Sunteți pe pagina 1din 4

SCALA DE ANXIETATE HAMILTON

SCOP ŞI UTILITATE

Scala de anxietate Hamilton evaluează severitatea simptomelor la persoanele


anxioase. Scala este un interviu semistructurat de 14 itemi dezvoltaţi de Hamilton
(1959), care au generat o serie de simptome asociate cu anxietatea şi grupează aceste
simptome în 14 clase. Analiza factorială a acestor itemi arată că aceştia descriu un
factor general de anxietate şi factori bipolari de cogniţie şi simptome somatice
referitoare la anxietate (Hamilton, 1959). Scala a fost utilizată pe scară largă, mai ales
în evaluarea rezultatelor tratementului.

ADMINISTRARE ŞI SCORARE

Intervievatorul evaluează severitatea simptomelor pe o scală de la 1 la 5 puncte


la fiecare item. Acesta se ghidează după descriptorii simptomului în cazul fiecărui
item. Cotele sunt adunate într-un scor total care poate fi de la 0 la 56, scorurile înalte
indicând anxietate mare (cu cât scorurile sunt mai înalte indică o anxietate mai mare).
Scorurile subscalelor pot deriva şi din anxietatea psihică (suma itemilor 7-13) şi
anxietatea somatică (suma itemilor 6-14).

TIPURI DE SCORARE

Maier, Buller, Philip şi Heuser (1988) au administrat scala pe 97 de persoane cu


tulburări de panică şi pe 101 de persoane depresive, dintre care 28 erau diagnosticate
şi cu tulburări anxioase. Kobak, Reynolds şi Greist (1993) au aplicat scala pe 128 de
persoane depresive, 78 de persoane fără diagnostic psihiatric şi 86 de indivizi cu
diagnostic de tulburări anxioase. Dintre cei cu tulburări anxioase 47 aveau atacuri de
panică, 20 aveau tulburare anxioasă generalizată şi 18 tulburări obsesiv-compulsive.
Tabelul 1 arată scorurile medii ale acestor persoane.

FIDELITATE

Într-un eşantion de indivizi cu tulburări anxioase, persoane cu depresie şi


persoane fără nici un diagnostic, Kosas şi colab. (1993) au găsit o consistenţă internă
a întregii scale măsurată prin indicele alpha Crombach de .92. Retestând subiecţii
după o săptămână, s-a obţinut un coeficient de fidelitate de 0,96 pentru un
subeşantion.
Hamilton (1959) a calculat un coeficient de fidelitate internă de 0,89 pentru
întregul chestionar, iar Maier et al. (1988) a calculat un coeficient de fidelitate de 0,74
pentru întregul chestionar, 0,73 pentru subscala Anxietate psihică şi 0,70 pentru
subscala Anxietate somatică.

VALIDITATE

Alte măsurări ale anxietăţii au corelat cu întreaga scală (Lehrer & Woolfolk,
1982; Maier şi al. 1988) şi cu subscale (Maier et al., 1988; Beck & Steer, 1991).
Maier et al. (1988) au descoperit că, deşi persoanele depresive erau destul de
anxioase, scorurile totale ale scalei şi scorurile subscalelor diferenţiază între cei
anxioşi şi cei depresivi. Kobak et al. (1993) a aflat că un grup de indivizi cu
diagnostic de tulburare anxioasă obţine scoruri mult mai înalte la scală decât un grup
fără diagnostic psihopatologic. Ei au descoperit şi că persoanele depresive au un scor
mai înalt decât cele non-depresive şi chiar puţin mai mari decât cele cu tulburare
anxioasă. Astfel, Kobak et al. (1993) au descoperit că scala nu discriminează între
persoane cu tulburare anxioasă şi persoane depresive. Ei sugerează acest lucru pentru
că anxietatea este adesea un simptom în depresie.
Kobak et al. (1993) au comparat scorurile scalei la persoane obsesiv-
compulsive, cu atacuri de panică şi cu tulburare anxioasă generalizată. Persoanele cu
atacuri de panică şi cu anxietate generalizată au obţinut scoruri înalte similare, în timp
ce persoanele cu tulburare obsesiv-compulsivă au scoruri relativ scăzute. Aceşti autori
explică acest lucru prin funcţia comportamentelor compulsive de a reduce anxietatea.
Numeroase studii au descoperit că scorurile scalei scad pe măsură ce clienţii
avansează cu tratamentul (de exemplu, Enkelman, 1990; Katy, Landau, Lott &
Bystritssky, 1992).

SCALA DE ANXIETATE HAMILTON

Dispoziţie anxioasă Simptome musculare


Îngrijorare Dureri musculare
Pesimism Rigiditate musculară
Anticiparea fricii Contracţii musculare
Iritabilitate Spasme
Încleştarea maxilarului
Tensiune Voce nesigură
Încordare
Fatigabilitate Simptome senzoriale
Incapacitatea de a se relaxa Tinnitus
Perplexitate Vedere încetoşată
Uşurinţa de a plânge Alternanţă senzaţii cald-rece
Tremur Senzaţia de slăbiciune
Nelinişte Înţepături

Temeri Simptome cardiovasculare


De întuneric, necunoscuţi Tahicardie
De a fi singur acasă Palpitaţii
De animale mari Durere toracică
De trafic Zvâgnirea venelor
De aglomeraţie Senzaţii de leşin
Puls neregulat
Insomnie
Dificultate la adormire Simptome respiratorii
Somn întrerupt Presiune sau constricţie
Somn nesatisfăcător şi toracică
senzaţia de oboseală la trezire Senzaţia de sufocare
Vise Oftat
Coşmaruri Dispnee
Atacuri de panică noaptea

Simptome cognitive Simptome gastrointestinale


Hipoprosexie Dificultăţi în a înghiţi
Hipomnezie Gaze
Dispepsie:
Dispoziţie depresivă Durere înainte şi după mese
Pierderea interesului Arsuri
Anhedonie Senzaţie de plin
Depresie
Insomnie de trezire Senzaţie de greaţă
Simptome genito-urinare Vomă
Micţiuni frecvente Senzaţia de gol în stomac
Incontinenţă urinară Crampe
Amenoree Zgomote abdominale
Menoragie Balonare
Frigiditate Pierdere în greutate
Ejaculare percoce Constipaţie
Pierderea erecţiei
Impotenţă

Simptome autonome Comportamentul la interviu


Uscăciunea gurii Încordare
Îmbujorare Ticuri, nervozitate
Paloare Agitaţie
Transpiraţie Tremurul mâinilor
Ameţeală Mină încruntată
Migrenă Faţă congestionată
Piloerecţie Tonus muscular crescut
Respiraţie superficială
Paloare

Comportament (fiziologic)
Nevoia de a înghiţi
Râgâit
Puls crescut
Frecvenţa respiraţiei peste 20/min.
Spasme musculare
Tremur
Midriază
Exoftalmie
Transpiraţii
Zbaterea ploapelor

Subscale Scoruri
Dispoziţie anxioasă 0 simptom absent
Tensiune 1 simptom uşor
Temeri 2 simptom moderat
Insomnie 3 simptom sever
Simptome cognitive 4 simptom foarte sever,
Dispoziţie depresivă dezadaptativ.
Simptome somatice generale (musculare şi
senzoriale)
Simptome cardiovasculare
Simptome respiratorii
Simptome gastrointestinale
Simptome genitourinare
Simptome autonome
Comportament la interviu
Comportament fiziologic