STIMULAREA IMAGINAŢIEI CREATOARE LA PREŞCOLARI PRIN

DIVERSE TEHNICI DE LUCRU ÎN ACTIVITĂŢILE PLASTICE

TUNSU ROMINA, PROFESOR PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR

ŞCOALA GIMNAZIALĂ TEREBEŞTI, SATU MARE

Arta reprezintă o formă de cunoaştere imediată, intuitivă şi în acest sens mai eficientă şi mai
facilă , în special la vârstele mici. De la o vârstă foarte fragedă emoţiile noastre sunt în mare parte
legate de evenimente sau spectacole pe care le marcăm, prin tradiţie sau prin uzanţă, prin anumite
culori. La rândul lor, culorile constituie un anumit limbaj care, fiind mai puţin rigid decât cel al
cuvintelor, oferă mai multe nuanţe pentru a transmite integral o stare de spirit etc. Educaţia estetică
reprezintă astfel o componenta indispensabilă a formării personalităţii prin intermediul căreia se
urmareşte dezvoltarea capacităţii de a recepta, interpreta si crea frumosul.
Preşcolaritatea este apreciată ca vârsta ce cuprinde cea mai importantă experienţă educaţională
în viaţa unei persoane; pe parcursul ei înregistrăm ritmurile cele mai pregnante în dezvoltarea
individualităţii umane şi unele dintre cele mai semnificative achiziţii ce vor avea ecouri evidente pentru
etapele ulterioare ale dezvoltării sale. Elementul central în activităţile de educaţie artistico-plastică din
grădiniţa de copii îl constituie dezvoltarea sensibilitaţii artistice, trăirea sentimentelor legate de
frumosul din natură, artă .Acum preşcolarii se familiarizează cu limbajul plastic, cu materialele şi
instrumentele de lucru în activitatea de creaţie artistică, precum şi cu tehnicile elementare specifice
acestei activităţi. Un prim pas în activitatea cu preşcolarii este acela de a depista abilităţile artistice ale
acestora, a talentelor, încurajarea intereselor şi trezirea încrederii în forţele proprii, a cunoaşterii
propriilor posibilităţi de realizare în plan artistic. De-a lungul experienţei didactice acumulate am
constatat că jocul cu culorile reprezintă o modalitate eficientă care-i permite copilului să exprime liber
ceea ce simte, ceea ce vede, îl apropie de sensurile multiple ale lumii colorate, dorite afective,
imaginare, dezvoltându-i imaginaţia.
Creativitatea constituie una din problemele majore ale contemporaneităţii. Astazi se manifestă o
adevărată “foame“ de creativitate pentru a soluţiona marile probleme sociale, economice, culturale,
educaţionale ale omenirii. Nevoia de inovare este esenţială pentru bunul mers al şcolii, al vietii, al
vremurilor în care trăim. Creativitatea se educă ,se învaţă chiar de la grădiniţă.
În continuare voi descrie câteva metode de stimulare a creativităţii aplicată în cadrul
activităţilor deeducaţie plastică, cu scopul dezinhibării copiilor în abordarea spaţiului plastic şi în
exprimarea plastic liberă, neconvenţională.
O primă metodă este cea a petelor întâmplătoare. Această metodă constă în găsirea de către
copii a unor elemente concrete din realitate, dintr-o mulţime de forme aleator obţinute prin fuzionarea
culorilor juxtapuse dispuse în spaţiul plastic. Aceasta metodă dezvoltă capacitatea de imaginare, de
realizare a diferitelor analogii, originalitatea, cultivă puterea de a combina liber, solicită imaginaţia,
gândirea divergentă, şi-l antrenează pe copil să “ vadă şi cu mintea “.
O a doua metodă este desenarea figurii umane din figure geometrice. Aceasta metodă constă în
desenarea omului folosind figure geometrice. Metoda ajută la dezvoltarea imaginaţiei, spiritului de
observaţie, a gândirii creatoare.
A treia metoda ieşirii din “ Eu “ Este o metodă complexă care presupune mai multă concentrare
şi poate fi folosită şi la alte activităţi. Aceasta metodă individuală constă în a cere copilului să se
imagineze ceva anume ( furnică, pisică, floare ) din lumea înconjurătoare şi să descrie plastic lumea aşa
cum o vede de la nivelul noii identităţi. Metoda dezvoltă percepţia sensibilă, acuitatea vizuală, spiritul
de observaţie, imaginaţia prin încercarea de a se transpune în altceva decât fiinţa umană.
Putem conchide cu argumentul potrivit căruia cadrul didactic poate astfel influenţa potenţialul
creativ al copiilor nu numai prin conţinutul activităţilor , strategiilor folosite sau cadrul stimulativ, ci,
mai ales prin propria atitudine creativă (interese cognitive şi devotament pentru profesie, atitudine
antirutinieră, receptivitate pentru nou, cultivarea consecventă a originalităţii etc.) În activitatea noastră
nu trebuie sa uităm ca: „Niciodată nu este prea devreme pentru începerea educării creativităţii;
activitatea creatoare nu ar trebui să fie îngradită de nici un fel de restricţii , limitări, critici.”( V.
Lowenfeld)

Bibliografie:

 Bărbulescu B. - 1981 Activitățile de desen, modalitate de însușire a semnelor grafice – Revista

de pedagogie - Editura Didactică și Pedagogică, București;
 Calcii M, Cemortan S- 2001 Dezvolatrea creativităţii la preșcolari, Editura Universitas,
Chișinău;
 Cristea G.2003 – Psihologia educației - Editura Coresi, București.