CREATIVITATEA ŞI STIMULAREA POTENŢIALULUI CREATIV

Prof.
Rîşnoveanu Nicoleta
G.P.NR.10 Buzău

În sistemul de învăţământ creativitatea se impune atenţiei cadrelor didactice ca

una dintre valorile formative esenţiale care ocupă un loc central în sistemul valorilor
formative esenţiale care ocupă un loc central în sistemul valorilor definitorii pentru însuşi
idealul educaţional.Creativitatea este o valoare socio-umană şi educaţională de prim rang.
Prin creativitate se înţelege găsirea unor soluţii, idei, probleme, metode care chiar
dacă nu sunt noi pentru societate, ele sunt obţinute de subiect ca o cale independentă.Ea
presupune şi procesul de elaborare a noi semnificaţii sau soluţii prin generarea de noi
combinaţii şi restructurări ale câmpului informaţional, a modalităţilor de autoexpresie şi
acţiune umană. Putem înţelege creativitatea şi ca potenţial creativ, definit ca sistemul
capacităţilor latente, apte de proiectare şi obiectivare în manifestări novatoare.
Stimularea creativităţii este un demers socio-educaţional complex ce cuprinde,
simultan, fenomenele de activizare , antrenare, cultivare, şi dezvoltare a potenţialului
de autoexpresie şi împlinire creatoare. În acest scop, este necesar să avem în vedere
întregul sistem al condiţiilor sau factorilor favorizanţi afirmării şi dezvoltării
creativităţii, adică a.factori structurali, intrinseci creativităţii, b.factori de ambianţă
psihosocială şi, respectiv, de climat psihoeducaţional-stimulativ pentru afirmarea şi
evoluţia creatoare.
Totodată, este necesară utilizarea adecvată a diferitelor metode şi procedee specifice de
stimulare şi antrenare a creativităţii.
Învăţarea creatoare presupune o serie de condiţii privind stimularea
creativităţii.Printre acestea enumerăm:
-Asigurarea în activităţile instructiv –educative, a ponderii unor tipuri de solicitări care
angajează permanent, sarcini de ordin constructiv, de elaborare creativă, situaţiile
problemă de tip divergent,
-Menţinerea climatului, a atmosferei sau a ambianţei psihosociale în măsură să angajeze
şi să stimuleze independenţa şi spontaneitatea creatoare a elevilor, care presupune:
tratarea cu respect a întrebărilor sau problemelor de elevi, luarea atentă în consideraţie şi
respectarea ideilor sau opiniilor care dovedesc independenţă de gândire, imaginaţie,
originalitate a domeniului problematic dat.
-Stilul de îndrumare este non-directiv, specific învăţării prin problematizare în context
creativ.
-Antrenarea copiilor în activităţile curente, de tip creativcare cuprind solicitări analoage
celor specifice activităţilor liber creative şi permit autoexprimarea personalităţii copilului.
Modelele de abordare a creativităţii, prin probe de diagnoză precum şi prin
modele de investigaţie experimentală, pot oferi modele strategice deactivare şi antrenare
a potenţialului creativ al copiilor. Un prim demers formativ, în acest sens, îl constituie cel
referitor la solicitarea acelor potenţialităţi intelectuale de ordin cognitiv, care au fost
evidenţiate şi prin modelul structural asupra inteligenţei creative în viziunea lui Guilford
(fluiditate, flexibilitate, originalitate, capacitate de elaborare, etc.)Fluiditatea presupune
capacitatea de a realiza asociaţii multiple, într-un flux spontan, amplu, bogat, cu o
desfăşurare rapidă, facilă, cu o succesiune curgătoare firească. După planurile ei de
manifestare distingem diferite forme de fluiditate mentală: fluiditate asociaţională,
fluiditate verbală, fluiditate ideativă, expresivă etc.
Fluiditatea asociativ –verbală este, pentru preşcolari şi o premisă în antrenarea
şi dezvoltarea fluidităţii mentale ideative. Fluiditatea expresivă-verbală se va putea
stimula şi cultiva punând accent pe elaborarea de propoziţii care să exprime cât mai
frumoso idee, un mesaj, un anumit conţinut al comunicării verbale . În cadrul acestor
jocuri intelectual-creative, copiii pot încerca soluţii personale, chiar în completarea unor
comparaţii sau metafore .
Un alt factor structural al creativităţii este flexibliltatea.Aceasta a fost
considerată ca ,,principalul factor psihic cognitiv al creativităţii.( Al. Roşca ). Ea se referă
la capacitatea de a modifica, rapid, cursul gândirii în condiţiile în care situaţiile obiective
solicită aceastea. Probele psihologice sau testele de flexibilitate pot fi adaptate la
contextele proprii învăţământului preşcolar.Activitatea ludică a preşcolarilor este de fapt
o activitate creatoare. Deosebit de creatoare este conduita copilului în activitatea de joc,
în toate formele şi variantele pe care le îmbracă jocul în anii preşcolarităţii,cu prioritate
însă în jocurile concepute de ei, în acelea în care, operând cu simboluri, găsesc cel mai
bun cadru de afirmare şi autodepăşire. În jocul ’’De-a doctorul’’ copiii învaţă cum se
comportă în societate, prin ,,consultarea pacientului’’ şi scrierea reţetei. În jocul ,,De-a
gospodinele’’, în funcţie de ceea ce au întâlnit în familie, fetiţele aranjează cu gust
,,camera’’ păpuşii, prin arănjarea mobilierului şi a obiectelor ,,casnice’’la locul potrivit,
Respectă proporţia şi simetria,dispunerea spaţială şi utilitară a lucrurilor.În jocul ,,De-a
constuctorii’’,băieţii îşi aleg materialelede care au nevoie,dispun materialul în aşa fel,
încât conferă construcţiei stabilitate, frumuseţe şi utilitate ludică. În jocul ,,De-a
telefonul’’, copiii discută ca oamenii mari, despre anumite probleme, fac numeroase
asociaţi de imagini şi idei, comunică unul altuia experienţa personală, pentru a-şi uşura
reciproc ,,munca’’ la care sunt instruiţi imaginar. În jocul ,,De-a Scufiţa roşie’’, copiii
transpun faptele din poveste pe scenă, prin gesturi, mimică, expresii verbale pe care le
memorează cu plăcere, fiecare pentru rolul său, punând la încercare imaginaţia şi
gândirea creatoare. Activităţile muzicale sunt un mijloc eficient pentru stimularea
creativităţii. Audiţiile muzicale, dansul, jocurile muzicale satisfac nevoile copiilor si
completează creativitatea .Activităţile de desen, pictură, modelaj după o temă dată, plac
foarte mult copiilor şi sunt indispensabile în grădiniţă. Acestea le dezvoltă gustul estetic
creativ, imaginaţia şi ajută la formarea copiilor.
În cadrul activităţilor pe arii de stimulare copiii îşi aleg sectorul dorit de ei,
Comunică unii cu ceilalţi, se sprijină reciproc, lucrează în echipă, evaluează produsul
finit, dar se şi autoevaluează. Jocurile de construcţie constituie mijloc important de
dezvoltare a gândirii. Copilul alege beţişoare, cuburi, lego, domino, forme geometrice şi
prin joc alcătuieşte diverse modele, cum ar fi : din beţişoare realizează scări, garduri,
case,
Poteci, etc din forme geometrice realizează mijloace de transport, case,garaj. Din cuburi
construiesc cetăţi, castele, palate, turnuri.Jocurile tip Puzlle le dezvoltă imaginaţia şi le
stârneste interesul pentru completarea puzll-ui cu piesa care lipseşte.
Poveste cu început dat se realizează în cadrul activităţilor pe domenii experenţiale
la educarea limbajului, dar şi la educaţie pentru societate. Copii au de rezolvat ca sarcină
să găsească un final în cadrul activităţii date.
Jocurile didactice sunt metode active care solicită integral personalitatea
copilului. Jocurile didactice cuprind sarcini didactice care contribuie la modificarea
creatoare a deprinderilor şi cunoştinţelor achiţionate la realizarea transferului între
acestea, la dobândirea prin mijloace proprii de cunoştinţe. Ele angajează întreaga
personalitate a copilului constituind adevărate mijloace de evidenţiere a capacităţilor
creatoare, dar şi de metode de stimulare a potenţialului creativ al copilului, referindu-se
la creativitatea de tip preşcolar, manifestată de copil în procesul de învăţământ, dar care
se pregăteşte şi anticipează creaţiile pe diferite coordonate.Manifestând creativitate,
cadrul didactic, va determina avântul libertăţii şi creativităţii copiilor, va realiza echilibru
între preocupările pentru formarea gândirii logice, raţionale, flexibile, fluide, creatoare,
depăşind înţelegerea îngustă, eronată, potrivit căreia libertatea de manifestare şi creaţie a
copilului se dezvoltă spontan. Aplicând cu pricepere jocul didactic , cadrul trbuie să
poată valorifica unele din bogatele resurse formativ –educative ale acestuia în angajarea
personalităţii copilului de a desfăşura o activitate ce solicită efort susşinut, dar într-o
atmosferă de voie bună, de cooperare, de înţelegere. Jocurile didactice sunt antrenante
pentru toţi copiii, crescându-le performanţele căpătând încredere în capacitatea lor,
siguranţa şi promptitudinea în răspunsuri, deblocând astfel potenţialul creator al acestora.
Prin joc copiii pot ajunge la descoperiri de adevăruri, îşi pot antrena capacitatea
de a acţiona creativ pentru că strategiile jocului sunt, în fond strategii euristice, în care se
manifestă isteţimea, spontaneitatea, inventivitatea, iniţiativa, îndrăzneala etc.
Jocul didactic constituie o metodă eficientă de stimulare şi dezvoltare a
motivaţiei superioare din partea copilului, exprimată prin interesul său nemijlocit faţă de
sarcinile ce le are de îndeplinit sau plăcerea de a cunoaşte satisfacţiile pe care le are în
urma eforturilor depuse în rezolvare.
Exerciţiile de dezvoltare a vocabularului ajută preşcolarul , îi antrenează activ
să se joace cu cuvintele, îi atrage anumite sonorităţi şi le completează lacunele în
exprimare.Exemple:,,Ce ştii despre toamnă, iarnă,etc?’’
,,Spune mai departe...’’-completare de propoziţii.
,,Cine ştie mai multe?’’-să spună cuvinte legate de trăsătură.
,,Ce ai face dacă...?-să-şi imagineze că se află într-o anumită situaţie.
A se juca şi a învăţa sunt activităţi care se îmbină perfect.Creativitatea şi stimularea
potenţialului creativ constituie una dintre problemele majore ale contemporanităţii,
devenind un ,,concept central în psihologie. Creativitatea a devenit una dintre cele mai
fascinante probleme, depăşindcu mult sfera psihologiei şi pătrunzând în cele mai diverse
specialităţi ştiinţifice.
Copilul să nu ştie nimic pentru că i-ai spus, ci pentru că a înţeles el însuşi,
să nu înveţe ştiinţa, ci s-o descopere-JEAN-JACQUES ROUSSEAU

Bibliografie .1.Revista naţională Educatoarea.ro, Nr.30-aprilie 2010

2..Revista învăţământului preşcolar, Nr.3-4din 1996.