Tulburarea de personalitate borderline este definită astfel în DSM 5:

“A. Un tipar pervaziv caracterizat prin instabilitate în relațiile interpersonale, a imaginii de

sine și afectivității, precum și prin impulsivitate accentuată, care debutează la vârsta de
adult tânăr, se manifestă în diverse situații și îndeplinește cinci (sau mai multe) din
următoarele criterii:

(1) Eforturi susținute pentru a evita un abandon real sau imaginar (Notă: nu va fi
inclus aici comportamentul suicidar sau auto-mutilant cuprins la criteriul 5);

(2) Un tipar de relații interpersonale instabile și intense, caracterizat prin alternarea

între extremele de idealizare și devalorizare;

(3) Tulburări de identitate: instabilitatea imaginii de sine sau a sentimentului de sine;

(4) Impulsivitate, manifestată în cel puțin două situații potențial auto-distructive (ex.
cheltuieli excesive, relații sexuale periculoase, abuz de substanțe, condus
imprudent, alimentație compulsivă) (Notă: nu va fi inclus aici comportamentul
suicidar sau auto-mutilant cuprind în criteriul 5);

(5) Comportament suicidar recurent, gesturi sau amenințări cu suicidul, sau

comportament auto-mutilant;

(6) Instabilitate afectivă produsă de reactivitatea dispoziție (ex. disforie episodică

intensă, iritabilitate sau anxietate, care durează de obicei câteva ore și rareori mai
mult de câteva zile);

(7) Sentimentul cronic de vid interior;

(8) Mânie nemotivată și intensă sau dificultatea de a controla (ex. crize de furie, stare
permanentă de iritabilitate, episoade repetate de violență fizică);

(9) Ideație paranoidă tranzitorie, sau simptome disociative severe, legate de stres.

În prima variantă din DSM III, erau incluse 8 criterii de diagnosticare, însă începând cu DSM
IV tulburarea de personalitate borderline este diagnosticată dacă sunt îndeplinite 5 din 9
criterii.

DSM V DSM IV TR DSM III

Un tipar pervaziv caracterizat
prin instabilitaate în relațiile
interpersonale, a imaginii de
sine și afectivității, precum și
prin impulsivitate accentuată,
care debutează la vârsta de
adult tânăr, se manifestă în
diverse situații și îndeplinește
cinci (sau mai multe) din
următoarele criterii:
(1) Eforturi susținute pentru a
evita un abandon real sau
imaginar (Notă: nu va fi inclus
aici comportamentul suicidar
sau auto-mutilant cuprins la
criteriul 5)
(2) Un tipar de relații
interpersonale instabile și
intense, caracterizat prin
alternarea între extremele de
idealizare și devalorizare
(3) Tulburări de identitate:
instabilitatea imaginii de sine
sau a sentimentului de sine
Un pattern pervasiv de
instabilitate a relațiilor
interpersonale, imaginii de sine
și afectelor, și impulsivitate
marcată, începând precoce în
perioada adultă și prezent într-o
varietate de contexte, ca indicat
de cinci (sau mai multe) dintre
următoarele:
(1) Eforturi disperate de a evita
abandonul real sau imaginar.
(Notă: nu include
comportamentul suicidar sau
automutilant, care figurează la
criteriul 5)
(2) Un pattern de relații
interpersonale intense și
instabile, caracterizat prin
alternare între extremele de
idealizare și devalorizare
(3) Perturbare de identitate:
imagine de sine sau conștiință de manifestată prin incertitudine
sine marcat și persistent instabilă față de mai multe aspecte
Următoarele sunt
caracteristici ale funcționării
curente și pe termen lung a
individului, nu sunt limitate la
episoade de boală și cauzează
fie deteriorare semnificativă
în funcționarea socială sau
ocupațională, fie suferință
subiectivă. Cel puțin 5 din
următoarele criterii sunt
îndeplinite:
(6) Incapacitate de a sta
singur (ex. eforturi frenetice
pentru a evita singurătatea,
depresiv când e singur)
(2) Pattern de relații instabile
și intense (ex. schimbări
importante în atitudine,
idealizare, devalorizare,
manipulare/folosirea celorlalți
pentru atingerea propriilor
scopuri)
(4) Tulburare de identitate
legate de identitate, cum ar fi
imaginea de sine, identitatea
de gen, scopuri pe termen
lung, alegerea carierei,
modele de prietenie, valori și
loialități (ex. Cine sunt?, Mă

(4) Impulsivitate, manifestată
în cel puțin două situații
potențial auto-distructive (ex.
cheltuieli excesive, relații
sexuale periculoase, abuz de
substanțe, condus imprudent,
alimentație compulsivă)
(Notă: nu va fi inclus aici
comportamentul suicidar sau
auto-mutilant cuprins în
criteriul 5)
(5) Comportament suicidar
recurent, gesturi sau
amenințări cu suicidul, sau
comportament auto-mutilant
(6) Instabilitate afectivă
produsă de reactivitatea
dispoziției (ex. disforie
episodică intensă, iritabilitate
sau anxietate, care durează de
obicei câteva ore și rareori mai
mult de câteva zile)
(7) Sentimentul cronic de vid
interior
simt de parcă aș fi sora mea
atunci când sunt bună)
(4) Impulsivitate în cel puțin (1) Impulsivitate sau
două domenii care sunt potențial impredictibilitate în cel puțin
auto-prejudiciante (ex. cheltuieli, două domenii cu potențial de
sex, abuz de o substanță, condus auto-vătămare (ex. cheltuieli,
impudent, mâncat compusliv. sex, jocuri de noroc, abuz de
Notă: nu include substanță, furt din magazine,
comportamentul suicidar sau supraalimentare, acte de
automutilant, care figurează la auto-vătămare fizică)
criteriul 5
(5) Comportament, gesturi sau (7) Acte de auto-distrugere
amenințări recurente de suicid (ex. gesturi suicidale, auto-
ori comportament automutilant mutilare, accidente recurente,
lupte fizice)
(6) Instabilitate afectivă datorată (5) Instabilitate afectivă:
unei reactivități marcate a schimbări dese de la stări
dispoziției (ex. disforie episodică normale la depresie,
intensă, iritabilitate sau anxietate iritabilitate sau anxietate, care
durând de regulă câteva ore și durează de obicei câteva ore
numai rareori mai mult de câteva și doar rareori câteva zile, cu
zile) reîntoarcere la starea normală.
(7) Sentimentul cronic de vid (8) Sentimente cronice de gol
interior și plictiseală
 (8) Mânie nemotivată și
intensă sau dificultatea de a
controla (ex. crize de furie,
stare permanentă de
iritabilitate, episoade repetate
de violență fizică)
(9) Ideație paranoidă
tranzitorie, sau simptome
disociative severe, legate de
stres.
Tabelul 1.1 – Evoluția criteriilor pentru diagnosticul tulburării borderline în DSM III, DSM IV TR și DSM V
(8) Mânie intensă, inadecvată ori (3) Mânie inadecvată, intensă
dificultate în a controla mânia și lipsă de control a mâniei
(de ex. manifestări frecvente de (ex. frecvente manifestări
furie, stare coleroasă temperamentale, furie
permanentă, bătăi repetate) constantă)
(9) Ideație paranoidă sau
simptome disociative severe,
tranzitorii, în legătură cu stresul.

Oricare 5 din aceste 9 criterii de diagnostic pot fundamenta diagnosticul de tulburare

borderline, așadar este evident că există multe combinații posibile de simptome (126, mai
exact) care pot caracteriza acești pacienți. Din acest motiv, doi pacienți diagnosticați cu
tulburare borderline, care îndeplinesc fiecare 5 criterii, pot fi fundamental diferiți între ei
întrucât pot îndeplini, statistic, 4 criterii diferite și doar unul comun. Această diversitate a
condus către căutarea unui nucleu al dimensiunilor patologice, comun tuturor pacienților cu
acest diagnostic. Gunderson& Hoffman (2005) sugerează ca bază a structurii trei dereglări ale
individului: raportare interpersonală cu probleme, dereglare afectivă sau emoțională și lipsă a
controlului comportamental sau impulsivitate, după cum sunt detaliate mai jos.