UNIVERSITATEA ’’ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

TEHNOLOGII INFORMAȚIONALE ȘI COMUNICAȚIONALE

PROIECT DE SEMESTRU

“ TEHNICI DE DEZVOLTARE A
CREATIVITĂȚII ELEVULUI”

ÎNDRUMĂTOR PROIECT: STUNDENT:

Conf. Dr. ing. Mihai Horia Zaharia Apostol Denisa - Florentina

Anul I, semestrul I

IAȘI 2018

1
UNIVERSITATEA ’’ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

CUPRINS

1. INTRODUCERE ....................................................................................................................................... 3
2. EDUCAŢIE PRIN ÎNVĂŢARE CREATIVĂ........................................................................................... 4
3. TEHINCI DE DEZVLOTARE A CREATIVITĂȚII................................................................................ 4
4. CONCLUZII.............................................................................................................................................. 6
5. BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................................................... 7

2
UNIVERSITATEA ’’ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

1. INTRODUCERE

La vârsta şcolarităţii creativitatea este un proces prin care se focalizează întreaga personalitate a
elevului, implicând calităţi ale proceselor de cunoaştere, afective, voliţionale, de personalitate şi
având drept rezultat o idee sau un produs nou, original şi valoros.

Conceptul însuşi de creativitate a dobândit noi dimensiuni, în sensul că activitatea creatoare nu

se manifestă numai în domeniul artei şi ştiinţei, aşa cum se gândea în trecut, ci potenţialităţile
creative se afirmă şi sunt solicitate de toate sectoarele de activitate umană: artă, ştiinţă, tehnică,
munca de organizare şi conducere, activitatea didactică etc.

Existenţa unui potenţial creativ la şcolarul mic este explicată de fantezia, imaginaţia
necontrolată a acestuia, absenţa cenzurii exercitată de factorul raţional, manifestarea spontaneităţii
ca factor al creativităţii. Treptat spontaneitatea se supune stereotipurilor sociale şi culturale care
caracterizează mediul uman.

Elemente definitorii ale creativităţii sunt:

- originalitate – manifestată prin capacitatea individualui de a adopta atitudini personale fără
tendinţa de a copia sau reproduce modul de gândire al vreunei persoane;

- flexibilitatea – caracterizată în esenţă ca rapiditate a gândirii de a se adapta la situaţii noi,

neprevăzute, cu scopul de a găsi soluţii optime de rezolvare a problemelor din diverse
domenii, inclusiv al cunoaşterii artistice;

- ingeniozitate (ingenuity) – spriritul inventiv prin care se realizează rezolvarea problemelor

cu eleganţă într-un mod abil şi surprinzător;

- senzitivitatea (sensitivity) – capacitatea de a simţi, de a fi sensibil. Profunzimea şi aria

sensibilităţii depind de spiritul de observaţie, care poate fi format şi educat;

- fluenţa – proprietate a stilului, caracterizată prin cursivitate şi flexibilitate în exprimare;

- expresivitatea – exprimă culoarea, forma, mărimea, ritmul, simetria, asimetria şi dinamica.

- productivitatea – cuprinde număr mare de idei, soluţii, produse mai mult sau mai puţin
materiale;

- eficienţa – ia în calcul performanţele ce se pot obţine ca urmare a rezultatelor acţiunii

creatoare

3
UNIVERSITATEA ’’ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

2. EDUCAŢIE PRIN ÎNVĂŢARE CREATIVĂ

Încurajarea tendinţei de creativitate a şcolarului mic trebuie să constituie o obligaţie morală a

fiecărui învăţător pentru că procesul de învăţământ oferă diverse şi bogate prilejuri de cultivare a
creativităţii.
Învăţarea creativă reprezintă o formă a învăţării care are ca scop final realizarea unor
comportamente individuale şi colective orientate spre căutarea, aflarea şi aplicarea noului. Printre
obiectivele urmărite de învăţarea creativă pot fi enumerate: formarea la persoanele şi colectivităţile
supuse procesului instructiv-educativ a unor structuri psihice operatorii pentru o rezolvare a
problemelor într-o manieră inovatoare, promovarea şi asimilarea unor tehnici şi metode euristice la
toate nivelurile procesului de învăţământ.

3. TEHINCI DE DEZVOLTARE A CREATIVITĂȚII

Tehnicile de creativitate pot fi utilizate la toate disciplinele de învăţământ: limba română,

matematică, istorie, geografie, educaţie muzicală şi plastică, abilităţi practice etc. În general, ele se
pot concretiza în: compuneri, rezolvări originale, soluţii la exerciţii şi probleme, lucrări practice,
alte puncte de vedere privind contextele mai mult sau mai puţin obişnuite.
Cum se ştie, pentru găsirea de idei noi, se apelează cel mai frecvent la: brainstorming,
sinectică, liste de întrebări, cutii cu sugestii.
Pentru rezolvarea unor situaţii, se apelează la: diagramele Pareto, diagramele Isikawa, sinectica,
diagramele why-why, mind-mapping, analiză SWOT (puncte tari - puncte slabe –oportunităţi -
ameninţări).
O altă clasificare a tehnicilor de creativitate, interesantă din punct de vedere practic, le împarte
în: tehnici de creativitate individuală, tehnici de creativitate în grup. Din acest punct de vedere, cele
mai fructuoase sunt tehnicile de creativitate în grup. Ca argumente în favoarea folosirii lor ar fi:
activitatea în grup stimulează creaţia de idei, ideile unora sunt generate sau îmbogăţite de ideile
celorlalţi; se obţine mai mult decât suma ideilor tuturor elevilor.

Brainstormingul este o tehnică de creativitate în grup, menită să genereze un număr mare de

idei, pentru soluționarea unei probleme.
Un principiu al brainstormingului este : cantitatea generează calitatea.Conform acestui
principiu, pentru a ajunge la idei viabile şi inedite este necesară o productivitate creativă cât mai
mare. (Osborne, 1959). Prin folosirea acestei metode se provoacă şi se solicită participarea activă a
elevilor, se dezvoltă capacitatea de a trăi anumite situaţii, de a le analiza, de a lua decizii în ceea ce
priveşte alegerea soluţiilor optime şi se exersează atitudinea creativă şi exprimarea personalităţii.
De asemenea, utilizarea brainstormingului optimizează dezvoltarea relaţiilor interpersonale –
constatăm că persoanele din jur pot fi bune, valoroase, importante. Identificarea soluţiilor pentru o
problemă dată este un alt obiectiv al brainstormingului.

4
UNIVERSITATEA ’’ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

ETAPELE METODEI:
1. Se alege tema şi se anunţă sarcina de lucru.
2. Se solicită exprimarea într-un mod cât mai rapid, în enunţuri scurte şi concrete, fără cenzură,
a tuturor ideilor – chiar trăznite, neobişnuite, absurde, fanteziste, aşa cum vin ele în minte legate de
rezolvarea unei situaţii-problemă conturate.Se pot face asociaţii în legătură cu afirmaţiile celorlalţi,
se pot prelua, completa sau transforma ideile din grup, dar atenţie, fără referiri critice.Se suspendă
orice gen de critică, nimeni nu are voie să facă observaţii negative.În acest caz funcţionează
principiul „cantitatea generează calitatea”;
3. Totul se înregistreză în scris, pe tablă, flipchart, video, reportofon, etc.;
4. Se lasă o pauză de câteva minute pentru „aşezarea” ideilor emise şi recepţionate;
5. Se reiau pe rând ideile emise, iar grupul găseşte criterii de grupare a lor pe categorii-
simboluri, cuvinte-cheie, imagini care reprezintă posibile criteria;
6. Grupul se împarte în subgrupuri, în funcţie de idei listate, pentru dezbatere.Dezbaterea se
poate desfăşura însă şi în grupul mare. În această etapă are loc analiza critică, evaluarea
,argumentarea şi contraargumentarea ideilor emise anterior.Se selectează ideile originale sau cele
mai aproape de soluţii fezabile pentru problema pusă în discuţie. Se discută liber, spontan, riscurile
şi contradicţiile care apar;
7. Se afişează ideile rezultate de la fiecare subgrup, în forme cât mai variate şi originale:
cuvinte, propoziţii, imagini, desene, cântece,coleje, joc de rol, pentru a fi cunoscute de ceilalţi.

Sinectica- Metoda Gordon

Este numită astfel după cel care a promovat-o: cercetătorul William J. Gordon de la
Universitatea Harvard din SUA. Este o metodă care a fost experimentată cu succes timp de 15ani de
firme americane cu renume: IBM, General Motors, General Electric, Gillet etc.
Grupul de sinectică este mai restrâns decât cel de brainstorming, fiind alcătuit din 5-7 membri,
conduşi de un lider experimentat. Uneori, rolul liderului poate fi îndeplinit prin rotaţie de fiecare
membru al grupului. El trebuie să fie un animator dinamic şi mobilizator, căutând să solicite la
maximum, atât pe participanţi, cât şi pe expert. Expertul este o persoană indispensabilă grupului,
prin capacităţile sale, atât profesionale, cât şi de selecţie şi orientare a activităţii în cadrul grupului.
Participanţii trebuie să fie selectaţi cu grijă, din rândul specialiştilor care au tangenţă cu
problema pusă în discuţie.
Pe scurt, liderul serveşte interesele grupului, expertul este reprezentantul problemei, iar grupul
serveşte interesele problemei de rezolvat luând în considerare opiniile expertului.

Oricare ar fi varianta adoptată, sinectica se desfăşoară după următoarele etape:

I. etapa de formulare şi înţelegere a problemei;
II. etapa detaşării de problemă ;
III. etapa de revenire la problemă şi de evaluare a soluţiilor.

5
UNIVERSITATEA ’’ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

4. CONCLUZII
Creativitatea, ca formaţiune complexă de personalitate, se formează şi exersează cu metode cât
mai adecvate structurii sale, metode care să acţioneze pe tot parcursul şcolarităţii elevului, iar din
acest punct de vedere, jocurile didactice satisfac cerinţele la nivelul claselor primare.

Adulții pot încuraja creativitatea punând accentul pe generarea și exprimarea de idei într-un
cadru non-evaluativ și prin concentrarea atât asupra gândirii convergente, cât și asupra celei
divergente. Adulții pot de asemenea să încerce să asigure copiilor posibilitatea și siguranța de a
risca, de a pune la îndoială, de a vedea lucrurile dintr-un nou punct de vedere.

Formele creative ale imaginației școlarului mic sunt stimulate de joc și fabulație, de povestire și
compunere, de activități practice și muzicale, de contactul cu natura și activitățile de muncă.

Așadar în perioada micii școlarități, imaginația se află în plin progres atât sub raportul
conținutului cât și al formei.

Cum încurajăm creativitatea copiilor?

- prin asigurarea unui mediu care permite copilului să exploreze și să se joace făra restrângeri
exagerate;
- prin adaptarea la ideile copilului, fără a încerca o structurare a ideilor lui astfel încât să se
potrivescă cu cele ale adulților;
- prin acceptarea ideilor neobișnuite ale copilului, fără a judeca modul divergent în care acesta
rezolvă o problema;
- folosind modalități creative pentru rezolvarea problemelor, în special a problemelor ce apar
în viața de zi cu zi;
- alocând destul timp copilului pentru explorarea tuturor posibilităților, pentru trecerea de la
ideile obișnuite la idei mai originale;
- încurajând procesul, iar nu scopul.

6
UNIVERSITATEA ’’ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

5. BIBLIOGRAFIE
- Gabriela Popescu, “Psihologia creativitatii”, Ed. Fundației Romaânia de mâine, 2009;
- Dorina Salavastru, “Psihologia educației”, Ed. Polirom, 2004
- https://www.didactic.ro/materiale/107407_stimularea-si-dezvoltarea-creativitatii
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Brainstorming