Tudose Davide

XA

Teoria mintii
Ce este teoria minţii?
Teoria minţii (mentalizarea) este capacitatea de sa deduce stările mentale ale altor oameni (gândurile,
intenţiile, dorinţele, convingerile, etc) şi capacitatea de a folosi aceste informaţii pentru a interpreta ce
spun aceştia, a înţelege comportamentul lor şi de a anticipa ceea ce vor face în continuare.
Teoria minţii este foarte bine dezvoltată la copilul de 3-4 ani, cu o dezvoltare tipică. Acesta înţelege
principiul: VEZI, DECI ŞTII. Poate spune care dintre 2 persoane ştie ce se află într-un recipient dacă
una din persoane s-a uitat în recipient, şi cealaltă doar l-a atins.
Bebeluşii pot distinge între expresiile faciale care exprimă bucurie, tristeţe, supărare şi frică. În jurul
vârstei de 3 ani, copiii pot anticipa influenţa unei situaţii asupra emoţiilor, iar în jurul vârstei de 4 ani
pot ţine seama de dorinţele şi de convingerile cuiva pentru a anticipa ce va simţi persoana respectică.
Exemplu: dacă Radu vrea o carte nouă, dar crede că în pachetul pe care tocmai l-a primit se află
altceva, va fi trist.

La ce foloseşte citirea minţii?

•La înţelegerea comportamentului uman: să formulăm explicaţii ale comportamentului lor şi să
anticipăm ceea ce vor face în continuare.
•La înţelegerea comunicării, la decodificarea vorbirii figurative. (ironiei, sarcasmului,
metaforei, umorului) când decodificăm vorbirea nu doar parcurgem cuvintele rostite, ci emitem
ipoteze despre starea mentală a vorbitorului.
•Înşelarea: a face pe cineva să creadă că ceva este adevărat, când de fapt este fals.
•Empatia: abilitatea de a deduce felul în care cineva poate interpreta evenimentele şi felul în
care se poate simţi
•Conştiinţa de sine: recunoaşterea failibilităţii propriilor convingeri: am crezut că e mama, dar
poate m-am înşelat.
•Încercarea de a influenţa părerea cuiva prin argumentare: înţelegerea faptului că gândurile sunt
influenţate de informaţiile la care oamenii sunt expuşi, cu scopul de a schimba ceea ce aceştia
ştiu.

Copiii cu tulburări de spectru autist prezintă reale dificultăţi în citirea minţii, ceea ce face foarte
dificilă integrarea lor în societate şi înţelegerea propriilor trăiri.
Aceştia pot înţelege emoţiile simple (emoţia unui personaj dintr-o poveste când aceasta a fost cauzată
de o întâmplare), dar emoţiile complexe le pun probleme considerabile (să anticipeze emoţia unui
personaj din perspectiva convingerilor acestuia).
 Pentru a-i învăţa pe aceşti copii citirea minţii este nevoie de considerabil mai mult timp, răbdare şi
structură, decât de a-i învăţa pe copiii tipici. Pentru copilul cu tulburări din spectrul autist este mult mai
dificil să înveţe să citească gânduri, decât este pentru un orb să citească, pentru că la mijloc se află un
proces de influenţare a înţelegerii.

In concluzie, mentalizarea este o trasatura importanta ce apare la fiintele umane, datorita acestui
aspect omul reusind sa anticipeze astfel gândurile si intentiile altora, în raport cusituatiile, evenimentele
si în cadrul raportarii acestora la sine, în relatiile interpersonale.