Educaţia afectivă

• Foarte des auzim în jurul nostru expresia: copii și adolescenții cu autism le

lipsește empatia și nu pot înțelege emoțiile. Acest lucru este parțial adevărat
întrucât mulți copii și adolescenți cu autism nu-și manifestă emoțiile. Mai corect
spus, persoanele cu autism nu-și manifestă emoțiile în moduri comune, așa cum
noi ceilalți, le manifestăm, ei le manifestă diferit, iar noi n-o putem recunoaște.

• Copii cu autism par a fi lipsiți de orice tip de sentiment, în realitate nu este

vorba despre o absență a sentimentelor, ci de o incapacitate a acestora de a-și
exprima emoțiile.
• După cum știți, în jur de 3-4 săptămâni se manifestă zâmbetul social, ca expresie a
comunicării non-verbale. Aceasta are o adresare clară și este însoțit de o privire
intensă și luminoasă.

• Exprimarea emoțiilor și răspunsul emoțional sunt primele forme de interacțiune

și comunicare care pot fi observate în mod direct. Cu toate acestea, la acea vârstă,
copilul nu este capabil să înțeleagă emoțiile. În primele luni de viață, copilul
observă și copiază unele expresii faciale.
Scopul acestei părţi a terapiei este de a informa copilul de ce
avem emoţii, cum ne folosim de ele correct şi cum le putem
întrebuinţa în mod greşit şi de a-l învăţa să-şi exprime aceste
emoţii. Există patru expresii faciale care pot fi recunoscute de
orice persoană aparţinând oricărei culturi de pe planetă,
asociate umătoarelor emoţii:
• Frica
• Furia
• Tristeţea
• Bucuria
• Un principiu important este să se exploreze aceste emoţii una cate una. Este
indicat să se înceapă cu emoţii pozitive cum ar fi plăcerea sau fericirea.

• Primul pas este să învăţăm subiectul care este expresia feţei pentru fiecare
emoţie în parte. Acest lucru se poate face folosind poze care exprimă diferite
emoţii. Însă descrierea emoţiilor trebuie extinsă de la expresia feţei şi la tonul
vocii, limbajul trupului şi contextul în care se află o persoană atunci când
trăieşte emoţia respectivă.

• Un alt pas ar fi să învăţăm subiectul să facă asocieri între o emoţie şi o situaţie

care ar putea provoca emoţia respectivă.

• Au probleme în a întelege că ceea ce le face plăcere lor s-ar putea să nu le facă

plăcere şi celorlalti.
• Trebuie să avem mereu în vedere faptul că un copil cu autism nu este
doar un diagnostic și astfel copilul are trăiri interioare și reacționează
la lucrurile din mediu, indiferent de modul în care o face, adecvat sau
nu. Fiecare interacțiune cu mediul declanșează o senzație proprie.

• Copilul și adolescentul cu TSA are nevoie să învețe a comunica

despre emoțiile pe care le simte, cum le folosesc în contexte variate și
le verbalizează.
Paşii de urmat pentru identificarea emoţiilor

• recunoaşterea emoţiilor pe imagini;

• prefă-te ca eşti trist, fericit etc.;
• când te simţi trist, fericit etc. – copilul este ajutat să identifice
lucrurile care îl fac fericit dar şi cele care îl întristează;
• cum te simţi acum; ce te face să te simţi aşa;
• îi prezentăm diferite imagini cu alte persoane din care reiese că li
s-a întâmplat ceva plăcut sau neplăcut; copilul trebuie să
identifice emoţia persoanei respective urmărind expresiile faciale
şi să găsească şi motivul pentru care acea persoană se simte aşa;
• cum l-ai putea ajuta pe X ca să-l faci sa se simtă altfel;
• îi povestim o situaţie apoi întrebăm “Cum crezi că m-am simţit”;
ce crezi că m-a făcut să mă simt aşa;
• povesteşte-mi o situaţie în care te-ai simţit trist, fericit etc.
 Recunoașterea emoțiilor în context și
identificarea cauzelor stărilor emoțional

• Se realiza prezentându-i imagini cu diferite acțiuni în

care emoția persoanelor era foarte vizibilă: Cum se
simte X? De ce se simte așa?

• În cadrul ședințelor de psihoterapie, discutam pe baza

imaginilor și ofeream explicații ce țin de cauzalitate.
 Jocuri și tehnici haioase

• Joc „Detectivul de emoţii” pentru identificarea emoţiilor proprii

și a celor din jur.
• Tehnică „Termometrul emoţiilor” pentru identificarea tensiunii
emoţionale.
• Tehnică „Trenuleţul emoţiilor” pentru ordonarea emoţiilor în
funcţie de intensitate.
• Tehnică „Harta emoţiilor” pentru identificarea corectă a
emoţiilor pozitive şi negative.
• Joc de rol – pentru comunicarea stărilor afective.
• Povești terapeutice - discuţii pe marginea personajelor principale
(Cum crezi că s-a simţit personajul pozitiv? Dar cel negativ? Cum
te simţi tu ascultând această poveste?).
 Gestionarea eficientă a emoţiilor şi
raportarea la context
• Interviu cu mami și cu tati (Ce te face fericită? Ce faci când
ești fericită?) copilul trebuie să scrie sau să deseneze răspunsul
parintilor (ex., dacă mama i-a spus că este fericită cănd se uită la
televizor, atunci copilul trebuie să o deseneze pe mama lângă un
televizor).
• Albumul fericirii – fotografii de familie în care toți membrii
sunt fericiți. copilul va avea că sarcina să realizeze acest album
împreună cu părinții și cu frățiorul lui.
• Conversație în lanț: în fiecare dimineață să inițieze o
conversație legată de emoții. Această conversație a fost
învățată în cabinet, prin joc de rol.Copilul o cauta pe mami în
bucătărie, apoi mergea la tati (chiar dacă se spala pe dinți, sau
era la dus), apoi mergea la frățiorul lui.
• Dăruiește fericire! – copilul trebuie să creeze o situație în care o
persoană să se simtă fericită (ex., ia în brațe persoană, îi oferă ceva
dulce, îi spune ceva frumos când persoana respectivă este tristă).

Copilul va reuși să identifice cu exactitate emoțiile de bază atât la el

însuși, cât și la ceilalți, nu numai după expresiile faciale, ci și după
postura corpului, tonalitatea vocii, context, etc.
Știe să-și exprime emoțiile verbal mult mai bine și să vorbească
spontan despre ele. Reușește să găsească explicații pentru anumite
evenimente emoționale.

Înțelege mai bine poveștile de seară și le analizează emoțiile spontan.

 Fericirea
Este o emoţie caracterizată prin mulţumire vie, distracţie, euforie,
fericire, un sentiment de comfort, satisfacţie sufletească.

Starea de fericirea este întotdeauna însoţită în mod natural de un

zâmbet. Intensitatea acestuia poate varia între un zâmbet abia
schiţat şi unul ce ne cuprinde întreaga faţă.
 Corpul meu
• Zambet

•Ne cuprinde o căldură plăcută

• Bătăile inimii devind mai profunde şi mai lente.
• Obraji ridicaţi
• Stare de bine
• Corpul meu se relaxeaza
 Fericire
• recunoașterea emotiei pe imagini;
• prefă-te că ești fericit. Aici am folosit jocul “Mima” în care copilul sau
terapeutul trebuia să ghicim emoția mimată, nu numai după expresiile faciale, ci
și după limbajul corpului;
• când te simti fericit –copilul va fi ajutat să identifice lucrurile care îl fac fericit.
Se folosesc fișe cu buline în care copilul trebuia să spună lucrurile, acțiunile și
evenimentele care îl fac fericit și vesel;
• cum te simți acum; ce te face să te simți așa;
• se prezinta diferite imagini cu alte persoane din care reiese că li s-a întâmplat
ceva plăcut, copilului trebuie să identifice emoția persoanei respective urmărind
expresiile faciale și să găsească și motivul pentru care aceea persoană se simte
așa;
• cum l-ai putea ajută pe X că să-l faci să se simtă altfel?;
 Sunt fericita Sunt fericita
atunci cand… atunci cand…

Sunt fericita Numele

meu Sunt fericita
atunci cand…
este… atunci cand…

Sunt fericita
Sunt fericita
atunci cand…
atunci cand…
 Când sunt fericit, mă simt bine.
Multe lucruri mă fac fericit.

➢ Să mă joc cu trenul mă face fericit.

➢ Să mă uit la desene mă face fericit.
➢ Să ........................... mă face fericit.
➢ Să ........................... mă face fericit.
➢ Să ........................... mă face fericit.
➢ Să ........................... mă face fericit.
➢ Să ........................... mă face fericit.
➢ Să ........................... mă face fericit.
Când sunt fericit zâmbesc și râd.
Și eu îi fac pe ceilalți fericiți.
➢ Când împart jucăriile o fac pe mama fericită.
➢ Când ........... îl fac pe tata fericit.
➢ Cand ………. Il fac pe fratiorul meu fericit
• Când îi fac pe ceilalți fericiți ei se simt bine și zâmbesc.
 Tristeţea

• Tristeţea este o emoţie caracterizată prin sentimente de dezavantaj,

pierdere şi neajutorare, este o stare sufletească apăsătoare.

Tristeţea se poate manifesta prin:

• Apatie, scădere a energiei şi a entuziasmului faţă de activităţile vieţii

• Modificarea apetitului, cu o creştere sau scădere în greutate

• Modificarea somnului – prea mult sau prea puţi

• Incapacitate de concentrare sau de a lua decizii

 Sunt trista
atunci cand…

Sunt trista
Sunt trista
atunci cand…
atunci cand…
Numele
meu
este…
Sunt trista
atunci cand…
Sunt trista
atunci cand…
Sunt trista
atunci cand…
 • Cand sunt trist nu ma simt bine.
➢ Sunt trist când imi pierd jucaria preferata.
➢ Sunt trist când intarzie mami seara.
➢ Sunt trist când ................................
➢ Sunt trist când ................................
➢ Sunt trist când ................................
➢ Sunt trist când ................................
➢ Sunt trist când ................................
• Cand sunt trist ma duc la mami si la tati si ei ma fac sa ma simt mai bine.
• Este important sa le spun părinților ca sunt trist pentru că ei mă fac să mă
simt mai bine
 Furia
Furia este o stare de extremă iritare în care se pierde
stăpânirea de sine, o stare de mânie nestăpânită.
Furia este o emoţie puternică. Ca orice emoţie, furia poate fi
constructivă, însă, necontrolată, poate avea rezultate distructive
în viaţa profesională şi personal.
În momentele în care ne enervăm prea tare, simţim bătăi de
inimă foarte puternice, respiraţia devine mai dificilă, ne tremură
mâinile, avem dinţii încleştaţi, creşte temperatura corpului şi
transpirăm mai tare.
•Accese de furie - unele persoane nu îşi pot controla furia
aproape deloc, iar aceasta tinde să se materializeze în abuz fizic
şi violenţă

• Reprimarea furiei - furia este o emoţie normală şi naturală;

unele persoane însă, consideră că furia este o emoţie "rea" şi
"nepotrivită" şi aleg să o reprime.
Cum putem depăşi această emoţie?

o Identificarea emoţiilor agresive

o Identificarea contextului în care apar

o Găsirea unor modalităţi folositoare de

exprimare a lor
 Cand sunt suparat ma simt furios.
➢ Sunt furios cand nu pot sa ma joc.
➢ Sunt furios când ............................
➢ Sunt furios când ............................
➢ Sunt furios când ............................
➢ Sunt furios când ............................
➢ Sunt furios când ............................
Este important să le spun de ce sunt furios
 FRICA

Frica este o stare de adâncă nelinişte şi tulburare,

provocată de un pericol real sau imaginar; este o reacţie
firească, normală, a organismului nostru faţă de pericole.
Atunci când ne simţim în pericol, în creierul nostru se
declanşează automat o serie reacţii: toată atenţia se
focalizează pe pericol, orice altă activitate fie e întreruptă,
fie se realizează la nivel de subzistenţă.
Creierul intră într-o stare de hipervigilenţă, cu alte
cuvinte ne pregăteşte pentru reacţia de fugă sau luptă în faţa
pericolului. Această stare stimulează secreţia de
neurotransmiţători, care în plan fiziologic se manifestă prin:
oÎncordare musculară
oAccelerare a bătăilor inimii
oDereglare a respiraţiei
SPERIAT
 • Când sunt speriat tremur.
➢ Sunt speriat când nu o văd pe mami în magazin.
➢ Sunt speriat când ............................
➢ Sunt speriat când ............................
➢ Sunt speriat când ............................
➢ Sunt speriat când ............................
➢ Sunt speriat când ............................
• Când sunt speriat uneori plang, țip, tremur.
• Este important să le spun părinților că sunt speriat.
• Este important să le spun de ce sunt speriat.
 Gestionarea eficientă a emoţiilor şi raportarea la context
• Interviu cu mami și cu tati (Ce te face fericită? Ce faci când ești fericită?)
copilul trebuie să scrie sau să deseneze răspunsul părinților (ex., dacă
mama i-a spus că este fericită când se uită la televizor, atunci copilul
trebuie să o deseneze pe mama lângă un televizor).
• Albumul fericirii– fotografii de familie în care toți membrii sunt fericiți.
copilul va avea că sarcina să realizeze acest album împreună cu părinții și
cu frățiorul lui.
• Conversație în lanț: în fiecare dimineață să inițieze o conversație legată de
emoții. Această conversație a fost învățată în cabinet, prin joc de rol.
Copilul o caută pe mami în bucătărie, apoi mergea la tati (chiar dacă se
spală pe dinți, sau era la dus), apoi mergea la frățiorul lui.
• Dăruiește fericire! – copilul trebuie să creeze o situație în care o persoană
să se simtă fericită (ex., ia în brațe persoană, îi oferă ceva dulce, îi spune
ceva frumos când persoana respectivă este tristă).
 Folosirea culori pentru emotie-un mod de exemplificare a
emotiei

Se stabileste cu copilul o lista de emotii:bucuria, tristetea, furia .Fiecare emotie se va exemplifica in

parte, prim situatii concrete si apoi folosind culorile, copilul este indemnat sa asocieze fiecare
culoare cu o emotie.Dupa acest pas, copilul este pus sa deseneze ceva care il face sa se simta fericit
si ceva care il face sa se simte suparat.

Un alt exercitiu pentru exemplificarea emotiilor este sa il punem pe copil sa decupeze ochi, buze,
sprancene,in diverse ipostaze.Urmatorul pas este sa il punem pe copil sa realizeze diferite expresii
faciale unindu-le.
De exemplu-sa creeze un chip care sa exprime felul in care se simte
 Invata zgomotele pe care emotiile le fac

Este important sa identifice zgomotul care este asociat cu emotia repesctiva.

• Rasul-asociat cu fericirea si interjectia,,Yuppy”

Ura! Când mi se întâmplă un lucru bun, sunt bucuros.

Exemplu: Când merg în parc la joacă.

• Buhuhu- asociat cu frica.

Vai! Mi-e frică atunci când nu mă simt în siguranţă.

Exemplu: Când se sparge un balon

• Mrrrr- asociat cu furia
Aaaa! Sunt furios atunci când sunt foarte agitat şi îmi este greu să mă
liniştesc.
Exemplu: Când un alt copil îmi ia jucăria fără să-mi ceară voie.

• Yamy-asociat cu incantarea,mirare

Oau! Sunt mirat atunci când văd ceva la care nu mă aşteptam.

Exemplu: Când mama îşi schimbă culoarea la păr.

• Regret

Of! Simt regret atunci când am făcut ceva greşit şi îmi pare rău.

Exemplu: Când am rupt din greşeală o pagină din cartea cu poveşti.

Tristete
Ooo! Sunt trist atunci când s-a întâmplat un lucru mai puţin plăcut.

Exemplu: Când trebuie să mergem acasă de la locul de joacă.