STIMULAREA ȘI DEZVOLTAREA LIMBAJULUI

Profesor logoped, ILAȘ ELENA OANA

Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Neamţ
Cabinet logopedic interşcolar:
Şcoala Gimnazială Nr. 5 Piatra Neamţ

Ca părinți, participăm în mod activ la îmbogățirea și dezvoltarea

limbajului copiilor noștri, direct sau indirect. Este foarte important să
le vorbim des, să le comentăm acţiunile şi viaţa cotidiană într-un
limbaj clar, precis şi simplu.
Copiii îşi îmbogăţesc foarte repede vocabularul ”pasiv”, adică
cel pe care sunt capabili să-l înţeleagă, chiar dacă nu-l utilizează.
Copiii sunt foarte bucuroşi să înţeleagă ceea ce le spunem şi să ne
dovedească. Pentru aceasta, marea lor plăcere este să se supună
cererilor verbale ale adulţilor. Mai mult, ei au impresia că ajută şi că
se fac utili, dacă le cerem cu blândeţe să deschidă TV-ul, să-şi aducă
pijamaua din camera lor, să arunce un şerveţel la coş sau să ne dea
lingura de pe masă.
Ei sunt capabili să recunoscă şi să arate multe desene pe care
noi le numim când ei răsfoiesc o carte cu poze. Aproape tuturor le
place să repete mereu, ca un ecou, sunete (onomatopee) sau cuvinte
pe care le-au auzit de la noi. Învăţarea vorbirii se face prin imitaţie!
Lucrul acesta are pentru ei o valoare de antrenament în pronunţare.
Chiar dacă sunetele sau cuvintele nu sunt pronunţate perfect, este
tot ce pot ei să facă mai bine pentru moment. Trebuie să-i încurajăm
pentru asta!
 Este inutil să repetăm cuvintele de mai multe ori. Este suficient
să le spunem forma corectă în răspunsurile pe care i le dăm, pentru a
se întipări progresiv în mintea copiilor.
Pe de altă parte, dacă pentru a desemna obiecte şi acţiuni,
copiii folosesc cuvinte ”de copil” decât cuvinte adevărate, acest lucru
se întâmplă din cauza vârstei lor. Părinţii nu trebuie să preia aceste
cuvinte în vorbirea lor. Un copil care ar auzi-o pe mamă vorbindu-i-se
decât aşa: ”bebe papă?”, ”bebe nani?” nu ar învăţa să vorbească
corect decât foarte târziu.
A vorbi copilului într-un mod normal şi simplu este cel mai bine.
Părinţii care completează experienţele noi ale copilului lor folosind
cuvinte noi şi potrivite pun la dispoziţia lui un vocabular bogat, de
care se va folosi peste câteva luni.
Copiii nu vor învăţa să vorbească ascultând la TV, ci conversând
cu cei pe care îi iubesc, abordând subiecte pe care-i privesc
îndeaproape. Trebuie să-i antrenăm în conversaţie, să le vorbim, să-i
facem să vorbească, să le lăsăm timp să se exprime, să le arătăm că
a vorbi împreună este o plăcere.
Să stea pe genunchii tatălui sau a mamei pentru a răsfoi
împreună o carte cu poze sau a citi o povestioară simplă cu imagini
frumoase este o mare bucurie pentru copil şi un mod eficace de
dezvoltare a vocabularului său.
Nu vă limitaţi la povestioarele scrise. Puteţi să inventaţi poveşti
chiar dvs. cu păpuşile, animalele din pluş sau alte jucării preferate ale
lui. Aşa este mai uşor să antrenaţi copilul în joc şi să-l faceţi să
vorbească. Dacă ursuleţul din pluş îl întreabă ceva, el va răspunde
bucuros.
Copilului îi place în mod special să îi povestiţi istorioare în care
să vă modulaţi vocea: accentuările, sunetele ascuţite sau grave, toate
acestea îl încântă.
Când sunteţi cu copilul, când vă jucaţi sau vă plimbaţi, puteţi
descrie, cu un vocabular detaliat, ceea ce faceţi şi ceea ce vedeţi.
”Uite, îţi arunc o minge albastră. Vezi, ce mare e. Mingea ta, cea
roşie, este mai mică. O prinzi?” etc. Important este să folosiţi
propoziţii scurte, cuvinte simple, ca să fiţi înţeleşi de copil.
Copilului îi va fi greu să spună ”eu”, dacă părinţii lui au vorbit
mereu despre el la persoana a treia. ”Mama îi dă lui bebe apa.”,
”Tata îi dă lui bebe supa.” etc. Acest mod de a vorbi nu este cu nimic
mai simplu, ci dimpotrivă.
În orice caz, este inutil să dojeniţi un copil de vârsta aceasta
pentru pronunţie sau pentru limbajul folosit. Dacă vorbeşte, o face
cât poate el de bine, în funcţie de dezvoltarea sa fizică şi intelectuală
şi de posibilităţile sale. Are nevoie de încurajări, de a fi ascultat, de
dialog şi de timp ca să facă progrese.
Vocabularul este esenţial în conectarea copilului la lumea din
jur şi are cea mai mare pondere în dezvoltarea limbajului. Părţile
corpului, obiectele personale, jucăriile, îmbrăcămintea, fructele,
legumele, mobilierul sunt doar câteva dintre categoriile de cuvinte
obligatorii din vocabularul oricărui copil, fie şi doar la nivel de
înţelegere. Folosirea cartonaşelor/jetoanelor cu imagini reale şi
pronunţarea cuvântului ce denumeşte obiectul respectiv de către
adult are efecte spectaculoase în dezvoltarea limbajului. Acest lucru
trebuie făcut sub formă de joc şi nu ca o lecţie, şi încheiat eventual
cu … gâdilături.
Trebuie să-i lăsaţi timp să se exprime, chiar dacă îi este greu, şi
să-i explicaţi cu propoziţii simple tot ce-l înconjoară. Nu-i indicaţi doar
numele lucrurilor, ci şi la ce servesc ele sau cum funcţionează.
Furnizaţi-i cuvinte precise: nu doar papuceii, ci tenişii, nu doar papa,
ci cartofiorii, nu doar maşina, ci camionul etc.
Pentru a ajuta copilul să-şi dezvolte vocabularul trebuie să
insistaţi asupra experienţei sale senzoriale. A învăţa să fie atent, să
vadă, să asculte, să atingă, să guste, este un joc pasionant pentru
copil şi cu atât mai instructiv cu cât este însoţit de explicaţiile dvs.
Natura îi oferă o infinitate de ocazii de a observa lucruri la care de
obicei nu se uită (norii de pe cer, mugurii care cresc, muşuroiul cu
furnici, păianjenul care-şi ţese pânza), de a atinge ( muşchii, frunze
diferite, blana animalelor), de a asculta ( cântecul păsărelelor, susurul
apei).
Iar casa oferă şi ea numeroase posibilităţi de a experimenta noi
senzaţii şi de a le numi. Să fie atent, să ştie să asculte zgomotele din
casă, să observe detaliile, toate acestea sunt calităţi importante de
dezvoltat la un copil, căci ele îi vor fi de folos în achiziţiile sale
viitoare.
 Iată câteva reguli și idei de activități/jocuri pe care le putem
desfășura împreună cu copilul nostru, pentru a-l ajuta să își dezvolte
limbajul:
- Întotdeauna vorbim corect cu copilul, nu stâlcim cuvintele şi
nu le deformăm pentru a fi mai amuzanţi sau pentru că este foarte
mic şi oricum nu înţelege. Va învăţa să vorbească aşa şi apoi va fi mai
greu să îl corectăm;
- Este bine să îi cântăm şi să îi citim copilului cât mai des; citiți-i
cărțile favorite și încurajați-l să intervină folosind cuvintele pe care le
cunoaște sau să se ”prefacă” că citește (lăsați copilul să creadă că de
fapt el vă citește dumneavoastră);
- Când este curios ce înseamnă un cuvânt, îi explicăm cât mai
pe înţelesul său şi îi oferim exemple cât mai variate, încurajându-l să
folosească acel cuvânt în limbajul curent;
- Ne putem folosi de orice ilustraţii, cărţi cu poveşti, atlase cu
imagini, cartonaşe ilustrate, vederi, pentru a creea împreună cu
copilul poveşti despre imaginile vizualizate, pentru a-l învăţa cuvinte
noi, cu ajutorul imaginilor. În felul acesta cuvintele au mai multe
şanse de a se fixa, prin asociere cu imaginea. Acelaşi lucru îl putem
face şi atunci când mergem împreună la cumpărături, în parc etc.,
vorbindu-i copilului despre obiectele şi situaţiile întâlnite în drumul
nostru;
- Discutați cu micuțul despre ce a făcut în ziua respectivă și
despre planurile pentru următoarea zi. ”Cred că va ploua mâine. Ce
vom face? Sau discutați despre ce s-a întâmplat în ziua ce s-a
încheiat, înainte de culcare;
- Este întotdeauna bine să încurajăm socializarea cu alţi copii, în
cadrul jocului. Copiii au capacitatea de a învăţa unii de la alţii, în
colectivitate;
- Este important, de asemenea, să acordăm o atenție deosebită
comunicării cu copilul în general, să îl ascultăm de fiecare dată când
dorește să comunice cu noi și să îi oferim explicații de câte ori le
cere;
- Întotdeauna să căutăm modalități de a recompensa reușitele
copilului, fie printr-un sistem de premii (îi oferim ceea ce știm că-i
place), fie printr-un punctaj pe care îl stabilim și i-l comunicăm la
începutul jocului, fie prin laude și încurajări.

NOTĂ:
Primele cuvinte ale copiilor mici sunt cele formate din silabe
duble (papa, pipi, baba, bebe, mama, nana, nene, tata, caca, cucu,
Titi, Didi, Lili, Mimi, Pepe, Coco), din două silabe deschise cu aceeaşi
vocală (apa, Ana), din două silabe deschise cu aceeaşi consoană
(pupă, buba, mami, nani, Nina, tati, coca, Gogu), din două silabe
deschise cu consoane diferite (patu’, pune, podu’, banu’, buna, bunu,
bicu, bica, becu’, toba, dopu’, du-te, mică, mâna, nucă, capu’, cade,
cana, gata) etc.
Primele propoziţii ale copiilor mici sunt formate din cuvintele
mai sus amintite (Bebe papa. Bebe pipi. Bebe caca. Pa, tata! Mama,
dă apa. Mami pupă. Tati papă. Bebe buba. Coca nani. Du-te mama!
Du-te tata! Dana bate toba. Bebe bate. Bebe cade. Dă cana! Tata,
pune apa. Coca mică. Papa gata. etc.)
Nu uitați! Încurajaţi copilul să folosească aceste cuvinte şi
propoziţii, dar nu le preluaţi în vorbirea dvs. E suficient să înţelegeţi
ce vrea să vă spună copilul. Dvs. trebuie să-i răspundeţi cu forma
corectă a cuvintelor şi propoziţiilor.
În timp ce vă uitaţi pe o cărticică cu imagini sau îi citiţi o
povestioară, trebuie să asociaţi denumirile fiinţelor, lucrurilor sau
acţiunilor cu onomatopeele (sunetele sau zgomotele produse de acele
fiinţe, lucruri sau fenomene) împreună cu mişcări de imitare a lor.
Este foarte important pentru antrenarea pronunţiei copilului dvs.!

Bibligrafie:
Ecaterina Vrășmaș, Cornelia Stănică – ”Terapia tulburărilor de
limbaj. Intervenții logopedice”, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1997
Anne Bacus – ”Creșterea copilului de la o zi la șase ani”, Editura
Teora, 2004