PROIECT DE ACTIVITATE

Nicu Alexandra Nicoleta

Student: Nicu Alexandra-Nicoleta

PPS, Anul III
Proiect de activitate
Elev: A.N.
Clasa: II
Tema: Consolidarea sunetului „L”. Realizarea de cuvinte și propoziții
Etapa terapeutică: Stimularea lingvistică pentru exprimarea corectă și
clară Obiective cadru:
 Exersarea abilităților de receptare a mesajului verbal și nonverbal
Dezvoltarea unei exprimări orale corecte din punct de vedere fonematic, lexical și gramatical
A.Obiective de referință:
a) Terapie cu caracter general:
▪ Educarea respirației verbale și nonverbale.
▪ Educarea mișcărilor fonoarticulatorii.
b) Terapie cu caracter specific:
▪ Educarea și exersarea auzului fonematic.
▪ Îmbogățirea vocabularului activ și pasiv.
▪ Utilizarea unui limbaj oral corect din punct de vedere gramatical.
B.Obiective operaționale:
a) Cognitive:
O1- Să pronunțe corect sunetul „L” în silabe și cuvinte prin imitație
O2- Să precizeze sunetul inițial și final al unui cuvânt dat
O3- Să specifice poziția sunetului într-un cuvânt dat
O4- Să despartă în silabe cuvântul dat specificând numărul acestora
O5- Să alcătuiască propoziții cu cuvântul dat
O6- Să execute exerciții cu caracter general
b) Afectiv-motivațional:
O7- Să manifeste interes și comunicare orală
O8- Să participe activ la desfășurarea activităților
c) Psiho-motorii:
O9- Să execute mișcările cerute de logoped în timpul desfășurării activității
Obiective cadru: Formarea și consolidarea capacității copilului de a emite sunetul „L” în silabe, structuri verbale simple, respectând
accentul și intonația.
Obiective de referință:
 ➢ Dezvoltarea motricității generale.
➢ Dezvoltarea motricității aparatului fono-articulator.
➢ Educarea respirației.
➢ Educarea auzului fonematic.
Obiective opționale:
Să execute corect exerciții de motricitate.
Să execute corect exerciții de respirație.
Să emită corect sunetul „L” prin imitație și demonstrație.
Să emită sunetul „L” cu ajutorul unor onomatopee.
Să emită sunetul „L” în combinație cu vocale.
Să alcătuiască propoziții cu cuvintele date.
Metode și procedee:
❖ Conversația
❖ Explicația
❖ Exercițiul
❖ Jocul didactic
Materiale didactice:
o Oglinda logopedică
o Imagini și obiecte ce conțin sunetul „L”
o Fișe de lucru
Nr. Etapa Demersul terapeutic Desfășurarea activității Metode, Material Evaluare
Crt terapeutică procedee e
. didactice didactic
e
1. Terapie Pregătirea activității Pregătirea materialului didactic,
recuperato aerisirea sălii. Sosirea copilului
rie și așezarea sa la locul lui.
generală
Dezvoltarea Realizarea unor mișcări Demonstraț Continuă
mobilității precum: -mișcări ale gâtului, ia Formativă
-mișcările ale capului, Exercițiul Individuală
-rotiri ale gâtului,
-mișcări ale brațelor
Dezvoltarea Realizarea unor mișcări Demonstraț Continuă
mobilității utilizate pentru: ia Formativă
aparatului fono- Exercițiul Individuală
articulator -Motricitatea facială:
o umflarea obrajilor
o imitarea râsului
o încrețirea și descrețirea feței

-Motricitatea linguală:
• mișcări de scoatere și
retragere a limbii
• atingerea buzei superioare cu
limba
• mișcări ale limbii în interiorul
cavității bucale, la dreapta și
la stânga

-Motricitate velo-palatină:
o imitarea căscatului
o imitarea deglutiției

Educarea Realizarea unor exerciții precum: - Demonstraț Lumâna Continuă

respirației inspiră pe gură, expirat pe ia re Formativă
nas Exercițiul Trompet Individuală
-inspirat pe nas, expirat pe ă
gură -suflat în lumânare
-suflat într-o trompetă
Antrenarea Producerea unor onomatopee Demonstraț Imagini Continuă
auzului adecvate materialelor prezentate: ia Obiecte Formativă
fonematic “Cum face rața când Exercițiul Individuală
înoată?” (lipa lipa)
(Anexa 1)
2. Terapie Demonstrarea și Logopedul solicită copilului să se Demonstraț Imagini Continuă
recuperator emiterea privească în oglindă și să pronunțe ia Obiecte Formativă
ie sunetului „L” în sunetul „L” izolat, apoi în Exercițiul Individuală
specifică fața oglinzii, în combinație cu vocalele: „a”, „e”, Conversaț
combinație cu „i”, „o”, „u”, „ ă”. (Anexa 2) ia
vocalele și apoi Explicația
integrat în După aceasta, copilul va fi rugat să
cuvintele pronunțe sunetul „L” în cuvinte
prezentate în monosilabice și plurisilabice:
imagini lăcustă, lanternă, lampă, leu,
lingură.
(Anexa3)

Denumirea corectă Logopedul îi oferă copilului mai Demonstraț Imagini Continuă

a multe cuvinte, oferind suportul ia Obiecte Formativă
obiectelor/imaginil grafic. Copilul trebuie să localizeze Exercițiul Individuală
or de pe masă, ce sunetul „L” : Conversația
conțin sunetul „L” -la începutul Explicația
-la mijlocul
-la finalul, cuvintelor date de către
logoped. Copilul trebuie să pronunțe
corect cuvintele acestea, fiind
repetate de câte ori este nevoie
pentru a fi rostite corect. Logopedul
manageriază acest proces astfel încât
să nu producă frustrări sau reticență
față de activitatea logopedică.
(Anexa 4)

Copilul trebuie să denumească

obiectele ce se află în diverse
imagini și să formeze propoziții cu
acestea:

Lăcusta stă în iarbă.

 Putem să vedem în întuneric cu
o lanternă.
Pe lac sunt câteva lebede.
(Anexa 5)

3. Evaluarea Evaluarea Surprinde jocurile prin care se Demonstraț Formativă

activității calității observă interiorizarea unui tipar de ia Individuală
logopedice pronunției pronunție corectă, conștientizată Exercițiul
prin efortul voluntar depus pentru Conversaț
corectitudinea emiterii sunetului ia
„L” integrat în structuri verbale. Explicația

Acest lucru se poate realiza cu

ajutorul unei fișe de evaluare.
(Anexa 6)

Anexa 1

Hai să descoperim împreună +_+

Cum înoată rața?

Anexa 2

Să pronunțăm împreună *_*

la:
laborator laser
lampă laptop
le:
lanțuri lacăt leagăn lemn lentile lenjerie
leu legume
li:
lift limuzină
liceu licurici lu:
lumină lucrare

lo:
loc logan loto logoped
Anexa 3

Denumește și desparte în silabe

obiectele ce se găsesc în următoarele
imagini

lan –
ter - nă
del - fin
 lea - găn lam - pă leu lin – gu - ră
cal lă – cus - tă
lup

mo - bil la - căt
Anexa 4

Pronunțăm împreună

Cuvinte ce încept cu litera l:

lup lut lemn lac le - să li - tru lis - tă lu - pă li – ni -e lim – bă li – va – dă li
– a - nă
Cuvinte ce au în interior litera l:
alb glob glas elf
șa - blon hal – va gri - lă ja - le
dul – cea – ță al – bi – nă a – lu – nă ki – lo – gram

Cuvinte ce au la final litera l:

bol cal șal val
 i - dol o – pal u – mil mo - bil
a – u – rul u – zu – al a - bu -rul a – lu - nul
Anexa 5

Să lucrăm împreună *.*

Denumește obiectele din imagine și formează propoziții cu ajutorul lor.

Anexa 6

Fișă de evaluare

1. Desparte în silabe cuvintele de mai jos, încercuiește litera “l” și menționează locul
acesteia, la început, mijloc sau final:

- Lup: __________
- Bol: __________
- Glob: __________

- Șablon: __________ - __________

- Lesă: __________ - __________
- Mobil: __________ - __________

- Alună: __________ - __________ - _________

- Kilogram: __________ - __________ - _________
- Dulceață: __________ - __________ - _________

2. Formează propoziții cu obiectele ce se regăsesc în imaginile de mai jos:

 ________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________ ________________________________________________
________________________________________________
Labiolectura

Labiolectura este o tehnică de comunicare care permite unei persoane să înţeleagă vorbirea, doar prin repere vizuale. În limbaj comun labiolectura,
reprezintă citirea de pe buze. Discursul vocal implică anumite forme specifice ale gurii pentru fiecare sunet, iar o persoană care învaţă labiolectura
învaţă să recunoască şi să interpreteze aceste forme. Labiolectura este o tehnică practică în principal de persoanele deficiente de auz, cu toate că
oricine o poate învăţa. Este specifică de asemenea copiilor mici în etapa de învăţare a limbajului. Ea uzează de o serie întreagă de indicii vizuale
date de mişcările buzelor, poziţionarea limbii, expresia facială. Copilul poate observa totodată şi elementele care ţin de ritmul şi fluxul natural al
vorbirii, de modalităţile de frazare şi accentul folosit în exprimare.

Labiolectura nu înseamnă doar simpla citire a buzelor, ci implică şi citirea limbajului corpului pentru a extrage indiciile vitale privind modul în
care sunt spuse anumite cuvinte. Aşa cum persoanele auzitoare extrag indicii din ascultarea intonaţiei interlocutorului, persoanele care nu pot auzi
cuvintele spuse direct spre ei, trebuie să înveţe să le înţeleagă din forma cuvintelor care le sunt introduse. E nevoie de multă concentrare şi poate fi
foarte obositor. Câteodată este foarte uşor să citeşti greşit unele cuvinte, pentru că ele par similare pe buze cu alte cuvinte chiar dacă sunt diferite,
ca de exemplu:
a) bat mat pat
b) cip tip chip
c) vor for cor

Labiolectura poate fi utilă pentru abilităţile de ascultare a copilului, deoarece oferă o serie de indicii vizuale asupra a ceea ce spune o persoană.
Copilul va avea nevoie de timp pentru a se obişnui cu pattern-ul buzelor unei persoane, înainte de a fi capabil să citească suficient de bine pentru a
înţelege cuvintele pe care le folosesc. Pentru unele persoane va fi mai dificil să citească de pe buze, deoarece pot avea un accent sau un dialect cu
care copilul nu este familiar.

Cine poate citi pe buze?

Într-o anumită măsură toată lumea poate citi pe buze, mai ales în situaţiile zgomotoase. Când vorbim cu cineva, expresiile lor faciale ne oferă
destul de multe informaţii pentru a ne ajută să înţelegem ceea ce spun.
În cazul în care există o pierdere de auz, echilibru între ceea ce se aude şi ce se vede se modifică. Dacă e vorba de o pierdere de auz progresivă, pe
măsură ce pierderea de auz avansează ne vom baza din ce în ce mai mult pe citirea buzelor şi indiciile faciale.
Cum poate labiolectura să ajute?
Majoritatea audiologilor recomandă persoanelor de toate vârstele, cu orice grad de pierdere a auzului, să înveţe cum să citească de pe buze atunci
când comunică cu cei din jur.
Acest lucru ajută la îmbunătăţirea comunicării cu alte persoane, în special în situaţiile zgomotoase, oferă încrederea în a cere ceva de care ai nevoie
de la alte persoane şi astfel ajută la comunicarea cu aceştia. Totodată labiolectura ajută la depăşirea unor situaţii de izolare, fiind şi o modalitate de
a face ceva pozitiv şi practic cu privire la pierderea auzului.

Labiolectura este dificil de învăţat?

Pentru unii oameni labiolectura este mai dificilă de realizat decât pentru altele. Cât de repede o poţi învăţa depinde de capacitatea fiecăruia, de
memorie, gradul de pierdere a auzului şi mai ales, de cât de dornici sunteţi să o învăţaţi. De asemenea, modul în care oamenii vorbesc poate afecta
labiolectura. Unii oameni nu vorbesc clar, unii vorbesc foarte repede, alţii obişnuiesc să mormăie sau să-şi acopere gura când vorbesc sau sunt
persoane care au un accent necunoscut sau sunt peltici, etc. În plus, labiolectura este dificil de realizat atunci când interlocutorul are barbă sau o
mustaţă mare.
Labiolectura pentru copiii cu deficienţă de auz
Pentru persoanele cu pierdere de auz labiolectura este de nepreţuit, ea susţinând considerabil „primirea” mesajului. Persoanele cu deficienţe de auz
au dezvoltat numeroase tehnici pentru a înţelege şi a comunica cu ceilalţi. Cel mai cunoscut este limbajul mimico-gestual. Limbajul mimico-
gestual
implică nu doar gesturi, ci şi expresii faciale, limbajul corpului, precum şi contextul şi intenţia de a comunica persoanei. În mod similar,
labiolectura este doar o parte a unui proces de comunicare care să permită, fără utilizarea de sunet.
Labiolectura necesită concentrare intensă, şi chiar şi cei care o practică frecvent pot surprinde doar 30-40 la sută din sensul cuvintelor prin
vizionarea mişcări de buze. Multe sunete sunt formate în zona gâtului sau în spatele gurii, caz în care acestea nu pot fi citite, şi indicatori vizuali ai
acestor sunete ne apar similari. De asemenea, tehnica e total inutilă în cazul în care gura persoanei cu care discutăm este ascunsă sau cu spatele
noi. Acesta este motivul pentru care limbajul mimico-gestual şi scrierea sunt metode mult mai convenabile de comunicare pentru multe persoane
cu deficienţe de auz.
Atunci când vorbeşti este important să te uiţi la copilul deficient de auz pe tot parcursul conversaţiei, pentru ca ei să poată vedea ceea ce spui şi să
fie conştienţi că vorbeşti cu ei. Un copil deficient de auz are nevoie de bune cunoştinţe de limba scrisă şi vorbită înainte de a fi capabili să citească
de pe buze în mod eficient. Nu poţi citi sau înţelege de pe buze un cuvânt pe care nu l-ai mai văzut niciodată! Deci, pentru un copil mic este
esenţial să îi oferi cât mai multe indicii vizuale cu putinţă pentru a da cât mai mult sens conversaţiei. Totodată, poate fi necesar să reformulezi, o
dată sau de mai multe ori, unele cuvinte sau propoziţii pentru ca el să înţeleagă.

Un mediu propice pentru a citi de pe buze ar fi:

• unul-doi metri distanţă între vorbitor şi cel care efectuează labiolectura.
• o lumină bună astfel încât cel care citeşte de pe buze să poată vedea clar buzele şi pentru ca faţa să nu fie în umbră. •
oferirea unei mulţimi de indicii în plus – atât auditive cât şi vizuale.

Aspecte care pot împiedica citirea de pe buze:

• să priveşti în altă parte în timpul convesaţiei
• să mormăi şi să nu priveşti direct către cel cu care vorbeşti
• existenţa unei mustăți sau a unei bărbi foarte mari
• să porţi ochelari de soare astfel încât să nu fie posibil să citeşti expresia ochilor
 • să porţi cercei mari, atârnători, care ocazional să reflecte lumina
• să stai în faţa unui perete care să distragă atenţia
• prea mulţi oameni care se mişcă în spatele vorbitorului
• să vorbeşti mestecând gumă sau mâncând
• să-ţi pui mâna în dreptul gurii atunci când vorbeşti
• prea multe persoane care vorbesc deodată
• folosirea exagerată a mişcărilor gurii care pot distorsiona ritmul vorbirii
Atunci când schimbi subiectul într-o conversaţie, fi sigur ca toţi ceilalţi au înţeles acest lucru; altfel, ei se vor gândii în continuare la primul subiect
pe care l-aţi abordat. Ca o ghidare, este bine să introduceţi prima dată subiectul de discuţie, înainte de a-l extinde. Ajută copiii să aibă o idee despre
ceea ce urmează să se discute, înainte ca el să încerce să citească de pe buze informaţii suplimentare. Dacă este necesar, prezentaţi o imagine pentru
ca ei să poată face o conexiune cu respectivele cuvinte.
Sugestii şi indicaţii generale privind comunicarea cu copilul deficient de auz
Următoarele sugestii reprezintă doar câteva exemple de ceea ce se poate realiza pentru a ajuta şi oferi suport unui copil deficient de auz într-o
grădiniţă indiferent dacă ei folosesc vorbirea, labiolectura, limbajul mimico-gestual sau o îmbinare a acestora.
• fi sigur că ai captat atenţia copilului înainte de a începe o conversaţie
• coboară întotdeauna la nivelul ochilor copilului
• asigură-te că încăperea este bine luminată şi că nu stai cu spatele la fereastră, deoarece apare o umbră care face dificilă citirea
expresiilor faciale şi labiolectura
• aranjează camera astfel încât copiii să se poată vedea unii pe alţii
• stai la o distanţă potrivită astfel încât să te poată vedea şi auzi bine
• ascultarea şi labiolectura sunt foarte obositoare, aşa că nu supraîncărca copiii cu prea multe instrucţiuni orale • amintește-ți că vocea
ta nu este singurul zgomot pe care ei îl aud, şi că mai sunt şi alte sunete adiţionale care sunt amplificate prin protezele auditive sau
implantul cohlear
• încearcă să încurajezi copiii să vorbească pe rând şi să fie conştienţi de nivelele de zgomot
• dacă un copil foloseşte limbajul mimico-gestual asigură-te că mişcările mâinilor tale sunt clare
• dacă un copil nu foloseşte limbajul mimico-gestual, foloseşte totuşi mâinile şi expresiile faciale pentru a gesticula şi susţine ceea ce
transmiţi
• oferă cât mai multe indicii vizuale posibile, de exemplu aducerea obiectului sau jucăriei respective aproape de faţa ta astfel încât să facă
conexiunea cu aspectele la care tu te referi
• anunţă copilul când schimbi topica conversaţiei
• verifică dacă copilul te-a înţeles – dacă nu a înţeles, este necesar să reformulezi propoziţia sau să foloseşti un cuvânt sau semn diferit •
nu ţipa sau vorbi foarte tare pentru că îţi va distorsiona expresia facială şi va fi mai dificil pentru copil să citească de pe buze • chiar şi
atunci când copiii nu folosesc cuvinte, putem să le observăm sentimentele şi nevoile observându-i
• concentrează-te asupra : atenţiei faciale şi limbajul corpului

Bibliografie:
• “Comunicarea cu persoane deficiente de auz”, preluat de la: http://www.licdefauzcluj.ro/pdtk/cap03/5.%20Labiolectura.pdf, accesat la
data de 15.04.2020
• “Labiolectura”, preluat de la: https://proedukat.wordpress.com/2012/06/11/labiolectura/, accesat la data de 15.04.2020 • “Modalitățile
citirii pe buze”, preluat de la: http://psihopedagogiespeciala.ro/2013/07/modalitatile-citirii-de-pe-buze/, accesat la data de 15.04.2020