DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII COPILULUI PREȘCOLAR

PRIN ACTIVITĂȚILE ARTISTICO-PLASTICE

Prof.Rotaru Vasilica Iuliana

Grădinița cu P.P. Nr. 3 Vaslui
“Frumosul se educă prin frumos”(Platon)
Creativitatea, în sensul cel mai larg, reprezintă acea capacitate complexă a omului,
acea structură caracteristică a psihicului care face posibilă opera creatoare.
L. Taylor vorbeşte despre cele cinci niveluri ale creativităţii, dintre care, la vârsta
preşcolară singurul nivel ce poate fi atins este cel al creativităţii expresive. Acest tip de
creativitate se caracterizează printr-o exprimare liberă şi spontană a persoanei, fără ca aceasta să
fie preocupată ca produsul activităţii sale să aibă un anume grad de utilitate sau valoare. (de ex.
desenul, colajul, activităţile de modelare etc.)
Preşcolaritatea este apreciată tot mai mult ca vârsta ce cuprinde cea mai importantă
experienţă educaţională din viaţa unei persoane; pe parcursul ei înregistrăm ritmurile cele mai
pregnante în dezvoltarea individualităţii umane şi unele din cele mai semnificative achiziţii cu
ecouri evidente pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale.
La această vârstă, creaţia, chiar dacă nu are valoare pentru „omenire”, este extrem de
importanta pentru „devenirea umană” a copilului. Omul adult nu poate ajunge la forme
superioare de expresie a creativităţii, dacă pe treptele timpurii ale evoluţiei sale nu s-a dezvoltat
potenţialul creativ, nu a fost încurajat să aibă manifestări independente şi originale în răspunsuri
şi soluţii la problemele ivite în copilărie şi tinereţe.
Profilul psihologic al vârstei preşcolare cuprinde multiple premise favorizante pentru
cultivarea şi stimularea potenţialului creativ. Avem în vedere dinamismul, impetuozitatea şi
expresivitatea proprie acestei vârste, acel freamăt permanent sau acea vibraţie şi efervescenţă
lăuntrică ce conferă copiilor note specifice de dinamism creativ, disponibilităţi de exteriorizare
spontană şi autoexpresie însufleţită, analoage oricărui elan creator.
Receptivitatea şi curiozitatea copilului, bogăţia imaginaţiei, tendinţa sa spontană către nou,
pasiunea pentru fabulaţie, dorinţa lui de a realiza ceva constructiv, atmosfera sau climatul
psihosocial în care îşi desfăşoară activitatea copilului pot fi „alimentate” şi puse adecvat în
valoare prin solicitări şi antrenamente corespunzătoare care astfel pot oferi multiple elemente
pozitive în stimularea şi cultivarea potenţialului creativ propriu vârstei preşcolare. La vârsta
preşcolară copilul are tendinţa de a exprima în lucrările lui, bazându-se pe experienţa personală.
De aceea este bine să se acorde copilului libertatea de idei, de a găsi mijloace şi forme prezentare
a propriilor impresii despre lume, în care să se reflecte emoţiile şi sentimentele trăite. Activităţile
artistico-plastice constituie un mujloc de dinamizare şi exprimare a vieţii copilului. Motivaţia
copilului pentru activităţile artistico-plastice este nevoia de exprimare a propriilor trăiri, nevoia
de a reda imaginea într-un mod artistic sau plăcerea ce a povesti în imagini. Reprezentările
plastice ale copilului evoluează treptat spre o redare cât mai realistă, alteori intervine imaginaţia
creatoare şi trece spre fabulaţie, spre ireal. 4
Diferitele tipuri de activităţi plastice sunt deosebit de îndrăgite, de atrăgătoare pentru copii.
Prin intermediul lor, preşcolarii intră în contact cu unele forme simple de muncă fizică şi
intelectuală, permiţând atât dezvoltarea capacităţilor fizice ale copiilor, cât şi a celor intelectuale.
De asemenea, se asigură familiarizarea copiilor cu unele elemente simple ale activităţii de
producţie, precum şi formarea unor deprinderi practice de muncă. Copiii au posibilitatea aici să
aplice în practică anumite cunoştinţe însuşite în alte activităţi, ajutându-i să şi le consolideze şi
aprofundeze. Prin desfăşurarea activităţilor plastice putem educa şi dezvolta multe procese
psihice (percepţii, reprezentări, spirit de observaţie, atenţia, memoria, gândirea, imaginaţia) şi se
pun bazele unor însuşiri de personalitate: spiritul de iniţiativă, încrederea în posibilităţile proprii,
dorinţa de a lucra în colectiv, creativitatea.
Cheia succesului în realizarea de către copii a unor lucrări reuşite o constituie şi
comportamentul educatoarei care trebuie să se bazeze pe dragoste faţă de copil, apropiere de el,
încurajarea şi valorizarea acestuia. Pentru vârsta preşcolară, există numeroase şi variate activităţi
plastice şi practice, ţinând cont de particularităţile de dezvoltare specifice fiecărui nivel de vârstă,
precum şi de gradarea dificultăţii sarcinilor care duc la concretizarea temelor propuse.
Este cunoscută importanta desenului si picturii în vederea pregatirii copilului pentru scris,
cu scopul de a stimula interesul copiilor, de a trezi emotii estetice, de a le dezvolta
gustul pentru frumos, culoare, armonie, compozitie, simetrie, spiritul de ordine si
acuratete! Am cautat sa imbogatim cunostintele copiilor cu diferite tehnici de decorare a
suprafetelor pentru o mai buna atractivitate a activitatilor artistico – plastice. Astfel s-au
folosit ca ustensile de lucru obiecte si materiale variate si simple ca, de exemplu, stampile
din cartofi, stampile din pluta, din guma de sters, pieptene, site si sabloane decupate,
chiar si amprentele degetelor sau ale mainilor copiilor.
1. TEHNICA ȘTAMPILELOR DE CARTOFI. – pentru aceasta se folosesc cartofi
mai mari și proaspeți. Se taie cartoful în doua jumătăți. Cu vârful cuțitului se
deseneazaă pe jumătatea lui modelul dorit.Cu ajutorul cuțitului trebuie scos modelul
în relief. Pe stampilă rezultată astfel, se aplică cu pensula tempera și se stampilează
pe materialul dorit ( hârtie, pânză, faianță, carton). Dacă se realizează un model cu
mai multe culori ( pe același cartof), se va colora fiecare element în culoarea cerută,
important este ca înainte de a da cu culoare pe cartof, acesta să fie bine
sters.Ștampilele astfel obținute decorează modele de tapet ( hârtie de împachetat
cadouri, față de masă, etc.), realizează jetoane și se pot alcătui chiar și peisaje.
2. TEHNICA ȘTAMPILELOR DIN PLUTĂ. Și din dopuri de plută se pot
confecționa ștampile de diferite mărimi pentru realizarea unor modele
decorative.Este necesar ca dopul să fie neted. Se crestează cu ajutorul unui cuțitas
diferite profile în dop de o adancime de 3 – 5 mm în funcție de modelul
dorit.Pentru ștampilare se foloseste tușiera ( confectionată dintr-o bucată de fetru cu
culoare, tus), astfel sunt necesare mai multe tușiere de diferite culori.ștampilele din
plută au mai multa durabilitate decat cele din cartofi, care se pot folosi numai o
singură dată.Cu ajutorul stampilelor din plută, prin repetare, alternare și simetrie se
pot crea motive noi, care dezvolta orientarea în spațiu a copiilor ( aproape, departe,
sus, deasupra, langa, in fata, in spate, la dreapta, la stanga).
 3. TEHNICA ȘTAMPILELOR DIN GUME DE STERS. Gumele de sters sunt un
material ideal pentru realizarea unor ștampile. Astfel, se pot realiza motive mai
pretențioase ca animale sau plante stilizate, cifre, figuri geometrice.Pentru realizarea
stampilei se copiază modelul dorit pe guma și se crestează apoi profilele cu un
cuțitas bine ascuțit. Se poate stampila și in tuș.
4. TEHNICA DESENULUI DECORATIV CU AJUTORUL PIEPTENULUI. Se
pregatește pe o placuță de faianța, tempera sau goașă nedizolvată.Cu ajutorul unei
periuțe de dinți se ung dintii pieptenului care se trag pe suprafața de decorat,
realizând astfel dungi ( orizontale, verticale, oblice, linii paralele, valuri, etc.), după
inspirația fiecăruia și după felul cum este mânuit pieptenele.Pentru realizarea unor
efecte de hasurare, se poate continua prin suprapunerea liniilor diferit colorate.
5. TEHNICA SABLOANELOR APLICATE PRIN FOLOSIREA SITEI. Șablonul
se confecționează de preferintă dintr-un material plastic, care nu absoarbe vopseaua,
se aplică materialul dorit apoi se asează sita de sârma, peste care cu ajutorul unei
periute de dinti se trece vopseaua, in prealabil pregatita pe toata suprafata
materialului ramasă liberă prin aplicarea șablonului.Apoi se ridica ușor sita și
șablonul de pe material, rămânând astfel silueta modelului dorit.
 Altă posibilitate de îmbogățire a fanteziei copiilor este tehnica stropirii prin
sita și sabloane.Pe suprafata de decorat se aplică sablonul decupat din hartie
simpla de ziar sau fel de fel de obiecte ,Prin mutare repetată, după fiecare
strat de vopsea suflată se obtin efecte de umbră, de îndepartare și apropierea
siluetelor.
6.TEHNICA PENSULEI APLICATE. Cu o pensula groasă îmbibată în culoare se
aplică pe suprafața de decorat pete, amprente ale pensulei groase.Prin aplicare
repetată în funcție de modelul dorit se pot obține elemente florale sau peisaje.
7.TEHNICA DESENULUI CU CEARĂ. Cu resturi de lumânări se desenează modelul
dorit pe o foaie albă de hârtie, apoi se aplică uniform acuarela bine diluată peste
întreaga suprafată, folosind o dischetă demachiantă sau o pensulă groasă Pentru obținerea
unor efecte deosebite de luminozitate, se poate lucra astfel - peste desenul cu ceară se
aplică un strat subtire de acuarela foarte deschisă.Dupa ce s-a uscat bine se mai
completeză desenul cu alte elemente, tot cu ajutorul cerii, se aplică un alt strat uniform
de acuarelă de alta culoare mai intensă. Procedeul se repeta de două - trei ori, ultimul
strat de culoare va fi cel de culoare închisă.
8.TEHNICA PICTURII PE LIPICI. Se aplică pe foaia de decorat un strat subtire de
lipici peste care - cu ajutorul unei pensule groase - se pune vopseaua în culoarea dorită.
Apoi cu ajutorul unui bețișor, coada pensulei sau cu degetul, se gravează fel de fel de
ornamente ca linii, cercuri sau alte desene.Aceasta lucrare trebuie executata pentru
decorarea unor suprafete mai mari, de ex., hârtie pentru ambalarea cadourilor.
9.TEHNICA AMPRENTEI VÂRFURILOR DEGETELOR ( dactilopictura)- o tehnică
pe cat de simplă, pe atât de importantă pentru dezvoltarea abilitătii degetelor copiilor.
Fiecare deget are o altă amprenta mai mare sau mai mică. În felul acesta obținem cele
mai reusite stampile.Multe amprente aplicate laolaltă rezultă un tablou reușit.
10.TEHNICA PICTURII CU PALMA.Se unge palma cu un strat de vopsea mai
concentrată și, aplicand-o apoi apasat pe suprafata de decorat, se obține o pată care
sugerază un model oarecare ce poate fi completat cu ajutorul dactilopicturii sau chiar cu
pensula, obținandu-se astfel diferite imagini.Aplicând palma de mai multe ori în același
loc și învârtindu-se în același timp foaia de hartie, se obțin efecte sub forma de floare,
soare sau alte imagini.
Pentru conștientizarea și formarea capacitații de a întelege armonia culorilor, a
efectelor care se pot obține prin combinarea culorilor, se poate propune copiilor așa -
zisele jocuri de culori.Astfel, de ex., se aplică pete de diferite culori până la jumatatea
unei foi de desen, apoi prin îndoirea foii și presarea acesteia se oțtin efecte colorate
reusite.Sugerând copiilor să deseneze contururi în jurul acestor pete, se obțin fel de fel
de siluete fantastice – fluturași, flori, broscute, etc.

Este foarte important să inițiem copiii să decopere procedeul de combinare a culorilor,

să observe și să cunoască nuanțele ce se pot obține prin combinarea culorilor între ele.
SUGESTII METODICE - În pictura cu acuarela este bine să se pregăteasca foaia
prin degresarea acesteia cu un burete mic ușor umezit. De asemenea s-a aplicat în pictura
cu acuarela asa –zisa tehnica umedă și cea uscată. Tehnica umedaă este aceea care cere
aplicarea acuarelei pe un fond umezit, astfel incat culorile sa se intrepatrunda. Tehnica
uscata este uscarea foii dupa aplicarea fiecarui strat de culoare.
Desigur, tehnicile prezentate se recomandă a fi aplicate cu precadere la grupele mare
și pregătitoare, după ce copiii au fost initiate, trebuie să se punaă in permanenta copiilor
materialele si ustensilele la dispozitie pentru a li se forma deprinderile respective si
pentru a le da posibilitatea sa descopere imbinari de culori, sa redea in mod original si
creativ diferite imagini si modele, fapt ce contribuie la pregatirea copiilor pentru scoala.

Prin folosirea diversificată a tehnicilor de lucru, copiii îşi dezvoltă capacitatea de expunere
artistico-plastică, având posibilitatea de a comunica prin mijloace diverse propriile idei, trăiri,
sentimente. Este important să dezvoltă la copii dorinţa de a realiza ceva inedit, iar acest lucru îl
putem realiza având ca linie directoare diversitatea. Familiarizarea copiilor cu unele tehnici noi
de lucru le măreşte curiozitatea şi imprimă activităţilor artistico-plastice un caracter atractiv şi
creativ. Cunoaşterea limbajului şi tehnicilor de lucru de către copii duce la dezvoltarea
creativităţii în realizarea ideilor în forme artistice variate. Folosirea tehnicilor de lucru nu trebuie
să fie un scop în sine, ci o modalitate de realizare a unor subiecte în concordanţă cu
temperamentul şi sensibilitatea fiecărui copil.
Cunoaşterea şi folosirea de către copii a acestor tehnici plastice le creează un start mai bun
sau egal în activitatea plastică, căci în orice grupă există copii care se descurcă mai greu când
sunt puşi în faţa unor instrumente şi materiale pe care le văd pentru prima dată. Materialele şi
instrumentele de lucru sunt indispensabil legate de tehnicile de lucru. Prin tehnicile plastice
copiii constrâng materialele folosite să configureze altceva decât sunt ele, fără să-şi piardă
propria structură. Mâna copilului, acţionând asupra acestor materiale, le conferă calităţi plastice
noi. În ceea ce priveşte evaluarea, activităţile artistico-plastice şi practice implică o analiză
complexă, deoarece se referă atât la produsul muncii copiilor, cât şi la cunoştinţele despre
materiale şi caracteristicile acestora, precum şi la utilizarea tehnicilor de lucru specifice vârstei în
scopul prelucrării acestora şi realizării unor teme plastic simple, dar şi la o analiză a
comportamentului şi atitudinii copiilor faţă de creaţiile lor.

Bibliografie:

 Educatia plastica in ciclul preșcolar, Aurel Dascalu, Editura Polirom,Iasi,1997.

 Al. Roşca: „Creativitatea generală şi specifică”, editura Academiei, Bucureşti, 1981
 Revista învăţământului preşcolar nr.1-2, 2005
 Revista învăţământului preşcolar nr. 3-4, 2005
 Ghid metodic de educație plastică, Maria Cristea,Virginia Nitescu, Editura Petrion,
Bucuresti.