Poveste aterapeutica FRICA DE INTUNERIC

Fred era un soricel care traia intr-o gaura din peretele unei case.
In fiecare dimineata cand se trezea se uita cu pofta spre sandviciul cu branza, de care ii era frica sa se atinga pana
cand nu se lumina afara. Lui Fred ii era frica de intuneric.
Altor soricei le era frica de caini sau de pisici.
Auzise ca oamenilor uneori le e frica de serpi sau paianjeni, insa lui ii era frica de intuneric.
Seara, cand se punea in pat si mama lui stingea lumina, simtea cum ingheata de spaima.
Degeaba ii explica mama ca e in siguranta si nimic nu i se va intampla, fiindca lui Fred ii era frica in continuare.
Si daca lasa becul aprins, frica era parca mai mare.
Prea multe umbre apareau pe pereti, iar la fiecare miscare parea ca ceva necunoscut se indreapta spre el.
Problema era ca daca pana nu de mult putea dormi cu parintii, acum toata lumea il considera suficient de mare
incat sa doarma singur.

Intr-una din dimineti, Fred l-a intrebat pe prietenul lui, ursuletul Filip, daca sunt momente in care ii este foarte
frica. Dupa un ragaz, Filip i-a spus:
- Mi-e frica uneori ca borcanul cu dulceata se va termina.
Fred isi zise ca nu e chiar acelasi tip de frica si ca nu pare chiar asa grava ca teama lui de intuneric.
- Si ce faci cand ti-e frica?
- Pai, ma duc sa verific daca mai este dulceata. Daca este, stiu ca nu are de ce sa imi mai fie frica., i-a raspuns
Filip.

Nefiind sigur ca raspunsurile lui Filip l-au ajutat prea mult, Fred s-a dus si i a adresat aceeasi intrebare pisicii,
Tabby.
- Hmmm, la fel ca toate pisicile, uneori mi-e frica de caini.
Desi poti fi prietena cu ei, se intampla ca unii caini sa isi doreasa sa te sperie sau sa iti faca rau.
In unele cazuri e bine sa iti fie frica de cainii necunoscuti fiindca nu stii daca poti avea incredere in ei.
Frica te ajuta sa te mobilizezi si sa fugi la momentul potrivit.
Uneori frica imi da energie si ma ajuta sa ma protejez.
Cred ca trebuie sa inveti care sunt lucrurile si situatiile in care e bine sa iti fie frica si care sunt cele in care frica
nu te ajuta cu nimic. Spre exemplu, desi sunt pisica, si pisicile de obicei viseaza sa ii manance pe soareci, noi doi
suntem prieteni, nu-i asa?

Fred nu se gandise niciodata la asta si pus pe ganduri s-a intalnit cu prietenul lui, Tom. L-a intrebat:
- Tu ce faci atunci cand iti este foarte frica?
- Mi-e frica uneori atunci cand mama tipa la mine, spuse Tom.
Nu ca ar tipa tot timpul, poate chiar de aia mi-e asa de frica, pentru ca nu se intampla des asta.
Cred ca stiu ca nu va fi nervoasa toata viata pe mine, ci ii va trece candva.
Asa ma gandesc si eu. Ca nu imi va fi frica in permanenta, ci ca frica va trece.
Apoi, incerc sa fac ceva ce ma ajuta sa ma simt bine si o imbratisez cand e suparata sau ma duc si ma joc pe
afara. De obicei, frica dispare daca fac asta.

In seara aceea, cand Fred s-a asezat in pat i-au aparut in minte o multime de ganduri si franturi din conversatiile
pe care le-a avut pe parcursul zilei.
De ce ii era frica? Putea sa isi verifice camera, la fel ca Filip, sa vada daca e un motiv de ingrijorare in camera?
Putea sa ia exemplul pisicii si sa faca deosebirea intre o amenintare reala si una doar inchipuita?
Care era de fapt adevaratul risc? Daca exista, ce putea face? Daca nu era niciun risc, de ce nu ar putea sa se
linisteasca? Putea sa isi spuna si el, ca Tom, ca frica va trece in scurt timp?
Oare ce a facut Fred pentru a depasi teama de intuneric? Tu ce crezi?.

Dupa poveste, poti vorbi copilului tau despre:

Solutia cea mai potrivita pe care a ales-o Fred pentru a face fata fricii de intuneric
Felul in care frica ne avertizeaza de posibile pericole
Felul in care putem verifica daca fricile noastre sunt justificate
Situatii in care copilului i-a fost frica fara sa existe o cauza cu adevarat justificata
Tu ce crezi ca Fred a facut in acea seara? Cum si-a invins frica?
Povestea terapeutica DESPRE FURIE
Dino dragonul statea in pestera sa. Niciodata nu se mai simtise atat de furios ca acum.
Nu reusea sa mai faca nimic.
Se simtea furios fiindca prietenii sai din pesterile apropiate ii furasera mingea de fotbal.
Simtea ca ia foc de furie si scotea flacari pe nari.
Cand s-a linistit putin a privit in jur. Toata iarba si copacii arsesera din cauza flacarilor pe care le scosese pe nari
de furie. Ohhh, nu !!!, gandi Dino. Mi s-a intamplat din nou, spuse cu regret amintindu-si de frumoasele flori
care nu cu putin timp in urma erau in apropiere.
Dino stia ca niciun dragon nu voia sa se joace cu el pentru ca putea fi foarte rau atunci cand se infuria.
Ce putea sa faca? Chiar isi dorea sa fie un bun prieten, insa trebuia sa se tempereze.
Tocmai atunci, mama sa, dragonul Flora a aparut. S-a asezat in fata lui, iar Dino a inceput sa planga.
Credea ca va fi certat pentru ca a distrus florile, insa mama sa i-a spus: Dino, stiu ca iti este greu sa te controlezi
cand te enervezi, insa putem gasi solutii. Multi dragoni au aceasta problema la inceput, insa invata in timp sa se
descurce.
Cum crezi ca ai putea sa te controlezi atunci cand te infurii? .
Dino stia ca indata ce avea sa isi controleze furia, toti ceilalti dragoni se vor juca cu el.
Astfel ca s-a decis sa incerce.
In ziua urmatoare, s-a gandit: Oare ce m-ar ajuta sa ma controlez?.
S-a asezat si a inceput sa se gandeasca fiindca nu prea stia ce sa faca.
Voia sa se schimbe si sa fie la fel ca ceilalti dragoni.
Totul e bine acum cand sunt calm, dar ce se va intampla atunci cand ma voi infuria si voi da din nou drumul la
flacari? Cum as putea sa ma controlez?.
In dimineata urmatoare, Dino s-a dus la scoala.
Putea sa ii auda pe ceilalti dragoni cum incearcau sa il supere si simtea ca dintr-o data incepe sa se incalzeasca
din nou. Si-a amintit ca daca nu se va controla, va arde din nou totul in jur.
Astfel ca s-a hotarat sa mearga la unul dintre profesori sa ii ceara sfatul. Acesta l-a ascultat si pe masura ce ii
povestea, simtea ca e mai bine.
Profesorul a intervenit si ceilalti dragoni nu l-au mai suparat in acea zi pe Dino.
Seara i-a povestit mamei sale ce s-a intamplat, iar aceasta i-a spus:
Dino, e normal ca uneori sa te infurii, insa cel mai important este sa stii cum anume sa te controlezi. Eu voi fi
mereu aici sa te ascult - aminteste-ti asta intotdeauna.
Intr-una din zile, ceilalti dragoni au inceput sa strige la el si sa il jigneasca.
Desi simtea ca se infurie din nou, s-a hotarat sa nu ii mai bage in seama si sa plece.
Povestindu-i mamei despre cum a gestionat situatia, aceasta l-a felicitat.
Desi au mai fost zile in care ceilalti dragoni au ras de el si s-a intamplat sa mai scoata flacari, Dino a continuat sa
depuna eforturi pentru a-si controla furia.
Intr-o zi chiar a fost suficient de calm incat sa ii abordeze pe dragonii care il suparau:
De ce va legati mereu de mine? Sunt la fel ca si voi, doar ca imi plac alte lucruri decat voua.
Dragonii nu au stiut ce sa ii raspunda si s-au indepartat.
A doua zi insa, dragonii si-au cerut iertare, iar Dino s-a simtit mandru ca a facut un pas inainte pentru a deveni
un dragon mai bun si mai calm.

Asemenea povesti, in care copilul afla despre personaje care incearca sa rezolve probleme similare cu cele cu
care se confrunta el insusi, il invata pe copil ca exista solutii pe care le pot aplica si ei.

La finalul lecturii, poti discuta cu cel mic despre cum altfel ar fi putut dragonul sa isi stapaneasca furia si
despre momente in care si copilul s-a infuriat.
CONFLICTUL INTERIOR. Poveste terapeutica pentru copii
HRANESTE CEEA CE VREI SA CRESTI!
Intr-o seara, la marginea unui sat, pe prispa, statea un bunic cu nepotul sau.
-Spune-mi o poveste, ceru nepotul.
Dupa cateva clipe de reflectare, batranul incepu povestea:
Iti voi spune o poveste despre doi lupi.
Pe masura ce crestem avem sentimentul ca in noi se afla in permanenta doi lupi care se chinuie sa obtina
controlul asupra noastra.
Iti poti imagina ca primul lup are parul carunt si o bunatate in privire si un zambet pe fata pe care nu l-ai mai
vazut la niciun animal pana acum.
Este un lup care cu greu isi arata coltii. L-am putea numi Lupul Pacii, Iubirii si a Bunatatii.
Pentru acest lup, iubirea este tot ceea ce conteaza.
Atunci cand iubim, avem grija de cei din jur.
Atunci cand suntem buni, zambim si suntem dispusi sa ajutam oamenii aflati la nevoie.

Dar, hai sa ne imaginam ca mai este un lup, al doilea care nu e deloc ca primul.
Acest lup e urat si are o fata infricosatoare. Isi arata dintii mai mereu si maraie.
Atunci cand apare acest lup, deseori simtim frica in loc de pace, ura in loc deiubire si dorinta de a face rau in loc
de bine.
Din pacate acest lup nu a invatat ca starneste emotii negative celor din jur, ii sperie, in loc sa ii iubeasca si ii
indeparteaza.

Asa cum iti poti imagina, cei doi lupi vin la pachet.
Sunt mereu impreuna si se afla intr-o lupta permanenta: care din ei sa fie pe primul loc.
Lupul Pacii, al Iubirii si al Bunatatii vrea sa imparta totul cu toata lumea, insa Lupului Fricii si al Urii ii pasa
numai de el.
Sa ne imaginam ca doi astfel de lupi se afla in conflict in tine.
-Si cine va castiga? intreba copilul.
Batranul s-a uitat la nepotul sau cu ochii plini de intelepciune:
-Cine va castiga? Acela pe care il vei hrani mai mult.

Mesajul povestii poate fi aplicat pentru toate trasaturile si calitatile pe care vrem sa ni le dezvoltam, nu doar pe
cele morale.
Abilitatile cognitive ale copilului (capacitatea de a rezolva probleme, flexibilitatea gandirii, atentia, memoria)
pot fi imbunatatite prin exercitiu, pana la un anumit punct.

Este un mesaj optimist si realist pe care poti sa il dai copilului tau, incurajandu-i o atitudine favorabila
perseverentei si efortului sustinut.

Trasaturile si capacitatile noastre mintale sunt influentate direct de actiunile noastre concrete, deoarece acestea
modifica legaturile neuronale din creier. De aceea, sfatul Hraneste ceea ce vrei sa cresti. se aplica in orice
domeniu si la orice varsta.
Copilul tau ce lup hraneste zi de zi?

Ti se intampla vreodata sa observi ca cel mic nu se poate opri dintr-un comportament despre care stie ca este
nerecomandat (de exemplu, loveste un alt copil sau vorbeste urat)? Daca la prescolari, aceste comportamente
apar pentru ca ei inca nu stiu sa isi exprime emotiile verbal si inca nu au capacitatea de autocontrol suficient de
dezvoltata pentru a se opri din actiunile lor, la scolari si copii mai mari, aceste comportamente pot aparea ca
urmare a obisnuintei.
De la sapte ani, copiii nu isi pot controla pornirile si actiunile tot timpul, dar pot invata sa faca eforturi in acest
sens. Iar o poveste terapeutica ii poate ajuta sa inteleaga care este mecanismul prin care ne putem incuraja
singuri propria dezvoltare personala, in directia pe care ne-o dorim.
Daca copilul tau are conflicte interioare, , trece de la stari de generozitate la lacomie destul de repede, sau de la
iubire la ura, probabil ca are nevoie de mai multa atentie si ajutor in partea ta ca parinte.
Povestea terapeutica JUCARIILE FERICITE
Au existat doi frati care dormeau in camere separate si fiecare dintre ei avea jucariile sale.
Atunci cand cineva venea in vizita si intra in camera fratelui cel mare se minuna din cauza dezordinii;
toate jucariile erau pe jos: mingea in pat, soldatelul langa dulap, cu picioarele in sus, piesele de puzzle
amestecate incat cu greu reuseai sa ti dai seama care din piese apartin carui puzzle, ursuletii impreuna cu
masinutele, sub pat hainutele papusilor.
Oriunde paseai, pe tot covorul, langa pat ori langa fereastra sau usa, gaseai cate o jucarie.

Daca in schimb cel venit in vizita intra in camera mezinului, ramanea uimit de cata ordine exista.
Cand copilul se juca, il puteai vedea cu cateva jucarii in jurul lui, iar celelalte, asezate frumos pe rafturi.

Intr-o seara, atunci cand amandoi copiii dormeau, jucarile au inceput sa vorbeasca intre ele.
Comunicau una cu cealalta printr-o spartura din peretele ce despartea camerele in care dormeau copiii.

Din camera celui mare, jucariile se plangeau de comportamentul copilului:

- Toata ziua tipa la noi, ne arunca si ne tranteste.
Ma arunca de perete fiindca sirena pe care o am nu mai canta frumos. S-a stricat si am nevoie de reparatii, dar el
nu s-a gandit la asta. Ci m-a aruncat direct cu botul in perete, spunea masina de politie.
- Nici mie nu mi-e prea bine. Mi-a rupt scara pe care urcau pompierii in cladire ca sa salveze oamenii din
incendii, bolborosea masina de pompieri.

Jucariile din camera copilului ordonat se minunau de cata suferinta au parte prietenii lor.
Le era chiar greu sa le spuna ca cel mic are grija de ele, le curata o data pe saptamana si le da parintilor la spalat,
ca papusilor li se schimba hainele si sunt pieptanate si aranjate frumos, ca masina de politie e gata oricand de
vreo interventie, iar ursuletii stau impreuna, toata familia, pe raft atunci cand nu sunt luati la joaca. Pe buna
dreptate, jucariile mezinului erau fericite din cale afara.
Povestea terapeutica poate fi spusa copilului tau fara a-i oferi un final tocmai pentru a-l provoca la discutii.

Iata cateva intrebari de la care poti porni in conversatia cu copilul tau:

1. Ce crezi ca s-a intamplat cu jucariile in acea seara?
2. Care a fost decizia jucariilor nefericite? Au ramas in continuare alaturi de copilul dezordonat sau au hotarat sa
se mute in camera celui mic?
3. Cum crezi ca s-a simtit copilul cel mare cand s-a trezit dimineata si si-a vazut camera goala, fara jucarii?
4. Daca ai fi politistul care conduce masina de politie cu sirena defecta, cum l-ai "amenda" pe copilul care te
distruge?
5. Cu care din cei doi copii crezi ca semeni?
6. Cum crezi ca se simt jucariile tale? Sunt fericite sau triste? Sufera ori sunt bucuroase atunci cand te joci cu
ele?

Cu astfel de intrebari vei reusi sa-l aduci pe copil in rolul sau de stapan al jucariilor pe care le are si il vei
constientiza cu privire la comportamentul pe care il are fata de acestea.
Povestea terapeutica pentru copii - IN CAUTAREA FERICIRII
A fost o data ca niciodata o printesa care avea totul... sau aproape totul.
Locuia intr-un palat urias, iar dupa rege si regina, ea era cea mai importanta persoana din regat.
De asemenea, avea tot ce isi dorea, pentru ca era printesa.
Daca voia ceva, tot ce trebuia sa faca era sa ceara si i se dadea.
Avea toate jucariile care erau la moda, chiar si un palat de jucarie pe care il umplea cu papusi si cu toate
accesoriile lor.
Avea cele mai noi jocuri pe calculator pe care le jua pe un ecran care acopera un intreg perete din camera de
joaca. Si numai acea camera era la fel de mare cat unele dintre casele in care locuiau alte familii din regat.
Si totusi, in ciuda atator minunatii, isi pierdea adesea interesul si se simtea singura.
Uneori, ii vedea pe copiii de pe strazi jucandu-se sotron sau sarind coarda, razand, vorbind si cantand.
- De ce scot copiii toate aceste sunete? a intrebat-o pe doica regala intr-o buna zi.
- Cred ca datorita faptului ca sunt fericiti, a raspuns doica.
Privind din nou copiii de jos, printesa a spus:
- Vreau si eu sa fiu fericita. Ce ma va face fericita?
Doica regala nu mai fusese de mult intr-o pozitie atat de dificila.
De-ar fi putut sa o lase pe printesa sa iasa pe strada si sa se joace cu ceilalti copii, printesa ar fi putut invata sa
rada si sa se bucure.
Macar daca printesa ar fi avut cativa prieteni cu care sa imparta povestile sau cu care sa faca unele din lucrurile
pe care e placut sa le faci cu amicii!
Se intreba daca printesei nu i-ar placea oare sa se bulgareasca cu pustii de pe ulita sau daca nu ar rade atunci
cand ar merge in picioarele goale prin noroi murdarindu-si poate una din rochitele sale frumoase.
Dar doica stia ca nu i s-ar fi permis niciodata printesei sa faca acest lucru.
Tot cautand un raspuns pe care sa-l dea printesei la intrebarea sa, privind in jos, si-a vazut pantofii.
Poate ca acesta era raspunsul.
In cele din urma, a spus:
- Daca am putea sa gasim cel mai fericit copil din regat, ai putea sa te incalti cu pantofii lui, poate chiar sa mergi
pe unde a mers el si ai afla cum e sa fii fericita.

Printesa a cerut regelui sa caute cel mai fericit copil si sa i se aduca pantofii lui.
Asteptand sa primeasca pantofii celui mai fericit copil, printesa se intreba cum or fi aratand acestia.
Ce culoare au oare? Pantofii veseli trebuia cu siguranta sa fie colorati. Or fi fost decorati cu flori, curcurbee sau
clopotei?
Dupa o vreme, doica regala a venit in camera printesei cu stirea:
- Inaltimea-Voastra, am vesti bune si vesti proaste.
- Spune-mi-le intai pe cele bune, a tipat printesa.
- Ei bine, a spus doica regala, sunt bucuroasa sa va spun ca am gasit cel mai fericit copil din tot regatul.
- Atunci, unde sunt pantofii mei? a cerut printesa, nerabdaroare.
- Asta este vestea proasta, a raspuns doica regala. Cel mai fericit copil din tot regatul nu avea pantofi deloc.

Ce il poate invata pe copil aceasta poveste?

ca nu intotdeauna obtinem ceea ce vrem,
ca fericirea nu se reduce la ceea ce detinem,
ca uneori, fericirea sta in lucrurile simple, dar si in libertate si in compania persoanelor apropiate,
ca prietenii sunt importanti pentru fiecare dintre noi.

Ce il poti intreba pe copil?
De ce era nefericita printesa?
Pe tine ce te face fericit?

De multe ori, asociem fericirea cu bunurile materiale, gandindu-ne cat de fericiti am fi daca am avea anumite
lucruri. La fel ajung sa gandeasca si copiii, imediat ce incep sa se compare cu ceilalti copii de varsta lor care au
jucarii sau haine mai frumoase. Uitam astfel sa ne bucuram de experientele care ne fac cu adevarat fericiti,
precum jocurile sau timpul petrecut cu prietenii.
Poveste terapeutica: SPIRIDUSUL DOUAPARTI
Buna, copii! Stiti cine sunt eu? Eu sunt Spiridusul Douaparti. De ce? Pentru ca uneori simt ca am in mine doua
parti. Nu, asta nu inseamna ca nu stiu ce vreau sau ca sunt nehotarat. Inseamna doar ca astea doua parti stau mult
de vorba intre ele. Eu m-am obisnuit. Stiu ca amandoua partile sunt tot eu. Si le iubesc pe amandoua. Ca doar
sunt cu mine de dimineata pana seara. Uite cum:

Dimineata apar indata ce vine mama sa ma trezeasca. Trezeste-te ca e dimineata! spune mama.
Ok, ma trezesc ca tre sa merg la scoala! spune partea mai treaza.
Insa partea mai somnoroasa spune: Dar vreau sa mai dorm putin. Mi-e sooomn!
Dar ai sa intarzii la scoala! insista partea treaza.
Numai putin! insista partea somnoroasa. Altfel o sa fiu obosit toata ziua la scoala si nu o sa ma pot concentra
incearca sa argumenteze.
Dar tot argumentand se trezeste si ea din ce in ce mai bine si se convinge sa se dea jos din pat: Bine, bine si asa
m-ai trezit! Hai la scoala!

Si plec in bucatarie. Ce vrei sa mananci? intreaba mama.

Hmmm, vreau oua. Ba nu, vreau sunca. Ba nu, mai bine iau sunca sandwish la scoala si mananc dimineata oua.
Dar dureaza mai mult, daca intarzii? Mama, cat e ceasul?
Aa, bine, am timp de oua. Vreau omleta. Ba nu, vreau ochiuri.
Dar avem paine proaspata? Daca nu, nu imi plac.
Hmm, nu avem. Bine, atunci vreau omleta. Mama, vreau omleta!

Dupa ce termin de mancat, ma spal pe dinti si ma duc sa ma imbrac.

Imi iau pantalonii verzi. Nuu, ia-i pe cei albastri tipa cealata parte. Azi s-a anuntat frig, e mai bine cu ei.,
Da, dar cu ce sa ii asortez? Bluza albastra e la spalat ca am purtat-o ieri. Cauta altceva! ,
Bine, iau bluza asta alba! declara prima parte si renunta la pantalnoii verzi in favoarea celor albastri mai
caldurosi.
Ajung la scoala. Doamna verifica temele si apoi ne scoate la tabla. Am invatat acasa, asa ca as vrea sa ies si eu.
Sa ridic mana sau ma cheama ea?
Dar daca ma incurc, mai bine nu mai ridic mana.
Dar am invatat, acasa stiam tot, ridic si eu mana. Si daca nu ma pune? Mai sunt si altii cu mana ridicata, unde
mai incap si eu? Uite, si colegul meu a ridicat mana si s-a incurcat. Mai bine n-o mai ridic.
Trr! Suna de pauza. N-am ridicat mana. Nici nu m-a pus.
O fi mai bine ca n-am avut ocazia sa ma incurc sau nu, ca acum doamna nici macar nu stie ca eu invatasem bine
lectia ...

Acum ce fac? Hai sa ies in curtea scolii cu colegii!

Mai bine stai in clasa nu vezi ca esti posomorat, crezi ca colegii vor sa se joace cu tine cu fata asta?
contracareaza cealalta parte.
Dar tocmai de asta, poate ma iau cu ei si nu ma mai gandesc ce fraier am fost ca nici macar n-am ridicat mana!
sustine prima parte.
Bine, hai incearca! e de acord a doua parte pana la urma.
Si am iesit in curtea scolii ... o jumatate de pauza.
Insa a fost bine, am apucat sa dau cu mingea la cosul de baschet si chiar am inscris de 2 ori, iar dupa aceea m-am
simtit mai bine.

La pranz am venit acasa, m-am schimbat, am mancat si m-am apucat de lectii.

Am sa imi fac temele la romana. De ce la romana, incepe la mate ca sunt mai grele si esti mai odihnit acum!
Dar imi place mai mult romana! Pai tocmai de aia, incepe la mate ca sa scapi de ele si dupa aia faci la romana
cat timp vrei! ce cearta partile intre ele. Bine, incep la mate!

Dupa ce mi-am terminat temele m-am gandit sa ma joc.

Sa te joci? Esti cam obosit, nu mai bine te uiti la in film? mi-a replicat cealalta parte.
Hmm, am vazut toate filmele pe care le am, macar de-ar fi unul nou.
Hai ca sigur ai si filme vechi care iti plac. Si te relaxezi mai mult daca te uiti la un film pe care il stii decat unul
nou care te tine cu sufletul la gura. Ok, o sa caut un film care imi place.

Si uite asa imi petrec eu ziua impreuna cu cele doua parti ale mele cu care nu ma plictisesc niciodata.
Uneori ele sunt de acord: sa manance inghetata, sa plecam in vacanta, sa joc tenis, sa ma vad cu prietenul meu,
alteori fac asa cum au facut ieri.
De asta mi se spune Spiridusul Douaparti. Dar stiti ceva? Nu doar spiridusii au doua parti, ci si oamenii. Chiar si
copiii pot sa aiba doua parti. Sau chiar mai multe, daca iti plac sau vrei mai multe lucruri in acelasi timp.

Copiii pot sa aiba atatea parti cate jucarii pun pe lista pentru Mos Craciun, pentru ca ei le vor pe toate si daca ii
pui sa aleaga numai una, incep sa spuna: Dar vreau si asta, si aia si cealalta ... etc.! Nu-i asa?
Tu stii sa recunosti partile din tine care vor lucruri diferite, dar in acelasi timp?
Sunt tare curios daca vorbesc intre ele asa cum vorbesc ale mele sau altfel ...

Poveste terapeutica: FRICA DE ESEC

A fost odata un baietel pe nume Radu.

Auzise inca de la gradinita ca la scoala va fi mult mai greu decat i-a fost pana atunci.
Va invata lucruri mult mai frumoase, dar nu se va mai juca atat de mult si va trebui sa fie mult mai serios.
Sa isi faca temele, sa mearga in fiecare zi la scoala, sa fie organizat si mereu atent la ore.
A inceput si scoala. Primele zile i s-au parut de-a dreptul frumoase, dar apoi au inceput sa invete tot mai multe
lucruri si unele tot mai grele.
Nu reusea sa inteleaga totul la scoala, iar cand ajungea acasa avea nevoie ca mama sa stea cu el si sa ii explice
totul inca o data.
- Nu mai vreau la scoala! E prea greu! Nu stiu nimic. Ceilalti copii stiu mai multe decat mine! se plangea
aproape in fiecare zi copilul.
De fiecare data cand era ascultat, in picioare, in fata clasei, ii era teama ca nu va sti sa raspunda si din acest
motiv raspundea cu greu sau gresea des.
Invatatoarea ii spunea intotdeauna:
- Radu, trebuie sa fii mai atent. Straduieste-te mai mult. Poti, dar e nevoie sa fii putin mai serios cu invatatul.
Nu mai suntem la gradinita. Suntem copii mari deja!

Atunci cand se anuntau teste la scoala, Radu devenea din ce in ce mai speriat si nu mai era deloc sigur pe ceea ce
a invatat.
Petrecea zile intregi inainte de un test cu mama alaturi si facea exercitii, dar spaima ca nu se va descurca cand va
fi la scoala era la fel de mare.
Desi mama sa incerca sa il incurajeze, dimineata, inainte de lucrarea de control, Radu era palid si speriat.

Intr-una din zile, bunica lui Radu a venit in vizita.

Copilul inca era la scoala, iar mama si fata s-au pus pe povesti.
Mama lui Radu a inceput sa povesteasca despre temerile copilului ca nu va reusi sa se descurce la scoala, ca nu
va lua note bune, ca nu va fi la fel de istet ca ceilalti copii si despre frica baiatului de a mai merge la scoala.
Ce se gandi bunica?
- Pana se intoarce Radu de la scoala, voi merge la cumparaturi.

Intors acasa, Radu si-a intalnit bunica.

Au povestit de toate: de scoala, despre colegii de clasa si despre bunicul care n-a putut veni in vizita, dar care i-a
trimis un cadou. Despre ce sa fie vorba? Un plic frumos pe care scria frumos: Pentru Raducu, de la bunicul.
Cand a deschis Radu plicul, in interior ce credeti ca a gasit? Un bilet si un stilou nemaipomenit, cu o penita
frumos incovoiata.
Pentru ca Radu inca nu stia sa citeasca prea bine, i-a cerut bunicii sa-l ajute cu citirea biletului. Iata ce scria:
Dragul meu Raducu,
Bunicul n-a putut sa vina la tine sa te vada de data asta, dar stie ca esti in continuare ascultator si ca inveti tare
mult la scoala. Ma bucur ca-ti placesi mie mi-a placut, desi cand eram asa mic ca tine mi-a fost tare frica de
scoala. Ca nu voi putea sa invat, sa fiu ca ceilalti copii si sa am rezultate bune.
Dar tatal meu mi-a daruit un stilou fermecat care mi-a fost aproape in fiecare zi, la scoala si acasa.
Mi-a spus ca atunci cand mi-e frica, e suficient sa ma uit la penita stiloului, sa ii spun tot ce simt (ca mi-e teama
ca nu voi reusi) si sa-mi pun o dorinta: sa ma ajute sa ma descurc.
Trebuie sa recunosc ca de cand am primit stiloul, nu mi-a mai fost frica. Am stiut ca o sa ma ajute mereu.
Acum, pentru ca eu nu mai am nevoie de el, asa cum tu ai, ti-l daruiesc.
Si aminteste-ti: stiloul fermecat te ajuta sa scrii frumos tot ceea ce tu stii, tot ceea ce ai invatat.
Eu zic sa te apuci repede sa scrii cu el si abia astept sa ne vedem ca sa mi povestesti daca te-a ajutat si pe tine,
asa cum a facut-o de fiecare data cu mine.
Te saruta cu drag,
Bunicul

Bucuros peste masura, Raducu a luat stiloul si din acea zi a mers cu capul sus la scoala, mandru si sigur ca se va
descurca in orice situatie se va afla. Atunci cand era ascultat in fata clasei, in picioare, isi lua stiloul in mana si-l
tinea strans.
Raspundea la fiecare intrebare cu siguranta si era din ce in ce mai laudat de catre invatatoare si apreciat de
ceilalti copii.
Incet, incet, a ajuns unul dintre cei mai buni copii din clasa si nu i-a mai fost frica ca ar putea avea vreun esec in
invatare.
 POVESTE TERAPEUTICA DESPRE PRIETENIE
Iata mai jos o poveste despre acceptarea diferentelor, toleranta si modalitatile surprinzatoare in care se pot naste
prieteniile.

Leul, regele padurii se odihnea dupa o zi plina si o masa copioasa. Cautand mancare, un soricel foarte infometat
si cu mustatile printre iarba si flori, dadu brusc cu nasul in laba leului. Acesta avand simturile foarte ascutite,
tresari pe loc si cu o voce groasa si plina de manie, il intreba pe soricel cum de indraznise sa il deranjeze.
Soricelul incepu sa isi ceara scuze pentru greseala facuta, implorand sa nu ii fie curmata viata.
-Daca nu ai sa te razbuni pe mine, poate candva, am sa iti fiu de folos!, ii spuse soricelul cu ochii in lacrimi.
Leul incepu sa rada din toate puterile la gandul ca un soricel ar putea sa ii fie de folos vreodata, dar decise sa il
lase pe soricel in pace fiindca oricum nu ii era prea foame si soricelul parea simpatic, desi il trezise din somn.
Urmara cateva zile de liniste in padure cand, la un moment dat, leul cu pricina cazu prada capcanei unui vanator.
Desi a incercat din rasputeri sa isi elibereze labele prinse in plasa, nu a reusit. A stat captiv cateva ore bune, in
durere si in frica. Un lucru nemaipomenit se intampla insa, la caderea soarelui. Soricelul care scapase cu viata ca
prin minune, cu cateva zile in urma, se afla in apropiere si l-a auzit pe leu cum ragea cu furie. Cu dintii sai
ascutiti a inceput sa roada plasa in care era captiv leul si astfel, regele padurii a fost eliberat. Se spune ca de
atunci, soricelul a devenit cel mai bun prieten al leului.

Dupa ce ati citit povestea, puteti vorbi despre:

Situatii in care copilul tau a interactionat cu alti copii in mod vizibil diferiti fata de el (din medii diferite,
cu infatisare diferita)
Cum diferentele dintre oameni pot aduce beneficii si pot sta la baza relatiilor de prietenie: fiecare
persoana are anumite trasaturi si abilitati, care pot fi avantaje in diferite situatii
Cum este bine sa reactionam in fata greselilor celor din jur
Ce inseamna compasiunea si toleranta
Este bine sa mentionezi si ca prieteniile nu inseamna intotdeauna a tine scorul ajutorului oferit, ci de a oferi si
primi ajutorul celuilalt, in functie de nevoie si de posibilitatile fiecaruia.
 POVESTE TERAPEUTICA. IMAGINEA DE SINE POZITIVA
Roxana este o mica domnisoara care nu are o parere prea buna despre ea insasi. Prietenii apropiati o aud
frecvent murmurand:
Indiferent ce fac, mereu gresesc.
Nu sunt buna la nimic.
Nu reusesc sa fac nimic cum trebuie.
Ceilalti copii mereu se leaga de mine.
Imi merit soarta si asa mi se va intampla intotdeauna, indiferent ce as face.

Parintii Roxanei au inceput sa se ingrijoreze fiindca aceasta parea sa nu fie fericita si s-au hotarat sa ceara
ajutorul unui psiholog. Psihologul si-a dat seama ca Roxana are nevoie sa fie ajutata sa isi formeze o parere mai
buna despre ea insasi. Asa ca, pentru ca Roxana a invatat la scoala despre experimente si rolul pe care il au ele in
a verifica daca ideile noastre sunt corecte, i-a propus un experiment.:
- O sa iti propun un experiment. Pana cand ne vom intalni saptamana viitoare, as vrea sa folosesti un reportofon
si sa iti imaginezi ca esti reporter. Vreau sa iti intervievezi parintii, fratele si sora si poate doi-trei prieteni. Vreau
sa le spui ca faci un documentar despre Roxana si ai dori sa stii care sunt lucrurile care le plac celorlalti despre
ea.
Desi prima reactie a Roxanei a fost sa refuze sarcina fiindca i se parea ca cei din jur vor crede ca este ingamfata,
psihologul a insistat:
- Ca un reporter de investigatie, vei adresa aceste intrebari si vei insista sa primesti raspunduri complete si
detaliate. Ii vei intreba care sunt toate lucrurile care le plac la tine si motivele pentru care le plac aceste lucruri.
Iti propun sa asculti apoi inregistrarile atunci cand te afli in camera ta. Afla ce anume le place celorlalti la
Roxana. Sunt lucruri la care te asteptai sau nu? Ce comentarii ti-au placut cel mai mult? Scrie apoi ceea ce ti-a
placut din ce ai auzit. Fa o lista cu cele mai frumoase 10 lucruri pe care le-ai auzit. Apoi, pune lista in fata
oglinzii sau langa pat, pentru ca dimineata cand te trezesti sa le poti citi. La finalul interviului, pentru ca au
participat la interviul tau, este potrivit sa oferi si tu un compliment: spune-le celor cu care ai vorbit ce iti place la
fiecare dintre ei.
Desi neincrezatoare, Roxana a reusit sa duca la bun sfarsit experimentul propus de psiholog. Nu mica i-a fost
mirarea cand a aflat nenumarate lucruri frumoase pe care ceilalti le aveau de spus despre ea.
O astfel de poveste terapeutica va fi utila copilului tau fiindca ii va imbunatati:
Abilitatea de a verifica realitatea
Abilitatea de a cere parerile altor oameni
Abilitatea de a vedea lucrurile din alte perspective

Este potrivita pentru copiii care nu au incredere in ei insisi, care se simt neajutorati si descurajati, care se critica
in mod excesiv si care isi subestimeaza propriile capacitati.
Daca vrei sa iti ajuti copilul sa isi formeze o imagine pozitiva de sine, ii poti propune chiar sa realizeze
experimentul din poveste. O alta recomandare pe care i-o poti da copilului tau este ca, in momentele in care a
gresit sau intampina o dificultate, sa isi vorbeasca asa cum ar vorbi unui prieten bun. Cu siguranta, unui
prieten nu i-ar spune Nu reusesti sa faci nimic cum trebuie!.
Iar daca esti cadru didactic, poti realiza aceasta activitate in clasa, cerandu-le copiilor sa isi scrie numele pe o
foaie. Apoi, foaia fiecarui copil va trece pe la ceilalti colegi, care vor scrie pe ea cate trei lucruri pe care le
apreciaza la copilul respectiv.
http://solutiianxietate.ro/povesti_terapeutice_pentru_copii.html