EVALUAREA INITIALA

Evaluarea initiala a cuprins cele 2 teste de evaluare a anxietatii anexate in continuare, observarea
si aplicarea de metode, exemple corelate cu studii stiintifice, educatia parintilor pentru o
comunicare mai buna cu adolescentii lor folosind ca baza literatura de specialitate.
Parintilor le-au fost recomandate metode de apropiere a copiilor, discutii si activitati comune.

Scala de evaluare a anxietăţii Hamilton

Aceasta scala este una din primele instrumente de masurare a anxietatii si a fost
dezvoltata de Hamilton (1959) pentru a evalua severitatea nevrozei anxioase, diagnostic
la moda in acel timp . Ea furnizeaza o evaluare globala a anxietatii si identifica atat simptome
psihice cat si cele somatice. Scala si-a dovedit utilitatea si valoare de-a lungul timpului si ea a
supravietuit desi conceptele din categoria tulburarilor anxioase au evoluat mult de atunci de cand
scala a fost produsa. Scala nu masoara o anumite entitate clinica ci mai degraba poate fi folosita
pentru a face detecta simptomele de anxietate sau de a evalua severitatea lor.
Scala HARS este o scala de observatie si se recomanda a fi completata de un clinician cu
experienta. Un clinician neexperiemntat va fi tentat sa interpreteze simptomele conform viziunii
proprii si confidenta va avea de suferit. Completarea scaleinu dureaza mai mult de 15-20 minute.
Scala contine 14 itemi care evalueaza dispozitia anxioasa, frica, insomnia, simptomele cognitive,
depresia, comportamentul si simptomele gastrointestinale, cardiovasculare, genitourinare,
vegetative si tensiunea musculara (Anexa Nr. 1). Fiecare item este evaluat pe o scala de 5 ancore
de la 0 = niciun simptom pana la 4 = simptome severe si dizabilitante. Scorul total se intinde de
la 0 la 56. Un scor peste 14 indica o anxietate cu semnificatie clinica, subiectii sanatosi generand
scoruri in jurul valorii de 5. (Hamilton, 2000). Exista un consens ca scorul de 14-17 sa semnifice
o anxietate usoara, 18-24 o anxietate moderata si 25-30 o anxietate severa.
Scala HARS prezinta o buna validitate coreland semnificativ pozitiv cu alte scale de anxietate
precum scala Beck sau Covi. Totusi prezenta itemului de depresie face ca aceasta scala sa
discrimineze slab intre subiectii cu anxietate si cu depresie. Daca se inlatura acest item, scala
prezinta o putere discriminativa mai mare (Clark si colab.1994). Scala reuseste se identifica
foarte
bine subiectii anxiosi dintr-un esantion populational divers (Kobak si colab. 1993).
 Anexa Nr. 1

Nr. Item absenta usoara modera Severa Foarte

ta severa /
grava
01 Griji, anticiparea unor supărări, presimţiri 0 1 2 3 4
înspăimântătoare, iritabilitate,
02 Sentimente de tensiune, fatigabilitate, răspuns 0 1 2 3 4
speriat, tendinţa de a lăcrima uşor, tremurat,
sentimente de nelinişte, imposibilitate de a se
relaxa.
03 Frica de întuneric, de necunoscuţi, de a fi părăsit 0 1 2 3 4
singur, de animale, de trafic,de mulţime.

04 Dificultăţi la adormire, somn întrerupt, somn 0 1 2 3 4

nesatisfă- cător, oboseală la trezire, vise,
coşmaruri,
teroare nocturnă.
05 Dificultăţi de concentrare, memorie săracă 0 1 2 3 4
06 Lipsa de interes, lipsa de plăcere în ceea ce 0 1 2 3 4
constituia hobby-ul, tristeţe, trezire devreme,
oscilaţii diurne ale dispoziţiei.
07 Dureri somatice, musculare,ticuri nervoase, 0 1 2 3 4
crispări, tresăriri musculare, clănţănitul
dinţilor,voce nesigură, creşterea tonusului
muscular.
08 Senzaţia de înţepenire, înţesoşare a vederii, valuri 0 1 2 3 4
de cald şi de frig, senzaţii de slăbiciune, înţepături.
09 Tahicardie, palpitaţii, dureri în piept, perceperea 0 1 2 3 4
vibraţiei vaselor, senzaţii de leşin, impresia de
oprire a inimii.
10 Presiune sau constricţie în piept, senzaţii de 0 1 2 3 4
înecare-înăbuşire, oftaturi şi dispnee
11 Dificultăţi de deglutiţie, meteorism, dureri 0 1 2 3 4
abdominale, arsuri, balonarea abdominală, greaţă,
vărsături, borborisme, absenţa tranzitului,
constipaţie sau diaree, pierderea în greutate.
12 Creşterea frecvenţei micţiunilor, senzaţie de 0 1 2 3 4
necesitate imperioasă de a urina, amenoree,
metroragie, dezvoltare de frigiditate sau impotenţă,
ejaculare pr
 ecoce, absenţa libidoului.
13 Gura uscată,flush, paloare, tendinţa la transpiraţie, 0 1 2 3 4
zăpăcială, tensiune, cefalee, “piele de gâscă”
14 Neastâmpăr, agitaţie, nelinişte sau placiditate, 0 1 2 3 4
tremur al mâinilor, frunte încreţită, faţă încordată,
tahipnee, paloare facială, deglutiţie în gol,
râgâituri, contracturi ale tendoanelor, pupile
dilatate, exoftamis.

Chestionarul ASQ pentru evaluarea anxietatii

Acest chestionar surprinde dimensiunea cognitiva, somatica si comportamentala a anxietatii. Cei

36 de itemi au fost construiti si validati de Lehrer si Woolfolck in 1982. Schelling si
Emmelkamp (1992) au examinat consistenta interna a subscalelor intr-o populatie de indivizi cu
fobii sociale si au gasit un indice de fidelitate de 0,92 pentru subscala somatica, 0,88 pentru cea
comportamentala si 0,83 pentru cea cognitiva. Intr-o populatie de adulti normali au fost gasiti
coeficienti de fidelitate de 0,92 pentru subscala somatica, 0,87 pentru cea comportamentala si
0,83 pentru cea cognitiva. Pe o populatie de adolescenti s-au gasit coeficienti de fidelitate de 0,88
pentru subscala somatica, 0,81 pentru cea comportamentala si 0,83 pentru cea cognitiva.

Nciodată ............ Foarte

Ane Anexa Nr. 2 des
1 2 3 4 5 6 7 8

1. Mi se usucă gâtul.
2. Am dificultăţi când înghit.
3. Încerc să evit să încep o conversaţie.
4. Îmi simt inima grea.
5. Îmi închipui nenorociri viitoare.
6. Evit să vorbesc oamenilor investiţi cu autoritate (şefului,
poliţistului, etc.)
7. Îmi tremură mâinile şi picioarele.
8. Nu pot să-mi scot din minte anumite gânduri.
9. Evit să intru singur într-o cameră unde oamenii s-au adunat
 şi vorbesc deja.
10 Mă doare stomacul.
.
11 Învăţ din greşeli.
.
12 Evit situaţiile noi sau cele nefamiliare.
.
13 Simt un nod în gât.
.
14 Am ameţeli.
.
15 Mă gândesc la posibile necazuri ale celor dragi.
.
16 Nu pot să mă concentrez asupra unei activităţi, fără să-mi
. vină în minte alte gânduri.
17 Când mă întâlnesc cu colegi sau prieteni pe care nu i-am
. mai văzut de mult, dacă nu mă opresc ei să stăm de vorbă,
eu trec mai departe.
18 Respir într-un ritm rapid.
.
19 Îmi ocup timpul pentru a evita gândurile negre.
.
20 Îmi pierd respiraţia.
.
21 Nu pot sâ-mi scot unele poze sau imagini din minte.
.
22 Încerc să evit reuniunile.
.
23 Îmi simt mâinile sau picioarele înţepenite.
.
24 Îmi imaginez că par naiv în faţa unei persoane a cărei
. părere despre mine o consider importantă.
25 Mai degrabă stau acasă decât să mă implic în activităţi
. afară din casă.
26 Prefer să evit să-mi fac planuri de viitor referitoare la
. autoperfecţionarea mea.
27 Sunt preocupat ca alţii să gândească bine despre mine.
.
28 Încerc să evit activităţile solicitante.
.
29 Am mişcări necontrolate ale muşchilor.
.
30 Simt furnicături în corp.
.
31 Îmi simt mâinile sau picioarele fără putere.
.
 32 Trebuie să fiu atent să nu-mi arăt adevăratele sentimente.
.
33 Am dureri şi/sau crampe musculare.
.
34 Îmi simt faţa, mâinile, picioarele sau limba amorţite.
.
35 Am dureri în zona pieptului.
.
36 am un sentiment de nelinişte.
.

Acest chestionar surprinde dimensiunea cognitiva, somatica si comportamentala a anxietatii. Cei

36 de itemi au fost construiti si validati de Lehrer si Woolfolck in 1982.

Anexa Nr. 3

Cautarea si culegerea semnelor si simptomelor anxietatii in general

(interviul clinic general, CIDI, SCAN, SCID, Interviul pentru anxietate Nardi-Barlow ):
Semnele si simptomele anxietatii (cele patru module ale anxietatii):
AFECTIVE COGNITIVE FIZICE COMPORTAMENTALE

Anxietate Teama de a-si Cefalee Evitare

Depresie pierde controlul Tremor Dorinta de scapare
 Panica Grija excesiva Dureri musculare Verificare
Frica Dureri Oboseala Inhibitie
Manie Anticiparea de Gura uscata Hipervigilenta
Iritabilitate lucruri rele Transpiratii Agitatie
Depersonalizare Prezicerea de Dureri in piept Neliniste
Derealizare lucruri rele Hiperventilatie Plans
Apatie Credinta intr-o Raceala extremitatilor Izolare
soarta rea Ameteala Precipitare
Auto-acuzare Tulburari de somn Precautie
Catastrofizarea Tulburari de apetit Consum de alcool si
evenimentelor Palpitatii droguri
Concluzionare Cefalee Reticenta
negative Tulburari de respiratie
Tulburare de
memorie
Tulburari de
concentrare
Tulburari de
atentie

EVALUAREA FINALA

Pentru ambele cazuri am efectuat din nou testarile si scorurile au reiesit satsfacatoare. Evaluarea
finala (sumativa) intervine la sfârsitul intalnirilor de consigliere, vizând evidentierea sugestiilor
psihoterapeutice adresata atat parintilor cat si elevilor. Când are în vedere si rezultate partiale
obtinute în diferite momente ale psihoterapiei, evaluarea finala îsi îmbunatateste nivelul de
obiectivitate prin corectarea unor erori de moment si primeste un caracter sumativ. Evaluarea
finala este în principal constatativa si ierarhizanta neputând oferi neaparat si posibilitatea
ameliorarii în timp util a rezultatelor secventiale ale elevilor. Insa observand si discutand cu
parintii acestora s-a constatat o imbunatatire semnificativa si evolutiva in comportamentul scolar
si in relatiile lor cu acestia.

Copiii şi adolescenţii sunt supuşi în mod constant unor provocări de adaptare. Trebuind să facă
față schimbărilor inerente dezvoltării, vulnerabilităţilor individuale şi factorilor de mediu cu
caracter negativ, nu este de mirare că 1 din 5 copii se confruntă cu probleme de sănătate mintală
(conform unui studiu al OMS). Din fericire, problemele copilăriei sunt adesea tranzitorii sau pot
fi soluţionate prin intervenţie psihoterapeutica sau consiliere familiala.

In cadrul sedintelor de consiliere sau psihoterapie sunt investigate diverse simptome care pot să
reprezinte manifestări ale unei probleme de sănătate mintală.  Dincolo de existența sau de
absența unui diagnostic clinic, în urma procesului de evaluare, vor fi identificați factorii care
contribule la apariția și la menținerea simptomatologiei observate. Aceste informații vor sta la
baza dezvoltării unui program personalizat de intervenție pentru familie și copil. Dintre metodele
şi tehnicile de cunoaştere a personalităţii elevului (Dumitriu C. si Dumitriu G, 2004.) amintesc:
metoda observatiei, experimentul, metoda anchetei, metoda analizei produselor activitaţii şi a
cercetării documentelor, convorbirea, metoda testelor şi metoda biografică.
Ca metodă de cunoaştere şi cercetare psihopedagogică, observaţia constă în urmărirea
intenţionată şi înregistrarea exactă a diferitelor manifestări comportamentale ale elevului aşa cum
se prezintă ele în mod natural. Experimentul este apreciat ca fiind cea mai importantă metodă de
cercetare, deoarece furnizează date precise şi obiective (Cosmovici A.,1996):acesta constă în
analiza efectelor unor variabile independente asupra unor variabile dependente într-o situaţie
controlată, în scopul verificării ipotezelor cauzale. Metoda anchetei urmareste cunoasterea
stiintifică a opiniilor, atitudinilor, aspiratiilor, motivatiei, ancheta putănd fi realizată cu ajutorul
interviului şi a chestionarului. Metoda analizei produselor activitatii şi a cercetării documentelor
(Dumitriu C. si Dumitriu G.,2004) oferă informaţii despre procesele psihice şi unele trăsături de
personalitate ale elevilor din prisma obiectivării lor in ‘produsele’ activitătii: caiet de teme,
lucrări scrise, referate, desene, compuneri,etc

Marele avantaj al convorbirii constă în faptul că permite recoltarea unor informaţii numeroase şi
variate despre aspiraţiile, motivele, interesele şi trăirile afective într-un timp relativ scurt.
Cosmovici A. defineşte testul ca fiind ‘ o proba standardizată, vizănd determinarea cât mai
exactă a gradului de dezvoltare a unei insuşiri psihice sau fizice’..Metoda biografică este , in
opinia unor autori, ca o variantă a metodei studiului de caz, cu mentiunea că ea se bazează pe
cercetarea vieţii şi activităţii individului pentru stabilirea profilului personaliţatii sale. Ca
metodă de cunoastere a personalitaţii elevului, in aceste cazuri am folosit observaţia. Procesele
şi stările nu pot fi studiate sau cunoscute în mod direct ci prin modaliţatile lor de manifestare în
conduită: studiindu-le se pot desprinde unele semnificaţii cu privire la structurile de personalitate
ale elevului cum ar fi aptitudinile, caracterul, temperamentul.

ANALIZA COMPARATIVA

Adolescenții sunt la etapa autodeterminării și formulării perspectivelor lor de viață. Latura de

conținut al perspectivelor de viață o constituie sistemul de valori al persoanei. Prin analiza
valorilor devin evidente aspectele importante ale vieţii, gradul de satisfacere al
necesităților lui, tendințele adolescentului. Analizând valorile de fapt analizăm eventualul
comportament al adolescentului. Adaptarea socială a adolescenților este direct determinată de
sistemul lor de valori, de raportul dintre aspectele de viață care sunt valoroase pentru ei și
accesibilitatea acestora. Sursele valorilor sunt influențele socio-culturale. Dar la nivelul
individului sunt selectate, ierarhizate intr-un mod personal si au semnificații, intensitate și funcție
orientativă diferite. O anumita răsturnare a sistemului de valori în societatea noastră aflată în
proces de transformare perturbă procesul formării sistemului personal de valori cu toate
consecințele acestui fapt pentru alegerea căilor de auto-realizare. În societatea orientată spre
supraviețuire prioritare devin valorile legate de siguranță - familie, sănătate. Adolescenții
întâmpină dificultăți în procesul de căutare a locul lor în viață, au posibilități reduse de
autoafirmare și autorealizare. Chiar şi în cele mai bune condiţii, adolescenţa poate fi o perioadă
agitată. În timpul pubertăţii, tinerii sunt asaltaţi de trăiri şi sentimente cu totul noi. Ei sunt expuşi
zilnic presiunilor din partea profesorilor şi a anturajului. Sunt supuşi în permanenţă influenţei
televizorului, filmelor, muzicii şi Internetului. Un raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite descrie
adolescenţa drept „o perioadă de tranziţie, plină de stres şi nelinişte“.

Din nefericire, adolescenţii nu au experienţa necesară să învingă stresul şi neliniştea. Dacă nu au

parte de o îndrumare corectă, ei pot ajunge uşor să adopte un comportament distructiv. De pildă,
raportul ONU precizează: „Potrivit cercetărilor, drogurile încep să fie consumate în timpul
adolescenţei sau în primii ani ai tinereţii“. Tot în această perioadă tinerii încep să adopte o
conduită nepotrivită, săvârşind acte de violenţă sau trăind în promiscuitate sexuală. Părinţii care
cred că astfel de lucruri se întâmplă numai în rândul „celor săraci“ sau al anumitor grupuri etnice
sunt deseori crunt dezamăgiţi. Problemele adolescenţilor de azi depăşesc graniţele economice,
sociale şi rasiale. „Dacă vă gândiţi că “tânărul delincvent” este un băiat de 17 ani, dintr-un grup
minoritar, care locuieşte într-un cartier rău famat şi are mama şomeră, înseamnă că nu ştiţi cum
stau lucrurile în realitate. Copilul-problemă de azi poate fi de orice rasă, dintr-un mediu social
destul de bun, poate avea (mult) sub 16 ani şi nu-i obligatoriu să fie băiat“, scrie Scott Walter.
Ceea ce este foarte adevarat este ca adolescenţii de azi sunt expuşi unor presiuni şi probleme pe
care generaţiile trecute nu le-au cunoscut. Nu e de mirare că de multe ori, comportamentul lor ne
îngrijorează! E adevărat că, în multe cazuri, ambii părinţi trebuie să muncească pentru a asigura
familiei strictul necesar. În plus, dacă în casă intră două salarii, adolescenţii se bucură de un trai
mai bun. Dar există o latură negativă a acestei situaţii: Când se întorc de la şcoală, milioane de
copii nu găsesc pe nimeni acasă. Iar când părinţii lor vin de la serviciu, sunt de cele mai multe ori
obosiţi şi preocupaţi de problemele de peste zi. Si de aici putem ajunge la rezultatul evident.
Puţini adolescenţi se mai bucură de grija părintească. „Nu prea stăm împreună în familie“, s-a
plâns un tânăr. Spre exemplu, daca ne gandim la schimbările care au loc în viaţa de familie.
„Mai bine de o treime din copiii americani asistă la drama divorţului părinţilor lor înainte de a
împlini 18 ani“, precizează Journal of Instructional Psychology. Dar, date asemănătoare vin şi
din marea majoritate a ţărilor occidentale. Destrămarea familiei îi răneşte adânc pe adolescenţi
exact in perioada lor de dezvoltare in care nu mai inteleg exact care sunt valorile familiei.
În publicaţia citată anterior se spune: „Copiii ai căror părinţi au divorţat de puţin timp se
descurcă, de obicei, mai greu la şcoală şi în relaţiile cu ceilalţi decât copiii care au crescut cu
ambii părinţi, în familii monoparentale sau într-o familie cu un părinte vitreg. . . . În plus,
divorţul părinţilor poate afecta respectul de sine şi stabilitatea emoţională a copilului“.

In studiile de caz prezentate in lucrarea de fata, din fericire sau nu parintii adolescentilor au
constatat la timp deteriorari ale comportamentelor adolescentilor si cerand ajutor au adus
schimbari importante in comportamentul acestora.

Daca la prezentarea in consilierea terapeutica rezultatele testelor aratau o profunda anxietate la

testarea finala dupa cele 10 intalniri s-a constatat o imbunatatire a comportamentului scolar si a
relatiilor cu parintii.
La Chestionarul ASQ :
CAZUL 1
Dimensiunea somatica – Scor initial-101, scor final 80
 Dimensiunea comportamentala-Scor initial-56, scor final 47
Dimensiunea cognitiva-scor initial-67, scor final 52
Scorul global initial-128, scor global final 89
Rezultaul final al scalei Hamillton initial arata o anxietate severa 3 ca la evaluarea finala
acesta sa scada la 2(anxietate moderata).
CAZUL 2
Dimensiunea somatica – Scor initial-98, scor final 81
Dimensiunea comportamentala-Scor initial-54, scor final 42
Dimensiunea cognitiva-scor initial-65, scor final 57
Scorul global initial-123, scor global 92
Pentru Scala de evaluare a anxietatii Hamilton scorul initial obtinut a fost 3 iar la evaluarea
finala a scazut la 2.