DIMENSIUNEA

EDUCAŢIE PLASTICĂ

Sursa:
http://ise.md/uploads/files/1579552280_aplicarea_curriculumulului_dezvoltat_in_educatia_ti
mpurie.pdf

Vârsta preşcolarității este considerată ca perioadă a imaginaţiei, fanteziei, visării, a jocului,

în general . Dezvoltarea psihică a copilului la acesta vârstă are la bază mai mulţi factori. Aflându-
se sub influența jocului şi sub îndrumarea educatoarei, copilul dobândeşte noi particularităţi
psihice.
Experienţa lui cognitivă se îmbogăţeşte, sfera reprezentărilor se lărgeşte, aşa cum se
întâmplă şi cu operaţiile gândirii intuitiv-concrete, apar forme ale trăirilor emoționale mai
complexe, se constituie noi tendințe, dorințe, năzuințe, atracții și interese prin intermediul
activităţilor plastice.
De-a lungul timpului educaţia plastică a devenit obiect de studiu, având drept scop iniţierea
preşcolarilor în cunoaşterea şi utilizarea principalelor mijloace de expresie plastică, obţinerea de
expresivităţi plastice cromatice şi acromatice, prin combinarea unor elemente plastice, urmărindu-
se redarea unor idei şi sentimente; descompunerea, secţionarea şi recompunerea în noi forme
plastice, a structurilor din natură, obâinându-se noi expresivităţi; dialogul cu opera de artă;
descifrarea cu ajutorul acestor elemente, a mesajului artistic al operei de artă în contextul epocii;
cunoaşterea şi înţelegerea operei de artă, aplicarea în toate domeniile vieţii, a cunoştinţelor de
limbaj plastic, dobândite în mod creativ. Pentru realizarea acestor obiective, preşcolarii trebuie
iniţiati în cunoaşterea materialelor de lucru, a tehnicilor şi procedeelor prin care se vehiculează
aceste elemente de limbaj plastic. Prin desen şi pictură copilul descoperă, pentru a ajunge la
expresia plastică, mijloacele de actiune asupra materialelor diverse. În activitatea de iniţiere
plastică nu există reţete, dar există o permanentă descoperire a sufletului copilului. Între sufletul
copilului şi impulsul creator dat de natură există o legatură, deoarece natura este cea care insuflă
numeroase stări.
Prin educaţia plastică, se realizează o componentă a educaţiei estetice, element important
în dezvoltarea individului, a vieţii sale spirituale, morale şi intelectuale, în asimilarea creatoare a
artei şi a frumosului, cât şi în formarea multilaterală a personalităţii.
 Arta este modalitatea prin care se realizează relaţia estetică dintre om şi realitate, ea
îndeplineşte funcţia de cunoaştere şi comunicare.
Dimensiunea Educaţie plastică se realizează în baza următoarelor competenţe specifice:

COMPETENŢE SPECIFICE dimensiunii educaţiei plastice sunt:

1.Recunoașterea elementelor de limbaj plastic în natură, în imagini și compoziții plastice,

manifestând interes și curiozitate în perceperea estetică a acestora.

2. Explorarea materialelor, instrumentelor și a tehnicilor de artă, în diverse activități,

demonstrând creativitate și originalitate în realizarea imaginilor, compozițiilor plastice.

3. Aprecierea creațiilor personale și ale colegilor, a imaginilor plastic din opere de artă, dând
dovadă de respect față de valorile artei populare.

Prin dezvoltarea competenţelor specifice dimensiunii educaţiei plastice, prin conţinuturile

activităţilor şi prin tematica aleasă, copiilor li se formează spiritul de observaţie necesar
perceperii formelor, a culorilor, a mărimii şi a dispunerii în spaţiu a acestora, facilitând
dezvoltarea oculo-motorie şi psiho-motrică în intuirea modelelor şi coordonarea voluntară de
execuţie.
Conform cercetărilor psihopedagogice în domeniu s-a demonstrat că practicarea artelor
plastice angajează puternic capacitatea de observaţie a copilului, contribuind la dezvoltarea
spiritului de observaţie manifestându-se pregnant fantezia, imaginaţia, puterea creatoare şi
talentul.
Copiii creativi şi talentaţi au o personalitate complexă, caracterizată printr-o gamă variată
de aptitudini şi însuşiri, cum ar fi: flexibilitatea gândirii, fluenţa ideilor, originale în îmbinarea
informaţiilor, gândire divergentă, motivaţie pentru creaţie, curiozitate, perseverenţă etc.

Educaţia plastică la nivelul preşcolarităţii se referă la:

a) achiziţia unor deprinderi de lucru pentru realizarea unor desene, picturi, modelaje;
b) realizarea unor corespondenţe între diferitele elemente de limbaj plastic şi forme, obiecte
din mediul înconjurător ( natură, artă şi viaţa socială);
c) stimularea expresivităţii şi creativităţii prin desen, pictură şi modelaj);
d) cultivarea spiritului de observaţie, a sensibilităţii artistice în observarea naturii şi
schimbările ei;
e) cultivarea gândirii şi imaginaţiei creatoare în alegerea şi realizarea subiectelor în lucrările
lor artistico-plastice;
 f) stimularea spiritului critic al copiilor în analizarea şi interpretarea lucrărilor personale şi
ale altor copii din grupă;
g) familiarizarea copiilor cu elementele de limbaj plastic şi tehnici de realizare practică a
acestora ( culorile de bază şi nuanţele lor; punctul, linia, pata de culoare; nonculorile – alb şi
negru).
Artele plastice contribuie în mod deosebit la educaţia estetică a preşcolarilor formând şi
dezvoltând spiritul de observaţie, atenţia, reprezentările spaţiale, imaginaţia creatoare, interesul şi
plăcerea de a desena, colora, picta, modela.
Preşcolaritatea este apreciată ca vârsta ce cuprinde cea mai importantă experienţă
educaţională în viaţa unei persoane; pe parcursul eiînregistrăm ritmurile cele mai pregnante în
dezvoltarea individualităţii umane şi unele dintre cele mai semnificative achiziţii ce vor avea
ecouri evidente pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale.
Educaţia plastică în instituţiile de educaţie timpurie se realizează prin activităţi de desen,
pictură şi modelaj.
La activităţile de educaţie plastică copilul capătă cunoştinţe despre frumos şi
proporţionalitatea formelor, despre armonia culorilor, precum şi despre unele legi ale compoziţiei,
moduri şi procedee de lucru cu creionul, pensula, acuarele, plastilină etc. pentru ca acest process
să devină mai eficient şi orientat mai mult spre dezvoltarea creativităţii, este necesară stimularea
atitudinii participative a preşcolarilor în această activitate de cunoaştere.
Activităţile plastice sunt foarte îndrăgite de preşcolari. La această vârstă, copiii sunt foarte
atraşi de culoare, de varietatea instrumentelor tehnice, îşi dovedesc spontaneitatea, dând frâu liber
imaginaţiei şi fanteziei.
Un rol important în pregătirea copiilor pentru şcoală îl au activităţile plastice. Prin acest gen
de activităţi se realizează coordonarea oculomotorie, dezvoltarea muşchilor mici ai mâinii,
dezvoltarea sensibilităţii cromatice, a spiritului de observaţie, diferenţierea formelor, a
proporţiilor, orientarea spaţială. Pe toate acestea se sprijină activitatea de scriere în clasa I.
Având legătura dintre desen, culoare şi personalitate, activităţile plastice pot fi adevărate
surse de cunoaştere şi evaluare a personalităţii copiilor.
Copiii timizi şi cei mai puţin activi capătă curaj şi încredere în forţele proprii reusind să se
afirme în cadrul activităţilor plastice, ceea ce poate conduce la obţinerea de rezultate pozitive şi în
cadrul altor activităţi.
Exerciţiile şi jocurile senzoriale măresc capacitatea de perceptive a copiilor, le dezvoltă
acuitatea vizuală astfel încât ei pot deveni apţi să perceapă expresivitatea formelor şi culorilor.
Tehnicile de lucru folosite la nivel preşcolar sunt acele elemente de noutate care, introduce în mod
progresiv, stârnesc interesul şi curiozitatea faţă de activităţile plastice.
 Un rol important îl are educatoarea care trebuie să îndrepte atenţia copiilor numai spre ceea
ce este frumos, să-i înveţe să combine formele, să alăture culorile în aşa fel încât să obţină efecte
cât mai plăcute ochiului, să combine culorile pentru a obţine nuanţele etc. Prin intermediul
activităţilor de desen, pictură, modelaj, copilul trebuie să fie învăţat să-şi termine lucrul început,
deci să-şi atingă scopul propus, chiar dacă pentru aceasta el trebuie să depună un efort îndelungat,
dezvoltându-şi răbdarea şi perseverenţa.
Deci, desenul, pictura şi modelajul pot fi utilizate în scop educativ – formativ în procesul de
educare a personalităţii, în forme adecvate categoriilor de preşcolari.
În educaţia plastică, modelajul ocupă un loc tot atât de important ca şi desenul şi pictura,
muzica sau dansul. Prin modelaj, copilul percepe realitatea în mod tridimensional, sesizează pentru
prima dataă volumul, dobândeşte deprinderi practice, creatoare, productive.
Lutul. Un material care se utilizează pe scara largă în modelaj este lutul. Se poate procura
sub forma de bulgări, plăci sau praf. Bulgării sau plăcile se piseazăa mărunt şi se pregăatesc în
modul următor:praful de lut se pune într-un vas încăpător şi se toarnă atâta apă cât poate să
absoarbă. Se lasă un timp, după care se frământă foarte bine pe o planşetă de lemn, până se obţine
o pastă care nu se lipeşte de mână. Pasta trebuie să fie elastică şi foarte omogenă. Obiectele
modelate din lut pot fi arse sau smălţuite, în cuptoare ceramice, pentru a deveni mai rezistente. La
obiectele din lut simplu trebuie să se aibă în vedere ca în compoziţie să nu rămână bule de aer
deoarece, în timpul arderii, din cauza căldurii, prin dilatarea aerului, modelajul se poate sparge.
După ce lutul a fost pregătit, se păstrează până la întrebuinţare în cârpe ude sau în folie de plastic,
iar întreaga compoziţie trebuie puse în vase acoperite cu capac. Copii pot lua parte la prepararea
lutului, turnând apa, frământându-l.
Plastilina. Modelajul în plastilină este cel mai frecvent, deoarece aceasta îşi păstrează
elasticitatea timp îndelungat, se foloseşte la modelarea lucrurilor mărunte şi a detaliilor. Plastilina
îşi pierde maleabilitatea la frig. Educatorul va aşeza plastilina lângă o sursă de căldură, apoi o va
frământa, o va fracţiona şi o va împărţi copiilor.
Copiilor trebuie sa l-i se formeze anumite deprinderi tehnice elementare de modelare, cum
ar fi modelarea prin miscări translatorii, miscări circulare, aplatizare, apăsare, etc.
În procesul modelării, forţele, tensiunile, presiunile care iau nastere sunt relaţii dinamice.
Datorită unor forţe exterioare sau interioare, au loc compresii sau dilatări ale materialului, mişcări,
transformări ale formei. Aceste forţe dau naştere la tensiuni, materialul ia forma dorită de noi,
forma născută din dorinţa şi imaginaţia noastră.
La primele activităţi se pot modela bastonaşe din lut. Acestea se pot secţiona şi combina
prin lipire dând naştere la forme noi. De asemenea, se pot modela sfere de diferite dimensiuni. Pe
măsura ce copiii se familiarizează cu lutul, se pot modela: legume, fructe, animale, obiecte
familiare, forme geometrice, etc. se pot face exerciţii de modelare cu degetele, palmele, de
rotunjire, alungire, împletire, etc.
Prin tehnica modelajului, copiii construiesc ceea ce au perceput , au gândit şi au imaginat,
într-o nouă dimensiune spaţială. Ei observă forme din natură, apoi extrag ceea ce este caracteristic
şi expresiv, simţind frumosul şi producându-l în lucrările lor. Este foarte important ca copiii să fie
îndrumaţi individual prin sugestii şi sfaturi (fără a interveni direct în creaţia lor).
Modelajul contribuie în mare masură la formarea gândirii spaţiale.