CREATIVITATEA – latura transformational-constructiva a personalitatii

Definitie – ansamblul unitar al factorilor subiectivi si obiectivi care duc la realizarea de catre
indivizi sau grupuri a unui produs original si de valoare pentru o societate.

Fcatorii implicati in procesul creatiei

Factorii intelectuali:
1. Factorii de fluenta/fluiditate (J. Guilford) – fluenta verbala, fluenta asociationala, fluenta
expresionala, fluenta ideationala
2. Flexibilitatea gandirii – usurinta cu care o persoana face legaturi noi intre elemente
independente, usurinta cu care restructureaza scheme si clisee. Opusul sau este rigiditatea
gandirii (evidentiata de fixitatea functionala= induvidul nu poate gasi utilitati noi pentru
obiecte familiare)
3. Originalitatea – are ca indicatori: caracterul neuzual al solutiilor, raritatea lor,
ingeniozitatea, asociatii surprinzatoare
Guilford- acestea 3 sunt aspecte ale capacitatii de a realiza productii divergente (noi)
4. Inteligenta – studiile arata ca exista o corelatie pozitiva intre nivelul de inteligenta si
creativitate. Insa unii oameni pot fi foarte creativi dar cu nivel de inteligenta relativ
scazut, in timp ce altii pot avea un coeficient de inteligenta ridicat, dar nu sunt creativi
5. Imaginatia – mai ales imaginatia creatoare (productiva). Creativitatea nu poate exista fara
aceasta forma a imaginatiei ale carei produse nu au corespondent in realitate
Factori non-intelectuali:
1. Factori aptitudinali – mai ales cele speciale, care favorizeaza desfasurarea anumitor
activitati cu rezultate peste medie (artistice, tehnice, literare, muzicale, etc)
2. Factori motivationali si atitudinali – motivatia (in special cea intrinseca) are rol
important. Interesul pentru un domeniu de activitate, ceea ce preocupa si atrage persoana
o mentine racordata la domeniul respectiv. Atitudinile creative au si ele rol important,
putand favoriza la randul lor dezvoltarea aptitudinilor
3. Factorii temperamentali – isi pun amprenta asupra stilului creator, impreuna cu alti
factori, precum si cei sociali si psihosociali

Structura creativitatii
 Daca toate procesele psihice contribuie la creatie, rezulta ca ea este o proprietate a intregului
sistem psihic uman (SPU).
 In psihologia romaneasca (P. Popescu Neveanu) creativitatea este explicata prin modelul
bifactorial, ca interactiune optima intre aptitudini si atitudini, intre vectori si operatii.
* vectorii= toate procesele psihice reglatorii responsabile cu sustinerea energetica si incitarea la
actiune. Pot fi pozitivi (creativi: trebuintele de crestere, motivatia intrinseca, aspiratii superioare, atitudini
creative, nonconformiste) sau negativi (cu rol de franare a creatiei: trebuinte homeostazice, motivatie extrinseca,
nivel scazut de aspiratii, atitudini noncreative).
* operatiile pot fi si ele clasificate in operatii noncreative, rutiniere, automatizate, bazate pe
algoritmi (predomina gandirea convergenta) si operatii creative, deschise, de tip euristic
(predomina gandirea divergenta), bazate pe procedeele imaginatiei, pe descoperire si inventie.
Printre cele mai importante atitudini (vectori) care sustin procesul creativ se regasesc:
 Incredere in fortele proprii; Interese cognitive si devotament fata de profesia aleasa
 Atitudine antirutiniera Curaj in abordarea noului
 Simtul valorii si atitudinea valorizatoare
 Un grup de atitudini direct creative, printre care receptivitatea fata de nou si cultivarea originalitatii
Proccesul creativ
 Se desfasoara stadial, in mai multe etape
 G. Wallas distinge 4 etape esentiale intalnite in activitatea artistica si in cea stiintifica:
1.Prepararea sau pregatirea, care are mai multe subetape:
 Sesizarea problemei
 Desprinderea ei din cadrul contextului in care se afla
 Informarea minutioasa cu privire la istoricul acelei probleme
 Emiterea ipotezelor
2.Incubatia – este perioada dintre emiterea ultimei ipoteze si momentul in care este definita
solutia. Se numeste si perioada frustratiei, un rol deosebit il au asociatiile de la nivelul
subonstientului si inconstientului. Aceasta etapa poate fi mai scurta sau mai lunga, fara a se
ajunge in mod obligatoriu la o solutie. In unele cazuri, aceasta poate fi si etapa renuntarii.
3. Iluminarea – raspunsul cautat apare dintr-o data si in mod miraculos („Am gasit!”; „Asta era!”).
Acest moment poate sa apara dupa eforturi intense sau brusc, fara legatura directa cu ceea ce
facea persoana in acel moment) sau chiar in timpul somnului.
4. Verificarea – solutia este testata logico-matematic sau experimental. Ideea din mintea
persoanei trebuie sa fie materializata intr-o forma corespunzatoare si confruntata cu realitatea
materiala si umana.

Niveluri ale creativitatii

 I. Taylor- 5 niveluri ale creativitatii:
1. Creativitatea expresiva – forma fundamentala, se manifesta in comportamentul spontan
(mimica, gesturi, vorbire, desenele copiilor); persoana nu este preocupata de obtinerea unor
produse de valoare
2. Creativitatea productiva–orientata spre obtinerea de produse noi, decurge din modalitatea
originala de combinare a unor factori psihici individuali, imprimand personalitatii o nota
distinctiva
3. Creativitatea inventiva – se valorifica prin inventii si descoperiri, punand in evidenta o mare
flexibilitate in perceperea de relatii noi si neobisnuite
4. Creativitatea inovatoare – presupune modificarea semnificativa a fundamentelor sau
principiilor care stau la baza artei sau stiintei, fapt ce permite trecerea la transformare
5. Creativitatea emergenta – formularea la nivelul cel mai profund si abstract a unui principiu
sau a unei ipoteze noi. Este cel mai inalt nivel al creativitatii si se manifesta la omul de geniu
care revolutioneaza unul din domeniile activitatii umane (stiintific, artistic, tehnic)

Stimularea si dezvoltarea creativitatii

 mult timp s-a considerat ca ereditatea are rol central in ceea ce priveste creativitatea =>
rezerva in raport cu posibilitatea de a o dezvolta pe parcursul vietii
 actualmente se considera ca exista sub forma latenta, virtuala, in grade si proportii diferite la
fiecare individ. Asadar, se poate vorbi despre stimularea, educarea si antrenarea potentialului
creativ
 dezvoltarea creativitatii presupune mai intai inlaturarea unor blocaje (cauzate de modul de
organizare a procesului educational si caracteristicilor specifice modelului socio-cultural).
blocajele pot fi:
 Cognitive – cauzate de scheme si stereotipuri cognitive ce nu permit persoanei realizarea
de restructurari, de asociatii noi.
 De natura psihosociala – conformismul. Odata preluate anumite norme de la nivelul
grupului/comunitatii, persoana nu mai vede ce este si ce ar putea fi dincolo de spatiul
cognitiv si actional in care isi traieste viata
 Afective – teama de a nu gresi, de a nu se conpromite, de a nu fi ridiculizat.
metode de stimulare a creativitatii
1. Brainstormingul („asaltul de idei”)– se aplica in grup de 11-12 persoane ce lucreaza
impreuna timp de 30-50 min, respectand anumite reguli: imaginatia lasata libera, cat mai
multe idei propuse, fara preocupare pentru calitatea lor; sunt interzise aprecierile critice
(nimeni nu face observatii, nu pune la indoiala ideile propuse); sunt incurajate asociatiile
neobisnuite, ideile extravagante sunt acceptate neconditionat. Se parcurg mai multe
etape : 1- conducatorul grupului anunta problema de rezolvat’ 2- se prezinta membrilor
grupului regulile; 3- stimularea si incurajarea productiei de idei; 4- cineva noteaza ideile
emise; 5- la final sunt evaluate ideile, fiind ierarhizate dupa valoarea lor. Prin aceasta
metoda se separa practic actul imaginatiei de cel al gandirii critice, rationale, obiective.
2. Sinectica – se aseamana cu brainstormingul, dar are urmatoarele caracteristici: este o
metoda de grup si calitativa; este o incercare mai disciplinata si mai specifica de a folosi
starile psihologice si aspectele emotionale; grupul e alcatuit din 5-6 persoane cu pregatire
si experienta diferita; se folosesc 2 operatii de baza: 1- sa faci ca un lucru ciudat sa
devina familiar si 2- sa faci ca obisnuitul sa devina ciudat. Presupune parcurgerea mai
multor faze:
 Convertirea ciudatului in familiar (intelegerea problemei)
 Convertirea familiarului in straniu (indepartarea de problema)
 Reconvertirea ciudatului in familiar (revenirea la problema)
Cel care conduce grupul sugereaza din cand in cand folosirea unor analogii,de aceea
aceasta metoda se mai numeste metoda analogiilor.
3. Metoda 6-3-5 – grupul cuprinde 6 persoane, primele 3 idei emise sunt prelucrate de alte
5 persoane. Se parcurg urmatorii pasi:
 Fiecare membru al grupului imparte o coala de hartie in 3 coloane
 Este enuntata problema; fiecare participant formuleaza 3 idei in cele 3
coloane
 Fiecare participant transmite foaia sa colegilor din dreapta si primeste
foaia colegului din stanga
 Cele 3 idei formulate de colegul de la care a primit foaia sunt completate,
imbunatatite, modificate
 Urmeaza noi deplasari ale foilor pana cand ideile initiale au trecut pe la
toti ceilalti membri ai grupului
 Se aduna foile si se poarta o discutie finala

 creativitatea nu poate fi stimulata doar prin mijloace speciale. Este necesara schimbarea
modului in care este considerat procesul creatiei la nivel educational, dar si la nivel de societate
si cultura. Astfel:
* creativitatea nu apartine doar unei minoritati
* relatia educationala trebuie sa fie una democratica, destinsa, sa favorizeze comunicarea libera si eficienta intre
educator si educat
* eliminarea blocajelor culturale si emotionale din campul educational
* stimularea initiativei in formularea problemelor, in exprimarea opiniilor si emiterea de solutii
* folosirea unor metode/procedee de invatare care sa implice deschiderea spre creatie