Sunteți pe pagina 1din 12

Facilitarea sociala

1.Definire si clasificare Una din problemele psihologiei sociale se refera la explicarea modului in care comportamentul unui individ influenteaza comportamentul altuia. Forma de baza a influentei interindividuale e reprezentata de cea mai veche paradigma experimentala din psihologia sociala: facilitarea sociala.Facilitarea sociala examineaza efectele pe care simpla prezenta a celorlalti le are asupra comportamentului unei persoane . Paradigma facilitarii sociale dateaza din 1897, cand Triplett realiza experimente asupra competitiei. Cercetarile din sfera facilitarii sociale pot fi clasificate in termenii a doua paradigme experimentale: paradigma publicului pasiv si paradigma co-actiunii. Paradigma publicului pasiv presupune observarea comportamentelor atunci cand el se produce in prezenta unor spectatori pasivi.Paradigma co-actiunii are in vedere efectele celorlalti care efectueaza ,simultan si independent ,aceeasi sarcina ca si subiectul. Paradigma presupune izolarea competitiei. Unul din criteriile unei teorii adecvate a facilitarii sociale il reprezinta potentialul ei de a explica efectele de stimulare si inhibare a performantei atat pentru subiectii umani ,cat si pentru cei din lumea animala. 2.Cercetari anterioare anului 1965 a.Efectele de co-actiune Norman Triplett (1898) a fost primul care a studiat fenomenul de facilitare sociala . Experimentul 1: Triplett a remarcat timpii superiori ai ciclistilor evoluand in compania altora in comparatie cu timpii obtinuti in situatia de cursa solitara . VI: tipul de cursa : in compania altora ; solitara iar VD: performanta In privinta situatiei colective , Triplett a distins intre cursele adevarate (in care exista competitie si concurentii inregistreaza cele mai bune rezultate individuale) si pacemaking , un tip de cursa in care ciclistul alearga contra-cronometru in urma unui pacer , un vehicul care-l ajuta sa mentina ritmul. Performanta cursei cu pacer e mai buna cu 20 % decat performanta cursei fara pacer. Pentru a explica diferentele ,psihologul a oferit 3 explicatii: -fizice: prima bicicleta creeaza un culoar astfel incat ultima bicicleta intampina o rezistenta mai redusa a aerului; -hipnotice(sugestii) :roata vehicului din fata il hipnotizeaza pe ciclist , provocandu-i o exaltare musculara ; -dinamogenetice (explic. psihologica):are la baza ideea de competitie (prezenta celuilalt ciclist declanseaza instinctul de competitie ). Experimentul 2: Psihologul a cerut unor copii sa actioneze mulinete cat de repede pot ,singuri sau avand alaturi pe altii care faceau acelasi lucru.Cercetatorul a constatat o performanta superioara in al doilea caz ,concluzionand asupra influentei benefice a prezentei altora , care fac acelasi lucru , asupra individului. Experimentul lui Triplett e primul in domeniul facilitarii sociale si demonstreaza paradigma co-actiunii . El contine si sugestii pentru cercetarile asupra efectelor publicului. Experimentul sau este si primul in domeniul psihologiei sociale .In cadrul studiului s-au controlat unii factori paraziti ,s-au

Facilitarea sociala
contrastat 2 grupuri experimentale si s-a incercat studierea unor situatii din realitate in mediul artificial de laborator . Flyod Allport (1920) a cercetat efectele de co-actiune .El a comparat performatele subiectilor in conditia de izolare si in conditia de grup ( 4 sau 5 subiecti erau asezati in jurul unei mese ).Cercetatorul a luat masuri pentru a reduce tendinta subiectilor de a percepe situatia ca pe una de competitie : le- a spus ca rezultatele nu vor fi comparate intre ele ; ca atare , ei insisi ar trebui sa se abtina de la astfel de comparatii. Allport a intuit ca efectele co-actiunii depind de tipul de sarcina .El a manipulat caracteristicile sarcinii : subiec- tilor li se cerea sa bifeze toate vocalele dintr-un text , sa faca operatii de inmultire , sa asocieze liber cuvinte sau sa argumenteze imporiva unor teze ale lui Marc Aureliu sau Epictet . Performantele superioare au apartinut subiectilor care evoluau alaturi de altii. Autorul a pus acest efect pe seama a doi factori : facilitarea sociala si rivalitatea .Prin facilitare sociala intelege influenta miscarilor celorlalti care executa aceeasi sarcina . Aceste miscari se constituie in stimuli ce grabesc raspunsurile subiectului. In 1928 ,L.E.Travis a repetat experimentul lui Allport cu asocierea cuvintelor in lant si a ajuns la concluzia ca prezenta altora contribuie la diminuarea performantei .Numarul de asociatii date de subiectii sai a fost mai mare cand ei se aflau izolati . Travis a utilizat balbaiti ca subiecti. Balbaiala e o manifestare a luptei intre tendinte contradictorii , fiecare din raspunsuri fiind puternic si tinzand sa fie exprimat .In masura in care comportamentul verbal al balbaitului se caracterizeaza prin tendinte conflictuale de raspuns , prezenta altora ,intarind fiecare din aceste tendinte , inteteste conflictul si diminueaza performanta . Unul din efectele vizibile ale co-actiunii, il gasim in comportamentul de hranire. Se stie ca animalele mananca mai mult in prezenta altora. E.Bayer (1929) a lasat un pui de gaina sa manance boabe de grau pana s-a saturat . El a asteptat un timp , asigurandu-se ca acesta nu va mai manca apoi i-a pus alaturi un pui flamand .Dupa introducerea aces- tui co-actor flamand , puiul aparent satul a mai mancat doua treimi din cantitatea de boabe pe care o mancase inainte. Intr-un studiu realizat pe soareci ,H.F.Harlow (1932) a gasit si el o crestere in comportamentul de hranire. Soarecii au format perechi dupa criteriul greutatii.Ei au fost hraniti o zi singuri si o zi impreuna cu partenerii lor. Atunci cand erau in perechi animalele au consumat mai multa mancare decat atunci cand erau izolate. S.C.Chen (1937) a observat furnici lucrand singure ,in diade si in grupuri de trei. In prima sedinta experimentala furnicile erau plasate singure intr-o sticla umpluta pe jumatate cu nisip si urmarite timp de 6 ore. Se nota timpul cand incepea amenajarea cuibului si se cantarea cantitatea de pamant excavata de insecta .Dupa doua zile furnicile in diade erau introduse in sticle si se realizau aceleasi observatii .Dupa alte cateva zile ,furnicile in grupuri de 3 erau introduse din nou in sticle. Se observa constructia cuibului de catre furnicile izolate ,dupa acelasi interval . Furnicile munceau mai mult in prezenta altor furnici .In toate perechile ,cu exceptia uneia singure , prezenta unui insotitor a sporit cantitatea de pamant excavata de cel putin doua ori. Efectul co-actiunii a influentat perioada ce se scurgea pana ce furnicile incepeau sa-si amenajeze cuibul. Furnicile aflate in diade incepeau mai devreme decat furnicile solitare din prima sedinta si cele din sedinta finala . Efectele observate de Chen s-au limitat la situatia

Facilitarea sociala
imediata.Nu s-au gasit diferente intre rezultatele primei sedinte , in timpul careia furnicile au lucrat izolate si cele ale ultimei sedinte , cand ele au evoluat la fel. Amenajarea cuibului e un raspuns pe care furnicile il stapaneau perfect el fiind deja invatat.Prin urmare, pre- zenta altora intareste emiterea raspunsurilor dominante si bine invatate. Invatarea ar trebui sa fie incetinita in prezenta altora .P.H.Klopfer (1958) a observat cintezi izolati si in perechi heterosexuale ce invatau sa discrimineze intre sursele de hrana buna si cele de hrana mai putin buna la gust. Pasarile inva- tau sarcina de discriminare mai eficient cand erau singure.Interesul sexual al pasarilor nu este raspunzator pentru inhibarea invatarii la pasarile aflate in perechi. M.J.Gates si W. C.Allee (1933) au comparat datele pentru gandaci invatand un labirint singuri ,in diade sau in grupuri de trei. Ei au utilizat un labirint in forma de E. La capatul aleii din mijloc se gasea un vas intunecos in care gandacii fotofobi puteau scapa de lumina. Rezultatele arata ca gandacii solitari au nevoie de mai putin timp pentru a invata labirintul decat cei aflati in grupuri. Gates si Allee afirma ca situatia de grup produce inhibitie. Natura for- telor inhibitoare ramane nedemonstrata , desi faptul ca situatia de grup influenteaza performanta este evident. Prezenta altor gandaci nu determina preferinta pentru o parte sau alta a labirintului dar duce la cresterea perioadei in care insectele il invata . Gandacii tind sa se retraga intr-un colt si sa ramana acolo mult timp atunci cand sunt in prezenta unui alt gandac decat atunci cand sunt singuri : celalalt constituie un stimul perturbator . b.Efectele publicului pasiv L.E.Travis (1925) s-a interesat de efectele publicului pasiv.El a folosit o sarcina motorie simpla ,in care subiectii trebuiau sa urmareasca o tinta rotitoare cu ajutorul unui stilet . Aparatul functiona pe baza de curent electric , incat putea semnala ezitarile si esecurile subiectilor in a tine stiletul pe conturul tintei. Travis a antrenat subiectii cateva zile la rand pentru ca performanta lor sa atinga un nivel stabil. Cercetatorul le-a cerut subiectilor sa evolueze fie sin- guri ,fie sub privirile unor spectatori .Travis a constatat o imbunatatire semnificativa a performantei cand subiectii evoluau sub privirile publicului. J.F.Dashiell ,care realiza la inceputul anilor 30 un program de cercetare asupra facilitarii sociale , a constatat o ameliorare semnificativa a performantei datorata efectelor publicului in sarcini ca inmultirea de numere sau asocierea de cuvinte . S-au identificat si efecte negative ale publicului (efecte de inhibare sociala ). In 1933 .J.Pessin a cerut subiectilor sa invete o lista de silabe fara sens izolati intr-o cabina sau in conditiile in care experimentatorul ii privea prin fereastra cabinei. Rezultatele releva ca subiectii au nevoie de mai putine repetitii in prima conditie decat in a doua . In acest caz , introducerea unor factori sociali elementari (prezenta pasiva a celuilalt ) afecteaza negativ nivelul performantei. In 1931 ,R.W.Husband a constatat ca prezenta spectatorilor influenteaza negativ invatarea unui labirint. Rezultatele se contrazic unele pe altele .La Travis prezenta publicului imbunatateste performanta in sarcina de urmarire a rotorului. La Pessin ,

Facilitarea sociala
prezenta publicului influenteaza negativ invatarea silabelor fara sens si a labirintului .Totul se complica atunci cand Persin a cerut subiectilor sai ,cateva zile mai tarziu , sa-si aminteasca silabele pe care le memorasera .Subiectii ce au incercat sa redea lista in prezenta spectatorilor au facut-o mult mai bine decat cei ce au redat-o aflandu-se singuri. Contradictiile pot fi explicate prin faptul ca prezenta spectatorilor faciliteaza performanta si diminueaza invatarea. In timpul primelor stadii ale invatarii raspunsurile subiectilor sunt gresite.O persoana ce invata un labirint sau o lista de silabe fara sens emite mai multe raspunsuri gresite decat corecte la inceputul sedintei. Dupa ce individul ajunge sa stapaneasca sarcina raspunsurile corecte devin cele dominante . Publicul intareste emiterea raspunsurilor dominante. Daca raspunsurile dominante sunt cele corecte , prezenta publicului va fi benefica pentru el. Daca raspunsurile sunt gresite atunci ele vor fi intarite in prezenta publicului si emiterea de raspunsuri corecte va fi impiedicata . C.Invatarea evitarii E.Rasmussen (1939) a realizat un experiment asupra invatarii unor raspunsuri de evitare.Mai multi soricei au fost privati de apa 24 de ore. Instalatia experimentala folosita era o cusca in care se afla o farfurie cu apa. Podeaua custii cu grilaj metalic a fost legata la un pol al unui circuit electric. La celalalt pol era conectat un fir introdus in apa din farfurie. Soarecii insetati au intrat in cusca singuri sau cate 3. Li s-a permis 5 secunde sa bea apa , circuitul fiind deschis .Apoi circuitul se inchidea si de fiecare data cand soarecele atingea apa ,primea un soc electric. S-au numarat contactele soarecilor cu apa din farfurie.Animalele aflate singure in cusca au invatat mai repede sa evite farfuria decat cei din grupuri. Bautul apei constituie raspunsul dominant si este intarit de prezenta celorlalti . Animalul e impiedicat prin facilitarea raspunsului a bea de prezenta celorlalti sa achizitioneze raspunsul de evitare adecvat . R.Ader si R.Tatum (1963) au imaginat urmatoarea situatie : Fiecarui subiect i sa spus ca va merge intr-o incape- re ,se va aseza pe un scaun si va avea niste electrozi legati de picior . Subiectul a fost instruit sa nu se ridice de pe scaun ,sa nu atinga electrozii si sa nu vorbeasca . Subiectilor li se spunea ca experimentatorul se va afla in camera alaturata. Subiectii au evoluat fie singuri, fie in perechi .In primul caz subiectul a fost introdus in laborator si asezat la o masa pe care se gasea un buton rosu conectat la un circuit electric.Electrozii ,prin intermediul carora se administrau socurile electrice ,erau atasati la una din gambele subiectului. Daca subiectul vroia sa evite socul trebuia sa foloseasca butonul cel putin o data la 10 sec . El nu primea nicio informatie despre functionarea butonului sau despre scopul experimentului .In cazul subiectiilor introdusi cate 2 in camera nu existau diferente esentiale in design. Raspunsul oricaruia din subiecti intarzia socul pentru amandoi.Raspunsul de evitare a fost achizitionat atunci cand subiectul/perechea primea mai putin de 6 socuri intr-o perioada de 5 min. Participantii se confruntau cu o sarcina ambigua si nu stiu de la inceput la ce-ar putea servi butonul . A apasa butonul nu e raspunsul dominant in aceasta situatie dar a scapa este. Odata ce invatau raspunsul de evitare adecvat , subiectii izolati raspundeau la intervale semnificativ mai scurte decat cei din perechi. Ritmul raspunsului subiectilor izolati era mai mare decat ritmul subiectilor din grupuri. Invatarea era impiedicata de prezenta altora iar emiterea de raspunsuri invate este stimulata.

Facilitarea sociala
D.Prezenta altora ca sursa de activare Prezenta altora creste starea generala de activare sau nivelul impulsului. Unul din indicatorii activarii este activitatea sistemului endocrin in general si a cortexului adrenal in particular . Functiile adrenocorticale sunt sensibile la schimbarile in excitarea emotionala .Organismele ce suporta un stres prelungit manifesta o accentuata hipertrofie adrenocorticala (H.Selge ,1946).Principalul produs al activitatii adrenocorticale este hidrocortizonul. J.W.Mason ,J.V.Brady si M.Sidman (1957) au invatat niste maimute sa actioneze un maner pentru a obtine hrana si le-au aplicat socuri electrice ,precedate de samnale avertizoare . Aceasta procedura a dus la cresterea nivelului hidrocortizo- nului .Acesta revenea la normal la o ora dupa experiment .Aceasta reactie de anxietate poate fi atenuata daca i se admini- streaza animalului doze repetate de reserpina in preziua experimentului (Mason si Brady ,1956). Programul de evitare conditionata alcatuit de Sidman(1957) conduce la cresterea nivelului hidrocortizonului de 2 pana la 4 ori.Potrivit acestui program ,animalul primeste un soc electric la fiecare 20 de secunde fara sa fie avertizat ,in afara de cazul cand actioneaza manerul . Fiecare actionare intarzie socul cu 20 de secunde. Mason si Brady (1964) au aratat ca maimutele inchise impreuna in aceeasi cusca au un nivel plasmatic al hidrocortizonului mai inalt decat cele introduse in custi individuale. Mason si Brady (1964) au raportat nivele urinare ale hidrocortizonului in functie de zilele saptamanii pentru 15 maimute din laboratorul lor si pentru un pacient uman aflat intr-un spital. La maimute activitatea de laborator mai putin intensa de la sfarsitul saptamanii pare sa se asocieze cu o scadere a hidrocortizonului. Dovezile cu privire la faptul ca prezenta altora creste nivelul de excitare sunt indirecte si insuficiente . 3.Cercetari dupa anul 1965 a. Teoria impulsului In 1965 studiile asupra facilitarii sociale cazusera in desuetitudine si multi le priveau ca pe o fundatura a cercetarii. Prin simplitatea si eleganta interpretarii sale , Zajonc va resuscita preocuparile pentru acest domeniu. Zajonc a plecat de la principiul ca excitarea fiziologica (activarea) intareste raspunsul dominant. Multi din stimulii la care reactioneaza organismul provoaca ,in acelasi timp , mai multe tendinte de raspuns. Fiindca organismul nu poate manifesta toate tendintele deodata ,ele se afla in competitie si pot fi ordonate intr-o ierarhie dupa criteriul probabilitatii de a fi emise. In varful ierarhiei se afla raspunsul cel mai probabil al persoanei in situatia data ,numit raspuns dominant .Celelalte raspunsuri se numesc raspunsuri subordonate . In sarcinile usoare (instinctuale) raspunsurile dominante sunt cele corecte pe cand in cele dificile ( contra-instinctuale) raspunsurile dominante nu sunt corecte. Zajonc a sugerat ca atat publicul pasiv cat si co-actorii au proprietatea de a creste probabilitatea de emitere a raspunsurilor dominante. Daca sarcina e simpla , prezenta celorlalti ca spectatori ori co-actori va ameliora performantele subiectului iar daca sarcina e una dificila , prezenta celorlalti va contribui la deteriorarea performantei.

Facilitarea sociala
Potrivit ecuatiei Hull-Spence (E=H x D) ,tendinta de a da un raspuns creste direct proportional cu puterea obisnuintei de a-l emite si cu nivelul impulsului.Teoria lui Zajonc asupra facilitarii sociale se bazeaza pe relatia din domeniul invatarii si al motivatiei. Zajonc sustine ca prezenta sociala , prin cresterea impulsului si intarirea raspunsurilor dominante amelioreaza performanta in sarcinile simple si o compromite in cele dificile . Zajonc si Sales (1966) au urmarit sa demonstreze impactul social asupra nivelului impulsului si asupra pro- babilitatii raspunsurilor dominante. Autorii au manipulat taria obisnuintei emiterii unor raspunsuri (Vi) si au verificat daca ceilalti ,ca spectatori , determina o frecventa mai mare a raspunsurilor puternic intarite. Sarcina era prezentata subiectilor ca una de invatare a unor cuvinte dintr-o limba straina . Participantii erau pusi sa repete unele cuvinte de foarte multe ori iar altele de foarte putine ori. Apoi, subiectilor le erau prezentate la tahitoscop 0,1 secunde ,diferite cuvinte fie din cele invatate de ei , fie altele , si erau invitati sa spuna daca le recunosc .Timpul de expunere era prea scurt pentru ca ei sa poata distinge cuvintele .Ei se puteau insela ,confundand cuvintele la care erau expusi cu cele invatate.Variabila de- pendenta a experimentului a fost numarul de expuneri la care subiectii au crezut ca recunosc cuvintele anterioare .A doua variabila independenta a fost prezenta /absenta publicului . In conditia prezenta a publicului ,subiectul era privit in timpul fazei de recunoastere de doua persoane care asteptau in laborator.In conditia de absenta , subiectul realiza singur sarcina .Rezultatele au aratat ca prezenta publicului intareste raspunsurile dominante : subiectii confunda mai frecvent decat atunci cand sunt singuri cuvintele prezentate la tahitoscop cu cele repetate de foarte multe ori.Publicul este o sursa de impuls pentru subiecti, facandu-l sa emita raspunsuri dominante. In 1969 ,Zajonc ,Heingarten si Herman au realizat un experiment inspirat din studiile interbelice asupra faci- litarii sociale la animale: au folosit drept subiecti gandaci de bucatarie . Autorii au construit un aparat care continea fie un tub drept prin care se puteau deplasa insectele , fie unul in cruce. In cazul tubului drept ,ei au plasat o sursa de lumina la un capat iar la celalalt capat o camera intunecoasa. Raspunsul dominant era adaptativ: fugind in linie dreapta in sensul opus celui din care venea lumina ,gandacii se adaposteau in intuneric. In cazul tubului in cruce , camera intunecoasa nu se afla la capatul opus sursei de lumina ,ci era plasata lateral : ca sa ajunga la adapost , insectele trebuiau sa se intoarca la dreapta la jumatatea drumului. Daca ele continuau sa alerge inainte ,dadeau peste o camera luminoasa. Raspunsul dominant nu era cel adecvat : indepartandu-se de sursa luminoasa ,insectele se indepartau si de camera intunecoasa . Potrivit ipotezei lui Zajonc ,prezenta altora din aceeasi specie va intari raspunsul dominant .Aceasta intarire va ameliora performanta in cazul tubului drept dar o va deteriora in cazul tubului in cruce .Experimentatorii au creat 2 conditii de prezenta sociala :co-actiune si public pasiv .Co-actiunea presupunea ca insectele sa alerge cate 2 ,fie in tubul drept ,fie in cel in cruce. Prezenta publicului pasiv a fost asigurata prin crearea unor mici cabine de o parte si de alta a tuburilor ,prin care 4 insecte priveau la cele care se puneau la adapost in fata luminii.Rezultatele au confirmat teoria impulsului :in aparatul cu tubul drept , prezenta celorlalti din aceeasi specie a facut ca insectele sa ajunga mai repede in camera intunecoasa; insectele care alergau in tubul in cruce si care trebuiau sa emita un raspuns subordonat pentru a ajunge in intuneric au avut o performanta mai slaba daca au fost insotite/privite de alte insecte decat daca

Facilitarea sociala
au fost singure . Prezenta celorlalti dominant , fie el corect sau incorect. a crescut probabilitatea raspunsului

b.Simpla prezenta Zajonc a sustinut ca simpla prezenta a celorlalti e suficienta pentru ca nivelul impulsului subiectului sa creasca.El a facut distinctia intre efectele indicilor ( un organism poate schimba comportamentul altuia oferindu-I indici pentru anumite raspunsuri ) si efectele de intarire sociala ( orice eveniment care apare dupa un raspuns si care contribuie la cresterea probabilitatii aparitiilor ulterioare ale raspunsului se numeste intaritor) si a considerat ca simpla prezenta corespunde absentei ambelor tipuri de efecte. Efectele de simpla prezenta apar in conditia ideala in care orice influenta a altei persoane , in afara prezentei ei , a fost indepartata.(Guerin ,1986). Zajonc a sustinut ca efectele de facilitare apar indiferent de ceea ce fac publicul si co-actorii dar si de interpretarile pe care individul le da prezentei celorlalti. Prezenta celorlalti provoaca intotdeauna o stare de incertitudine dat fiind ca individul nu stie la ce sa se astepte de la ei.Faptul ca individul nu le anticipeaza conduitele , declanseaza starea de excitare. Markus (1978) a criticat cercetarile efectuate pentru a verifica ipoteza lui Zajonc ,aratand ca ele n-au reusit sa creeze nici conditii de simpla prezenta a celorlalti , nici conditii de non-prezenta a lor. Markus a cautat o sarcina in care subiectul sa nu resimta teama de evaluare si a gasit-o in activitatea de imbracare-dezbracare. Ea le-a cerut subiectilor sa-si dezbrace hainele de strada si sa imbrace halatul de laborator si sa-si schimbe incaltamintea cu una de laborator. Markus a considerat ca imbracarea dezbracarea hainelor proprii este o sarcina simpla iar imbracarea dezbracarea halatului de laborator una dificila ,in care raspunsurile dominante sunt incorecte . Pentru a anula variabila parazita teama de evaluare subiectii au fost facuti sa creada ca au fost evaluati inaintea experimentului. Subiectul isi schimba hainele fie in prezenta unei care ,intoarsa cu spatele ,repara un aparat (conditia de simpla prezenta ) ,fie in prezenta unei persoane care-I privea , fie aflandu-se singur. Dupa ce isi punea halatul si incaltamintea de laborator si astepta 10 minute saI vina cineva care urma sa-I fie partener ,subiectul era anuntat ca experimentul se amana si era rugat sa-si puna hainele lui. Activitatea subiectului era cronometrata ,timpul fiind VD. S-a constat ca in conditia de simpla prezenta subiectii isi imbracau-dezbracau repede propriile haine (raspuns invatat ) si incet hainele de laborator (raspuns nou ) decat in conditia singur .Studiul lui Markus a confirmat ipoteza simplei prezente. Goldman (1967) a eliminat teama de evaluare ,alegand o sarcina de exprimare a preferintelor pentru culori ,care nu implica raspunsuri corecte/incorecte si care ii face pe subiecti sa ignore reactiile celorlalti la raspunsurile lor . Goldman a creat o conditie in care a introdus 4 co-actori ,raspunsurile fiind date in scris. El a constat ca indivizii isi exprima preferintele mai hotarat in conditiile de prezenta sociala decat atunci cand sunt singuri. Guerin (1986) a concluzionat ca exista suficiente date empirice pentru a admite intemeierea conceptiei lui Zajonc: prezenta pasiva a unor persoane care nu-l privesc si nu-l evalueaza pe subiect induce efecte de facilitare . c. Teama de evaluare

Facilitarea sociala

Nicholas Cottrell ( 1972) sustine ca publicul ca si co-actorii inseamna pentru individ posibilitatea de a fi evaluat Autorul avanseaza ipoteza ca celalalt provoaca o crestere a activarii (excitarii fiziologice) numai daca e privit ca potential evaluator . Cottrell accepta ideile lui Zajonc despre rolul activarii in situatiile de facilitare sociala ,dar neaga faptul ca activarea ar fi produsa de simpla prezenta a celorlalti . Cottrell si colaboratorii (1968) au facut distinctia intre conditia public si conditia simpla prezenta . In prima ,2 spectatori asista la performanta subiectului. In cea de-a doua , aceleasi persoane sunt de fata atunci cand subiectul realizeaza sarcina de recunoastere a cuvintelor expuse la tahitoscop , dar sunt legate la ochi.Subiectului I se spune ca ele asteapta sa participe la un experiment asupra perceptiei culorilor .Aceste persoane nu induc subiectului frica de evaluare . Cottrell a inregistrat mai multe raspunsuri dominante in conditia public si aproximativ acelasi numar in conditiile simpla prezenta si singur.Intarirea raspunsurilor dominante si instaurarea starii de impuls se obtine atunci cand ceilalti prezenti pot evalua performanta subiectului. Au existat controverse in privinta motivului pentru care publicul starneste teama de evaluare .Cottrell a sustinut ca aceasta are la baza expectantele pentru rezultatele positive si negative. Good ( 1973) a efectuat un experiment dupa un plan 2x2.El a manipulat expectantele subiectilor sai , facandu-I sa creada ca vor obtine performante bune ori slabe. In doua grupuri a indus teama de evaluare (evaluarea era pe loc) iar in celelalte doua a indus o teama de evaluare redusa ( evaluarea avea sa fie amanata). Good a constatat efecte de facilitare sociala doar pentru subiectii care anticipasera rezultatele positive in prezenta celorlalti. Weiss si Miller (1971) au gasit dovezi in sprijinul ideii ca impulsul indus pe cale sociala are la baza expectante negative. In teoria lor asupra facilitarii sociale , impulsul e o stare neplacuta , ca frustrarea sau anxietatea. d.Teoria distragere-conflict Unii cercetatori au atribuit conflictului atentional cresterea impulsului. Prezenta altora distrage atentia de la sarcina . Astfel ,apare un conflict intre tendinta subiectilor de a-si concentra atentia pe sarcina si tendinta de a-I privi pe ceilalti. Conflictul atentional produce impuls ,care la randul lui duce la facilitare in sarcinile simple si inhibare in sarcinile complexe. Robert Baron (1986) rezuma modelul la 3 secvente cauzale : ceilalti distrag atentia ; distragerea determina conflictul atentional ; conflictul amplifica impulsul . Distragerea reprezinta totalitatea stimulilor irelevanti pentru sarcina care interfereaza cu atentia concentarata pe sarcina (Sanders, 1981 ). Primele studii au incercat sa demonstreze ca stimulii distractivi amplifica impulsul. Baron si colaboratorii au aratat ca distragerea atentiei in timpul efectuarii unei sarcini dificile deterioreaza performanta iar in timpul uneia simple o amelioreaza . Teoria distragere-conflict a evidentiat rolul compararii sociale in facilitare. Ceilalti distrag atentia pentru ca ofera o informatie sociala importanta la care subiectul are nevoie sa se raporteze. Sanders si colaboratorii (1978) au controlat posibilitatea compararii sociale cerand subiectilor sa lucreze la acelasi tip de sarcina sau la sarcini diferite.

Facilitarea sociala
Sarcinile erau fie complexe , fie simple .In cazul subectilor care efectuau sarcini diferite , compararea sociala era irelevanta . Rezultatele experimentului au indicat efecte de facilitare in conditia in care subiectii lucrau la acelasi tip de sarcina cu ceilalti . Acesti subiecti au alocat o parte a atentiei lor celorlalti si au ajuns sa resimta conflictul atentional si cresterea impulsului. Experimentul lui Groff ,Baron si Moore (1983) izbuteste sa izoleze efectele conflictului atentional de efectele evaluarii in demonstrarea ipotezei distragereconflict. Subiectii aveau ca sarcina sa se concentreze asupra unei persoane al carei chip aparea pe un monitor .Ei trebuiau sa-i observe expresia faciala si sa indice cand persoana reactiona pozitiv sau negativ. In prima conditie , persoana pe care subiectul trebuia sa o priveasca pe monitor era asezata la un metru distanta de monitor . Daca subiectul privea ecranul , privea in acelasi timp si publicul (spectatorul). Aici nu exista distragere , caci subiectul nu e nevoit sa abandoneze sarcina pentru a-l observa pe celalat insa exista posibilitatea ca subiectul sa fie evaluat .In doua conditie , spectatorul asezat langa monitor si persoana de pe ecran sunt diferiti, provocand conflict atentional. Subiectul trebuie sa-si imparta atentia intre sarcina si public .In a treia conditie nu exista prezenta sociala : subiectul se afla singur atunci cand priveste monitorul .Autorii au cerut subiectilor sa stranga in mana o sfera de cauciuc , care era legata la un barometru si la un cronometru. Ei masurau latenta si intensitatea raspunsurilor subiectilor .Cresterea impulsului trebuia sa mareasca intensitatea si sa micsoreze latenta.Cercetatorii au notat efecte de facilitare numai in conditia de conflict atentional intens. Subiectii carora nu li se provocase conflict atentional au avut performante asemanatoare cu cei din conditia singur.Acest studiu infirma teoria lui Zajonc si teoria lui Cottrell : nici simpla prezenta , nici posibilitatea de a fi evaluat nu determina facilitarea in lipsa conflictului atentional. e.Teoria monitorizarii sociale Guerin si Innes au aratat ca Baron si colaboratorii sai nu au explicat de ce atentia subiectilor e distrasa de prezenta celorlalti si ca ipoteza compararii sociale nu se sustine , intrucat in mai toate studiile care au probat efectele simplei prezente , compararea sociala nu a fost posibila . Guerin si Innes au propus o teorie a facilitarii sociale intemeiata pe conceptul de monitorizare sociala .Potrivit acestei teorii ceilalti sunt imprevizibili si de aceea prima reactie a individului e monitorizarea comportamentului lor. Monitorizarea se refera la un proces mai larg de orientare ,vigilenta si atentie. Scopul ei este de a aprecia familiriatatea ,amenintarile posibile si de a evita interactiunile cu urmari negative ( Guerin ,1993) .Individul are tendinta de a-i monitoriza pe ceilalti care sa afla aproape in spatiu , care par sa reprezinte o amenintare ,pe cei nefamiliari si pe cei cu un comportament incert . Teoria monitorizarii sociale admite ca prezenta celorlalti declanseaza starea de excitare fapt ce ne permite sa o includem in randul teoriilor impulsului.O crestere a impulsului are loc daca monitorizarea nu e posibila sau daca incertitudinea subiectilor cu privire la comportamentul celuilalt persista. Publicul care-l priveste atent pe individ induce cresterea impulsului din cauza ca reactiile lui ulterioare nu pot fi anticipate .Guerin si Innes contesta ipoteza lui Zajonc: persoanele familiare necesita o monitorizare redusa si , prin urmare , prezenta lor nu conduce la aparitia starii de alerta si la cresterea impulsului.

Facilitarea sociala
Guerin (1983) a verificat simpla prezenta , teama de evaluare si monitorizarea sociala . Subiectii trebuiau sa invete o lista de perechi de cuvinte .Asociatiile de cuvinte erau fie simple ,fie complexe.Autorul a aplicat 4 tratamente experimentale : in conditia singur nu exista prezenta sociala in timp ce subiectul realiza sarcina; in conditia public neatent ,o persoana statea asezata la o masa aproape de subiect ,in raza lui vizuala , lucrand in liniste ;aceeasi persoana se afla in acelasi loc dar privindu-l atent pe subiect; in ultima conditie , locul persoanei prezente era in spatele subiectului ,astfel ca subiectul nu o putea monitoriza . Ipotezele lui Guerin prevedeau ca nivelul de excitare va fi ridicat cand subiectul nu va putea monitoriza reactiile publicului si cand persoana il va privi. Publicul usor de monitorizat nu va induce starea de excitare .Guerin a constatat ca manipularile nu au influentat performanta subiectilor care primisera lista cu asociatii facile insa au influentat performanta celor care primisera lista cu asociatii complexe. Subiectii din conditiile in care persoana prezenta ii privea atent sau se afla in spatele lor au avut performante foarte slabe in invatarea listei cu asociatii dificile . Intre conditia singur si conditia public neatent nu sau observat diferente . Rezultatele confirma modelul monitorizarii sociale. Anthony Glaser ( 1982) a aratat ca teoria lui Hull-Spence este indoielnica ,ca teoria impulsului nu explica rezultatele anterioare anului 1965 ,ca studiile care au confirmat-o /infirmat-o sunt ignorate etc. f.Teoria constiintei de sine obiective Duval si Wickland (1972) au incercat sa trateze facilitarea sociala fara a apela la conceptul de impuls. Constiinta de sine obiectiva este starea in care individul isi focalizeaza atentia asupra lui insusi ,incercand sa se priveasca asa cum il privesc altii. Atentia personei se indreapta fie spre evenimentele exterioare fie spre propriul eu . In conditia de constiinta de sine obiectiva , ea detecteaza discrepante intre starea de fapt si aspiratii. O crestere a constiintei de sine obiective echivaleaza cu preocuparea crescuta pentru evaluarile celorlalti ,cu scrutarea propriilor abilitati ,scopuri si idealuri .Autorii sustin ca focalizarea atentiei asupra unei discrepante intrapersonale da nastere unui efect negativ direct proportional cu discrepanta in cauza. Starea de constiinta de sine obiectiva e una neplacuta : persoana nu se simte bine atunci cand isi da seama ca nu si-a atins idealul. In privinta facilitarii sociale ,autorii au emis ipoteza ca prezenta celorlalti determina aparitia starii de constiinta de sine obiectiva .Aceasta stare va duce la ameliorarea performantei in sarcinile simple si la scaderea ei in cele complexe. Wicklund si Duval (1971) au evidentiat efectele de facilitare sociala utilizand o sarcina simpla : copierea unui text german . Constiinta de sine obiectiva a fost indusa prin intermediul oglinzilor . Unora din subiecti li se cerea sa copie un pasaj fara oglinda apoi inca unul in fata unei oglinzi . Autorii le-au dat de inteles participantilor ca oglinzile sunt irelevante pentru experimentul in curs .Celalalt grup copia ambele pasaje in lipsa oglinzii. VD a fost diferenta dintre performantele subiectilor pe cele doua pasaje .La subiectii din primul grup s-a vazut o crestere semnificativa a vitezei atunci cand copiau textul in fata oglinzii .Cercetatorii au pus ameliorarea performantei pe seama starii de constiinta de sine obiectiva .Ei nu au dovedit ca publicul induce constiinta de sine obiectiva.

10

Facilitarea sociala
g.Auto-reglarea si facilitarea sociala Pentru Carver si Scheier (1981 ) ,concentrarea atentiei asupra eului are functii de control si de reglare .Individul compara standardele de comportament cu performantele sale. Standardele specifica directii pentru comportament .Atunci cand constata discrepante ,individul este motivat sa le reduca si sa apropie comportamentul de standard. Auto-reglarea este o suma de corecturi succesive ce ajusteaza comportamentul in raport cu o valoare de referinta. Atentia indreptata catre sine reprezinta o conditie esentiala a proceselor de comparare si a auto reglarii. In modelul autorilor nu apare motivatia de a anihila starea neplacuta cauzata de discrepante , fiind inlocuita de mecanismul bazat pe feedbackuri( informatiile care indica distanta fata de standard sunt utilizate pentru a face comportamentul adecvat standardului). Carver si Scheier au aplicat teoria controlului la de fenomenul de facilitare sociala .Ei considera ca prezenta celorlalti duce la cresterea atentiei focalizate pe eu si la intensificarea procesului de comparare si ajustare la standarde .In aceste conditii sarcinile simple vor fi realizate mai usor . Autorii explica deteriorarea performantei in sarcinile complexe prin faptul ca raportarile repetate la standard ii arata individului ca acesta nu poate fi atins. Experimentul lui Carver si Scheier avea ca sarcina copierea unui text german .El cuprindea 2 faze ,manipularile fiind realizate in cea de-a doua . Autorii au aplicat un tratament experimental cu prezenta sociala .Dupa ce cele 3 grupe experimentale copiau primul pasaj , grupul I continua sa copie al doilea pasaj in prezenta experimentatorului ,subiectii din grupul II erau pusi in fata unei oglinzi , iar cei din grupul III copiau cel de-al doilea pasaj in exact aceleasi conditii ca si primul . Rezultatele au aratat ca subiectii din grupurile I si II si-au imbunatatit semnificativ performanta in faza a doua . Autorii au dorit sa obtina o garantie ca ameliorarea performantei se datoreaza concentrarii atentiei asupra eului. Au procedat la masuratori fiziologice ,transformand un parametru fiziologic si concentrarea interioara a atentiei in variabile dependente .Cercetatorii cred ca transpirarea palmara constituie un indicator al atentiei. Acest parametru fiziologic creste atunci cand atentia este indreptata spre exterior si scade atunci cand individul isi focalizeaza atentia asupra lui insusi.Carver si Scheier citeaza un studiu in care s-a observat reducerea transpiratiei palmare a subiectilor odata cu plasarea unor oglinzi pe mesele individuale .Potrivit acestor date ,subiectii care se concentreaza pe sarcina ar trebui sa aiba un nivel ridicat al transpiratiei palmare .In faza a doua a experimentului lor ,Carver si Scheier au constatat acest lucru numai la subiectii din grupul al III-lea , asadar in conditia singur.Nivelul transpiratiei palmare a fost coborat la subiectii din conditia oglinda si din conditia public , subiecti la care s-a consemnat si marirea vitezei de scris.Astfel , autorii au dovedit ca la baza ameliorarii performantei s-a aflat focalizarea atentiei asupra eului. Autorii explica inhibarea performantei in sarcinile dificile invocand mai multe mecanisme: prin comparatii repetate ,individul isi da seama ca nu va reusi sa apropie comportamentul de standard; alocarea atentiei standardului il impiedica pe individ sa se concentreze pe sarcina ;individul incearca sa faca performanta sa se potriveasca deodata cu mai multe standarde ,caci in sarcinile complexe pot exista mai multe standarde incompatibile .

11

Facilitarea sociala
h.Teoria auto-prezentarii Un proces care are loc intotdeauna in prezenta celorlalti este autoprezentarea . Bond (1982) crede ca intre auto-prezentare si facilitare este o relatie cauzala : auto-prezentarea determina efectele de facilitare sociala. In contextele publice ,individul este preocupat sa faca o impresie buna .Atunci cand individul executa o sarcina ,el incearca sa dea impresia de competenta .In sarcinile simple efectuate in prezenta celorlalti cresterea performantei are loc ca urmare a eforturilor sporite de a da raspunsuri corecte .In sarcinile dificile ,individul face multe erori .Stima de sine publica este in pericol .Feed-back-urile negative pe care le primeste de la public il fac sa se simta incurcat. In aceste conditii , performanta se deterioreaza grav. Bond afirma : Mentinerea stimei de sine motiveaza facilitarea performantei ;pierderea ei cauzeaza o stare de stanjeneala ce afecteaza negativ performanta . Teoria lui Bond pune schimbarile in comportamentul subiectului din situatiile de facilitare sociala pe seama dorintei de a construi o imagine publica acceptabila , si nu pe seama cresterii impulsului . Bond a introdus in sarcina simpla (de asociere de cuvinte ) itemi dificili si in cea complexa itemi simpli. Teoria impulsului prezice in acest caz efecte de facilitare sociala pe fiecare item in parte : prezenta celorlalti va stimula performanta la itemii simpli (indiferent daca ei fac parte din sarcini complexe sau simple) si va inhiba performanta la itemii complecsi (idem ).Prezenta sociala intareste intotdeauna raspunsul dominant. Bazandu-se pe analiza facilitarii din perspectiva auto-prezentarii ,Bond a anticipat ca , in sarcinile dificile, determinand stanjeneala , prezenta celorlalti va face ca individul sa aiba o preformanta slaba inclusiv pe itemii simpli inclusi in sarcina complexa. Rezultatele au confirmat aceasta predictie .Ipoteza , conform careia prezenta sociala ar stimula rezolvarea itemilor dificili dintr-o sarcina simpla nu a fost confirmata satisfacator . Bibliografie : 1.Boncu S. , 2.Perez Psihologie S , si societate , texte alese

J A , Boncu

Influenta sociala ,

12