BEATU( CRISTACHE) CRISTINA FLORENTINA

ANUL I DE STUDIU

Lucrare de evaluare finală/de semestru la disciplina Fundamentele Psihologiei

Prezentați și analizați concepţia personală cu privire la... (una dintre problemele

abordate/prezentate la curs și apreciate ca incitantă/ utilă pentru cunoașterea/aplicațiile ei în
practică (educație, cercetare etc)

Voința este considerată cea mai înaltă formă de reglaj psihic. Voința reflectă coduita ce
presupune efort voluntar direcționat spre un scop. Odată ce a pătruns în mai multe arii ale
cunoașterii (filosofie, pedagogie, psihologie, sociologie), au început să apară diferite
controverse cu privire la anumite problematici specifice legate de determinismul voinței,
natura sa sau locul său în cadrul sistemului de personalitate (Zlate, 2006).

Succintă prezentare a concepției specialiștilor (literatura de specialitate) cu privire la

VOINTA.

Voința se dezvoltă impreuna cu personalitatea și cu ajutorul acesteia, fiind in stransa legatura

si cu motivatia, drept care mulți psihologi au considerat-o o caracteristică a personalității și nu
un proces de sine stătător. Alții au considerat-o o simplă componentă a personalității,
amestecată cu celelalte.
Zorgo (1980, cit in Zlate, 2006) susține că voința rezultă din unitatea personalității, implicând
toate celelalte procese psihice, dar având funcții proprii de autoreglare șiautodeterminare, care
contribuie la crearea personalității.
P.Janet, creatorul psihologiei acţionale şi a conduitei, lanseaza ideea că voinţa este o
caracteristică a acţiunilor mediului social, care necesită un mare grad de mobilizare şi se
execută cu dificultate.
Încercând să ajungă la o formulare mai operaţională, J.Piaget proiecteaza existenta voinţei
sustinand ca o singură tendinţă nu generează un act voluntar.
N.Sillamy (1996) defineste voinţa ca realizare a intenţiilor proprii. Actul voluntar, urmat de o
idee, presupune o reflecţie, o analiza si o sarcina.
J.Sutter defineşte voinţa ca fiind activitatea individului în care dorinţa are un rol principal si
determinant şi, prin extensie, orice conduită în care acesta îşi propune un plan şi îşi angajează
resursele cunoaşterii şi energiei sale pentru a-l îndeplini.
În literatura de specialitate, mulţi autori sustin ideea că voinţa reprezintă unul dintre treptele
cele mai înalte ale reglajului psihic, cel mai recent, cel mai complex, dar şi cel mai fragil.
Observam mai multe interpretări ale voinţei.
Paul Popescu-Neveanu considera ca acest fenomen are calitatea de proces psihic, Andrei
Cosmovici – afirma ca vointa este un proces de activitate, Pavel Mureşan – o trăsătură
caracteristica numai omului. James susţine că analizand actul voluntar cercetam de fapt
„inima” problemei voinţei. În opinia lui, efortul voluntar este in stransa legatura cu atenţia de
a menţine energic reprezentările sub privirea conştiinţei.
Sunt si psihologi care susţin că voinţa este in stransa legatura cu personalitatea, aceasta fiind
o caracteristică importanta. Alti psihologi sunt de parere ca voinţa este o simplă ramura a
personalităţii.
Voinţa este definită în dicţionarele de psihologie ca o capacitate de a actualiza şi realiza
intenţiile.

Precizarea concepției personale şi a convergenței sau divergenței acesteia în raport cu

opiniile specialiștilor

Pornind de la afirmatia lui M.Zlate în lucrarea „Fundamentele psihologiei” in care afirma că

„voinţa este un mod de a gândi”, „puterea de a afirma şi de a nega”, „voinţa şi inteligenţa sunt
unul şi acelaşi lucru”, vin in intarirea celor afirmate cu ideea ca in viaţă realizăm diverse
activităţi care urmăresc un anumit scop, dar care nu necesită efort volitiv. Dintr-o dorinţă se
naşte scopul, care, susţinut de acţiuni, calităţi şi abilităţi personale, asigură rezultatul dorit. Cu
toate acestea, nu e suficient să-ţi fixezi un scop şi să te ţii de el. Merg pe ideea ca individul
trebuie sa se bucure si de inteligenta si de putere de decizie, pentru a se putea plia pe situatie
pana la indeplinirea sarcinilor. Prin simpla întrebare „Cum acţionez?”apare antrenarea voinţei
care proiecteaza dorinţa de a realiza. Consider ca perseverenţa şi voinţa sunt factorii marcanti
pentru atingerea scopului. Ca un exemplu, sunt indivizi care ştiu exact ce doresc, pe când alţii
traiesc momentul actual.
Voinţa joaca un rol important în urmărirea scopurilor propuse, neluand in calcul obstacolele.
Cu cât este mai grav obstacolul pe care îl depăşeşte individul in drumul către obiectivul
propus, cu atât voinţa acestuia este mai puternică.
Argumentarea convergenței sau divergenței opiniei personale în raport cu opiniile
specialiștilor

Zlate -„voinţa este un mod de a gândi” reprezinta o confruntare intre dorintele individului si
capacitatile acestuia de a-si atinge scopul. Gândirea face front comun cu vointa pentru
realizarea unei varientati de activitati mentale.
Asa cum am retinut si din notele de curs, actul voluntar, care implică prezența efortului
voluntar, reprezintă o formă superioară de reglare a conduitei și a vieții psihice, în general,
deoarece prezența scopului și a efortului dinamizează și totodată structurează drumul parcurs
de către celelalte funcții psihice.
De asemenea, voința prezintă anumite defecte, care derivă din deficitul sau excesul forțelor de
impulsiune sau de inhibare, important fiind echilibrul dintre aceste două forțe pentru a crea
condițiile pentru a putea asigura finalitatea activității.
Analizand afirmatiile psihologilor de mai sus, putem spune ca voința se formulează prin
desfasurarea, a nenumărate acțiuni voluntare, solicitate de împrejurări.

Analiza efectelor concepției personale cu privire la problema aleasă asupra propriei

activități profesionale

Pornind de la concluzia trasa din notele de curs, aceea ca voința prezintă anumite defecte, care
derivă din deficitul sau excesul forțelor de impulsiune sau de inhibare, important fiind
echilibrul dintre aceste două forțe pentru a crea condițiile pentru a putea asigura finalitatea
activității si de la faptul ca vointa este in stransa legatura cu gandirea si inteligenta, vin cu
ideea ca elevului care isi doreste o invatare eficienta, ii trebuie o stare de tensiune care sa
intareasca vointa acestuia.
In activitatea mea profesionala tin cont si de faptul ca unii elevi sunt mai ezitanti, mai
oscilanti in luarea deciziilor, in timp ce alti elevi au capacitatea de a decide extrem de repede.
La clasa, pentru determinarea vointei, aduc in scena aparitia motivatiei, sub forma de
impulsuri, pentru realizarea diferitelor activitati.
Intotdeauna am gandit ca un elev cu o voință puternică va fi un individ complet, cu hotarari
independente si rezultate inalte.
Întrucât voința reprezintă un act de sinteză, aceasta implica totalitatea care alcatuieste
personalitatea elevului, punandu-i in miscare atat memoria cat si gandirea si sentimentele.