Frica este o emotie cu o reputatie controversata.

Cand cei mici se

sperie de lucruri care nu ii ameninta cu adevarat, ne-am dori sa ii
invatam sa fie neinfricati. Pe de alta parte, cand nu isi iau masuri
de siguranta atunci cand e nevoie, ne-am dori sa avem copii mai
prudenti. Insa cele mai frecvente dificultati le au parintii copiilor
prea tematori sau anxiosi.

Frica are un rol important insa in supravietuirea noastra. De la cele

mai mici varste, copiii vor manifesta frici specifice, care ii ajuta sa
evite potentiale pericole (de la zgomote neasteptate la straini sau
fulgere). Pe masura ce creste, fricile mai putin justificate sunt
depasite. Insa exista si cazuri in care acest lucru nu se intampla cu
usurinta. Atunci cand frica apare des si il impiedica pe copil sa se
bucure de experiente cotidiene sau sa invete lucruri noi, este
important sa il invatam sa o depaseasca. Povestile terapeutice pot
oferi solutii diverse la temerile nejustificate ale copiilor.
Iata o poveste terapeutica despre un soricel caruia ii era frica de
intuneric. Descopera impreuna cu copilul tau, cum anume poti face
diferenta dintre o amenintare reala si una imaginata si ce strategii
poate folosi copilul pentru a accepta frica ca pe o emotie absolut
normala.

„Fred era un soricel care traia intr-o gaura din peretele unei case.
In fiecare dimineata cand se trezea se uita cu pofta spre sandviciul
cu branza, de care ii era frica sa se atinga pana cand nu se lumina
afara. Lui Fred ii era frica de intuneric. Altor soricei le era frica de
caini sau de pisici. Auzise ca oamenilor uneori le e frica de serpi
sau paianjeni, insa lui ii era frica de intuneric. Seara, cand se punea
in pat si mama lui stingea lumina, simtea cum ingheata de spaima.
Degeaba ii explica mama ca e in siguranta si nimic nu i se va
intampla, fiindca lui Fred ii era frica in continuare. Si daca lasa
becul aprins, frica era parca mai mare. Prea multe umbre apareau
pe pereti, iar la fiecare miscare parea ca ceva necunoscut se
indreapta spre el. Problema era ca daca pana nu de mult putea
dormi cu parintii, acum toata lumea il considera suficient de mare
incat sa doarma singur. Intr-una din dimineti, Fred l-a intrebat pe
prietenul lui, ursuletul Filip, daca sunt momente in care ii este
foarte frica. Dupa un ragaz, Filip i-a spus:
- Mi-e frica uneori ca borcanul cu dulceata se va termina.
Fred isi zise ca nu e chiar acelasi tip de frica si ca nu pare chiar asa
grava ca teama lui de intuneric.
- Si ce faci cand ti-e frica?
- Pai, ma duc sa verific daca mai este dulceata. Daca este, stiu ca nu are de ce sa
imi mai fie frica., i-a raspuns Filip.
Nefiind sigur ca raspunsurile lui Filip l-au ajutat prea mult, Fred s-
a dus si i a adresat aceeasi intrebare pisicii, Tabby.
- Hmmm, la fel ca toate pisicile, uneori mi-e frica de caini. Desi poti fi prietena cu
ei, se intampla ca unii caini sa isi doreasa sa te sperie sau sa iti faca rau. In unele
cazuri e bine sa iti fie frica de cainii necunoscuti fiindca nu stii daca poti avea
incredere in ei. Frica te ajuta sa te mobilizezi si sa fugi la momentul potrivit. Uneori
frica imi da energie si ma ajuta sa ma protejez. Cred ca trebuie sa inveti care sunt
lucrurile si situatiile in care e bine sa iti fie frica si care sunt cele in care nu te ajuta
cu nimic. Spre exemplu, desi sunt pisica, si pisicile de obicei viseaza sa ii manance
pe soareci, noi doi suntem prieteni, nu-i asa?
Fred nu se gandise niciodata la asta si pus pe ganduri s-a intalnit
cu prietenul lui, Tom. L-a intrebat:
- Tu ce faci atunci cand iti este foarte frica?
- Mi-e frica uneori atunci cand mama tipa la mine, spuse Tom. Nu ca ar tipa tot
timpul, poate chiar de aia mi-e asa de frica, pentru ca nu se intampla des asta. Cred
ca stiu ca nu va fi nervoasa toata viata pe mine, ci ii va trece candva. Asa ma gandesc
si eu. Ca nu imi va fi frica in permanenta, ci ca frica va trece. Apoi, incerc sa fac
ceva ce ma ajuta sa ma simt bine si o imbratisez cand e suparata sau ma duc si ma
joc pe afara. De obicei, frica dispare daca fac asta.
In seara aceea, cand Fred s-a asezat in pat i-au aparut in minte o
multime de ganduri si franturi din conversatiile pe care le-a avut
pe parcursul zilei. De ce ii era frica? Putea sa isi verifice camera, la
fel ca Filip, sa vada daca e un motiv de ingrijorare in camera? Putea
sa ia exemplul pisicii si sa faca deosebirea intre o amenintare reala
si una doar inchipuita? Care era de fapt adevaratul risc? Daca
exista, ce putea face? Daca nu era niciun risc, de ce nu ar putea sa
se linisteasca? Putea sa isi spuna si el, ca Tom, ca frica va trece in
scurt timp? Oare ce a facut Fred pentru a depasi teama de
intuneric? Tu ce crezi?”.
Dupa poveste, poti vorbi copilului tau despre:
 Solutia cea mai potrivita pe care a ales-o Fred pentru a face fata
fricii de intuneric
 Felul in care frica ne avertizeaza de posibile pericole
 Felul in care putem verifica daca fricile noastre sunt justificate
 Situatii in care copilului i-a fost frica fara sa existe o cauza cu
adevarat justificata
 Tu ce crezi ca Fred a facut in acea seara? Cum si-a invins frica?
