INFLUENA SOCIAL

Influena social este att un factor al integrrii ct i al schimbrii.Aceast problematic a fost tratat n "extenso " de prof. Dumitru Cristea n ,,Tratat de psihologie social" Definiie n sens larg: fenomen psihosocial care const n modificarea sistemelor cognitiv-intelectual, orientativatitudional i comportamental-acional, care se produce ca rezultat al interaciuni dintre persoane, grupuri, instituii i situaii sociale.Ori ce interaciune are o componeta de influenare reciproc. n sens restrns: aciune prin care un actor social, determin modificri atitudionale i comportamentale unor persoane sau grupuri.n aceast accepiune influena are un caracter predominant unilateral.

n aprilie 1997, Marshall Applewhite si nca treizecisiopt de adepti ai cultului Heaven's Gate au comis cea mai mare sinucidere n masa din istoria Statelor Unite. Membii grupului au fost gsii ntinsi pe spate n paturile lor - cu totii mbrcai n negru, nclati n pantofi de sport Nike nou-noui i cu feele acoperite de esarfe purpurii. Scena mortuar nu era ctusi de putin haotic, ci perfect ordonata. Convinsi fiind ca vor fi transportati n mparatia Cerurilor de o nava cosmica, toti sinucigasii si facusera cu grija bagajele, aveau asupra lor acte de identitate si casete video, pe care fusesera nregistrate mesaje de adio. Membrii cultului i-au luat n mod voluntar viaa, bnd vodc i fenobarbital, dupa care i-au acoperit capetele cu pungi de plastic. Ce i-a facut pe cei optsprezece brbai i douazeciiuna de femei, cu vrste cuprinse ntre douazeciiase i aptezeciidoi de ani, sa renune la viaa, urmndu-l pe Applewhite? Ce fel de influente sociale fusesera exercitate asupra lor pentru a conduce la un astfel de comportament autodistructiv? Un fost membru al grupului dadea urmatoarea explicaie: "Toi oamenii din zilele noastre se aliniaza celor cu care se aseaman". Un expert n culte religioase, care a studiat gruparea Heaven's Gate, sustine ca Applewhite le-a spalat creierul adepilor si, punnd stapnire pe mintile lor: "Acesti oameni n-au fost dect niste pioni n jocul fantasmelor lui personale" (Gleick, 1997). Sinuciderea n masa a membrilor cultului Heaven's Gate ilustreaz puterea coplesitoare i potenial mortal a influenei sociale. Dar efectele pe care oamenii le produc unii asupra altora pot fi observate i n situatii ct se poate de obisnuite. Spectatorii din tribunele stadioanelor fac valuri si cnta la unison. Producatorii de televiziune introduc pe fondul sonor al filmelor sau emisiunilor distractive hohote de rs nregistrate, pentru a amplifica reacia de amuzament a telespectatorilor.

Candidatii politici bombardeaza electoratul cu rezultate umflate n sondaje, ca sa atraga noi adepti de partea nvingatorului. Iar barmanii si chelneriele ndeas bancnote n caseta sau n buzunarul cu baciuri, pentru a-i face pe clienti sa puna ceva si de la ei. Aceste exemple arata ca oamenii se imita adeseori unii pe altii n mod automat si neconflictual. Fireste, nu trebuie sa fii psihosociolog pentru a-ti da seama ca ne influentam unii pe ceilalti. Dar cum si cu ce efecte? Termenul influena social se refera la modalitatile n care oamenii sunt afectai de presiunea reala sau imaginar pe care ceilalti o exercita asupra lor. Tipurile de influene sociale pe care individul le suporta difer n forma i amplitudine. Clasificarea formelor de influen: a) Dup statutul psihosocial al celor doua pari implicate: influena interpersonal influena impersonal b) n funcie de intenionalitate: influena intenionat influena neintenionat c)Din perspectiva obiectivului: influena formativ influena de adecvare social influena manipulativ

Mecanisme psihosociale
1. IMITAIA = reproducerea activ a unor modele atitudinale i comportamentale oferite de o persoan care posed contextual o relevan sau ascenden social. Imitaia are caracter dinamic i selectiv, implicnd elemente de reelaborare i creaie pentru adecvarea modelului preluat la specificul personalitii imitatorului. Procesul ofer o adaptare eficient i nvare social. Imitaia este favorizat de: - ascendena social sau afectiv a persoanei-model; - eficiena recunoscut a modelului; - satisfacerea unor motivaii personale (recunoatere sau protecie social); - presiunea social spre conformism; - criza de identitate a imitatorului .a. 2. CONTAGIUNEA = tendina de imitare incontient a unui model dominant de comportament, tendin propagat de la o persoan la alta ntr-un context favorizant. n fenomenul contagiunii sunt implicai n special factorii afectivi i vectori motivaionali primari legai de nevoia de integrare i protecie. 3. COMPARAIA SOCIAL = elaborarea imaginii de sine prin comparare continu cu cei din jur, pe fondul incertitudinilor legate de opiniile, comportamentul, performanele personale. 4. PRESIUNEA NORMATIV este rezultatul conjugrii a dou categorii de factori: existena unui sistem de norme i modele culturale, organizaionale sau grupale, recunoscute de membrii unei colectiviti;

 manifestarea unor puternice nevoi individuale de afiliere, integrare i protecie psihosocial. Cu ct grupul social este mai bine structurat i mai coeziv, cu att nevoile de afiliere sunt mai mari. Cu ct sanciunile colective formale i informale sunt mai aspre n raport cu deviana, cu att presiunea normativ este mai mare, determinnd modificarea atitudinilor i comportamentului persoanei, n conformitate cu cadrul normativ. 5. SUGESTIA = procesul de inducere a unei reacii produs fr voia celui sugestionat. Sugestia are trei forme: sugestia spontan; sugestia provocat (include sugestia hipnotic); sugestia reflectat (autosugestia). Avnd o aplicabilitate larg att n medicin, ct i n psihologie, sugestia este un fenomen curent al vieii cotidiene plecnd de la formele spontane i incontiente de interinfluenare n grup, continund cu formele de autosugestie cu rol major n automodelarea personalitii i terminnd cu foarte cunoscutul efect placebo utilizat ca form de tratament medical neconvenional. n sens restrns, sugestia reprezint o influenare contient ce recurge la facilitatea cognitiv i decizional. Astfel: Indirect i fr o presiune vizibil, se prezint n context privilegiat o opinie, o atitudine sau un comportament astfel nct, pe fondul de distragere a persoanei vizate, i se inoculeaz aceast idee dorit. n acest proces, ntre inductor i indus se realizeaz o relaie special, pe baza ascendenei psihice a inductorului i pe fondul diminurii funciilor critice, a capacitilor de rezisten i autocontrol a persoanei induse. Eficacitatea sugestiei depinde de: a) sugestibilitatea persoanei int; b) situaia dintre aceste dou persoane (dependen, inferioritate sau conflict); c) nivelul de consens grupal referitor la obiectul sugestiei. 6. ORDINUL = modalitatea curent de influen a persoanelor integrate n sistemele sociale organizate ierarhic n care exist o autoritate recunoscut. Capacitatea unor persoane sau a unor instituii de a influena comportamentul celor aflai n situaia de dependen sau de subalternitate, depinde de urmtorii factori: a. natura instituiei sau grupului: civil / militar, economic, juridic, educaional, formal / informal; b. nivelul ierarhic i autoritatea instanei care emite ordinul; c. raionalitatea i rezonabilitatea ordinului; d. caracteristicile personale ale celui care emite i a celor care primesc ordinul; e. concordana ntre ordin i structura motivaional a executantului: scopurile, interesele, aspiraiile acestuia; f. presiunea social spre conformare; g. mprejurrile care impun emiterea ordinului; h. consecinele nerespectrii ordinului; i. tipul de societate i natura sistemului politic n care se ntmpl (autoritar sau democrat). Emiterea i ndeplinirea ordinelor se poate realiza numai pe fondul unei atitudini de acceptare a raporturilor ierarhice. n lipsa acestei acceptri, ordinele genereaz efecte contrare de respingere i opoziie. 7. PERSUASIUNEA = modalitate organizat i dirijat contient de influenare a unei persoane sau grup, apelnd la o argumentaie logic, susinut afectiv i motivaional, n scopul impunerii unor idei, opinii, atitudini sau a unui comportament care iniial nu erau acceptate sau agreate de cei vizai. Persuasiunea este una dintre principalele forme de exercitare a influenei sociale ce permite compararea raional a opiniilor i adoptarea de concepii noi, superioare, pe fondul respectrii dreptului interlocutorului la opinie. 8. MANIPULAREA = determinarea unui actor social de a gndi sau a aciona n conformitate cu dorinele i interesele agentului de influen, uneori chiar mpotriva intereselor proprii ale persoanelor vizate. Se folosesc tehnici speciale de persuasiune: distorsionarea adevrului, utilizarea unor

argumentaii i filosofii voit falsificate pe fondul unor elemente neraionale, de ordin emoional care s susin atitudinile dorite de manipulator. n acest caz, relaiile sociale sunt alterate de dorina factorului de influen de a-i impune propriile interese despre care manipulatul nu este contient. 9. INFLUENA MINORITILOR = mecanismul psihosocial prin care se condiioneaz i se modific comportamentul unei majoriti, pornind de la raporturile sale cu o minoritate, care are comportamentul structurat dup reguli specifice i se desfoar n contextul social i instituional favorizant. ns, n orice situaie de acest fel, minoritatea suport la rndul ei o influen din partea majoritii, chiar dac influena nu este de aceeai mrime sau calitate. Nu este usor pentru indivizi sa exprime opinii impopulare i sa cstige pe ceilalti de partea lor. Bertrand Russell spunea ca "oamenii conventionali sunt tulburati pna la nebunie de orice ncalcare a conveniilor, n mare masur deoarece ei socotesc o astfel de ncalcare ca pe o critica la adresa lor". S-ar putea sa fi avut dreptate. Desi oamenii care si sustin opiniile contra majoritatii sunt n general considerati drept competenti si cinstiti, cu toate acestea ei sunt antipatizati si adesea respinsi. Rezistenta faa de presiunea majoritatii si pastrarea independentei cuiva pot fi socialmente dificile, dar nu imposibile. Istoria e plina de eroi si de mini creatoare care stau drept dovada n acest sens. Ioana d'Arc, Mahomed, Charles Darwin sau Gandhi sunt doar cteva exemple de oameni care si-au nfruntat contemporanii si care continua sa ne fascineze si astazi. Exista si n viata cotidiana din vremea noastra oameni care 'fac valuri' si sunt 'mai cu mot' dect ceilalti. n cartea sa The Dissenters, antropologul Langston Gwaltney (1986) publica interviurile sale cu o serie de nonconformisti din rndurile oamenilor obisnuiti, precum un irlandez care s-a mprietenit cu niste negri, desi traia ntr-o comunitate rasista, o bunica din New England care si-a asumat riscul de a sta la nchisoare n urma unor proteste mpotriva armelor nucleare sau un grup de calugarite care au dat n judecata propria lor biserica. Mai este si comportamentul uman n laborator. Psihosociologii au fost att de socati de faptul ca 37% dintre subiectii lui Asch s-au conformat, nct trec cu vederea reversul medaliei, anume faptul ca 63% dintre subiecti au refuzat sa se conformeze, ceea ce indica forta independentei de gndire. "Doisprezece oameni furiosi", un film clasic cu Henry Fonda n rolul principal, ofera o buna ilustrare a modului n care un dizident singuratic poate sa reziste presiunii de a se conforma si sa-i convinga pe ceilalti sa-l urmeze. De ndata ce se nchid usile camerei destinate deliberarii juriului, cei doisprezece jurati se pregatesc pentru un vot formal, cu totii socotind ca vinovatia acuzatului este mai presus de orice ndoiala. Rezultatul votului este surprinzator: o majoritate de unsprezece, care voteaza "vinovat", contra lui Henry Fonda, al carui vot este "nevinovat". Timp de o ora si jumatate de dezbateri aprinse, Fonda se straduieste din rasputeri sa semene ndoiala n mintile partenerilor sai. n cele din urma, juriul d n unanimitate verdictul: nevinovat. Cteodata arta imita viata, alteori nu. n acest film, eroismul lui Fonda este atipic. n viata reala, cel mai adesea majoritatea se impune. Cu toate acestea, n cadrul unor grupuri restrnse exista si exceptii. Datorita lui Serge Moscovici, Edwin Hollander si altor cercetatori, stim astazi cte ceva despre influenta minoritatii si despre strategiile la care nonconformistii eficienti apeleaza pentru a actiona ca agenti ai schimbarii sociale. Difera influenta minoritatii de cea a majoritatii? Indiferent de strategia la care apeleaza, influenta minoritatii este o forta de luat n seama. Cum trebuie privita nsa aceasta forta? Exista vreo diferenta ntre influenta sociala a majoritatii si cea minoritara sau este vorba de un singur proces de conformare, n sensuri diferite? S-au conturat doua perspective diferite: Unii psihosociologi considera ca n ambele directii ale influentei sociale se desfasoara un singur proces - influenta minoritatii nefiind altceva dect "aceeasi Marie cu alta palarie". Alti cercetatori cred nsa ca avem de-a face cu doua procese diferite. ntruct detin puterea, majoritatile impun conformarea sociala exercitnd presiuni normative asupra indivizilor. Deoarece sunt

privite ca grupuri de oameni devotati ideilor lor, minoritatile produc nsa un tip mai profund si mai durabil de conformare: nu una de fatada, ci o conformare launtrica, numita si convertire, facndu-i pe ceilalti sa-si regndeasca opiniile. ncercnd sa evalueze aceste doua teorii concurente, cercetatorii au comparat efectele opiniilor majoritare si minoritare asupra unor participanti neutri fata de problemele disputate. S-au conturat doua concluzii. n primul rnd, impactul relativ al majoritatii si cel al minoritatii depind de natura disputei: daca aceasta se refera la o judecata obiectiva sau la una subiectiva - altfel spus, daca subiectul controversat este o chestiune de fapt sau una de opinie. ntr-un studiu efectuat n Italia, Ann Maass (1996) a constatat ca majoritatile au un mai mare impact atunci cnd e vorba de probleme factuale, avnd o singura solutie corecta (de genul: "Ce procent din importurile italiene de titei brut provin din Venezuela?"); n schimb, minoritatile au acelasi impact ca si majoritatile atunci cnd e vorba de probleme de opinie, care pot primi o varietate de solutii acceptabile ("Ce procent din necesarul de titei brut al Italiei ar trebui sa fie importat din Venezuela?"). Oamenii se simt mai liberi sa devieze de la opinia majoritara atunci cnd se confrunta cu probleme de opinie, la care nu exista un singur raspuns corect, toate celelalte fiind eronate. A doua concluzie este aceea ca efectele relative ale majoritatii si ale minoritatii depind de modul de masurare a gradului de conformare. Cu certitudine, majoritatile apasa mai greu n balanta atunci cnd se masoara conformarea publica. Oamenii se feresc sa devieze n mod vizibil de la normele grupului. Dar masurarea indirecta a gradului de conformare privata - atunci cnd subiectii investigati pot sa raspunda la ntrebari fara teama de-a parea devianti - arata ca minoritatile exercita si ele o influenta puternica. Dupa cum argumenteaza Moscovici, fiecare dintre noi si modifica opiniile ntr-un mod semnificativ, dar subtil datorita minoritatilor cu care venim n contact. Din cauza presiunilor sociale, putem fi prea intimidati ca sa admitem acest lucru; dar schimbarea este nendoielnica. n 1986, Charlan Nemeth sustine ca dizidentii ndeplinesc o functie sociala extrem de valoroasa. Uneori, opiniile lor sunt corecte; alteori nu. Dar numai prin vointa lor de a-si pastra independenta, minoritatile i pot forta pe ceilalti membri ai grupurilor sociale sa gndeasca mai atent, mai lucid si mai creativ o anumita problema, ceea ce sporeste calitatea deciziilor grupului. ntr-un prim studiu al lui Nemeth, participantii confruntati cu o dizidenta privind rezolvarea anagramelor s-au dovedit ulterior cei mai creativi n acest gen de jocuri de inteligenta. ntr-un al doilea studiu, participantii confruntati cu o opinie minoritara privind memorarea informatiei s-au dovedit ulterior capabili sa memoreze mai multe cuvinte de pe o lista prezentata rapid de catre experimentatori dect cei din grupul de control, care nu au avut nici o disputa prealabila cu un grup dizident. ntr-un al treilea studiu, grupurile interactive, n care fusese strecurat un complice dizident, au dat solutii mai originale unor probleme economice complexe dect grupurile de control, n care nu a existat nici o dizidenta.