Centrul de Reabilitare pentru Copii “Sfântul Iosif”

EXERCIŢII TERAPIA KULCSAR

0 Capacitatea de reproducere

 Jocul “Oglinda”. Îi dăm copilului o oglindă şi-l rugăm să zâmbească, să se arate trist, etc. Apoi să-l
întrebăm “Ce ai văzut în oglindă?” / “Ce face imaginea noastră în oglindă?” – “Acelaşi lucru ca şi noi! Te
rog să faci acum şi tu la fel ca imaginea.”
 “Cu pumnul îmi arăt nasul, cu degetul mare gura, cu arătătorul bărbia, etc.” (Exerciţiul dezvoltă zonele
de scoarţă, coordonarea ochi – mână şi schema corporală.)
 Construcţii cu cuburi, cu cilindrii coloraţi, cu cărţi logice, etc. pe bază de model. “Construieşte o poartă, o
casă, un gard, un palat, o floare, etc. ca şi mine.”
 Construcţii pe bază de comenzi verbale. “Alege acele elemente de construcţie care le numesc!
Construieşte precum îţi spun!”
 Construcţie pe bază de plan desenat. “Caută elementele de construcţie necesare, pe baza desenului şi
pune – le la locurile lor!”
Construcţiile obţinute trebuie întotdeauna asemănate cu originalul, cu planul. Dacă există diferenţe,
să le căutăm şi să facem analiza lor. Să – l liniştim pe copil că nu s – a întâmplat nimic grav dacă
construcţia lui e puţin diferită. Să – l felicităm dacă îşi corectează greşeala! Jocul se poate juca şi cu
scimbul – “Odată tu – odată eu.”. În cazul în care noi construim putem face şi greşeli şi urmărim
dacă le observă. Putem identifica şi culorile.

1 Formare de şiruri

 Joc cu mişcare. ”Păşeşte, aplaudă, dă din cap, etc. ca şi mine!” Ex.: 2 mici – 1 mare, etc.
 În spaţiu. Mai întâi încolonarea copiilor după un anumit criteriu dat, apoi formare de şiruri din cuburi,
beţişoare colorate, cuburi, discuri colorate. Criteriul de formare al şirului să se schimbe mereu! Se poate
schimba culoarea, numărul, poziţia, etc.
 Desen în plan. Realizarea unor modele ornamentale pe feţe de masă, batic, cană, haine de păpuşă,
farfurie, etc. Formele pot fi tăiate din hârtie sau alte materiale. Modelele să fie din ce în ce mai
complicate şi să crească şi numărul elementelor de ornament. Şirurile formate sau desenate să le citim
din stânga spre dreapta, indicând cu degetul, urmat de numirea lor.
 Formarea de şiruri acustice. Bătaia din palme a unor ritmuri, bătaia pe masă, cântarea lor. Şirurile
formate şi exersate se schimbă brusc.
 Formarea de şiruri motrice. Se vor începe numai după normalizarea coordonării motrice
 Braţe
 Ridică braţele – întinde-le în faţă – cu balans înapoi – bate din palme de 3 ori . se va executa de
10 ori.
 Ridică braţul drept – întinde în faţă – balans în spate.
 Ridică braţul stâng – întinde în faţă – balans în spate – bate din palme în faţă – bate din palme în
spate. Se va executa de 10 ori.
 Întinde în faţă braţul drept – strânge pumnul – deschide pumnul – ridică braţul – întinde lateral.
Întinde în faţă braţul stâng – strânge pumnul – deschide pumnul – ridică braţul – întinde lateral –
apoi te ghemuieşti încet – te ridici încet – lasă braţele jos. Se va executa de 10 ori.
 Picioare
 Întinde piciorul drept în faţă – balans în spate bate pe sol. Întoarcere spre dreapta – bate din
palme de 3 ori – întoarcere spre stânga – bate din palme de 3 ori. Se va executa de 10 ori.
 Bate de 3 ori cu piciorul drept – bate de 3 ori cu piciorul stâng – săritură în depărtat – ridicarea
braţelor – rotirea trunchiului spre dreapta – rotirea trunchiului spre stânga – întoarcere de 3 ori
spre dreapta – întoarcere de 3 ori spre stânga. Se va executa de 10 ori.
 Săritură în depărtat cu ridicarea braţelor lateral – strângerea picioarelor prin săritură, braţele se
ridică – săritură în depărtat, braţele lateral. Un braţ se ridică, celălalt se întinde în faţă –
închiderea picioarelor prin săritură, braţele pe lângă corp.

-1-
 Centrul de Reabilitare pentru Copii “Sfântul Iosif”

 Zicale:
În poziţia stând, braţele se mişcă la nivelul pieptului
Geam – geam perete – perete
(rotirea mâinilor de la stânga la dreapta) - (mâinite se mişcă de la stânga la dreapta în sus oblic)
geam – geam perete – perete
(rotire de la dreapta la stânga) - (mişcare de la stânga la dreapta în jos oblic)
roata veveriţei (morişca) becul
(învârtirea mâinilor) - (înşurubarea unui bec)
roata veveriţei (morişca) becul
(învârtirea mâinilor) - (înşurubarea unui bec)
pompă – pompă nu ştiu
(pompare cu aplecare înainte) - (ridicare din umeri)
pompă – pompă nu ştiu
(pompare cu aplecare înainte) - (ridicare din umeri)
 Ştafeta mâinilor
Copiii stau în cerc, cu mâinile aşezate pe masă. Mâinile vecinilor se încrucişează. Se porneşte un
lanţ de bătăi în masă, bătând mereu mâna imediat următoare. Ultima mână va bate de două ori
şi va porni lanţul bătăilor înapoi.

2, 15 Recunoaşterea direcţiilor spaţiale

Să ne căutăm inima, să - i urmărim bătăile. Inima ne este pe partea stângă. Să ne marcăm partea
stângă cu o inimă decupată sau o insignă. Cealaltă parte este cea dreaptă. Să ne marcăm partea dreaptă cu
– fetele cu o brăţară, iar băieţii cu o bandă elastică. Aceste accesorii să le poarte până nu diferenţiază cu
siguranţă direcţiile spaţiale. Pe colţul stâng al măsuţei să le lipim numele şi să rămână acolo până nu-şi
recunosc numele şi direcţiile spaţiale.
Exersarea direcţiilor spaţiale pe propriul corp:
 De început exersăm numai o singură parte. Ex.: salută cu mâna dreaptă, ridică piciorul drept, întorcere
spre dreapta, etc. Atâta timp se va exersa câte o parte până nu devine sigură identificarea direcţiei
respective. Apoi vor urma exersările prin încrucişări. Ex.: cu mâna dreaptă prinde umărul stâng, etc.
 Copiii stând în grup la o distanţă de 10 – 15 m. de îndrumătorul jocului, execută comenzile acestuia.
“Alergaţi până la mine prinzându-vă genunchiul stâng cu mâna dreaptă. Apoi şi înapoi! Alergaţi până la
mine prinzându-vă ceafa cu mâna stângă.” Se pot face astfel şi mici întreceri.
 “Vă voi spune o poveste. Când am fost noi mici şi părinţii noştri au plecat de acasă, nouă ne-a fost frică
(arătăm cum făceam de frică). Ne –a fost frică că a intrat cineva în casă. Fratele meu mi-a spus să-l
căutăm, ne-am uitat afară pe geam şi nu era acolo. Am spus: “Afară nu e nimeni!”. Ne-am uitat înăuntru
şi nici acolo nu era. Am spus: “Înăuntru nu e nimeni!”. Apoi ne-am uitat în sus şi nu era. Am spus: “Sus
nu e nimeni!”. Ne-am uitat în jos şi nici acolo nu era. Am spus: ”Jos nu e nimeni!”.
A urmat să căutăm apoi sub pat, în faţa noastră, în spatele nostru, în dreapta noastră, în stânga
noastră, etc. şi am zis: “Afară nu e nimeni, înăuntru nu e nimeni, sus nu e nimeni, jos nu e nimeni,
sub nu e nimeni, deasupra nu e nimeni, în faţă nu e nimeni, în spate nu e nimeni, în dreapta nu e
nimeni, în stânga nu e nimeni, nicăieri nu e nimeni – atunci nici nu ne este frică!”
 Jocul “Marinarul”. Copiii formează un lanţ prinzându-se de mijloc şi execută comenzile îndrumătorului de
joc. Ex.: “Faceţi cinci paşi înainte (numărăm cu voce tare), trei paşi la dreapta, doi paşi înapoi, etc.”
 Joc de comenzi de mişcare. “Intră sub bancă, ţine braţele deasupra capului, uită - te la spate, întoarce-te
la dreapta, arată cu mâna dreaptă spre stânga, etc.”
 Plasarea a unor obiecte în diferite locuri şi numirea locului de aşezare. Ex.: “Pune creionul între penar şi
radieră. Unde este creionul?”
 Realizarea unor compoziţii de desen pe baza unor comenzi verbale. Ex.: “Desenează pe mijlocul foii o
maşină. Deasupra maşinii o pasăre. În partea stângă a maşinii un şofer. În dreapta o motocicletă. Sub
maşină o cutie cu scule. Să spunem acum, ce este deasupra, în spatele, sub, lângă, în dreapta şi în
stânga maşinii.”
 Jocul “Traseului”. Luăm o foaie cu pătrăţele şi copilul va trasa linii în funcţie de comenzile primite. Ex.:
“Numără trei pătrăţele de la marginea stângă a foii şi aşează vârful creionului pe linia (marginea) acelui
pătrat. Targe apoi o lini de patru pătrăţele în jos, două la dreapta, trei în jos, etc.” putem face astfel un
plan pentru a desena un animal, o floare, un model ornamental, etc.

3, 4 Coordonare ochi-mână

-2-
 Centrul de Reabilitare pentru Copii “Sfântul Iosif”

 “De-a mâţa mâinilor”. Pe o suprafaţă mare transparentă, mişcarea unei mâini într-o parte fiind urmărită
de mâna partenerului de joc de partea opusă. Mişcările sunt executate din umăr.
 “De-a mâţa luminilor”. Sunt necesare două lanterne. Lipim sticla lanternelor cu un cerc din carton ce are
un orificiu pe mijloc, rezultând un punct luminos. Luminile să fie de culori diferite. Luminile se urmăresc
pe peretele unei încăperi întunecoase. Putem face şi desene, putem scrie litere, etc.
 Mişcarea unui pion metalic pe o planşă oarecare de joc cu ajutorul unui magnet prin parcurgerea unui
traseu dat. Mâna copilului cu magnet se mişcă pe sub planşă. Se pot inventa şi poveşti prin care putem
determina schimbări rapide de direcţie. Povestea poate fi inventată şi de copil. Se poate juca şi cu mai
multe pioane.
 Aruncarea la ţintă cu sac de grăunţe, cu cercuri, cu mingea, cu ghemotoc de hârtie, etc. distanţa până la
ţintă se va creşte treptat.
 Desen cu indigo sau cu hârtie transparentă.
 Mers pe o linie, cu schimbări rapide de direcţie. Aşezăm o sfoară pe sol cu mai multe curbe. Noi suntem
trenuleţul iar sfoara reprezintă şinele. Să parcurgem traseul mai întâi câte unul, apoi toţi prinzându-ne
de mijloc.

5 Diferenţiere fond-formă

 Citire de imagini. Copilul mai întâi numeşte imaginile, povesteşte cât mai amănunţit. Îi cerem să ne indice
obiectele despre care povesteşte. Obiectele, detaliile să fie din ce în ce mai mici, mai nesemnificative.
 Identificarea, separarea şi desenarea unor obiecte suprapuse în desen.
 Găsirea unor figuri geometrice printre fircălituri (“Eu îţi desenez ţie, tu îmi vei desena mie!”).
 Găsirea unor litere, silabe sau cuvinte într-un text.

6 Constanţa formei

 Găsirea unor forme identice pe imagini sau fişe de lucru.

 Sortarea unor jucării de construcţii. Criteriile de selecţie să se schimbe mereu (culoare, formă, mărime,
etc.).
 Joc cu foi logice. Alcătuirea unor serii (colecţii) de imagini după anumite criterii (ex.: flori, case, oameni,
etc.)
 Căutare de litere în text (carte, ziar, etc.).
 Căutarea de tipuri cât mai variate de litere în ziar. “Cine găseşte mai multe tipuri?”

7 Percepţie globală

 Construcţia după model a unor forme date (ex.: floare, casă, om, etc.).
 Construcţia unor forme din memorie (puzzle).
 Terminarea unor desene începute.
 Găsirea unei detalii date pe o imagine.
 Alegerea unei imagini din mai multe, pe baza unei detalii.
 Desen cu indigo. După terminarea desenului, compararea cu originalul şi întregirea lui.
 „Ce lipseşte de pe imagine?” – fişe de lucru.
 „Privirea norilor” – desen pe baza unor fircălituri - joc al imaginaţiei. „Povesteşte-mi despre desenul tău!”

8, 9 Recunoaşterea identicelor, diferenţelor

 Căutare de diferenţe între două imagini aproape identice (ex.: între două scaune).
 Căutare de asemănări între două obiecte diferite (ex.: între caiet şi creion).
 “Cu ce seamănă?” – Arătăm copilului un obiect sau o imagine şi-I spunem să ne zică primul lucru de
care-l aminteşte sau cu care seamănă.
Fişe de lucru:
 “Colorează obiectele identice şi marchează-le pe cele diferite.”
 “Leagă pe cele identice!”
 “Ce diferă între cele două imagini?”
 “Găseşte greşeala!” – imagini cu animale care fac sau mănâncă altceva ca în realitate (ex.: iepurele
mănâncă un os, câinele mănâncă varză, capra mănâncă banane, etc.)

-3-
 Centrul de Reabilitare pentru Copii “Sfântul Iosif”

 “Ce s-a schimbat?” – aşezăm mai multe obiecte pe masă într-o anumită ordine. Copiii îşi acoperă faţa iar
noi facem o mică schimbare. Copiii trebuie să găsească schimbarea şi să refacă ordinea anterioară.
 Joc domino, lotto imagini.

10, 19 Motricitate fină

 Ridicarea capului în poziţia culcat pe burtă şi pe spate, 20-20 ori.

 Frecarea palmelor, frământarea mâinilor.
 Atârnat. Copilul să încerce să se tragă.
 „Roaba” – 20-30 metri.
 Din poziţia culcat pe burtă, semiflotări, 20 ori.
 Ridicarea umerilor: 20 simultan, 20 umărul stâng, 20 cel drept, 20 alternativ.
 Rotirea umerilor înainte: 20 simultan, 20 umărul stâng, 20 cel drept, 20 alternativ.
 Rotirea umerilor înapoi: 20 simultan, 20 umărul stâng, 20 cel drept, 20 alternativ.
 Rotirea braţelor în spirală înapoi în 5 timpi, pornind mişcarea din umăr.
 Rotirea braţelor în spirală înainte în 5 timpi, pornind mişcarea din umăr.
 Rotirea în spirală a antebraţului cu cotul lipit de corp, 5 spre interior, 5 spre exterior.
 Rotirea în spirală cu mişcări pornite din încheietura mâinii, 5 spre interior, 5 spre exterior.
 Rotirea în spirală a degetelor, în ambele direcţii de 5 ori cu fiecare deget în parte.
 Mişcarea pe rând a fiecărui deget lateral, 10-10 ori.
 cu palmele sprijinite, ridicarea pe rând a fiecărui deget, bătut cu degetele în masă, 10-10 ori.
 Strângerea unei mingi mici de 20 ori. Poate fi o minge de tenis sau de burete, în funcţie de vârsta
copilului.
 Plasarea unei mingi dintr-o mână în alta, sau aruncarea ei, 20 ori.
 Formarea unor bulgăre de nisip sau zăpadă (ex.: „Cine face mai multe / frumoase.”)
 Joc cu plastelina - învăţarea tehnicilor de formare: întindere pe masă, între palme, rotunjire, lăţire,
ciupire, adâncire, etc.

Următoarele exerciţii se vor începe numai dacă lateralitatea este formată şi putem afirma cu
siguranţă care este partea dominantă. Exerciţiile vor fi făcute cu mâna dominantă.

 Lovirea mingii de sol cu mişcări pornite din încheietura mâinilor.

 Prinderea unui obiect în cădere.
 Mototolirea unei hârtii sau ziar. Se execută cu palma mâinii dominante în sus, fără ajutorul celeilalte
mâini, să lucreze numai degetele.
 Aruncarea la ţintă cu bila de hârtie formată, 20 ori.
 Sortarea de boabe, seminţe.
 Jocul „Să ţesem frumos”.
 Jocul „Să învăţăm să coasem”.
 Ruperea hârtiei în bucăţi mici, pe fâşii, în pătrăţele. Bucăţile să fie împrăştiate şi culese de către copii prin
pensă digitală.
 Lipirea bucăţelelor de hârtie mototolite pe o coală mare sub diferite forme (ex.: măr, inimă, copac, etc.).
 Ruperea unor imagini din ziar şi lipirea lor pe coală mare.
 Tăierea cu foarfeca.
 Colorarea unor foi cu mişcări de amplitudine mare, după contur, până la suprafeţe foarte mici.
 Conturarea unor obiecte, desen cu şablon.
 Origami.

11 Dominanţa oculară

 Gimnastică oculară. Obiectul de urmărit să fie în mâna copilului şi să-l urmărească numai cu mişcări din
ochi. Să avem grijă să nu-şi mişte şi capul. Mişcările obiectului (Ex.: un creion):
 Sus-jos, 10 ori.
 Stânga-dreapta, 10 ori.
 Oblic dreapta sus-stânga jos, 10 ori.
 Oblic dreapta jos-stânga sus, 10 ori.
 Roată, în direcţia mişcării acelor de ceasornic, 10 ori.
 Roată, în direcţia opusă mişcării acelor de ceasornic, 10 ori.
 Apropierea-depărtarea de faţă, 10 ori.

-4-
 Centrul de Reabilitare pentru Copii “Sfântul Iosif”

Copilul trebuie să execute mişcările cu braţul întins, ca obiectul să parcurgă un traseu cât mai lung.
 Ochiul din partea mâinii subdominante îl vom lega timp de o oră în fiecare zi, în timpul jocului sau
vizionării TV. Jocul să fie de aşa natură încât să solicite o activitate intensă vizuală. Copilul legat la ochi îşi
pierde astfel temporar vederea spaţială, trebuie să avem grijă să nu se accidenteze.
 Acoperim ochiul de partea subdominantă cu un material transparent roşu (Ex. ochelari de soare roşii
fără lentilă în partea dominantă), copilul să deseneze sau dacă este şcolar să scrie după dictare timp de
20 minute cu un creion sau pix roşu. Copilul astfel nu va vedea cu ochiul subdominant ce scrie. Exerciţiul
trebuie executat zilnic.
 Dacă ochii copilului sunt prea sensibili la lumină denotă probleme la nivelul conducerii nervoase. Putem
îmbunătăţii situaţia prin utilizarea unor ochelari de culoarea albastru-verzui la citire. Ajută chiar dacă
acoperim pagina cu o foaie transparentă de culoarea albastru-verzui.
 Îmbunătăţirea pierderilor de câmp vizual:
 Copilul să urmărească zilnic timp de 2 minute un disc roşu pe care am trasat câteva linii negre ca
nişte spiţe, ce se învârte cu o viteză moderată, aşezat pe un pic-up.
 Aşezăm într-o anumită ordine câteva obiecte mărunte în stânga copilului, apoi îl rugăm ca fără
întoarcerea capului să le privească o clipă şi să le numească pe rând. Schimbăm apoi ordinea lor şi-l
rugăm să observe ce s-a schimbat. Poate să le şi indice cu mâna.
 Îmbunătăţirea reflexului pupilar
 Lipim pe sticla rotundă a unei lanterne un disc netransparent de diametrul de 2 cm pentru a obţine
lumină dispersată. Cu această lanternă vom lumina ochii închişi ai copilului timp de 10 secunde, apoi
ochii deschişi 10 secunde şi din nou ochii închişi 10 secunde. Acelaşi lucru facem şi la celălalt ochi.
De acest lucru este nevoie numai în cazul în care pupilele sunt prea largi sau se adaptează foarte lent
la schimbări de luminozitate. Exerciţiul se continuă în fiecare zi până reflexul pupilar se normalizează,
pupilele se contractă imediat la lumină şi îşi menţin contracţia. Ca exerciţiu complementar obligatoriu
se execută şi mers în patru labe, 40 metrii.

13 Diferenţiere auditivă

 Exerciţiu: ascultarea unor poveşti cu urechea de pe partea dominantă, celălalt va fi acoperit.

 „Ninja”. Acoperim urechile copilului prin acoperirea lor cu periniţele palmare de sub degetele mari şi prin
suprapunerea degetelor mijlocii la nivelul tuberozităţii occipitale. Se execută lovirea unei unghii a
degetului mijlociu cu celălalt deget, producându-se astfel sunete cu ecou în centrii corticali ai auzului. În
cazul în care dorim să formăm dominanţă la urechi, se va executa exerciţiul numai prin acoperirea
urechii dorite ca dominantă, durata exerciţiului fiind de 2 minute.
 În poziţia stând, picioarele puţin depărtate, braţele întinse înainte, ochii privesc degetul mare al mâinii
dominante, iar urechea de partea dominantă se lipeşte de umăr. Se execută desenarea unor opturi
culcate (∞) cu braţe, trunchiul urmărind mişcarea. Mişcarea se porneşte spre dreapta-n sus.
 Recunoaşterea unor zgomote din mediu cu ochii închişi (Ex.: scăpăm pe jos un obiect, lovim două
obiecte, ciocănim, tuşim, mototolim o hârtie, deschidem o uşă, tropăim cu picioarele, etc.). cerem copiluli
să facă şi el asemenea zgomote. Să numească de dinainte ce va auzii.
 Recunoaşterea onomatopeelor de pe casetă sau disc. Imitarea lor.
 Recunoaşterea vocii unor oameni (Ex.: copii, adulţi, bărbat, femeie, bătrân, tânăr, răguşit, de tonalitate
joasă sau înaltă, etc.). Să-i cerem copiluli şi explicaţii de fiecare dată.
 Recunoaşterea unor instrumente muzicale şi numirea lor. Descrierea tonalităţii şi a elementelor afective
ale lor (Ex.: Xilofonul este vesel sau trist? De ce?)
 Vorbire cu articulare exagerată, în şoaptă, prin urmărirea reciprocă a feţelor.
 Dialog din încăperi diferite.
 Urmărirea emisiunii TV cu sonorul dat la minim.
 Jocul: „Unde vorbeşti Dănuţ?”
Analiza şi sinteza sunetelor din vorbire:
 Descompunerea pe sunete a unor cuvinte scurte (Ex.: PAT).
 „Ghici ce spun: C – A – S – Ă!” – casă.
 Analiza asemănărilor şi deosebirilor dintre perechi de cuvinte.
 Recunoaşterea unor cuvinte care încep cu acelaşi sunet, identificarea imaginii lor, alegerea cuvântului
scris.
 Jocul “Ghici ce sunt?”.
 “Eu sunt un animal al cărui nume începe cu [v …]. Ghici ce sunt eu?” (vulpe, vacă, vidră, vultur, etc.)
 “Eu sunt un aliment al cărui nume începe cu [m …]. Ghici ce sunt eu?” (macaroane, mazăre, etc.).
Putem asigura ajutor prin desene, imagini, gesturi sau sunete.

-5-
 Centrul de Reabilitare pentru Copii “Sfântul Iosif”

 Gruparea unor imagini pe baza unor sunete cuprinse în numele lor. “Alege care din imaginile următoare
conţine sunetul [s] în denumirea obiectului reprezentat.”
 Gruparea unor imagini după locul unui anumit sunet din cuvântul obiectului reprezentat (la început, în
cuvânt, la sfârşitul cuvântului).
Dezvoltarea capacităţii de sinteză a sunetelor unui cuvânt.
 Ghicirea unor cuvinte pe baza unei silabe. „Mă gândesc la o floare a cărei nume începe cu [ga - …].
Spune care este floarea?
 „Termină cuvântul început: CA - .” Nu se dau instrucţiuni, pot alcătui orice cuvânt corect, putem să
facem concurs cine găseşte mai multe cuivinte care încep la fel. În final să alcătuiască propoziţii cu
cuvintele găsite.
 Întregirea unor cuvinte cuprinse în propoziţii: „Vulpea a furat o ra - … . Vână - … l-a împuş - … . ”
 Jocul „Sunetele pleacă în vizită (numai pentru şcolari).” „Spuneţi cum râdem noi? (ha – ha – ha) Spuneţi
acum următoarele sunete râzând: o, e, i, u, ă, î.
Ho – ho – ho,
He – he – he, etc.
 Descompunerea unor propoziţii în cuvinte, numărarea cuvintelor, formarea propoziţiei din jetoane sau
beţişoare şi rostirea ei concomitent cu indicarea jetoanelor.
 Descompunerea unor cuvinte în silabe, numărarea silabelor, formarea cuvântului din jetoane sau
beţişoare şi rostirea ei concomitent cu indicarea jetoanelor.
 Descompunerea unor cuvinte în sunete, numărarea sunetelor, formarea cuvântului din jetoane sau
beţişoare şi rostirea ei concomitent cu indicarea jetoanelor.
 Strângerea de cuvinte care cuprind o anumită silabă (Ex.: silaba ma -, la -, te -, etc.).
 Compunerea unor cuvinte din sunete date.
Dezvoltarea capacităţii de diferenţiere a consoanelor surde – sonore.
 Ne aşezăm mâinile pe laringe şi pronunţăm perechile de consoane surde – sonore:
P–b/t–d/f–v/c–g/s–z/ş–j/
Le analizăm şi verbal: vibrează – nu vibrează. Dacă vibraţiile laringelui copilului nu sunt destul de
puternice atunci îi arătăm aşezându-i mâna pe gâtul nostru. Să aibă o mână pe gâtul lui iar cealaltă mână pe
gâtul nostru. Vom face încercări până sunetele vor fi suficient de sonore. Prin gargară se pot antrena
mişcările laringelui.
 Ataşăm perechilor de consoane şi vocale.
Ex.: bababa – bububu papapa - pupupu
Bebebe – bobobo pepepe - popopo
Aba – apa ebe – epe, etc.
 Citirea unor perechi de cuvinte surde – sonore.
 Căutarea unor sunete surde – sonore dintr-un text. Notarea lor cu culori diferite.
 Scrierea după dictare a unor perechi de cuvinte surde – sonore. În toate situaţiile punem copilul să
analizeze cuvintele şi prin aşezarea mâinii pe laringe.
 Rostirea unor cuvinte în formă surdă, iar apoi sonoră. „Care sună mai bine?”

14 Percepţia spaţială

 Ascultarea unei poveşti în timpul legănatului în braţe. Povestea pe cât se poate să fie despre copil. 20
minute.
 Legănat în leagăn concomitent cu recitarea unor zicale sau poezii pe ritmul leagănului. 20 minute.
 Rostogolire laterală, 30 – 40 metri.
 Rotire pe fund în aşezat, cu şi fără ajutorul picioarelor.
 Rotirea stând pe genunchi, aşezat pe călcâie. Rotirea se va face pe un singur genunchi printr-o uşoară
ridicare, cu sprijin lateral pe mâini. 2 minute.
 Rotirea pe spate. 2 minute.
 Rotirea stând în picioare, în jurul axului propriu, cu ochii deschişi. 2 – 3 minute.
 Orientare în cameră, cu ochii închişi sau legaţi. La început cerem să se întoarcă mereu la punctul de
pornire. Ulterior îl trimitem de la o mobilă la alta, dându-i ţinta exactă. În final îi cerem schimbări de
direcţie în timpul deplasării spre altceva.
 Orientare în locuinţă cu ochii închişi.
 Orientare în curte cu ochii închişi.
 Mers pe scări în sus cu ochii închişi, prinzându-se de balustradă. După exersare şi fără sprijin. Dacă
acesta este prea greu, rămânem numai la urcat şi coborât.
 Urcat pe scări, cu sprijin, cu ochii legaţi. După exersare şi fără sprijin.

-6-
 Centrul de Reabilitare pentru Copii “Sfântul Iosif”

 Coborât pe scări, cu sprijin, cu ochii legaţi. După exersare şi fără sprijin.

 Sărit de la diferite înălţimi.
 Alergat între jaloane.
Jocuri care dezvoltă orientarea spaţială:
 “unde sună clopoţelul?”
 “Şoarecele şi pisica.”
 “Hoţul” – un copil stă pe un scaun în mijlocul cercului cu ochii legaţi. Are sub scaun o legătură de chei.
Copiii care stau roată trebuie să fure cheile de sub scaun astfel încât paznicul să nu-i audă. Paznicul dacă
aude un zgomot spune STOP la care toţi trebuie să se oprească. Dacă paznicul se ridică şi în direcţia
zgomotului reuşeşte pe cineva să prindă, şi dacă prin pipăit îl şi recunoaşte, acel copil îi va lua locul în
joc. Jocul se termină când se fură cheia.
 Rostogolirea butucilor. Copii se culcă pe burtă unul lângă altul. Unul dintre ei, “butucul” se culcă pe
spatele primului copil din rând care prin balans lateral încearcă să-l rostogolească mai departe peste
ceilalţi. “Butucul” ajuns la capătul şirului se culcă lângă ceilalţi, urmând la rostogolire primul din şir.
 “Legănatul”. Un copil culcat pe spate este apucat de mâini şi picioare de alţii doi, care îl vor legăna
câteva secunde după care schimbă locul.
 “conducerea orbului”. Copiii se vor juca în perechi, unul este “orbul”, celălalt ajutorul lui. Ajutorul îl
conduce pe un traseu cu obstacole, la început prin a-I oferii mâna, apoi cu un singur deget şi în final
numai verbal. La terminare schimbă rolurile. La sfârşit îi întrebăm ce au simţit fiecare în timpul jocului,
dacă s-au simţit în siguranţă, dacă au avut încredere în partener, etc.
 “Prinderea paianjenului”. Toţi copiii stau atârnaţi pe spalier, cu prijinul picioarelor. Păianjenul trebuie să-I
prindă fără ca oricine să părăsească spalierul. Jucătorul prins iese din joc.
 “Elaborarea unor hărţi, trasee”. La început să pregătim trasee de parcurs pentru spaţii cunoscute:
locuinţă, curte, etc. (Ex.: “Cum ajungi din cameră în sufragerie sau în baie?”
 Căutarea şi apucarea unor obiecte cu ochii legaţi. Manipularea unor obiecte (aşezarea lor într-un anumit
loc, etc.) cu ochii legaţi.
 Construcţii cu ochii legaţi.
 Desen cu ochii legaţi.

16 Percepţia chinestezică şi tactilă

 Copilul stă culcat pe spate cu ochii închişi, iar noi îi mişcăm un membru sau un segment de corp. Apoi îi
cerem să ne povestească ce i s-a întâmplat. (Ex.: “Mi-ai ridicat braţul drept.”)
 Executarea unor mişcări cu ochii închişi, cu amplitudine mare. (Ex.: “Desenează cu braţul stâng un cerc
mare.”) Copilul trebuie să descrie verbal ce face.
 Executarea unor serii motrice – repetarea lor din memorie, cu ochii deschişi.
 Recunoaşterea unor obiecte, materiale cu ochii închişi – cu: mâna, piciorul, faţa, burta, spatele, după
miros, după gust.
 Recunoaşterea unor forme, litere – desenate pe spate.
 Parcurgerea unui traseu cunoscut din memorie. Copilul să asculte şi să execute comenzile. (Ex.: “Fă trei
paşi înainte, la stânga doi, în spate patru, la dreapta trei.” Apoi cerem copilului să parcurgă traseul cu
verbalizare cu ochii decshişi.)
 Urmărirea bătăilor inimi. “Bate şi tu cu pumnul cum bate inima.”
 Urmărirea respiraţiei. “Urmăreşte ce se întâmplă cu corpul tău în timp ce iei aer.” (Ex.: se măreşte
toracele, inspirul e rece, expirul e un aer cald, se dilată nările, etc.)
 Executarea unor mişcări cu ochii închişi (Ex.: „Ridică mâinile, salută, apleacă capul, bate cu piciorul
drept.”) – şi repetarea lor cu ochii deschişi.
 Recunoaşterea unor alimente cu ochii închişi pe bază de gust sau miros.

17 Echilibrul

 Mers pe o linie dreaptă, prin aşezarea picioarelor unul după celălalt, 30-40 metrii.
 Mers pe o linie cu schimbări rapide de direcţie (aşezăm pe jos o funie cu traseu curbiliniu), 30-40 metrii.
Dacă sunt mai mulţi copii, după exersări individuale, pot parcurge traseul şi prinzându-se de mâini.
 Mers pe linie ţinând o tavă, un pahar, 30-40 metrii.
 Mers pe linie ţinând pe cap o carte, 30-40 metrii.
 Mers pe linie în ghemuit, pe vârful picioarelor, pe călcâie, pe marginea exterioară a tălpilor, 30-40 metrii.
 Sărituri pe un picior (fără schimbarea piciorului şi cu menţinerea echilibrului) pe o distanţă de 30-40
metrii.

-7-
 Centrul de Reabilitare pentru Copii “Sfântul Iosif”

 Păşit de pe un scaun pe altul, 30-40 metrii.

 Păşit pe butuci sau pe sticle îngropate pe jumătate, 30-40 metrii.
 Mers pe o bancă de gimnastică întoarsă sau pe o grindă, 30-40 metrii.
 Menţinerea echilibrului stând pe o scândură aşezată pe un cilindru, 2 minute.
 “Cumpăna”, stând într-un picior, ridicarea celuilalt prin aplecarea trunchiului înainte. Braţele se pot sprijin
pe sol. 2-2 minute.
 Stând cu picioarele încrucişate, braţele ridicate şi încrucişate, aplecări înainte, 20 ori.
Jocuri care dezvoltă echilibrul:
 Copiii stau în cerc stând într-un picior. Un copil stă în centru şi el într-un picior. Copiii rostesc zicala:
„Barză, barză, oac-oac,
Vrei o broască, oac-oac?
Uite una, ia poftim,
Prinde-ne că noi sărim!”
La sfârşitul zicalei toţi copiii fug iar „barza” încearcă să prindă pe cineva. Cel prins ia locul „berzei” în
centru.
 „Piaţa cu flori”. Conducătorul jocului desemnează un vânzător şi un cumpărător. Cumpărătorul se
depărtează de ceilalţi copii ca să nu-I audă. Fiecare copil îşi alege un nume de floare pe care-l şi spune
celorlalţi. Cumpărătorul se apropie apoi prin sărituri într-un picior.
Cumpărătorul: - Bim-bam.
Vânzătorul: - Bumm, bumm. De ce ai venit?
Cumpărătorul: - Pentru o floare.
Vânzătorul: - De care?
Cumpărătorul: - … . Spune un nume de floare, dacă nimereşte un nume al copiilor, vânzătorul îi
arată şi prinşi de mâini, sărind într-un picior pleacă într-un loc prestabilit. Apoi se reîntoarce după o
altă floare. Dacă nu nimereşte nici un nume vânzătorul îi spune:
Vânzătorul: Un coş pe cap, o tavă pe spate, poţi să pleci.
Dacă vânzătorul nu-şi aduce aminte de o floare şi greşeşte la răspuns, este pedepsit şi trebuie să
fugă pe sub „podul de cuie”, apoi este schimbat.

18 Mişcări elementare

Seria de reînvăţare a mişcărilor, nu trebuie întotdeauna reluată fiecare treaptă.

 Legănat şi ascultare de poveşti, 20 minute.
 Legănat pe leagăn, 20 minute.
 Ridicarea capului în poziţia culcat pe spate, apoi culcat pe burtă, 20-20 ori.
 Stând în poziţia culcat pe burtă, copilul face încercări de a prinde cu mâna dominantă un obiect ce îi
mişcăm repede deasupra nivelului ochilor. 1 minut.
 „Peştişorul”. Copilul stă culcat pe spate, umerii fixaţi de un ajutor.
 Rotirea bazinulu spre stânga şi spre dreapta alternativ, 20-20 ori. Capul se roteşte mereu spre partea
opusă a direcţiei bazinului.
 Rotirea bazinului cu talpa în sprijin flectat, 20-20 ori.
 Rotirea bazinului cu genunchii traşi la piept, 20-20 ori.
 Rotirea bazinului în culcat pe burtă, 20-20 ori.
 Rotirea bazinului în culcat pe burtă, cu genunchii îndoiţi, 20-20 ori.
 Rostogolire laterală, 30-40 metrii. Mişcarea este pornită din cap şi trunchi.
 Rotirea pe şezut, cu braţele în sprijin la spate, picioarele ridicate, 2 minute.
 Rotirea „câinelui”. Stând în genunchi, aşezarea pe călcâie şi rotire prin ridicare şi balans pe un genunchi
(genunchiul opus direcţiei de rotire rămâne ca punct fix). 2 minute.
 Rotire în culcat pe spate, picioarele pe verticală. Rotirea se realizează numai cu ajutorul braţelor. 2
minute.
 Tracţiune din poziţia culcat pe burtă şi ridicare în genunchi cu sprijin pe un spalier. 5 ori. (Nu se va face
în cazul mijlocului dureros.)
 Atârnat pe un spalier, ridicarea genunchilor la piept (coapsele şi trunchiul închid un unghi de 90º. Copilul
să facă încercări de a se trage şi din braţe. De câte ori reuşeşte.
 Semiflotări (flotări fără ridicarea bazinului). 20 ori.
 Ridicarea în stând din poziţia culcat pe spate, fără ajutorul braţelor, 20 ori.

Bras – cele 4 membre se mişcă simultan

Pregătire

-8-
 Centrul de Reabilitare pentru Copii “Sfântul Iosif”

 Culcat pe spate, braţele deasupra capului, deschiderea şi închiderea braţelor şi picioarelor simultan, 20
ori.
 Culcat pe spate, imitarea înotului bras, 20 ori. Tălpile se ating, iar genunchii sunt mult depărtaţi.
Bras
 Bras în culcat pe burtă, 20 ori. Se exersează cel puţin 6 săptămâni.
Variante îngreunate
 Culcat pe spate, braţele şi picioarele în poziţie verticală, depărtarea şi apropierea braţelor şi picioarelor
simultan, 20 ori.
 Culcat pe spate, braţele şi picioarele în poziţie verticală, rotirea braţelor şi picioarelor simultan spre
exterior, 20 ori.
 Din poziţia stând, prin săritură în stând depărtat, ridicarea braţelor lateral, 20 ori.
 Din poziţia stând, braţele ridicate sus, săritură în depărtat, braţele lateral, 20 ori.
 Din poziţia stând, braţele pe lângă corp, săritură în depărtat, braţele se ridică în lateral, 20 ori.
 Din poziţia stând, braţele pe lângă corp, prin săritură în depărtat, ridicarea unui braţ sus, iar celălalt
înainte, 20 ori.
 “Briceagul”. În culcat pe spate, braţele deasupra capului, prin balans ridicarea şi apropierea simultană a
braţelor şi picioarelor, 20 ori.
 Din poziţia în patru labe, cu sprijinul braţelor săritură în depărtat, picioarele întinse, 20 ori.
 În poziţia stând, picioarele puţin depărtate, rotirea labelor picioarelor spre interior simultan cu
încrucişarea braţelor în faţa corpului, 20 ori.
 “Omida”. În culcat pe spate, cu ajutorul musculaturii toracice, deplasarea întregului corp spre înapoi, fără
ajutorul braţelor sau picioarelor, 10 metrii.

Târâre – membrele de aceeaşi parte se mişcă simultan.

Pregătire
 În poziţia culcat pe spate, ridicarea braţului şi piciorului de aceeaşi parte a corpului, 20-20 ori.
 “Tigrul”. În poziţia culcat pe spate, braţul şi piciorul de aceeaşi parte se ridică lateral, privirea urmărind
mâna ridicată, 20-20 ori.
 “Tigrul” din poziţia culcat pe burtă, 20-20 ori.
Târârea
 Târâre în culcat pe burtă, 30-40 metrii. Burta rămâne continuu pe sol. Se exersează minim 6 săptămâni.
Dacă copilul a învăţat şi execută corect nu se va mai continua – este contraindicat.
Variante îngreunate
 În poziţia culcat pe spate, braţele şi picioarele în poziţie verticală, îndoirea din cot şi genunchi a braţului
şi piciorului de aceeaşi parte a corpului, 20-20 ori.
 În poziţia culcat pe spate, braţele şi picioarele pe verticală, rotirea braţului şi piciorului de aceeaşi parte
spre exterior, 20-20 ori.
 În poziţia stând, balansarea înainte a braţului şi piciorului de aceeaşi parte, 20-20 ori. În timpul exerciţiul
copilul trebuie să privească două drepte paralele de culoarea roşie, desenate pe o coală format A4 şi
fixate la înălţimea ochilor.
 În poziţia stând, balansarea laterală a braţului şi piciorului de aceeaşi parte, 20-20 ori. În timpul exerciţiul
copilul să privească dreptele paralele de culoarea roşie.
 În poziţia stând, balansarea spre înapoi a braţului şi piciorului de aceeaşi parte, 20-20 ori. În timpul
exerciţiul copilul să privească dreptele paralele de culoarea roşie.
 Executarea exerciţiilor precedente concomitent cu o mică săritură.
 Exerciţii de serialitate:
 Balansarea braţului şi piciorului drept înainte, lateral şi înapoi, privind între timp dreptele paralele.
Apoi acelaşi exerciţiu cu braţul şi piciorul stâng. Se execută alternând drept-stâng de 20 ori.
 Identic cu exerciţiul precedent, dar cu mici sărituri.
 Stând în patru labe, balansarea corpului înainte şi înapoi, 20 ori. Coloana vertebrală să execute o mişcare
intensă.

Mers în patru labe – membrele antagonice se mişcă simultan.

Pregătire
 Stând culcat pe spate, ridicarea braţ – picior opus, 20-20 ori.
 Stând în patru labe, ridicarea braţ – genunchi opus, 40 ori cu schimbări. Braţele şi genunchii să aterizeze
în acelaşi timp, genunchii să fie în aceeaşi linie.
Timpul de exersare este de minim 6 săptămâni, dar este indicat pe întreaga perioadă a terapiei.
 Mers în patru labe – palma şi genunchiul opus aterizează în acelaşi timp, genunchii să fie paraleli, 40
metrii.

-9-
 Centrul de Reabilitare pentru Copii “Sfântul Iosif”

 Mers în patru labe – ochii urmărind mâna care este mai înainte, 40 metrii.
 Mers în patru labe – ochii urmăresc mâna în sprijin, 40 metrii.
Variante îngreunate
 În poziţia culcat pe spate, braţele şi picioarele în poziţie verticală, îndoirea din cot şi genunchi a braţului
şi piciorului opus, 20-20 ori.
 În poziţia culcat pe spate, braţele şi picioarele pe verticală, rotirea braţului şi piciorului opus spre exterior,
20-20 ori.
 În poziţia stând, balansarea înainte a braţului şi piciorului opus, 20-20 ori. În timpul exerciţiul copilul
trebuie să privească un X de culoarea roşie, desenat pe o coală format A4 şi fixat la înălţimea ochilor.
 În poziţia stând, balansarea laterală a braţului şi piciorului opus, 20-20 ori. În timpul exerciţiul copilul
trebuie să privească un X de culoarea roşie, desenat pe o coală format A4 şi fixat la înălţimea ochilor.
 În poziţia stând, balansarea înapoi a braţului şi piciorului opus, 20-20 ori. În timpul exerciţiul copilul
trebuie să privească un X de culoarea roşie, desenat pe o coală format A4 şi fixat la înălţimea ochilor.
 Identic cu exerciţiile anterioare, dar cu mici sărituri.
Exerciţii de serialitate
 Balansarea braţului şi piciorului opus înainte, lateral şi înapoi, privind între timp X-ul roşu. Se execută
alternând drept-stâng de 20 ori.
 Identic cu exerciţiul precedent, dar cu mici sărituri.
 Lovirea gleznei opuse din faţă, 20–20 ori, privind între timp X-ul roşu.
 Lovirea gleznei opuse din spate, 20–20 ori, privind între timp X-ul roşu.
 Exerciţiile anterioare dar cu mici sărituri.
 Stând culcat pe spate, mâinile pe ceafă, atingerea cotului cu genunchiul opus, 20-20 ori, privind între
timp X-ul roşu.
 Stând în picioare, mâinile pe ceafă, atingerea cotului cu genunchiul opus, 20-20 ori, privind între timp X-
ul roşu.
 Stând depărtat, un picior înainte celălalt înapoi, mâinile pe ceafă şi trunchiul răsucit, având cotul opus
piciorului din faţă spre înainte, schimbarea piciorului şi braţului prin săritură, 20 ori, privind între timp X-
ul roşu.
 Săritura indianului – braţ – picior opus, 40 metrii.
 Stând puţin depărtat, braţele pe lângă corp, ridicarea braţului stâng lateral sus, cotul ajungând la
înălţimea umărului. Ochii privesc degetul mare al mâinii stângi. Încrucişarea în faţa corpului a braţului
drept şi piciorului stâng, 20 ori.
 Exerciţiul anterior de partea opusă, 20 ori.
 Stând puţin depărtat, braţele pe lângă corp, ridicarea braţului stâng lateral sus, cotul ajungând la
înălţimea umărului. Ochii privesc degetul mare al mâinii stângi. Braţul drept întins înainte cu faţa palmei
în jos, desenarea unor ∞ (opturi culcate) în aer, 20 ori. Opturile se încep spre dreapta în sus.
 Exerciţiul anterior de partea opusă, 20 ori.

Mersul – braţ şi picior opus se mişcă simultan

Pregătire
 Rulare de pe călcâie pe vârfuri şi înapoi, 20 ori.
 “Schiat” cu întoarcere pe vârfurile picioarelor, 20 ori.
 “Schiat” cu întoarcere pe călcâie, 20 ori.
 Mers lateral alternativ pe vârfuri şi pe călcâie cu întoarceri, 40 metrii.
Mersul
 Mers normal 40 metrii. Se urmăreşte ca braţul şi piciorul opus să se mişte simultan.
 Mers pe vârfurile picioarelor, 30-40 metrii.
 Mers pe călcâie, 30-40 metrii.
 Mers pe exteriorul tălpii, braţele relaxate pe lângă corp, 30-40 metrii.
 Mers ghemuit, 30-40 metrii. Se va urmării ca spatele să fie drept şi braţele să se mişte liber pe lângă
corp.
 Săritura “Iepurelui”, 30-40 metrii.
 Săritura “Broaştei”, 30-40 metrii.
 Mersul “Păianjenului”, 30-40 metrii.
 Mersul “Racului”, 30-40 metrii.
 Mers târât (tragerea unui picior fără ridicare sau îndoire) înainte, înapoi şi lateral, 30-40 metrii. Dacă sunt
probleme de dominanţă, să se execute numai cu piciorul dominant şi spre partea dominantă.
 Exersarea tipurilor de mers mai sus amintite cu schimbări de direcţie şi între jaloane.
 Mers pe scări în sus şi-n jos, cu alternarea picioarelor, cu şi fără sprijin, 30-40 trepte.
 Exersarea tipurilor de mers mai sus amintite cu păşire peste obstacole.

- 10 -
 Centrul de Reabilitare pentru Copii “Sfântul Iosif”

 Diferite tipuri de mers cu schimbarea ritmului de mers.

Sărituri
 Sărituri pe loc, cu picioarele strânse, 20 ori.
 Sărituri cu ambele picioare simultan şi strânse, 30-40 metrii.
 Sărituri în zig-zag cu picioarele strânse, 30-40 metrii.
 Sărituri peste obstacole, 30-40 metrii.
 Sărituri între jaloane, 30-40 metrii.
 Sărituri pe un sol foarte elastic, 5 minute. Este indicat pe întreaga durată a terapiei.
 Săritură peste obstacole din alergat, cu bătaie.
 Sărituri pe un picior, 30-40 metrii. Dacă copilul are probleme de numărare, să se execute numai cu
piciorul dominant.

Alergat
 Alergare lentă printre jaloane, cu schimbări de direcţie.
 Alergare lentă şi sărit peste obstacole.
 Alergare rapidă cu schimbarea ritmului.
 Concurs de alergat.

20 Schema corporală

 Să aşezăm copilul în faţa unei oglinzi. Să urmărim împreună organele de simţ, întreg corpul. Îi cerem să
le arate şi să le şi numească pe rând. Dacă sunt mai mulţi copii, atunci pot arăta şi unul pe celălalt părţile
corpului sau organele de şimţ, concomitent cu numirea lor.
 Cerem copiluli să caute şi să prindă partea de corp sau organul de simţ numit de noi.
 Cerem copilului să se culce şi îl atingem pe o parte al corpului sau pe un organ de simţ, iar el trebuie să
numească locul atins.
Jocuri de dezvoltare a schemei corporale
 Zicale, cântecele de înşirat degete sau părţi ale corpului.
 În conturul unei figuri umane să completeze detaliile şi să numească detaliul desenat.
 Cerem copilului să se culce pe o coală mare de împachetat şi îi facem conturul. Apoi el va completa
detaliile. Îi cerem să-I dea copilului desenat un nume. Îi cerem să ne povestească cum este acest copil,
dacă are prieteni sau duşmani şi ce ar trebui să facă ca să-l iubească ceilalţi. Ce sfaturi I-ar da acestui
copil? Astfel putem afla multe despre problemele copilului.
 Cerem copilului să-şi contureze pe o foaie mâna şi piciorul. Apoi cu mâna liberă să completeze şi detaliile.

21 Încrucişări

 Desenarea unor „S”-uri cu mâna dominantă şi bătaia ritmică în masă cu mâna subdominantă, 2 minute.
 În timpul mersului uniform, mângâierea circulară a burţii în direcţia de rotire a acelor de ceasornic cu
mâna dominantă şi lovirea ritmică a creştetului capului cu mâna subdominantă, 30-40 metrii.
 Desenarea unor ∞ (opturi culcate) în aer cu mâna dominantă, iar cu mâna subdominantă bătaia ritmică,
2 minute.
 Bătaia ritmică din palme şi rotirea labei piciorului dominant, 2 minute.
 Mers uniform şi rotirea braţelor înainte, înapoi, 30-40 metrii.
 Alergare uniformă şi rotirea braţelor înainte şi înapoi, 30-40 metrii.
 Mers uniform cu un picior călcând pe vârf iar cu celălalt pe călcâi şi bătaia din palme simultană, 40 metrii.
Jocuri sincron
 Bătătoritul întregului corp cu braţele încrucişate.
 Desenul cu ambele mâini simultan (Ex.: floare, casă) – desen în oglindă.
 Executarea unor mişcări identice cu ambele picioare.

22, 23 Organizarea şi dezvoltarea dominanţei

Marş. În timpul mersului braţ-picior opus se mişcă simultan, iar ochii urmăresc mâna care se află mereu
înainte.

- 11 -
 Centrul de Reabilitare pentru Copii “Sfântul Iosif”

Întărirea dominanţei mâinii

Următoarele exerciţii se vor începe numai dacă dominanţa unei mâini poate fi clar delimitată. Dacă
dominanţa încă nu e sigură, exerciţiile pot fi dăunătoare.
 Se încheie toate activităţile bimanuale (Ex.: mâncatul cu furculiţa şi cuţitul, vâslitul, săpatul, etc.)
 Se marchează mâna dominantă până se conştientizează foarte bine.
 Cu mâna dominantă se reiau toate exerciţiile de la motricitatea fină.

Întărirea dominanţei piciorului

 Marşul!
 În timpul mersului uniform, numirea piciorului dominant la fiecare pas cu acesta. La păşirea cu piciorul
dominant, acesta se trânteşte mai tare ca şi celălalt.
 Sărituri pe piciorul dominant – mai întâi pe loc, apoi cu schimbări de direcţie, 30-40 metrii.
 “11 metrii la poartă” numai cu piciorul dominant, 20 ori.
 Conducerea mingii, cu piciorul dominant, 10 metrii şi şut la poartă.
 Ridicarea unor obiecte cu degetele piciorului dominant şi aşezarea lor dintr-un loc în altul. Purtarea unor
obiecte dintr-un loc în altul prin prinderea lor cu degetele piciorului dominant.
 Aruncarea la ţintă cu piciorul dominant.
 Săritură în sus cu piciorul dominant.
 Desenarea unor litere mari de tipar cu piciorul dominant (urmărire contur cu degetul mare sau desen cu
creioane cerate).
 Ruperea unei hârtii cu piciorul dominant.
 Mişcarea pe rând a degetelor piciorului dominant, 10-10 ori. Rotirea degetelor, pe rând.
 Urmărirea conturului unor figuri geometrice uriaşe cu piciorul dominant şi numirea direcţiilor spaţiale spre
care se deplasează piciorul.
 Recunoaşterea unor obiecte pe bază tactilă cu piciorul dominant.

24 Dominanţa urechii, dezvoltarea atenţiei auditive

 Exerciţiul – „Ninja”. Acoperim urechile copilului prin acoperirea lor cu periniţele palmare de sub degetele
mari şi prin suprapunerea degetelor mijlocii la nivelul tuberozităţii occipitale. Se execută lovirea unei
unghii a degetului mijlociu cu celălalt deget, producându-se astfel sunete cu ecou în centrii corticali ai
auzului. În cazul în care dorim să formăm dominanţă la urechi, se va executa exerciţiul numai prin
acoperirea urechii dorite ca dominantă, durata exerciţiului fiind de 2 minute.
 În cazul în care dorim să formăm dominanţa unei urechi, se acoperă numai urechea aleasă ca dominantă
cu degetul mare şi se loveşte unghia acestuia cu un alt deget, 2 minute.
 Ascultarea de poveşti cu acoperirea urechii subdominante.

25 Cunoştinţe generale

 În fiecare zi să facem prezenţa nominală, acesta ajută să se cunoască copiii mai bine.pentru fiecare zi să
stabilim un alt mod de a reacţiona, ca de exemplu: când îşi aud numele trebuie să răspundă prin rostirea
propriului nume, numelui tatălui sau a mamei, cu adresa lor, cu vârsta, cu data naşterii, cu ocupaţia sau
locul de muncă al părinţilor, etc. Dacă ei nu ştiu, i le spunem noi. Astfel pot învăţa fără effort datele
personale.
 Să punem copiii să urmărească particularităţile anotimpurilor, să le deseneze, să le picteze sau să le
povestească. Copiii să aibă în permanenţă în împrejurime obiecte care simbolizează anotimpul actual, să
înveţe poezii, zicale, cântece specifice anotimpului actual. Să punem copiii să compare anotimpurile.

27, 28 Gândire

 La povestirea pe bază de imagini cerem copilului să ne povestească şi antecedentele sa / şi urmările celor

reprezentate de imagini.
 Să găsească alte soluţii pentru întâmplări.
 Să corecteze greşelile.
 Să-şi imagineze că el este personajul întâmplărilor şi să povestească de parcă toate s-ar întâmpla cu el.
 Să găsească toate legăturile de cauză şi efect din întâmplare.
 Să formeze corect şirul evenimentelor, să aşeze corect întâmplările în planul temporal.

- 12 -
 Centrul de Reabilitare pentru Copii “Sfântul Iosif”

29 Orientare temporală

 Clarificarea definiţiilor noţiunilor temporale ca: acum, mai târziu, în curând, cândva, deja, încă, atunci, la
timp, ieri, azi, mâine.
 Compararea timpului de execuţie a diferitelor acţiuni, ca de exemplu: „ De câte ori te-ai putea spăla pe
dinţi în timpul cât îţi trebuie să iei micul dejun?”; sau: „De câte ori ţi-ai putea lega şireturile în timpul cât
îţi trebuie pentru a se îmbrăca?”.
 „Apreciază în cât timp poţi să ajungi la şcoală, la bunica, la magazin, etc.” Apoi măsurăm aceşti timpi şi
facem comparaţii.
 Cu şcolarii să urmărim în permanenţă trecerea timpului, ei să aibă în permanenţă ceas în apropiere. Să-I
punem să urmărească cât timp le ia câte o activitate.
 Să le vorbim în fiecare zi despre momentele zilei legate de activităţi concrete.
 Să numim zilnic ce zi este, să ne uită pe un calendar. Să le subliniem de ce este acea zi mai deosebită, ce
eveniment important se leagă de ziua respectivă. Să ne facem planuri de viitor.
 Să discutăm despre vârsta celor din jur, cine este mai bătrân, cine este mai tânăr.
 „Câte zile au trecut de când … ?”
 Să aşezăm la îndemâna copilului un calendar şi să formăm obiceiul sau ritualul de marcare a zilelor sau /
şi a lunilor trecute.
 Discutarea planului zilei, a celor care urmează şi care au trecut deja.
 Aşezarea unor imagini în ordinea întâmplărilor reprezentate.

30 Rezolvare de probleme

 Declanşarea artificială a unor situaţii problematice, analiza şi rezolvarea lor. “Ce ai face dacă …?”
 Analiza unor situaţii problematice concrete ale întâmplărilor de zi cu zi. Se pun întrebări, se
problematizează.
 Joc de rol: “Tu eşti conductorul de tramvai, iar eu un pasager întârziat, cine vrea să urce după închiderea
uşilor. Uşa a prins piciorul pasagerului, ce faci?”
 Realizarea de sarcini date: “Dute în vecin şi întreabă dacă le-a sosit factura de curent!”

31 Memorie şi chinestezie

Dezvoltarea memoriei mecanice

 Jocul „Papagalul”. Începând cu cuvinte – până la lanţuri cât mai lungi.
 Jocul „Lanţul de cuvinte”. Stând în cerc copiii spun pe rând cuvinte , fiecare repetând şi cuvintele auzite
anterior.
 Jocul anterior asociat cu ritm.
 Repetarea unor lanţuri de silabe fără sens.
 Repetarea unor propoziţii.

Dezvoltarea memoria cifrelor

 Repetarea unor şiruri de cifre din ce în ce mai lungi (pot fi incluse şi pauze în şir).

Dezvoltarea memoriei întârziate

 Jocul „La cumpărături”. Numărul produselor care trebuie cumpărate să crească treptat.
 Transmiterea de mesaje.
 Învăţarea unor texte, poezii, poveşti,etc. şi redarea lor. Volumul de învăţare să crească treptat.
 Repetarea unor texte citite pe cuvinte, pe propoziţii, pe fraze, apoi povestirea întregului text citit.

Dezvoltarea memoriei de lungă durată

 Atragem atenţia copiilor din timp (Ex. vineri: „Fiţi atenţi ce faceţi în acest sfârşit de săptămână, deoarece
luni va trebui să-mi povestiţi tot ce aţi făcut.”) de a reţine anumite lucruri despre care vom discuta mai
târziu.
 Discuţii despre evenimente recente, pe cât posibil să fie evenimente cu încărcătură afectivă, emoţională.
 Reevocarea unor întâmplări, evenimente comune.
 Reevocarea unor poveşti auzite de mult.
 În timpul povestirilor pe bază de imagine, discuţii despre detalii mărunte şi amintiri, experienţe proprii din
trecut legate de acestea.

- 13 -
 Centrul de Reabilitare pentru Copii “Sfântul Iosif”

Dezvoltarea memoriei vizuale

 Jocul „Ce s-a schimbat?”.
 Urmărirea unor obiecte şi desenarea lor din memorie.
 Recompunerea unor modele din memorie, cu ajutorul unor fişe de lucru.
 Urmărirea unei imagini un timp dat şi repovestirea celor văzute din memorie.
 Joc de cărţi, loto de imagini.

Se va creşte ori cantitatea de material ce urmează a fi memorat, ori durata de timp până la
reevocarea materialului, nu ambele deoarece creează o situaţiede învăţare îngreunată şi copilul
poate avea sentimentul de eşec la nereuşită.

Dezvoltarea percepţiei kinestezice

 Copilul stă culcat pe jos cu ochii închişi. Îi aducem o parte a corpului într-o altă poziţie şi îi cerem să ne
relateze cele întâmplate, ce şi cum s-a mişcat, ce s-a schimbat.îi cerem copilului să execute o mişcare cu
ochii închişi, apoi să repete şi să descrie mişcarea verbal şi cu ochii deschişi.
 Copilul va parcurge un traseu cu ochii închişi la comandă, după care îi cerem să parcurgă din nou acelaşi
traseu cu ochii deschişi din memorie (Ex.: „Fă trei paşi înainte, doi la dreapta, patru în spate, trei la
stânga.” Îl conduc la locul de pornire şi îl rog să facă din nou cu ochii deschişi.).
 Urmărirea funcţionării unor organe cu ochii închişi: respiraţia, deglutiţia, bătăile inimii.

32 Atenţia

 Joc de imitaţie. La comanda „Arici” copiii se ghemuiesc şi apleacă capul în faţă, iar la comanda „Girafă”
se ridică cu braţele în sus. Cuvintele de comandă se pot schimba şi înmulţi.
 Jocul „Rechinul”. Cel care comandă spune nume de animale marine care trebuoie imitate (ex.: delfinul,
broasca ţestoasă, racul, etc.), iar la comanda „Rechin”, copiii se culcă pe burtă sau pe spate.
 Jocul „De nenea Mihai ascult, de tanti Maria nu.”. „Nea Mihai a spus ..., tanti Maria a spus ... .”
Schimbarea rapidă a comenzilor care se execută sau nu.
 Executarea unor serii motrice de 3-4 elemente ce se repetă mai încet sau mai repede (ex.: „Pas înainte,
pas înapoi, braţele înainte, ghemuit, revenire la poziţia iniţială.”). Se învaţă o serie apoi se schimbă
repede unelement ce trebuie observat şi continuarea execuţiei cu elementul nou până la învăţare, apoi se
schimbă din nou un element.

33 Înţelegerea sarcinilor

 Alegerea unor obiecte din mai multe numai pe bază de pipăit.

 Recunoaşterea unor obiecte prin pipăit, denumirea lor şi enumerarea câtorva caracteristici ale obiectului
respectiv.
 Căutarea unui obiect văzut anterior, din mai multe obiecte pe bază de pipăit.
 Identificarea pe imagini a unui animal, pe baza sunetelor auzite.
 Căutarea sursei sonore pe baza zgomotelor auzite.
 Jocul „De unde te aud Petre?”.
 Desenarea unei figuri geometrice astfel încât în timpul desenatului să nu-şi vadă mâna.
 Recunoaşterea unei figuri desenate pe spate şi alegerea ei dintre imaginile expuse în faţa lui.
 Găsirea sau desenarea unor obiecte pe baza unor descrieri verbale (Ex.: „Este rotund, roşu, dacă-l dau
de pământ atunci sare înapoi.”).
 Reprezentarea, desenarea unor personaje din poveşti.

34 Dezvoltarea zonelor de scoarţă

 Exerciţiu de coordonare faţă – mână. “Arată şi spune ca şi mine: cu pumnul arăt fruntea, cu arătătorul pe
nas, cu degetul mare pe gură.” Formăm astfel o serie ce se exersează până la automatizare, din ce în ce
mai repede. Apoi se schimbă brusc un element al seriei, fără atenţionare prealabilă şi se continuă
exerciţiul. Se execută timp de 2 minute. Există multiple variaţii, se poate schimba degetul care arată sau
locul arătat.
 “Arată şi spune ca şi mine: - pumn, palmă, margine.” Formăm astfel o serie ce se exersează până la
automatizare, din ce în ce mai repede. Apoi se schimbă brusc un element al seriei, fără atenţionare
prealabilă şi se continuă exerciţiul. Se execută timp de 2 minute.

- 14 -
 Centrul de Reabilitare pentru Copii “Sfântul Iosif”

 “Arată opusul a ceea ce arăt eu: pumn, palmă, pumn, palmă.” Formăm astfel o serie ce se exersează
până la automatizare, din ce în ce mai repede. Apoi se schimbă brusc un element al seriei, fără
atenţionare prealabilă şi se continuă exerciţiul. Se execută timp de 2 minute.
 “Bate ca şi mine (bătăi cu pumnul sau ciocănit în masă): tare, tare, încet.” Formăm astfel o serie ce se
exersează până la automatizare, din ce în ce mai repede. Apoi se schimbă brusc un element al seriei,
fără atenţionare prealabilă şi se continuă exerciţiul. Se execută timp de 2 minute. Când exerciţiul s-a
însuşit pot creşte numărul elementelor de ritm.
 Redarea ritmului unui cântec, zicală sau poezie, prin bătăi din palme, ciocănit în masă, prin păşire pe ritm
sau sărituri pe ritm.
 Bătăi din palme în cruce cu partener, pe ritmul unui cântec, zicală sau poezie.
 Orientare în plan: pe o foaie cu pătrăţele, marcarea unui punct de pornire pentru a trasa linii la comandă.
Ex.: “Trage o linie de 4 pătrăţele în sus, etc.” Dacă se execută corect, se dau două sau chiar trei comenzi
simultan.
 Compararea unor obiecte după mărime: mic-mare, scund-înalt, subţire-gros, lung-scurt, îngust-lat.
Comparaţia să conţină întotdeauna ambele elemente, ca de exemplu: “Banda este mai îngustă decât
fularul, fularul este mai lat decât banda.”.
 Pornind de la o afirmaţie dată, de exemplu: “Petre merge la şcoală pe trotuar.”, să aleagă care din
următoarele două propoziţii sunt adevărate: “Petre merge pe trotuar.” sau “Petre merge la magazin.”.

Pachetul de bază obligatoriu:

 Gimnastica oculară
 Mers pe vârful picioarelor
 Sărituri pe ambele picioare, pe sol elastic

- 15 -