Tema 2

I.Plan de discuții și argumentări

2.1. Definitia si caracterizarea motivatiei conduitei umane

Motivația este un mecanism psihic complex al personalității, o forta motrice a intregii

dezvoltari umane,impulsul de a acționa pentru satisfacerea unei necesități; cauza internă,
psihică a activității umane.
Este un „concept fundamental în psihologie și, în genere în științele despre om,
exprimând faptul că la baza conduitei umane se află întotdeauna un ansamblu de mobiluri
– trebuințe, tendințe, afecte, interese, intenții, idealuri – care susțin realizarea anumitor
acțiuni, fapte, atitudini”.
Omul desfasoara multe activitati: mananca, se joaca, invata, colectioneaza lucraride arta, isi
agreseaza semenii, ii ajuta, etc. A cunoaste motivatia unei persoane echivaleaza cu gasirea raspunsului
laintrebarea ,,de ce'' inteprinde o activitate.
Motivația este fenomenul psihic de punere în mișcare a organismului, procesul în care se
realizează în cadrul sistemului neuro-psihic amorsarea și reglarea din interior a desfășurării
activității umane. Este un factor esential in activitatea psihica si in dezvoltarea personalitati

2.2. Caracteristici si funcții ale motivației

O primă caracteristică esențială a motivației, aceea de componentă

energetică,activității cu funcție de activizare adică mobilizarea energiei psihonervoase necesară
impulsionării și susținerii desfășurării activității
A doua caracteristică esențială a motivației rezultă din analiza diferențierilor ei
specifice. Aceasta constă în faptul că activizarea energetică motivațională este determinată de
necesitățile de existență ale organismului sau individului uman, ceea ce implică totodată și
direcționarea activității către obiectele sau condițiile care satisfac aceste necesități, asigurând
astfel funcția de orientare a motivației.

Funcţiile motivaţiei

– Funcţia de activare internă difuză şi de semnalizare a unui dezechilibru fiziologic sau

psihologic.
– Funcţia de declanşare a acţiunilor efective asigură pregătirea şi punerea în disponibilitate a
verigilor motorii, activatorii, în vederea satisfacerii stării de necesitate.
– Funcţia de direcţionare constă în orientarea şi centrarea atenţiei pe scop, pe obiectiv; lipsa ei
face că motivaţia să rămână dezordonată, haotică, să se consume în gol.
– Funcţia de susţinere şi energizare presupune menţinerea în activitate a
comportamentului declanşat până la consumarea adecvată a stării de necesitate.
 2.3. Structuri motivaţionale

Componentele sistemului motivaţional sunt numeroase, variază ca origine, mod de satisfacere

şi funcţii. Motivaţia umana include trebuinţe, motive, interese, convingeri, tendinţe, intenţii,
dorinţe, aspiraţii.

 Trebuinţele sunt componente ale motivaţiei care semnalizează o stare de dezechilibru

fiziologic sau psihologic.
 Motivele constituie reactualizari si transpuneri in plan subiectiv a starilor de necesitate.
Motivul este mobilul care declanseaza, sustine energetic si orienteaza actiunea
 Intenția este impulsul determinat de cuvânt. Instrucția verbala are un rol important în
motivarea la om
 Valența este conținutul trebuinței. Orice trebuință are un conținut care constă în calitățile
obiectelor și gradul de intensitate cu care aceste calități satisfac trebuințele.
 Trebuința se precizează și determina acțiunea numai când este identificată valența ei,
adică obiectul material sau spiritual corespondent conținutului ei.
 Tendința este relația stabilă între un impuls și o valență care determină o frecvență mai
mare a orientării activității pe o anumită direcție. Tendințele pot fi de mai lungă sau
scurtă durată, mai puternice sau mai slabe..
 Atracția este o trăire efectivă pozitivă, față de o persoană, un obiect, o activitate sau o
idee, determinată de expresia în plan afectiv a unei trebuințe mai mult sau mai puțin
precizate.
 Interesul este o orientare motivațională - afectivă, selectivă, stabilă și durabilă spre o
anumită activitate sau domeniu mai larg de activități. In copilărie interesele sunt
fluctuante și schimbătoare, ele se stabilizează în adolescenta și tinerețe, când devin factori
motivaționali esențiali ai orientării profesionale, a personalității.
 Inclinația este o motivație puternică pentru o activitate, implicată în vocația profesională.
 Convingerile sunt "idei-forță" rezultate din asocierea unor trăiri motivațional-afective cu
idei, principii, puncte de vedere, ceea ce le dă o certitudine subiectivă, impusă prin
necesitatea interioară.
 Năzuința este exprimarea unei trebuințe față de anumite obiecte și condiții, de
satisfacerea ei, care nu sunt prezente în situația dată, dar care vor putea fi realizate în
viitor printr-o organizare specială a activității.
 Aspirația este o mobilizare motivațional-afectivă în direcția unui obiect sau stimul care
nu acționează în prezent dar care este anticipat conștient în plan mental.
 Idealul de viață este modul cum dorește să trăiască un om, proiectat și anticipat în plan
mintal prin imagini și idei care exprimă aspirațiile sale profesionale și sociale, modelele
de conduită, convingerile și valorile, scopul și sensul vieții proprii etc., având rolul de
ghid, element călăuzitor al întregii sale activități și existențe.
 2.4. Formele motivației

 motivati pozitiva si motivatia negativa

 motivaţia pozitivă şi motivaţia negativă
Prima este produsă de stimulările premiale (lauda, încurajarea) şi se soldează cu
efectele benefice asupra activităţii sau relaţiilor interumane, cum ar fi apropierea activităţilor,
angajarea în ele, preferarea persoanelor etc. Cea de-a doua este produsă de folosirea unor
stimuli aversivi (ameninţarea, blamarea, pedepsirea) şi se asociază cu efectele de abţinere,
evitare, refuz.
Exp. Daca te incurajezi in timpul uni meci de fotbal iti poti creste increderea de sine si implci
astfel sansele decastig.
Daca iti iei bataie mereu cand faci ceva rau vei asocia respectivele activitati cu dureara
asungang astfel sa le eviti.
 motivatia intrisecta si motivatia extrinsecta
 motivaţia intrinsecă şi motivaţia extrinsecă
Această clasificare are în vedere raportarea motivaţiei la sursa ei producătoare. Dacă
sursa generatoare se află în subiect, în nevoile şi trebuinţele lui personale, dacă ea este
solidară cu activitatea desfăşurată de subiect, atunci vorbim de existenţa unei motivaţii directe
sau intrinseci. Specificul acestei forme de motivaţie constă în satisfacerea ei pin însăşi
îndeplinirea acţiunii adecvate ei.
Dacă sursa generatoare a motivaţiei se află în afara subiectului, fiindu-i sugerată acestuia
sau chiar impusă de o altă persoană, dacă ea izvorăşte din specificul activităţii desfăşurate,
atunci avem de-a face cu motivaţia extrinsecă.
Exp. Daca participi la un meci de fotbal pentru care te /ai pregatit si iti pasa vei fi motivat sa
castigi.
Daca in public in timpul aceluiasi meci se afla o persoana de care iti pasa , vei fi motivat
sa castigi.
 motivatia cognitiva so motivatia afectiva
 motivaţia cognitivă şi motivaţia afectivă
Prima îşi are originea în activitatea exploratorie, de a şti, de a cunoaşte, de a fi
stimulat, forma ei tipică fiind curiozitatea petru nou, complex, pentru schimbare. Se numeşte
cognitivă deoarece acţionează dinlăuntrul proceselor cognitive, stimulând activitatea
intelectuală din aproape în aproape. Astfel, de la explorare se trece la reproducere, de aici la
înţelegere, apoi la interes ştiinţific, pentru ca în final să se ajungă la înclinaţia creativă. Ea îşi
găseşte satisfacţia în nevoia de a înţelege, explica, rezolva cu un scop în sine.
Exp. Daca ideea unei carti/proiect/ te intereseaza vei cauta sa afli mai multe despre acesta.
Daca in timpul unui proiect de grup esti repartizata unui grup in care se afla persoane pe
care le cunosti in care ai incredere ,atunci te vei simt mai bine si implicit vei lucra mai bine.

Motivaţia afectivă este determinată de nevoia omului de a obţine aprobarea din partea altor
persoane, de a se simţi bine în compania altora.
 TEMA 2
II. Sarcini didactice
2.1. Răspundeţi la întrebările de mai jos:

- Care este locul si rolul motivatiei in sistemul psihic uman?

Motivația determină acțiunile, voința și dorința unui individ de a realiza un obiectiv .

Aceasta îi determină pe oameni să ia decizii și să stabilească obiective. Este un ansamblu de
stimuli interni care dinamizeaza, directioneaza, determina conduitele si comportamentele
individului.

Rolul motivatiei

Motivatia este esentiala in activitatea psihica si in dezvoltarea personalitatii, astfel:

• este primul element cronologic al oricarei activitati

• semnalizeaza deficituri fiziologice si psihologice (ex: foamea semnalizeaza scaderea

procentului de zahar din sange sub o anumita limita, in vreme ce trebuinta de afiliere este
semnalizata de sentimentul de singuratate)

• selecteaza si declanseaza activitatile corespunzatoare propriei satisfaceri si le sustine energetic

(trebuinta de afirmare a unui elev declanseaza activitatea de invatare, participare la concursuri)

• contribuie, prin repetarea unor activitati si evitarea altora, la formarea si consolidarea unor
insusiri ale personalitatii (interesul pentru muzica favorizeaza capacitatea de executie a unei
lucrari muzicale).

- Prezentati componentele sistemului motivational

Componentele sistemului motivaţional sunt numeroase, variază ca origine, mod de

satisfacere şi funcţii.Asa cum s/a afirmat, motivatia umana include trebuinte,motive, interese, convingeri,
tendinte, intentii, dorinte, aspitarii

 Trebuinţele sunt componente ale motivaţiei care semnalizează o stare de dezechilibru

fiziologic sau psihologic.
 Motivele constituie reactualizari si transpuneri in plan subiectiv a starilor de necesitate.
Motivul este mobilul care declanseaza, sustine energetic si orienteaza actiunea
  Intenția este impulsul determinat de cuvânt. Instrucția verbala are un rol important în
motivarea la om
 Valența este conținutul trebuinței. Orice trebuință are un conținut care constă în calitățile
obiectelor și gradul de intensitate cu care aceste calități satisfac trebuințele.

 Tendința este relația stabilă între un impuls și o valență care determină o frecvență mai
mare a orientării activității pe o anumită direcție. Tendințele pot fi de mai lungă sau
scurtă durată, mai puternice sau mai slabe..
 Atracția este o trăire efectivă pozitivă, față de o persoană, un obiect, o activitate sau o
idee, determinată de expresia în plan afectiv a unei trebuințe mai mult sau mai puțin
precizate.
 Interesul este o orientare motivațională - afectivă, selectivă, stabilă și durabilă spre o
anumită activitate sau domeniu mai larg de activități.
 Inclinația este o motivație puternică pentru o activitate, implicată în vocația profesională.
 Convingerile sunt "idei-forță" rezultate din asocierea unor trăiri motivațional-afective cu
idei, principii, puncte de vedere, ceea ce le dă o certitudine subiectivă, impusă prin
necesitatea interioară.
 Năzuința este exprimarea unei trebuințe față de anumite obiecte și condiții, de
satisfacerea ei, care nu sunt prezente în situația dată, dar care vor putea fi realizate în
viitor printr-o organizare specială a activității.
 Aspirația este o mobilizare motivațional-afectivă în direcția unui obiect sau stimul care
nu acționează în prezent dar care este anticipat conștient în plan mental.
 Idealul de viață este modul cum dorește să trăiască un om, proiectat și anticipat în plan
mintal prin imagini și idei care exprimă aspirațiile sale profesionale și sociale.

- Care sunt caracteristicile diverselor structuri motivationale ?

Structuri motivaţionale
O primă caracteristică esențială a motivației, aceea de componentă energetică, a
activității cu funcție de activizare adică mobilizarea energiei psihonervoase necesară
impulsionării și susținerii desfășurării activității.
A doua caracteristică esențială a motivației rezultă din analiza diferențierilor ei
specifice. Aceasta constă în faptul că activizarea energetică motivațională este determinată de
necesitățile de existență ale organismului sau individului uman, ceea ce implică totodată și
direcționarea activității către obiectele sau condițiile care satisfac aceste necesități, asigurând
astfel funcția de orientare a motivației.
 - Care sunt funciile motivatiei ?

Structuri motivaţionale
– Funcţia de activare internă difuză şi de semnalizare a unui dezechilibru fiziologic sau
psihologic.
– Funcţia de declanşare a acţiunilor efective asigură pregătirea şi punerea în disponibilitate a
verigilor motorii, activatorii, în vederea satisfacerii stării de necesitate.
– Funcţia de direcţionare constă în orientarea şi centrarea atenţiei pe scop, pe obiectiv; lipsa ei
face că motivaţia să rămână dezordonată, haotică, să se consume în gol.
– Funcţia de susţinere şi energizare presupune menţinerea în activitate a
comportamentului declanşat până la consumarea adecvată a stării de necesitate.

- Prezentati formele motivatiei ?

In psihologia modernă se opereaza cu doua tipuri de motivaţie: intrinsecă si extrinsecă

Motivatia extrinsecă este situata in afara structurii propriu-zise a activitatii, în care

persoana urmăreşte, prin activităţile depuse anumite recompense morale:prestigiu, notorietate,
faima, statut, poziţie, teama de consecinţe neplăcute (teama de eşec, de pedeapsă); aşteptarea
laudei, notei, recompensei materiale; dorinţa de afiliere (elevul învaţă pentru a face pe plac
familiei care îl laudă, îl recompensează; elevul nutreşte dorinţa de a corespunde aşteptărilor
profesorului; doreşte să fie împreună cu copiii de aceeaşi vârstă ).
Motivatia extrinseca poate fi pozitivă sau negativă.
 Motivația extrinsecă pozitivă poate fi: încurajarea, lauda, recompensa, competiția,
premierea, câștigul material, aprecierea publică, nota școlară bună , stima familiei etc.
 Motivația extrinsecă negativă constă în: dojana, pedeapsa, mustrare, teama de nota
școlară proastă, frica de părinți sau profesor etc.

- Ce se înțelege prin sintagma ”optim motivational ” ?

Prin sintagma "optim motivational" se înțelege o abordare sau o strategie care are ca scop
să ofere o motivație pozitivă și să încurajeze persoanele să-și atingă obiectivele sau să-și
îmbunătățească performanța.

2.2. Analizaţi variantele ” Piramidei trebuinţelor / nevoilor umane” elaborate

de psihologul american Abraham Maslow
Abraham Maslow a dezvoltat o teorie cunoscută sub numele de "Piramida nevoilor umane".
Această piramidă reprezintă o ierarhie a nevoilor umane, organizată într-o structură piramidală.
La baza piramidei se află nevoile de bază, cum ar fi nevoia de hrană, apă, adăpost și siguranță. Pe
măsură ce nevoile de baza sunt satisfacute,urmeaza nevoile de apartenenta si iubire,api nevoile
de apreciere si respect de sine.La varful piramidei se afla nevoile de autorizare ,in care o
persoana isi indeplineste potentialul maxim si se dezvolta in mod personal si profeasional.
Aceasta teorie sugereaza ca oamenii isi indeplinesc nevoile in ordinea prezentate in piramida.
Este important sa ne concentram pe satisfacera nevoielor de baza inainte de a ne ocupa de cele
inalte. Cu toate acestea ,nu toti oamenii urmeaza aceasta ierarhie in mod strict,si ca nevoile pot
varia in functie de fiecare individ.