RELEVANȚA ȘI IMPACTUL FACTORILOR FORMĂRII PERONALITĂȚII

Activitatea prin conținut este atractivă și creează o atitudine pozitivă la nivelul copiilor.
Pentru copiii, activitatea este în aceeași măsură distracție, învățătură și muncă. Munca educațională presupune și
creativitate. Calitatea proceselor de dezvoltare psihologică a copilului este dependentă într-o anumită măsură de
stimulii pe care îi primește, precum sunt aprecierile și laude la finele activității din partea doamnei educatoare.
Aprecierile verbale, îndrumarea blândă și stimulentul oferit sunt elemente care coroborează în formarea
încrederii de sine, în forțele proprii. Activitatea în sine precum și colaborarea cu colegii din grup pentru a reuși,
concură la dezvoltarea proceselor intelectuale, afective și voliționale ale copilului. Se dezvoltă curiozitatea,
interesul pentru cunoaștere, imaginația. Învață că ,,a te murdări” nu este întotdeauna un lucru rău. Interesul
crescut față de activitate îi ajută să asimileze informații și cunoștințe noi legate de natură, sănătate, nutriție.
Învață să aleagă între opțiunile oferite. De asemenea înțeleg importanța respectării regulilor de igienă..
Modelarea personalității preșcolarului depinde de asimilarea unor elemente precum socializarea, colaborarea,
respectul. El va învăța ce înseamnă sa respecți anumite reguli, iar modul in care este tratat de către educator si
colegi va avea un impact puternic asupra lui și a dezvoltării personalității.

FORMELE DE COMUNICARE VALORIFICATE ÎN ACTIVITATE

În joc, copilul trebuie să memoreze, să recunoască, să reproducă, să redea conținutul unei sarcini. De
aceea modul cum comunică cadrul didactic cu preșcolarii este important. Formele de comunicare folosite de
educatoare sunt verbale, nonverbale și paraverbale. Fiecare cuvânt, expresie, gest trezesc receptivitate din partea
copiilor. Copiii sunt receptivi la explicațiile și instructajul educatoarei. Își manifestă curiozitatea. Comunicarea
se face frontal, individual și pe grupe.

POTENȚIALUL DE STIMULARE AL CREATIVITĂȚII

Prin modelarea pâinii în formele dorite de copii, educatoarea fructifică potențialul creativ al
preșcolarului si astfel ei isi dezvolta in mod liber creativitatea.

Când este vorba de o activitate practică, preșcolarii devin foarte curioși, vin cu soluții neobișnuite, cu
idei originale, au inițiativă și spirit de observație foarte bine dezvoltat, pun întrebări adecvate, caută alternative
și explorează noi posibilități, învață rapid și ușor, au o memorie bună. Frământând o bucată de aluat se trezesc în
fața unor forme deosebite.
Activitățile practice dezvoltă copiilor spiritul de observație, pentru că preșcolarii obișnuiesc să fie atenți
la detalii, să analizeze modalitatea de a lucra. Se îmbină acțiunea mentală cu cea fizică. Prin aceasta activitate
copilul își solicită spiritul inventiv atunci când modelează după propria imaginație pâinea așa cum o vede el sau
după un model real.

Toți copiii au potențial creator, dar este datoria cadrului didactic să dirijeze și să valorifice această
creativitate prin stimularea ei cu teme cât mai variate, în care să folosească combinații de tehnici de lucru și
materiale cât mai diversificate.

Factorii formării personalității și de stimulare a creativității

la preșcolari

Sub influenţa factorilor socio-educaţionali, omul se modelează structural şi informaţional,

transformându-se treptat în fiinţă umană, cu personalitate, care se caracterizează prin limbaj articulat,
gândire logică, intenţionalitate, afectivitate superioară şi voinţă, fapt care îl deosebeşte esenţial de
lumea animală.
Factori ai formării personalității umane:
- ereditatea;
- mediu;
- educatia.
În determinarea dezvoltării psihofizice a copilului, rolul principal aparține interacțiunii dintre
ereditate, factorii de mediu și educație. Acești factori direcționează și condiționează sub aspect
cantitativ și calitativ dezvoltarea oricărei persoane.
Educaţia care se desfăşoară în cadrul şcolii este cel mai important factor al dezvoltării
personalităţii. Ea are rolul de a corecta ceea ce este negativ în personalitatea elevului şi de a dezvolta
toate laturile personalităţii sale, atât latura intelectuală, cât şi latura caractrială, morală şi estetică.
Şcoala nu formează doar specialişti, ci formează oameni, iar pentru a forma oameni, este foarte
important ca toţi factorii educaţionali să contribuie în mod eficient şi constructiv la această formare, să
colaboreze şi să se completeze reciproc, unde şi când este nevoie.
Problema dezvoltării creativităţii a fost cercetată în mai multe decenii. Odată cu dezvoltarea
învăţământului preşcolar o atenţie deosebită se acordă problemei dezvoltării creativităţii în psihologie
şi pedagogie. Ca şi la etapele de vârstă şcolară, procesul de dezvoltare a creativităţii
la preşcolari presupune aceeaşi structură. Această structură exprimă independenţa existentă între
produsul creator - procesul creator, personalitatea creatoare.
Fiind o rezultantă a funcționării optime a întregii personalitati, creativitatea sintetizează factori
multipli de natură: intelectuală, motivațională, emoțională și atitudinală.
Produsul creator reprezintă, în esenţă, un element nou în raport cu experienţa social anterioară
sau cu experienţa de viaţă a unui individ: criteriul originalităţii, un cadru de corelare care reprezintă
spaţiul ierarhic de manifestare a creativităţii, în plan individual sau social.
De exemplu, în acest proiect de lecție se poate se poate sugera copiilor să numească cinci culori
ale florilor de primăvară, urmărindu-se gândirea asociativă.
 Gândirea
asociativă presupune producerea de idei și soluții noi pornind de la combinarea a diferite imagini,
planșe, vaza cu flori (Domeniul Știință – Cunoașterea mediului), sau concepte aparent independente.
Pentru aceasta se poate recurge la asociații. Asociatiile pot fi de doua tipuri:
(a) asociatii lingvistice:
(b) asociatii imagistice.
Asociații prin imagini se aplică în situația în care mai multe grupe de elevi lucrează în paralel.
Fiecare drupă primeste sarcina de a construi jardinière pentru flori.
La sfârșitul discutiilor vor fi prezentate jardinierele construite, fără a fi explicate și motivate.
Fiecare membru al grupului va da o denumire jardinierei pentru flori . Titlurile pot fi descrieri abstracte
pline de fantezie, ca de exemplu: jardiniera florii roșii.
Capacitatea copilului de a percepe frumosul din natură, artă, realitatea înconjurătoare nu poate
să nu se răsfrângă asupra formării priceperilor elementare de a înţelege frumuseţea relaţiilor, acţiunilor
oamenilor şi de a şi aprecia propria purtare ca fiind frumoasă.
V. A. Suhomlinski acordă o atenţie deosebită educaţiei prin frumos: de la contemplarea şi
înţelegerea frumosului spre crearea frumosului, spre tendinţa de a trăi după legile frumosului [ 74 pag.
11].
În esenţă, creativitatea este o formă de rezolvare a problemelor. Dar este una special deoarece
implică probleme la care nu există răspunsuri simple, probleme pentru care răspunsurile populare sau
convenţionale nu funcţionează. Creativitatea implică adaptabilitatea şi flexibilitatea gândirii. 
Bibliografie:
1. https://www.academia.edu/36496041/Creativitate_si_invatare;
2. forum.portal.edu.ro.

Activitate pe domenii experențiale-Domeniul limbă și

comunicare(Educarea limbajului)

Relevanta și impactul factorilor formarii personalității

Poveștile sunt un univers aparte din care,obigatoriu ,trebuie sa facă parte

mai ales copilăria.Ele reprezintă baza pe care urmeaza să se clădească personalitatea
copilului.Sunt sursa de alimentare a personalității fiecaruia,fie ca sunt povești cu
zâne,fie că sunt povești cu dragoni.Din fiecare poveste invățăm
,imităm,împrumutăm,memorăm si aplicăm sub diverse forme în viata noastră.Povestea
este cea care îl ajută pe copil să se descopere,să iubeasca ,să trăiască în pace și
armonie cu ceilalți.Tot ea îi fixează principalele valori și modele de viață ,iar copilul se
identifică cu personajul care corespunde personalității sale.Prin intermediul acesteia se
stimulează dorința de cunoaștere ,imaginația și creativitatea copilului.Evident,nu
trebuie sa uităm despre impactul pe care il are asupra dezvoltării limbajului la
copil.Contextul narativ al poveștii permite preșcolarului să absoarbă o varietate de
cuvinte și expresii neîntâlnite în altă împrejurare.Foarte important este rolul celui care
transpune povestea,acesta trebuie să se implice profund in lumea ireală pentru a o
transforma intr- o lume reala.Copilul simte si participa într-o măsură și mai mare la
acțiunea narată.El își dorește să facă fapte la fel de mărețe precum eroul preferat.O
trăsătură foarte importanta ,cu impact direct asupra personalității sale va fi,evident
,curajul.
Copiii ,captați fiind de conținutul poveștii,se vor implica activ în recunoașterea
personajelor,vor putea schimba traiectoria acțiunii,se vor identifica cu emoțiile
personajelor și dețin controlul absolut în lupta pentru combaterea răului.

Formele de comunicare valorificate

Comunicarea didactica este un act informational. Transmiterea informatiei

este un schimb simbolic. Comunicarea verbala conduce actul învatarii. Ea faciliteaza
achizitionarea de cunostinte, informatii din diferite domenii cu scopul dobândirii
culturii generale, de specialitate, a atitudinilor si convingerilor intelectuale, morale, se
formeaza si se consolideaza trasaturi pozitive de caracter, are un finalism accentuat în
scopuri si obiective educationale.În timpul lecturării este foarte importanta utilizarea
unui limbaj emoțional,mobilizator,plăcut auzului,simplu,nuanțat și curgător.Există o
multitudine de personaje,prin urmare o multitudine de voci. Forma specifica a
comunicarii în perioada prescolara este cea a limbajului oral, prin care se realizeaza în
primul rând comunicarea si cunoasterea. Vorbirea ca activitate comunicativa se
însuseste treptat, prin numeroase exersari, experiente ce au loc pe parcursul întregii
vieti începând din copilarie, iar cunoasterea se realizeaza din aproape în aproape,
bazata pe suport intuitiv, prin intermediul participarii active a copiilor. Ca proces
comunicational, limbajul transmite un continut informational si semantic, stiut fiind ca
fiecare cuvânt are o semnificatie principala si multe sensuri secundare atribuite de
latura semantica a limbii.

Potențialul de stimulare a creativității

În scopul dezvoltării potenţialului creativ, este necesară utilizarea adecvată a

diferitelor metode şi procedee specifice de stimulare şi antrenare a creativităţii
individuale şi de grup, în toate momentele zilei şi în toate domeniile de
activitate. Vârsta preşcolară este şi perioada în care imaginaţia este una foarte bogată
datorită capacităţii de achiziţionare rapidă. Obiectivele vizate domeniului estetic şi
creativ şi anume formarea unor deprinderi de lucru pentru realizarea unor desene,
picturi, modelaje sunt alese cu grija și foarte clar redate.Resursele materiale au de
asemenea o importanță majoră-in această activitate jetoanele,înregistrările audio
,căciulițele cu personaje,cufărul,cheia fermecată ,bagheta magică ,scena de teatru
,diferitele imagini și telefonul nu fac decât să motiveze/stimuleze preșcolarul în
activitatea didactică și sa se lase pradă activității fără nicio opreliște.

Relevanța şi impactul factorilor formării personalității, formele de comunicare valorificate în activitate şi

potențialul de stimulare a creativității al activității

Pentru a observa la copii un comportament de receptarea adecvat, este necesar ca ei să fie puşi mai
întâi în situaţia de a recepta, adică de a audia diferite texte, narative şi lirice. Din această perspectivă,
observaţiile anterioare privind educarea la copil a capacităţilor de audiere pot fi luate ca punct de reper.

În afară de aceasta însă, accentul în urmărirea obiectivelor în discuţie se pune pe expresivitatea şi

estetica textului.

În mod evident, copilul nu intuieşte expresivitatea limbajului dacă nu este pus în contact cu un limbaj
expresiv, dacă nu are deci posibilitatea de a se familiariza cu latura estetică a unei comunicări verbale.

Sarcina educatoarei este, aşadar, de a procura şi a pune la dispoziţia copiilor o serie de texte bine alese
pe care ea le povesteşte, recită sau citeşte, punând în evidenţă coloratura textelor, frumuseţea versurilor,
expresivitatea dialogurilor. Pentru a atinge acest obiectiv, ea are la îndemână câteva mijloace foarte simple,
aplicabile chiar de la intrarea în grădiniţă:

 Să povestească şi/sau să citească zilnic celor mici o istorioară, o poveste;

 Să citească şi/sau să recite zilnic copiilor poezii;
  Să folosească orice prilej pentru ca preşcolarii să asiste la piese de teatru pentru copii ori să vizioneze
filme;
 Să invite copii mai mari pentru a citi poveşti, pentru a citi sau a recita poezii;
 Să invite adulţi, părinţi, bunici ori cunoştinţe care să recite sau să citească poezii şi poveşti copiilor.
Important în toate aceste împrejurări este ca textele să fie povestite sau recitate cu foarte mare grijă
pentru expresivitate, în cele două accepţii ale sale:

 Expresivitatea limbajului oral propriu-zis, evidenţiată prin intonaţie, ritmul vorbirii, precum şi prin
modificări ale vocii în funcţie de personajul care vorbeşte ori situaţia prezentată; vocea este mai groasă
sau mai subţire, calmă sau ănfricoşată, molcomă sau grăbită, veselă sau misterioasă, şoptită.
 Expresivitatea transmiterii ideilor şi trăirilor emoţionale; în acest caz, pe lângă utilizarea mijloacelor de
expresie verbală, trebuie utilizate expresiile faciale (mimica), precum şi cele corporale (mişcări
expresive ale corpului şi pantomima).
Pe lângă aceste modalităţi, educatoarea posedă şi un alt mijloc de educare a capacităţilor de recptare
de către copii a expresivităţii şi calităţilor estetice ale unui text, şi anume de propriile afirmaţii privind
frumuseţea textului; ea poate spune cât de mult i-a plăcut, expunând în acelaşi timp motivele pentru care îi
place textul respectiv.

Aceste comentarii nu înseamnă includerea unor afirmaţii “specializate”. Dimpotrivă, se aşteaptă de la

ea observaţii spontane, făcute în timpul citirii (povestirii), dacă se iveşte vreun prilej în acest sens, ori după ce
lectura (povestirea) s-a încheiat. Educatoarea se opreşte din când în când din citit şi spune, de exemplu: “Aţi
văzut cât de curajos este Cătălin? Aţi remarcat ce cadouri speciale vrea să îi dăruiască mamei? Dacă închidem
ochii şi ascultăm din nou ce spune povestea, aproape că o vedem.” Evident, aproape toţi copiii îşi vor vedea
chipul propriilor mame.

Ceea ce se urmăreşte de fapt este a-i determina pe copii să se “adune”, să se relaxeze şi să înveţe
treptat să “simtă” cuvintele, frumuseţea şi expresivitatea lor. Nicio apreciere de ordin estetic nu poate fi
autentică în afara sentimentului. La această vârstă, are mai puţină importanţă realizarea unui adevărat
comentariu asupra expresivităţii şi calităţilor estetice ale unui text, cât răbdarea şi plăcerea pe care trebuie să
le câştige copilul în receptarea textelor literare.

“Stimularea şi educarea creativităţii elevilor presupune cunoaşterea potenţialului lor creativ,

depistarea factorilor intelectuali, aptitudinali şi de personalitate care prin interacţiune asigură obiectivarea
disponibilităţii creative. Cu toate că nu se poate vorbi de existenţa unor metode şi tehnici diagnostice bine
conturate şi în acelaşi timp accesibile.” (Dumitriu, Gheorghe, “Sistemul cognitiv şi dezvoltarea competenţelor”,
Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti,2014, p. 30)

Copilul preşcolar este prin natura sa un creativ, datorită imensei sale curiozităţi, a freamătului
permanent pentru a cunoaşte tot ceea ce se petrece în jurul său; este tot ceea ce îl împinge pe copil spre
acţiune este activitatea creatoare şi numai după ce a câştigat o cunoştinţă şi şi-a împăcat curiozitatea începe
cealaltă activitate plăcută, a copilului care devine descoperitor.

În cadrul probelor de evaluare a creativităţii se urmăreşte flexibilitatea, felul cum dobândeşte expresie
creaţiile copiilor.

Pentru o educatoare creaţiile copiilor sunt o “fereastră deschisă” către preocupările, motivaţiile,
înclinaţiile şi nevoile prezente ale copiilor, precum şi către interesele, aptitudinile şi talentele sale viitoare.
Aceasta, mai ales, dacă aceste creaţii sunt evaluate după criteriul flexibilităţii plastice, grafice-figurative.

După cum se pronunţă un mare psiholog “...orice intervenţie presupune o combinare mintală de
scheme”, iar caracterul creativ al intervenţiei rezidă în “combinări originale”. Pordind de aici, se poate admite
că testarea flexibilităţii se poate face prin cotarea “combinărilor mintale originale” prezente în creaţiile
copiilor. Nu este vorba, aşadar, de a stabili creaţiilor “în sine” drept modalităţi ale expresiei grafice.
 Dezvoltarea activ recreativă a copilului se produce numai atunci când sunt valorificate resursele lui
naturale. Aceste resurse îmbracă forma unor impulsuri, tendinţe, nevoi şi dorinţe, la început, iar mai apoi de a
se exprima prin povestiri, prin realizarea unor produse folosind hârtia, materialele de construcţie, plastilina
etc.

Exersarea progresivă a factorilor intelectuali ai creativităţii se poate realiza folosind modelul

tridimensional al intelectului ca o taxonomie, formularea obiectivelor pedagogice ce au în vedere valorificarea
potenţialului creativ având ca punct de plecare gândirea divergentă, considerată prin definiţie, ca o premisă a
creativităţii.

Aşadar, problematica creativităţii relevă un cuantum bogat de idei şi experienţe capabile a se constitui
în repere orientative ale practicii de educare a spiritului creativ al copiilor, dar şi al educatorilor. De asemenea,
este evident faptul că înainte de toate devine necesară modificarea profundă a modului de gândire şi acţiune
propriu fiecărui educator, pentru ca preşcolarii să poată practica o învăţare creativă.