Universitatea Ecologica Bucuresti

Facultatea de Psihologie

Impenetrabilitatea cognitiva si procesarea

informatiei vizuale

Alina Buleanu

Anul III, Sem. II

IFR
Introducere:

Cea mai mare parte a informatiilor noastre despe mediul in care traim le obtinem prin vaz.
Aproape 50% din suprafata neocortexului este implicata in procesarea informatiei vizuale.
Asadar, majoritatea informaţiilor pe care le avem despre mediul extern sunt de natură
vizuală.Studiile de pionierat ale lui D. Hubel si T. Wiesel (1961), dar si cele mai recente ele lui
D. Marr (1982), Biederman (1990) si Ulmann (1990) au marcat pasi importanti in investigarea
mecanismelor de prelucrare a informatiei vizuale.

Pentru ca un fenomen sa fie vizibil el trebuie sa emita unde electromagnetice cu lungimi de unda
intre 440 şi 810 milimicroni si care provoaca o activitate fotochimica la nivelul receptorilor.
Lumina strabate mediile transparente ale ochiului şi ajunge la retina, care are cinci straturi
celulare: receptori (celule cu conuri si bastonase), celule orizontale, celule bipolare, celule
amacrine şi ganglioni (acestia se prelungesc in axoni care formează nervii optici). Retina are o
structura laticeala (de retea), celulele nervoase sunt conectate pe orizontala de celule amacrine si
celulele orizontale, iar receptorii sunt conectati pe verticala de celulele bipolare, ganglionare si
de nervii optici.

Sistemul vizual este compus din trei niveluri de analiza: nivelul computational, nivelul
implementational si nivelul retrezentational. Insa, vom discuta mai jos despre primul nivel, cel
computational, mai exact asupra procesarii primare a informatiei vizuale.

Procesarea primara a informatiei vizuale:

Teoria computationala a procesarii informatiei vizuale se refera la construirea unor modele

logico-matematice capabile sa produca un anumit output pe baza unor prelucrari ale inputului.
Mai exact, aceasta abordare va cauta sa stabileasca cum, dintr-o multime de pixeli sau variatii de
luminozitate, pe retina pot fi extrase contururile, in genere, cum, dintr-o proiectie bidimensionala
pe retina a mediului se reconstituie o reprezentare tridimensionala.

Prin natura ei, abordarea computational este mai generala, mai abstracta decat o abordare
algoritmica sau implementationista.

Procesarea primara sau perceptia vizuala primara cuprinde prelucrarile preatentionale, cu o

durata de aproximativ 200 milisecunde, care au ca rezultat reprezentarea in sistemul cognitiv, a
caracteristicelor fizice ale stimulului. Ele realizeaza segregarea stimulului de mediul sau, ne arata
unde anume este el, nu ce anume este. Sunt incluse aici mecanismele de detectare a contururilor,
a texturii, miscarii, culorii si a dispunerii spatial.
Recunoaşterea obiectelor. Procesarea secundara

In explicarea recunoasterii obiectelor sunt implicate o serie de teorii numite teoriile recunoaşterii
de patternuri.

1. Teoria sabloanelor: in memoria de lunga durata sunt stocate sabloane ale unor structuri, tipare
care sunt “potrivite” cu inputul vizual. Sunt implicate mai multe template-uri. Se realizeaza o
reprezentare a trasaturilor standard ale template-ului inainte de a cauta un anume template.

2. Teoria prototipurilor: se desfasoara un proces de comparare şi de “potrivire” intre inputul

vizual si reprezentantul mintal al unei clase de obiecte. Daca obiectul nu este recunoscut, atunci
se trece la compararea cu un alt prototip.

3. Teoria analizei de trasaturi: trasaturile cheie ale unui obiect sunt comparate cu informatia
detinuta deja in memorie (identificarea literei Z se face mult mai repede daca este intr-o serie cu
litere cu trasaturi rotunde, cu care sa nu impartaseasca prea multe trasaturi comune).

Impenetrabilitatea cognitiva:

Toate aceste prelucrari au loc chiar si in cazul in care noi nu ne directionam atentia asupra lor.
Mai mult decat atat, prelucrarile vizuale sunt impenetrabile cognitive, mai exact, nu depind de
bagajul informational al individului in cauza.

Pentru a exemplifica afirmatia de mai sus, vom spune ca indiferent daca o persoana cunoaste sau
nu obiectul “sticla”, aceasta va fi capabila sa detecteze contururile, textura, locul unde se afla,
distant dintre ea si obiect s.a.m.d.

Cele mai bune, vizibile si elocvente exemple sunt in cazul copiilor la varsta la care descopera
lumea inconjuratoare. Unul dintre momentele la care eu insami am participat, a fost acela in care
un copil de 3 – 4 ani a descoperit (vazut in realitate) pentru prima data un caine. Descrierea lui a
fost: “Mare, doi ochi, nas, patru picioare, par lung si blond”, iar latratul cainelui l-a descris ca
fiind “zgomot tare”, asociat in mod vizibil cu un sentiment de nesiguranta, poate chiar frica.

In cazul procesarii primare, fara doar si poate, o astfel de descriere poate veni si din partea unui
adult care cunoaste foarte bine conceptual de “caine”. Insa, in fara se procesare secundara,
aceasta persoana va asocia ceea ce vede cu bagajul sau informational despre acea fiinta si va
putea spune ca este “un caine de talie mare, din rasa Golden Retriever, care latra”.
Concluzie:

Informatia vizuala este prelucrata in doua stadii. In prima faza, caracteristicile fizice ale
stimulului sunt procesate in paralel, de mai multe mecanisme modulare Din schita primara sunt
extrase contururile, deplsarea, textura, pozitia, forma, adancimea si culoarea. Outputul lor este o
imagine intermediara a stimulului, dependent de punctual de vedere al subiectului.
Caracteristicile nonaccidentale ale schitei intermediare si gruparea dupa principia gestaltiste a
stimulilor genereaza o a doua etapa a procesarilor vizuale. Ea are ca rezultat recunoasterea
obiectului pe baza construirii imaginii imaginii sale intergrale, 3D.

Bibliografie:

Conf. univ. dr. Gherghinescu, R. Introducere in Psihologia Cognitiva. Suport de curs

Lect. univ. dr. Dumitru, D. (2014). Psihologie Cognitiv. Suport de curs

Miclea, M. (1999). Psihologie cognitivă: modele teoretico-experimentale. Iași: Polirom