IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR ARTISTICO-PLASTICE ÎN

DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII COPIILOR

Abstract
Articolul de față ne prezintă educația artistico-plastică, care prin specificul desenului
infantil, prezintă evoluția spirituală a copilului. Astfel prin procesul educațional de înfăptuire a
cerințelor se potențează psihicul copiilor cu noi valori artistice care îmbogățesc viața lor spirituală și
le dezvoltă entuziasmul pentru cultura lor artistică. Totodată orientează întreaga activitate cognitivă
și creativă a copiilor spre autoformarea unui sistem coerent de noțiuni și a unor modalități proprii de
exprimare artistico-plastică prin care copiii dobândesc și experiențe specifice printr-o muncă
conștientizată și productivă.
Prin analiza acestor lucrări am constatat că unii copii au avut o imaginație bogată si au fost
creativi în redarea aspectelor emoționante din poveste, folosind o paletă variată de culori. Pentru
reușita educației prin artele plastice se impun anumite cerințe: de a lăsa copilului deplina libertate de
exprimare, educatorii având rolul de a sugera și de a dirija și mai puțin de a impune.
Cuvinte cheie: personalitate, creativitate, activități artistico-plastice, preșcolari, artă.
Introducere
Şcoala de toate gradele, alături de toţi ceilalţi factori educativi îşi propune să formeze o
generaţie cultă, activă şi receptivă la valorile materiale şi spirituale ale omenirii. Orice activitate pe
care o întreprinde omul este o formă de manifestare practică, în cadrul căreia el este pus în faţa unor
probleme noi, neprevăzute, care îl determină să caute o cale proprie de soluţionare. (Leon, 1980, p.
270)
Învăţământul preşcolar este privit tot mai mult ca o instruire realizată prin educaţie şi nu ca o
educaţie dobândită prin instrucţie. În grădiniţă i se oferă copilului o libertate mai mare a
capacităţilor sale de expresie, o eliberare de formalism, iar dezvoltarea copilului este privită din
perspectiva sprijinului ce i se acordă acestuia pentru a-şi îndeplini trebuinţele, dezvoltarea sa nefiind
rezultatul modelarii după un tipar prestabilit. (Borțeanu, Brănișteanu, Răileanu, 2009, p. 105-112)

Prin activitatea desfăşurata zi de zi cu preşcolarii, educatoarele găsesc diferite căi şi metode de

lucru, care să ia în considerare particularităţile psiho-fizice, să le stimuleze emotivitatea şi
receptivitatea lor pentru frumos, să le provoace trăiri afective. Prin lucrarea de faţă voi oferi câteva
sugestii referitoare la modalităţile prin care educatoarele pot cunoaşte, forma şi dezvolta
personalitatea copiilor prin intermediul activităţilor artistico-plastice. Lucrarea cuprinde şi o
prezentare a metodelor şi procedeelor, care sunt aplicate în munca cu preşcolarii, precum si câteva
încercări de a găsi şi explica procedee care ,, îl deschid " pe copil, în sensul că-i permit o exprimare
liberă, nesilită şi prin aceasta, expansiunea tuturor forţelor personalităţii sale. (Ilioaia, 1981, p. 58)
Am considerat că ,,educaţia prin artă", alături de celelalte discipline de învaţământ îşi poate
aduce o contribuţie importantă la formarea şi dezvoltarea trăsăturilor pozitive de voinţă si caracter, a
aptitudinilor şi intereselor, prin depistarea şi valorificarea unor predispoziţii înnăscute ale unor
copii, deci contribuie într-o mare măsura la formarea şi educarea personalităţii copiilor.
Activităţile de desen şi pictură contribuie la dezvoltarea sensibilităţii artistice, a gustului
estetic, a dragostei faţă de artă, fată de valorile spirituale create de poporul român, în contextul
valorilor universale. (Makarenko, 1960, p. 127-128)
Vârsta preşcolară este perioada în care educatoarea trebuie să stimuleze şi să îndrume
necesitatea firească a copilului de independenţă şi creativitate în procesul de cunoaştere a lumii
înconjurătoare. Principalul lucru este să o facem cu dăruire, cu tact pedagogic şi cu dragoste, pentru
a forma personalitatea copilului, cunoscând că munca creatoare la copilul preşcolar determină o
muncă de calitate pe care o va păstra toată viaţa. (Dârtcu, Gurău, 1977, p. 23)
Prezenta lucrare este structurată pe patru capitole. Primul capitol se referă la personalitatea
copilului preşcolar, caracterizarea trăsăturilor de personalitate la vârsta preşcolară, precum şi la
dezvoltarea personalităţii copilului în vederea formării deprinderilor artistico-plastice. Capitolul al
II- lea se referă la ,,Educaţia artistico-plastică a copiilor preşcolari”componentă esenţială a educaţiei
din ţara noastră. Capitolul al III- lea constituie partea fundamentală a lucrării şi se referă
la ,,Activitatea artistico-plastică - mijloc de formare şi educare a personalităţii copilului”. Acest
capitol va prezenta câteva aspecte ale limbajului artistico-plastic, necesitatea însuşirii acestuia de
către copii, prin intermediul căruia se transmit copiilor primele noţiuni, cunoştinţe artistico -
plastice. Mă voi referi apoi la importanţa activităţilor artistico- plastice pentru dezvoltarea
proceselor psihice ale preşcolarilor, precum şi în formarea şi dezvoltarea deprinderilor de desen,
pictură, modelaj. Ultimul capitol se referă la stimularea şi dezvoltarea creativităţii copiilor,
componentă esenţială a personalităţii.
Valorificarea experienţelor din munca cu preşcolarii, îmbinarea cercetărilor de specialitate cu
verificarea unor procedee de lucru cu preşcolarii, printr-o activitate susţinută şi continuă, prin
rezultatele obţinute cu copiii în activităţile artistico-plastice au constituit un bun prilej de cunoaştere
cu adevărat a copilului, înclinaţiile fiecăruia, prilej de a promova independenţa în gândire, în creaţie,
în acţiune, în raport cu interesele şi aptitudinele copilului. (Bârsănescu, 1991, p. 223)
 Am abordat această temă Importanța activităților artistico-plastice în dezvoltarea creativității
copiilor, pentru că am considerat că prin intermediul acestor activităţi profesorul are posibilitatea să
cunoască, să înţeleagă copilul şi să aplice cele mai potrivite şi eficiente metode şi procedee în
vederea formării şi educării lui, stimulându-i posibilităţile de exprimare plastică liberă, spontană, a
impresiilor, emoţiilor şi sentimentelor trăite.
Obiective:
- dezvoltarea potențialului creativ al copilului prin intermediul activităților plastice
- stimularea imaginației creatoare la preșcolari
- dezvoltarea personalității copilului pe plan moral, estetic, afectiv și intelectual
Metodologie
Eficienţa metodelor şi procedeelor folosite în cadrul activităţilor din grădiniţa depinde de
felul în care sunt corelate munca de predare a educatoarei cu cea de învăţare a copiilor şi de
aplicare în practică a cunoştinţelor, pe baza experienţei proprii. (Makarenko, 1960, p. 79)
În cadrul activităţilor artistico-plastice, prin metode şi procedee de realizare a învăţării,
însuşirii cunoştinţelor noi şi aplicării acestora în practică, de către copii, educatoarele sunt cele care
informează, îndrumă, controlează şi verifică cunoştinţele copiilor, precum şi rezultatul experienţei
artistico-plastice. Educatoarele trebuie să manifeste originalitate în gândire, inventivitate şi
receptivitate faţă de nou, preocupare pentru a găsi modalităţi noi prin care să asigure atractivitatea
activităţilor artistico-plastice. (Montessori, 1997, p. 56)
Nu ar trebui uitat faptul că educatoarele au rolul determinant în obţinerea unor rezultate
deosebite în activităţile artistico-plastice, mai ales, cultivându-le copiilor bunul gust, dezvoltându-le
creativitatea, dragostea pentru artă, pentru tot ceea ce este frumos. Semnificaţia fenomenelor şi
obiectelor se leagă la copil de experienţa sa de viaţă, de trăirile sale afective şi motivaţionale, ele
necorespunzând întocmai cu cele reale (vezi reprezentarea diferită a omului în desenele copiilor de
4-5 -6 ani). (Stan, 2016, p. 127)
Materialele şi instrumentele folosite în timpul activităţilor artistico-plastice impun şi
familiarizarea copiilor cu anumite tehnici de lucru. Mâna, condusă de gândire trebuie să acţioneze
direct şi firesc asupra acestor materiale pentru a le conferi calităţi plastice noi.Folosirea unor
materiale şi instrumente adecvate măreşte curiozitatea şi caracterul atractiv al activităţilor artistico-
plastice. Pentru reuşita activităţilor artistico-plastice sunt procurate din timp materialele şi
instrumentele necesare: pensule, creioane, creta albă şi colorată, ceracolor, creioane colorate,
acuarele, guaşa, tempera, hârtia de dimensiuni şi culori diferite, şevalete, sticlă, faianţă, pânză,
lemn, deşeuri textile, confecţionarea unor suporturi, panouri pentru expunerea lucrărilor, recipiente
pentru apă, burete, şerveţele, etc.
Metode folosite în munca cu copiii pot fi:
 metode formative (în funcţie de obiective şi de conţinut);
 metode participative (active) - cele care solicită copiilor gândirea, imaginaţia,
voinţa, experienţa, capacitatea de comunicare.
Metodele şi procedeele folosite de cadrul didactic vor respecta în primul rând particularităţile
de vârstă ale copiilor, precum şi cele psiho-individuale. Astfel pentru copiii timizi, conştiincioşi,
sensibili, silitori, se vor folosi metode şi procedee de aprobare, încurajare, stimulare şi de
evidenţiere, pentru a-i ajuta să învingă stările de inhibiţie şi de teamă. Pentru copiii îndrăzneţi,
încrezuţi, obraznici se folosesc metode de temperare, de ,, frânare’’ a excitabilităţii acestora.
(Dârtcu, Gurău, 1977, p. 145-146)

Rezultate și discuții
Cercetarea s-a desfăsurat în trei etape:

Etapa I – am realizat o minimală documentare; am stabilit cadrul conceptual al cercetării; am

selectat o poveste necunoscută de către copii;

Etapa II – s-au familiarizat copiii povestea Degețel - Charles Perrault;

Etapa III – am aplicat copiilor o probă de desen în care au avut de realizat portretul
personajului Degețel din poveste în mod diferențiat și personalizat .
În aprecierea rezultatelor obtinute în urma derulării celor trei etape ale cercetării si în cadrul
aplicării probei de pictură , se vor avea în vedere următoarele aspecte dominante:
1. Cunoașterea și utilizarea în mod diferențiat a materialelor și instrumentelor de lucru
2. Aplicarea corectă a regulilor de utilizare a acestora
3. Compunerea în manieră originală și personală a spațiului plastic (aplicarea tehnicilor de
lucru)
4. Interpretarea liberă, creativă a lucrărilor plastice.

În prima etapă am discutat cu doamnele educatoare de la grupele de copii și le-am cerut

permisiunea șă realizez această cercetare la grupa lor. După obținerea permisiunii m-am documentat
în legătură cu materia parcursă la grupă, cu tehniciile de pictură învățate,cu ce povești au fost
familiarizați copii și le-am prezentat doamnelor educatoare ceea ce doresc eu să cercetez. Împreună
cu ele am stabilit să realizăm o activitate integrată ( DLC + DEC).
În a doua etapă, la Domeniul Limbă și Comunicare, împart elevii în două grupe și îi
familiarizez pe copii cu povestea Degețel de Charles Perrault, la grupa de control citesc povestea
iar la cealaltă grupa povestesc conținutul poveștii, iar pe baza discuțiilor aferente poveștii
( explicarea termeniilor, introducerea lor în enunțuri proprii, discuții despre personajele acțiunii și
multe alte curiozități ale copiilor) vom realiza în cea de-a treia etapă, la Domeniul Estetic și
Creativ, desenul personajului principal, Degețel, văzut în mod propriu de fiecare copil.
Esantion de control Esantion experimental
La această activitate, sarcina prescolarilor a La această activitate, sarcina prescolarilor a
fost să deseneze portretrul lui Degețel în fost aceeasi: să deseneze portretul lui Degețel
urma povestirii poveștii Degețel de Charles în urma citirii povești Degețel de Charles
Perrault. Perrault.

Această probă o vom realiza diferențiat în funcție de grupa de elevi. În această etapă se valorifică
cel mai bine două dintre cele doua aspecte dominante mai sus menționate și anume:
- compunerea în manieră originală și personală a spațiului plastic ;
- interpretarea liberă, creativă a lucrărilor plastice.
Prin cea de a treia probă, cea a desenului, am urmărit să cunosc următoarele aspecte:
- Cum utilizează subiecții testați instrumentele de lucru,
- Cum aplică culorile pe suprafața de lucru (dacă urmăresc ceva anume),
- Dacă pot interpreta ceea ce au obținut și dacă pot adăuga elemente noi, originale.
Am constatat :
- Câțiva copii au desenat ceva diferit de ceea ce era prezentat în poveste ( de exemplu: pantaloni
scurți, pălărie),
- Există copii care au desenat și locul unde se afla Degețel, fie pădurea, fie în fața unei case,
- Copii au frica de a nu eșua, folosesc frecvent întrebări pentru a nu da greș,
- Există copii care l-au desenat pe Degețel alături de mama sa,
 - Copii cărora le-am citit povestea realizează desene mai complexe și originale decât cei cărora
doar le-am povestit,
- Datorită faptului că în momentul povestiri s-au omis unele elemente (descrierea pădurii)
copii au realizat desene mai simple.
Preșcolarii din grupa experimentală, respectiv 90% , au dovedit mai mult spirit de creativitate
pe fondul intensificărilor stărilor emoționale. Am remarcat la copiii din grupa experimentală o
mulțime de modalități prin care fiecare și-a exprimat plastic emoțiile, în funcție de fantezia,
aptitudinile și temperamentul fiecăruia; au manifestat interes si plăcere în realizarea temei propuse.
Preșcolarii din grupa de control , respectiv 65%, au realizat lucrări folosind linii ascuțite, culorile
predominante au fost reci, mohorâte, au delimitat strict contururile; copiii au manifestat puțină
inspirație și creativitate în compozițiile realizate, au manifestat lipsă de interes în realizarea
lucrărilor. În desenele lor, copiii au trasat cu culori linii frânte, drepte, oblice, au unit linii si puncte
redând forma dorită (casă, copaci, copii etc.) Prin aceste manifestări în cadrul activităților alese,
copiii au dovedit inițiativă creatoare, originalitate, independență, fiecare desen păstrând o notă
personală. Am exemplificat cu desenul deoarece copilul, folosind linia, punctul, forma, culoarea,
redă un obiect, un personaj, pe care le încarcă cu o anumită semnificație ideoafectivă, exprimând
sensibilitatea acestuia.

Prin analiza acestor lucrări am constatat că unii copii au avut o imaginație bogată si au fost
creativi în redarea aspectelor emoționante din poveste, folosind o paletă variată de culori. Toți copiii
au fost trași de poveste, fapt ce reiese din redarea grafică a unor aspecte esențiale într-un mod
personal si original. Aceste lucrări au fost expuse pentru a putea fi văzute de către toți copiii,
analizate împreună cu ei, apoi puse în portofoliile individuale pentru a putea să-mi dau seama de
evoluția lor. Aplicând această metodă am avut în vedere faptul că produsele activității sunt oglinda
personalității lui.

Concluzii
Concluziile ce se desprind din această lucrare se referă la necesitatea stimularii trebuinţei
de frumos a copiilor, trebuinţă care crează condiţiile dezvoltării originalităţii şi dezvoltării
multilaterale a personalităţii copilului. Activităţile artistico-plastice trebuiesc însă, pregătite cu
multă grijă, desfăşurate într-un cadru adecvat, ca să se poată îmbogăţi întreaga sferă a personalităţii
copilului, în aşa fel încât să emoţioneze, să stimuleze dorinţa de frumos, gustul estetic şi înţelegerea
mesajului operei de artă.
Ca o concluzie generală desprinsă din întreaga lucrare de licenţă o constituie ideea că
educaţia artistico-plastică este necesară şi trebuie începută de la vârstele mici, atunci când copilul
este dornic şi receptiv de a cunoaşte lumea şi de a o înţelege. Punându-le copiilor la dispoziţie
instrumentele şi materialele specifice de lucru, familiarizându-i cu tehnicile plastice accesibile
preşcolarilor am ajuns la concluzia că aceste actvităţi dau satisfacţii copiilor pe multiple planuri şi
oferă condiţiile optime de cunoaştere a copiilor, le dezvoltă întreaga lor personalitate.

Bibliografie

- Borțeanu, S. Brănișteanu R. Răileanu D. (2009). Curriculum pentru învăţământul preşcolar,

editura Didactică, București
- Bârsănescu, A (1981). Educaţia estetică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
- Claparede, E. (1924). Psihologia copilului şi pedagogia experimentală, editura Tipografia
Jockey Club, Bucureşti
- Dârtcu, A. Gurău V., (1977). Metodica predării desenului şi modelajului în grădiniţa de
copii, Editura D.P. Bucureşti
- Ilioaia, M. (1981). Metodica predării desenului la clasele I-IV, Editura Didactică, Bucureşti
- Leon, Ț. (1980). Creativitatea, Editura Ştiinţifică, Bucuresti
- Makarenko, A. S. (1960). Opere pedagogice alese, volumul I, Editia a III-a, Editura D.S.P.,
Bucureşti
- Montessori, M. (1977). Descoperirea copilului, Editura D.P., Bucureşti
- Stan, Liliana. (2016). Educația timpurie. Probleme și soluții,  Editura Polirom, București