Creativitatea

1.Definirea şi caracterizarea creativitatii

“Creativitatea este un complex de insusiri si aptitudini psihice care,in conditii favorabile,
genereaza produse noi si de valoare pentru societate”( Alexandru Rosca).
“Creativitatea reprezinta interactiunea optima ,generatoare de nou ,dintre atitudini si
aptitudini”(Paul Popescu-Neveanu).
Activitatea creatoare presupune nu numai imaginatie ci si motivatie ,dorinta de a realiza ceva
nou dar si vointa , perseverenta in a face multe incercari si verificari.
Creativitatea are trei caracteristici de baza :
• fluiditatea care exprima rapiditatea si usurinta de a produce un numar mare de idei, cuvinte ,
,situatii;
• plasticitatea care consta in usurinta cu care un individ schimba modul de abordare a unei
probleme ,atunci cand un procedeu de lucru se dovedeste a fi inoperant ;
• originalitatea ,care este capacitatea de a emite idei noi, neobisnuite ;cand vrem sa testam
posibilitatile cuiva ,originalitatea poate fi constatata prin raritatea statistica a unui raspuns .
C.W.Taylor considera ca exista cinci niveluri ale creativitatii .Acestea ar fi:
1. Creativitatea expresiva , care nu este conditionata de nicio aptitudine si se caracterizeaza prin
spon -taneitate si libertate de exprimare; acest nivel al creativitatii poate fi observat in
desenele copiilor mici .
2. Creativitatea productiva este specifica specialistilor dintr-un anumit domeniu , care au abilita-
ti tehnice in domeniul respectiv ; de exemplu , un olar construieste obiecte a caror
forma conform unor tehnici consacrate .
3. Creativitatea inventiva presupune inventii si descoperiri si evidentiaza capacitatea de a gasi
modalitati noi de interpretare a unor realitati cunoscute ; inventatorii sunt acele per-

1
 soane care aduc modificari unei unelte ,unui aparat si chiar unei teorii controversate ;de exemplu ,in
Japonia se inregistreaza anual peste 100.000 de brevete de inventii;
4. Creativitatea inovativa semnifica intelegerea principiilor de baza ale unui domeniu si modificarea
abordarii unui anumit fenomen ;creativitatea inovativa e intalnita la oamenii considerati ca fiind
talentati ;
5. Creativitatea emergenta presupune descoperirea unui principiu ,a unei idei care sa
revolutioneze un intreg domeniu al cunoasterii ;cei care ajung la acest nivel sunt
catalogati drept genii ;exemplu: teoria relativitatii a lui Einstein.

2.Rolul si factorii creativitatii

In obtinerea performantei creative un rol important il joaca anumiti factori .Aces-ti

factori pot fi interni si externi.
Factorii interni ai dezvoltarii creativitatii sunt motivatia si vointa . Interesele puter-nice ,
nivelul ridicat al aspiratiei , perseveranta in a invinge obstacolele sunt vectori
pozitivi care contribuie la crearea noului.
Aptitudinile creative si experienta constituie factorii externi ai dezvoltarii creati-
vitatii .Aptitudinile creative sunt trasaturi de personalitate care ii ofera indivi-dului
posibilitatea de a-si folosi deprinderile pe care le are intr-un anumit domeniu
intr-un mod distinct fata de ceilalti . Un stil de lucru creativ se ca-racterizeaza prin
:
- capacitatea de concentrare a atentiei pe perioade lungi de timp ;
- interesul pentru nou ;

2
• dorinta de a face lucrurile bine;
• capacitatea de a abandona ideile neproductive si de a lasa temporar deoparte
problemele mai dificile ;
• tenacitatea in fata dificultatilor .
In afara de aptitudini este nevoie si de interventia mediului ,a
experientei pentru ca acestea sa dea nastere la ceea ce noi numim talent .
Se disting doua feluri de experienta :
1. O experienta directa pe care o acumulam prin contactul direct cu fenomenele
sau prin discutiile personale cu specialistii ;
2. O experienta indirecta obtinuta prin lectura de carti ori audierea de expuneri.
Performanta creativa presupune in afara de factorii enumerati mai sus si un
anumit nivel al inteligentei. Cercetarile efectuate au scos la iveala faptul ca relatia
dintre creativitate si inteligenta este una complexa. La un numar mare de
subiecti s-au aplicat atat teste de creativitate cat si teste de inteligenta.
S-au obtinut corelatii semnificative , insa destul de modeste . Analiza rezultatelor
obtinute la teste au aratat urmatoarele lucruri :
-subiectii care au obtinut performante ridicate la testele de inteligenta aveau cote sla-
be la creativitate;
-

3
• subiectii care au obtinut performante ridicate la testele de creativitate aveau la
inteligenta cote cel putin mijlocii.
Analiza raportului inteligenta- creativitate arata faptul ca ,in creatie ,de la
un anumit nivel in sus ,mai importanti decat inteligenta sunt factorii
motivationali si de personalitate ,factorii de mediu si conditiile social
-educative.Totodata ,reiese ca in anumite tipuri de inteligente (gandirea creativa )
nu este implicat si spiritul creativ .
Psihologul Paul Popescu-Neveanu considera ca atitudinile creative sunt
cele care orienteaza si enrgizeaza activitatea creatoare . Cele mai importante
atitu-dini creative sunt :
1.Increderea in fortele proprii si inclinatia puternica spre realizarea de sine ;
2.Interesele cognitive si devotamentul fata de profesiunea aleasa ;
3.Atitudinea antirutiniera ,care ne indeamna sa renuntam la habitudini si sa cautam
permanent ceva nou;

4
1. indrazneala in adoptarea de noi scopuri neobisnuite si asumarea riscurilor
pentru indeplinirea acestora ;
2. perseverenta in cautarea de solutii pentru realizarea activitatilor propuse ;
3. simtul valorii si atitudinea valorizatoare ,care duc la recunoasterea deschisa a
valorii altora si la afirmarea onesta si demna a valorii proprii.
In ultima faza si societatea influenteaza creativitatea .Ea poate sustine sau
inhiba creativitatea.Institutiile sociale sprijina progresul stiintei ,tehnicii ,artei
selectand din creatiile individuale ceea ce este valoros .De asemenea ea poate
impiedica dezvoltarea cunoasterii. De exemplu ,intoleranta stalinista care a
impiedicat progresul stiintelor sociale si biologice .

5
 3.Etapele procesului de creatie

Psihologul Graham Wallas afirma ca procesul de creatie are mai multe etape:
1. Prepararea este faza initiala a actului de creatie .In aceasta faza se aduna
informatii despre istoricul problemei ,asupra tentativelor altora de a o rezolva si
se schiteaza ipoteze rezolutive .In cazul in care problema nu poate fi razolvata
in acel moment individul o lasa deoparte si se relaxeaza sau isi vede temporar
de alte lucruri.Astfel ,individul se departeaza de problema ,fapt care marcheaza
trecerea la faza de incubatie.
2. Incubatia,cea de a doua faza a procesului de creatie , are loc in
inconstient si poate fi de scurta sau de lunga durata. Desi ,in aceasta etapa se
creeaza impresia ca problema ar fi abandonata ,uitata lucrurile nu se petrec chiar
asa. Unii autori cred ca informatiile avute se grupeaza in unitati complexe
numite”matrici’’. Acestia considera ca in faza initiala rigiditatea creata de limbaj si
de sistemele logice opreste formarea de noi legaturi ,relatii intre ele. Abia in
faza de incubatie ar avea loc o serie de prelucrari paralele ale informatiilor
,stabilindu-se conexiuni care nu au fost realizate in faza anterioara. Prelucrarea
informatiilor duce uneori la sugerarea unei metode iar alteori ne orienteaza intr-
o alta directie ,unde gasim ceea ce ne trebuie .Inconstientul care ne sprijina
este, in mare parte, memoria semantica .Pe relatiile stabilite de ea ,mersul
gandurilor este facilitat.

6
3. Iluminarea este momentul in care solutia problemei apare brusc in campul
constiintei. Materialul acumulat duce dintr-o data la intelegerea in mod clar a
problemei .Acest fenomen se produce uneori in mod spectaculos .Adesea
,iluminarea are loc treptat ,creatorului venindu-i o idee care il face sa progreseze
putin.Peste cateva zile mai face un pas inainte si asa mai departe pana rezolva
in mod absolut problema sau concepe opera in totalitate. Iluminarea este
conditionata nu numai de efortul depus inainte ci si de intreaga cultura a
creatorului , de multitudinea si varietatea cunostiintelor sale.
Iluminarii I se mai spune si inspiratie daca artistul traieste opera in mod
profund ,fiind constient de toate componentele si detaliile ei .
In stiinta se vorbeste de intuitie care semnifica o cunoastere sintetica ,
integrala a demonstratiei care elucideaza toate aspectele problemei.
Despre aceasta etapa s-a scris destul de mult. Henri Poncaire ,un ilustru
matematician de la inceputul secolului nostru ,a descris multe astfel de
fenomene, subliniind faptul ca acestea i-au aparut in momente de relaxare ,atunci
cand problema nu se afla in centrul atentiei sale ,cand era preocupat de cu totul
altceva. De exemplu , dupa cateva luni de munca la o problema destul de
complicata ,negasind nici o solutie , a lasat-o la o parte.Intr-o seara ,in momentul
in care se pregatea sa urce in trasura cara urma sa-l duca la opera ,dintr-o data
i-a venit in minte solutia : o viziune de ansamblu asupra problemei ,a organizarii si

7
 si succesiunii rationamentelor.Intors acasa si transpunand totul pe hartie si-a dat
seama ca rezolvarea era cea corecta.
4. Verificarea este faza finala a procesului de creatie .Solutia gasita este testata
pentru a se elimina eventualele erori sau lacune .
Fazele propuse de Wallas nu se succed intotdeauna in aceasta ordine ,unele
faze putand fi eludate sau comprimate.
Traiectoria procesului de creatie are un caracter individual ,raportul dintre
fazele mentionate si duratele lor variind de la un individ la altul.

4. Dezvoltarea creativitatii

A.Dezvoltarea creativitatii in invatamant

O perioada lunga de timp creativitatea a fost considerata apanajul exclusiv al

unei minoritati (geniile ).

8
O perioada lunga de timp ,creativitatea a fost considerata apanajul exclusiv al
unei minoritati(geniile). Distingand mai multe trepte calitative in creativitate si
observand cum si eforturile de gandire implica ceva nou astazi nu se ma face
o separare neta intre omul comun , obisnuit si cel creator .
Creativitatea este o caracteristica general-umana ,pentru ca fiecare individ
are insusiri care ii permite sa faca ceva creativ ,insa la nivele diferite de
realizare.Orice om normal isi poate aduce contributia in munca sa ,poate
inventa sau inova ceva .
In ultimele decenii , cercetarea psihologica a creativitatii a acordat mai
multa atentie studierii modalitatilor si a conditiilor de dezvoltare a capacitatilor
creatoare.Mai mult decat atat ,au fost deschise cursuri de creativitate sau “scoli
de inventica”.
In acest context,educatiei i-a revenit sarcina de baza de a dezvolta si
structura fortele creative care exista in fiecare individ ,in asa fel incat activitatea
individuala sa devina o activitate creativa.
In aceasta situatie ,se pune problema daca profesorii pot face ceva
pentru a stimula creativitatea elevilor . Iar raspunsul la aceasta chestiune este
ca da ,acestia pot face foarte multe pentru a stimula creativitatea elevilor .
Cercetarile efectuate de E.P.Torrance si colaboratorii sai pe aceasta tema au
scos la

9
iveala faptul ca atitudinea pozitiva a profesorului fata de creativitate este unul dintre
cei mai importanti factori care faciliteaza creativitatea .Profesorul trebuie sa stie ce
inseamna a fi creativ ,trebuie sa aiba cunostinte esentiale despre creativitate ,despre
posibilitatile de dezvoltare a acesteia in cadrul procesului de educatie .In caz contrar
,acesta nu va avea cum sa sprijine un lucru despre care nu este bine informat.
Tot pentru a facilita creativitatea scolarilor este necesar ca personalitatea
acestora sa nu fie ingradita .Din nefericire ,sistemul educational inhiba creativitatea
elevilor prin cultivarea unui comportament conformist .Elevii creativi sunt ingraditi de
conformism.Ei sunt pusi sa aleaga intre doua variante : fie renunta la originalitate si
sunt acceptati de mediu ,fie isi pastreaza originalitatea si sunt exclusi din mediu.
Profesorii ii apreciaza mai mult pe elevii conformisti ,pe elevii disciplinati care isi
indeplinesc sarcinile care li se dau fara a comenta . Elevul care nu este de acord cu
ceea ce spune profesorul poate trezi sentimente negative ,chiar daca opinia lui este
corecta.
Este important ca profesorul sa nu inabuse manifestarile elevilor creativi,sa-I
incurajeze pe elevi sa-si exprime liber propriile pareri chiar daca acestea sunt opuse
parerilor sale ,sa stimuleze imaginatia elevilor. Elevii trebuie sa-si poata manifesta liber
curiozitatea si spontaneitatea.
Multi psihologi (de exemplu Kurt Lewin ) sustin ca factorul esential pentru

10
 stimularea spiritului creator al elevului este relatia profesor-elev.Relatiile dintre
elevi si profesori trebuie sa fie niste relatii destinse ,democratice ceea ce nu
inseamna a cobori statutul social al celor din urma .
Este necesar ca si profesorul sa fie creativ in activitatea didactica.Daca
profesorul nu dovedeste ca el insusi este creativ .ii va fi foarte greu sa dezvolte
aceasta trasatura la elevii sai.
Tot pentru a stimula spiritul creator al elevilor ,profesorul trebuie sa acorde
mai multa atentie modului in care se realizeaza evaluarea .Obiectivele evaluarii ar
trebui sa fie schimbate ,ar trebui sa se realizeze o deplasare de la obiective de
ordin informativ (verificarea volumului de cunostinte ,priceperi si deprinderi pe care le-
a achizitionat elevul) la obiective de ordin formativ ( evaluarea competentelor
functionale ale elevului ,respectiv gandire critica ,independenta si originala ,aplicarea
cunostintelor si deprinderilor in contexte noi,rezolvarea de probleme teoretice si
practice ,prelucrarea si utilizarea contextuala a unor informatii complexe).
2. Blocajele creativitatii
Pentru ca sistemul educational sa incurajeze creativitatea elevilor ,trebuie mai
intai sa indentifice piedicile care stau in calea manifestarii creativitatii.Aceste
obstacole exterioare sau inerente individului sunt denumite blocaje sau factori
inhibitori ai creativitatii.

11
 Blocajele creativitatii pot fi :
• blocaje culturale;
• blocaje metodologice;
• blocaje emotionale.
a. Blocajele culturale fac trimitere ,in primul rand ,la conformism ,la tendinta
oamenilor de a se ralia valorilor si reprezentarilor celorlalti. Persoanele cu idei
neobisnuite sunt privite cu suspiciune si chiar cu dezaprobare ,ceea ce constituie o
descurajare pentru acestea. Accentul pus in scoala pe reproducere ,pe lipsa de
apreciere a originalitatii ,sanctionarea curajului de a pune intrebari incomode conduc
la cultivarea comportamentelor conformiste. Apoi, exista in general o neincredere in
fantezie si o pretuire exagerata a ratiunii logice ,a judecatii critice.Insa,fara fantezie nu
se poate progresa in nici un domeniu.
b. Blocajele metodologice sunt acelea care rezulta din procedeele de gandire .Un
astfel de blocaj este rigiditatea (fixitatea)functionala ,care se refera la faptul ca
suntem obisnuiti sa folosim obiectele si uneltele potrivit functiei lor obisnuite si nu
ne vine in minte sa le utilizam altfel.Chiar da acel algoritm nu se potriviste
rezolvarii problemei noi staruim in a-l aplica ,in loc sa incercam altceva.
Tot un blocaj metodologic il constituie si critica prematura ,evidentiata de
Al.Osborn ,unul din promotorii cultivarii creativitatii. Atunci cand ne gandim la

12
 solutionarea unei probleme complexe ,afirma Osborn , sunt momente cand ne vin
in minte tot felul de idei. Daca , indata ce apare o sugestie ,ne apucam sa discutam
critic valoarea ei ,acest act blocheaza venirea altor idei in constiinta.
c.Blocajele emotionale scot in evidenta rolul important al factorilor afectivi in
creativitate.In categoria barierelor emotionale se numara:
• teama de ridicol;
• teama de a nu gresi si de a nu se face de ras;
• teama de a fi diferit de ceilalti;
• timiditatea
• tendinta catre perfectiune;
• oprirea prematura la prima solutie care nu e intotdeauna cea mai buna ;
• lipsa de perseverenta;
• descurajarea rapida in fata dificultatilor ;
• incapacitatea asumarii riscului intelectual .
La aceste blocaje ar putea fi adaugate si barierele legate de insuficienta resurselor
,desi sunt prea putin invocate datorita prejudecatii ca geniul se afirma in orice
conditii ,ba chiar mai mult ,ca lipsa resurselor determina intensificarea eforturilor
persoanelor inalt creative pentru depasirea obstacolelor.

13
 3.Metode pentru stimularea creativitatii
Preocuparea pentru dezvoltarea spiritului creativ a condus la elaborarea unor
metode specifice de stimulare a creativitatii. Metodele de cultivare a creativitatii sunt:
• brainstorming-ul;
• sinectica;
• metoda 6-3-5;
• metoda Philips6-6;
• discutia-panel.
a) Brainstorming-ul (metoda asaltului de idei) ,initiata de psihologul american Alex
Osborn ,este una dintre cele mai cunoscute metode de grup ,utilizata pentru producerea
ideilor creative.Esenta acestei metode consta in separarea momentului emiterii ideilor
de momentul evaluarii lor.
Grupul de brainstorming este alcatuit din 5-12 persoane care au profesiuni
diferite ,cu urmatoarea structura: un mediator ,un secretar ,membri.In constuirea
grupului trebuie respectate cateva exigente: participarea benevola a membrilor ,
relatiile amiabile dintre participanti si interdictia de a face parte din acelasi grup un
sef si un subaltern .
Brainstorming-ul se realizeaza in trei etape .

14
 In prima etapa se identifica si se formuleaza problema ,apoi mediatorul invita
participantii ,cu cel putin doua zile inainte de sedinta ,informandu-i asupra datei
,locului si temei de dezbatere.
Etapa a doua este sedinta propriu-zisa de brainstorming. Mediatorul reaminteste
problema care va fi discutata si cele patru reguli ale brainstorming-ului:
1. judecata critica este interzisa;
2. dati frau liber imaginatiei ;
3. ganditi-va la cat mai multe idei posibile;
4. preluati si dezvoltati ideile celorlati.
Participantii la sedinta spun ,pe rand ,ideile referitoare la problema dezbatuta .
Fiecare spune tot ceea ce ii trece prin minte referitor la problema respectiva.Au
proritate la cuvant cei care enunta o idee derivata din propunerea antevorbitorului .
Conducatorul vegheaza la respectarea regulilor enuntate mai sus , dirijeaza
participarea la discutii ,asigura o atmosfera prietenoasa ,destinsa.Secretarul noteaza
toate propunerile facute ,insa nu si numele celor care au facut propunerea.Sedinta
poate dura intre 15 si 60 de minute.
Etapa a treia are loc dupa 1-2 zile de la etapa a doua . Un comitet de evaluare
analizeaza si selecteaza ideile valoroase ,solutiile cele mai potrivite ale problemei puse

15
 in discutie .
Brainstorming-ul ofera posibilitatea manifestarii spontane a gandirii si imaginatiei
membrilor grupului ,precum si cresterea productivitatii creativitatii individuale ca
urmare a interactiunii membrilor intr-o situatie de grup.
b) Sinectica a fost creata de psihologul american W.Gordon. Termenul
de”sinectica” inseamna a pune loalalta elemente diferit care aparent nu au legatura
intre ele .
Sinectica presupune utilizarea metaforelor si analogiilor.Gordon considera ca
exista o necesitate de a privi lucrurile dintr-un alt punct de vedere ,facand ca lucrurile
cunoscute sa devina ciudate si cele ciudate ,cunoscute . Numai gandirea metaforica ii
poate ajuta pe participantii la grupul sinectic sa priveasca lucrurile in felul acesta.
Sinectica se sprijina pe doua mecanisme:
• transformarea necunoscutului in cunoscut ,adica clarificarea dificultatilor
problemei ,prin care se urmareste gasirea asemanarilor sau a legaturilor unei probleme
vechi cu cea noua;
• transformarea cunoscutului in necunoscut ,adica o cautare de metafore
,personificari,comparatii ,aceasta insemnand sesizarea unor probleme acolo unde
acestea nu exista .
Pentru a face necunoscutul cunoscut si cunoscutul necunoscut este

16
 obligatoriu sa folosim metafore si analogii.Sinectica utilizeaza patru tipuri de
analogii:
• analogia directa;
• analogia personala;
• analogia simbolica;
• analogia fantastica.
Grupul sinectic este alcatuit din 5-7 persoane care au profesii distincte
.Sedintele grupului se pot intinde pe durata unui an ,desfasurandu-se in fiecare
luna .O sedinta poate dura o ora si chiar si mai mult .
Sedinta grupului sintectic presupune parcurgerea a trei etape:
1. etapa initiala ,cand membrii grupului fac cunostinta unii cu altii si se familiarizeaza
cu tema;
2. etapa productiva ,ce presupune intrarea in joc a mecanismelor si procedeelor
specifice sinecticii ;
3. etapa finala ,cand solutiile gasite sunt evaluate si se alege cea care corespunde
cel mai bine criteriilor stabilite in prealabil .

c) Metoda 6-3-5

O adunare este impartita in grupuri de 6 persoane . Fiecare membru al grupului are

in fata o foaie de hartie pe care o imparte in trei coloane . Indivizii trebuie

17
 sa scrie cate 3 idei in legatura cu problema dezbatuta ,cate una in fiecare coloana .Fiecare
membru trece foaia sa vecinului din dreapta si preia ,la randul sau ,foaia vecinului din stanga
.Se lucreaza pe ideile scrise de vecinul din stanga :sunt completate ,se fac imbunatatiri ale acestora
.Aceasta rotire a foilor se face de 5 ori ,pana cand ideile scrise de fiecare membru al grupului
sunt vazute de toti ceilalti . In final liderul grupului stange toate foile , le citeste in fata tuturor si
se discuta care din propuneri pot fi aplicate .
Metoda se numeste 6-3-5 fiindca sunt 6 membri ai grupului care emit 3 idei
,acestea fiind la randul lor prelucrate fiecare de cate 5 persoane .
Prin metoda 6-3-5 se obtine un volum bogat de idei ,de solutii avandu-se de
unde se alege .
d) Metoda Philips 6-6
Aceasta metoda poate fi folosita atunci cand avem de-a face cu grupuri mari
de persoane (de la 30 pana la 60).
Grupul mare este impartit in grupuri mai mici , de 6 persoane ,care vor discuta
o problema timp de 6 minute ,de aici venind si denumirea metodei. Se procedeaza
in felul urmator :
• animatorul grupului mare anunta tema dezbaterii ;
• Se formeaza grupele de cate 6 memebri ;
• Fiecare grup isi alege un lider .

18
 Liderul fiecarui grup trebuie sa asigure participarea tuturor membrilor la discutie ,sa faciliteze
obtinerea solutiilor si sa scrie solutiile la care s-a ajuns .Apoi se discuta timp de 6 minute .Dupa ce
timpul a expirat ,fiecare grup isi face cunoscute solutiile prin intermediul liderului .
Metoda Philips 6-6 are avantajul ca intr-un timp relativ scurt ( in aproximativ o ora se pot
rezuma parerile a 60 de persoane ) ,este consultat un numar mare de persoane , se obtin multe
solutii si se obisnuiesc membrii grupului atat sa-si suntina punctul de vedere cat si sa-si asculte
opiniile.
e) Discutia –panel
Este o metoda care se bazeaza pe folosirea unui numar restrans de indivizi (5-7) competenti in
tema ce va fi dezbatuta (acestia formand juriul) ,in timp ce auditoriul asculta ceea ce spune juriul
si intervine prin mesaje scrise .
Discutia –panel are loc in felul urmator : juriul se aseaza la o masa ,iar auditoriul se este si el
asezat in semicerc in jurul acestuia pentru a auzi si vedea ce se intampla in panel . Animatorul
prezinta tema si pe membrii juriului . O persoana numita injectorul de mesaje strange biletelele
cu mesajele din partea auditoriului. Aceste bilete pot contine opinii, intrebari adresate membri-
lor juriului. Ele vor fi introduse in discutie la momentul potrivit . In incheiere , animatorul face o
sinteza a discutiei si trage concluziile.
Discutiile- panel sunt organizate si de posturile de televiziune . Aici, auditoriul poate fi pre-
zent in sala sau urmareste discutia de acasa si intervine prin telefon.

19