Relația predare -invățare -evaluare în procesul de invățământ din grădiniță

Prof. inv, preșcolar,

DĂDULESCU MARIANA
GPN VISINA NOUA ,OLT

Procesul de învățământ are în vedere realizarea propriu-zisă a educației și instruirii prin

predare și invățatre Predarea- invățarea și evaluarea sunt activitățile prin care se realizează procesul
de invățământ aflată intr-o relație de interdependență. Deși aspectul educativ al procesului de
învățământ este indisolubil legat de cel formativ, deși atunci când ii formăm pe elevi ii si educăm,
efectele formative si cele educative ale procesului de invățământ nu progresează in același ritm.
Cele formative se văd imediat, in timp ce efectele educative ale procesului de invățământ se observă
dupa un timp mai indelungat. Dezvoltarea gândirii elevilor, a imaginației lor, formarea
sentimentului estetic, formarea deprinderii de a fi disciplinat se realizeaza dupa un timp mai
indelungat ca urmare a mai multor influente.
Pentru ca procesul de predare să-și atingă obiectivele, profesorul trebuie să aibă in vedere
următoarele aspecte referitoare la procesul de invățare:
Diversificarea strategiilor de predare-învăţare-evaluare, cu accent deosebit pe:
- Metodele activ-participative, care încurajează plasarea copilului în situaţia de a explora şi de a
deveni independent;
- Predarea trebuie să ia în considerare experienţa de viaţă şi experienţa de învăţare a copilului,
pentru a adapta corespunzător sarcinile de învăţare. b)
- Jocul ca formă fundamentală de activitate în copilăria timpurie şi formă de învăţare cu importanţă
decisivă pentru dezvoltarea şi educaţia copilului.
- Evaluare care ar trebui să urmărească progresul copilului în raport cu el însuşi şi mai puţin
raportarea la norme de grup (relative).
- Progresul copilului trebuie monitorizat cu atenţie, înregistrat, comunicat şi discutat cu părinţii (cu
o anumită periodicitate).
-Evaluarea ar trebui să îndeplinească trei funcţii: măsurare (ce a învăţat copilul?), predicţie (este
nivelul de dezvoltare al copilului suficient pentru stadiul următor, şi în special pentru intrarea în
şcoală?) şi diagnoză (ce anume frânează dezvoltarea copilului?).
O evaluare eficientă este bazată pe observare sistematică în timpul diferitelor momente ale
programului zilnic, dialogul cu părinţii, portofoliul copilului
Din perspectiva educaţiei timpurii, grupul educaţional format din părinţi, personalul didactic,
specialiştii psihopedagogi, managerul grădiniţei, personalul medical, cel de asistenţă socială şi, nu
în ultimul rând, cel de îngrijire, participă la procesul unitar şi sistematic de predare–învăţare–
evaluare, implicit sau explicit formulat, în beneficiul copilului. Promovarea şi practicarea unei
educaţii centrate pe copil, în acord cu particularităţile de vârstă şi cu cele individuale, sunt posibile
doar în condiţiile unei cunoaşteri complete şi complexe a personalităţii acestuia. Este necesar ca
adulţii implicaţi în educaţia copilului să accepte ideea că intrarea în grădiniţă nu este un prag pe
care toţi copiii îl trec „în acelaşi pas“, „cu acelaşi ritm“, „cu acelaşi bagaj“ sau cu „acelaşi elan“ şi
că nici pe parcursul programului desfăşurat în grădiniţă nu este eficient să ne străduim să-i încadrăm
într-un „pat al lui Procust“. Pe parcursul anului şcolar se practică, pe domenii experienţiale, o
evaluare criterială a copiilor, prin raportarea la obiectivele de referinţă, dar măsura şi calitatea
achiziţiilor este tot atât de nuanţată pe câţi copii sunt, deoarece evoluţia lor este diferită. Ceea ce
rămâne esenţial este progresul individual înregistrat de la o etapă la alta, pe fiecare dintre
dimensiunile personalităţii, în devenirea copilului ca membru al societăţii. Evaluarea în grădiniţă
este o acţiune de cunoaştere a particularităţilor individuale ale copilului de 3– 6/7 ani, a progresului
propriu înregistrat într-o perioadă de timp stabilit. Este întreprinsă în scopuri diferite, utilizând
strategii adecvate şi presupune operaţii de prelucrare şi interpretare a datelor.Procesului de
învăţământ i se asigură prin planificare , o perspectivă socială, economică, politică amplă, în timp şi
în spaţiu , obiective care se precizează în trepte , pe măsură ce programarea se apropie de condiţiile
concrete în care va fi realizat.

BIBLIOGRAFIE:
COLCERIU LAURA -Metodica predării activitătilor instructiv educative ân grădinițe,2010