurile din mai multe
unghiuri pentru a putea gasi perspectiva cea mai corecta si avantajoasa intr-o anumita situatie. Incearca sa faci
asta si vei vedea ca iti va elimina foarte mult stres din viata, iti va da claritate si incredere in tine.
Scapa de ideile limitative. Aceste idei care nu ne lasa sa evoluam, pe care ni le-a inoculat familia, societatea si
cultura in care traim, sunt otrava pentru gandurile noastre. Ele se opun flexibilitatii, fiind semne ale rigiditatii in
gandire.
Uneori ne formam si impunem singuri idei care ne blocheaza progresul, caz in care este chiar mai greu sa ne dam
seama ca gresim. Fiecare om crede ca el are dreptate si schimbarile de mentalitate sunt cele mai lente, daca au
loc vreodata.
Ideea este ca trebuie sa ai mereu in minte obiectivul catre care te indrepti si motivul pentru care vrei sa ajungi
acolo. Apoi sa-ti analizezi gandurile si ideile legate de acel lucru, punandu-ti o intrebare simpla: “aceasta gandire
ma ajuta sa imi ating acest obiectiv sau nu?” Este filtrul care iti spune daca o idee te limiteaza, sau te propulseaza
inainte.
Poate parea dificil sa-ti dai seama daca ai sau nu idei limitative intr-o anumita problema. Insa nu este atat de greu
daca iti amintesti un lucru: realitatea este relativa si subiectiva. Daca fiecare o vede diferit si daca nu sti niciodata
cu certitudine daca ai dreptate sau nu, atunci de ce sa adopti atitudinea care te blocheaza si de ce sa nu o adopti
pe cea care te avantajeaza si care te duce rapid spre rezultatul dorit? Nu conteaza foarte mult daca o idee este
corecta, insa conteaza sa fie in avantajul tau.
Pregateste-te pentru viitor. Anticiparea viitorului nu poate fi facuta de nimeni cu precizie, deoarece sunt prea
multe aspecte imprevizibile. Totusi, nu poti trai in voia sortii. Incertitudinea este una din marile surse de stres din
viata oamenilor si putini sunt cei care reusesc sa traiasca increzatori ca vor face fata provocarilor si problemelor
ce pot aparea.
Avem doi pasi prin care sa ne pregatim pentru ca viitorul sa nu ne ia total prin surprindere.
  Primul este sa fim pregatiti pentru cel mai rau scenariu care s-ar putea intampla si sa ne gandim ce am
face in acea situatie. Acest lucru va aduce relaxare si curaj ca totul are o solutie si ca orice se poate
rezolva. Daca suntem pregatiti mental pentru ce poate fi mai rau, orice altceva s-ar intampla, am gasi cu
siguranta o cale de iesire.
 Al doilea pas este sa anticipam viitorul apropiat si foarte apropiat, fara sa ne hazardam in a-l ghici pe cel
indepartat. Apoi periodic sa ne actualizam previziunea, bazandu-ne pe tendintele din acel domeniu, nu pe
prezent. Viitorul nu este o alta forma a prezentului, iar oamenii gresesc in anticiparea viitorului tocmai
pentru ca il aseamana prea mult cu prezentul. Sunt prea multe detalii imprevizibile in orice domeniu,
incat sa poti anticipa viitorul indepartat fara sa gresesti.
Cand ai pregatite solutii pentru viitor, chiar si pentru cel mai rau scenariu, iti creste increderea in fortele proprii.
Sti ca te vei descurca orice ar fi si scazi enorm de mult riscul de a avea un esec ce ti-ar scadea increderea in tine.
Seteaza-ti obiective in viata. Cei care nu au nici o tinta pentru viitor si nu stiu incotro se indreapta, se confrunta
cu mult mai multa nesiguranta si incertitudini decat oamenii care au cateva obiective pentru care muncesc in
viata.
Daca nu ai teluri, stai comod si te complaci in viata ta in deriva, nu esti nevoit sa actionezi, iar fara actiune nu
prea ai sanse sa-ti cresti increderea in tine.
Cand ai o dorinta foarte mare si un ideal, vei gasi intotdeauna o cale de a ajunge acolo. Daca ai un obiectiv pe
care iti doresti foarte mult sa-l atingi, acest lucru iti va da curajul necesar sa o faci. Vei gasi in tine resursele si
increderea necesara, dar si energia de a face orice este nevoie ca sa ajungi acolo unde iti doresti.
Simte-te bine in pielea ta. Daca nu esti ingrijit si nu te intereseaza imaginea ta in lume, oamenii vor intelege ca
nu te respecti si vor avea tendinta sa te ignore, indiferent de cata valoare, sau ce talente si abilitati ai. Exista insa
un efect chiar mai nociv al acestui lucru: te vei vedea chiar si tu insuti neatragator si neimportant, iar asta in timp
iti va scadea increderea in tine.
Trebuie sa ajungi sa te simti bine in pielea ta si sa faci efortul de a slabi cand este cazul, de a avea grija de
sanatatea ta, sau de a te imbraca frumos. Asta nu inseamna a avea haine dupa ultima moda, ci unele potrivite
varstei tale, statutului si care sa-ti puna in valoare linia corpului.
Un obez este intotdeauna vazut din pacate ca un om care nu are grija de el insusi si care nu se pretuieste pe el
suficient de mult. Absolut toti oamenii care au nevoie si reusesc sa slabeasca, sustin ca le-a crescut increderea in
ei si ca se simt mult mai bine in pielea lor, ca au mult mai multa motivatie si pofta de viata.
Ar trebui ca toate aceste metode sa te ajute sa-ti cresti treptat increderea in tine si sa-ti ajustezi imaginea de sine,
daca este nevoie, intr-una realista.
Trebuie sa ajungi in punctul in care iti constientizezi valoarea. Nu vorbesc de iluzionari, nici de gandire pozitiva,
ci de realism, de a deveni constient si apoi convins ca esti un om plin de calitati si de potential. Despre asta este
vorba de fapt. Fiecare om are si puncte slabe, iar solutia nu este sa pretinzi ca nu le ai, ci sa le recunosti si sa
lucrezi la imbunatatirea lor. Insa toata lumea are si puncte forte de care trebuie sa devina constient si pe care
trebuie sa le amplifice. Acest lucru nu se intampla daca te amagesti spunandu-ti: “sunt bun”, “pot”. Punctele tale
forte se amplifica atunci cand le folosesti.
Actioneaza, cu riscul sa dai gres uneori, iar din asta vei invata de fiecare data si vei deveni mai puternic. Lasa-ti
sinele autentic sa iasa la lumina, mergi pe mana lui si vei avea o viata implinita si lipsita de stresul
autocontrolului. Apoi iesi in lume si straluceste!