PRINCIPII ALE SCHIMBĂRII EMOȚIONALE

Subiecte:

1. CUM SE PRODUCE SCHIMBAREA?

2. PRINCIPII CARE GHIDEAZĂ INTERVENȚIA TERAPEUTICĂ

1. CUM SE PRODUCE SCHIMBAREA ÎN EFT

Pe scurt:

1. Experiența interpersonală emoțional-corectivă

2. Utilizarea emoțiilor primare adaptative

3. Transformarea emoțiilor primare dezadaptative

CUM SE FORMEAZĂ SCHEMELE EMOȚIONALE?

 Experiențele emoționale cu mediul creează amintiri în organism

 Aceste amintiri sunt stocate în rețele neuronale
 Care sunt activate mai târziu de stimuli din mediu
 Și organizează întregul organism
PROCESAREAEMOȚIONALĂ OPTIMĂ

Procesul emoțional este într-o dinamică continuă, un flux constant (constant flow)

Terapeutul ”navighează” prin acest flux emoțional

DAR PENTRU ANAVIGA BINE, E NEVOIE SĂ CUNOASCĂ FLUXUL EMOȚIILOR!

PROCESE CENTRALE ALE SCHIMBĂRII

A. FACEM EMOȚIILE PRIMARE ACCESIBILE

a) Îmbunătățim conștiența emoțională și simbolizarea în contextul poveștii personale

b) Facilităm exprimarea emoțiilor primare

B. MODULĂM EXPRESIA EMOȚIONALĂ ȘI O ÎNȚELEGEM

a) Îmbunătățim reglarea emoțională (implicită și explicită)

b) Reflectăm asupra emoțiilor (crearea de sens)

C. TRANSFORMĂM EMOȚIILE

a) Schimbarea emoțiilor primare dezadaptative cu emoții primare adaptative

b) Schimbarea emoțiilor primare dezadaptative prin experiențe noi interpersonale c)

Formarea unei noi povești personale bazate pe o nouă emoție

INTRUMENTUL CU CARE ”NAVIGĂM” PRIN FUXUL EMOȚIONALAL CLIENTULUI: BUSOLA

DURERII

 Aspectele dureroase din experiența clientului ne indică direcția spre schema centrală
primară dezadaptativă din spatele (de la baza) emoțiilor simptomatice
 Luăm pulsul emoțional al clientului în fiecare moment
  Prin EMPATIE (acordaj emoțional, rezonanță emoțională)
 Sunt aici cu tine ÎN TOT ceea ce simți; nu sunt aici să te repar, nu sunt aici să simt în
locul tău; sunt aici SĂ SIMT CU TINE și să-ți arăt că NU EȘTI SINGUR” (Brene Brown)

2. PRINCIPII CARE GHIDEAZĂ INTERVENȚIA TERAPEUTICĂ

A. PRINCIPII CARE GHIDEAZĂ INTERVENȚIA în funcție de Productivitatea emoțională a

clientului

B. PRINCIPII ALE PROCESĂRII EMOȚIONALE

C. Să facem alte DISTINCȚII GLOBALE legate de experiența emoțională și exprimare

A. PRINCIPII CARE GHIDEAZĂ INTERVENȚIA în funcție de Productivitatea emoțională a

clientului

 emoțiile sunt productive/neproductive dpv terapeutic?

 Cum trebuie să proceseze clientul propria emoție pentru a simți bine?
 Cum ne dăm seama dacă felul în care clientul își trăiește experiența emoțională
conduce la schimbare?
 Cum ghidăm intervențiile spre a susține o procesare emoțională productivă?

a. Tipul de emoție

Emoția productivă este o emoție primară:

 Adaptativă extrage informație utilă (nevoi + tendințe de acțiune) Utilizarea emoției

 Dezadaptativă - pentru a fi transformată - Transformarea emoției

INTERVENȚIA: adâncim experiența emoțională până la o emoție primară

Cum verificăm tipul de emoție?

 EMOȚIILE PRIMARE ADAPTATIVE trebuie accesate pentru valoare informațională și

capacitatea de a organiza acțiunea
 EMOȚIILE PRIMARE DEZADAPTATIVE trebuie evocate, reglate și transformate

Întrebări pe care terapeutul și le poate pune sieși pentru a identifica emoții primare

 Este asta o experiență primară, sau clientul meu evită sau neagă o emoție?
 Se protejează clientul meu?
 Poate clientul meu să și acceseze experiența nucleu ( core )?
 Clientul meu se simte îndreptățit să aibă această emoție?
 Emoțiile clientului meu sunt prea puțin sau prea mult reglate?

Întrebări pe care terapeutul și le poate pune sieși pentru a identifica emoții dezadaptative

 Este această emoție utilă?

 Clientul se simte blocat în emoția sa? Este o victimă a acestei emoții?
 Se simte copleșit de această emoție?
 Clientul reacționează exagerat?
 Este acest client relaționat cu alt timp sau spațiu?
 Conștientizează clientul meu propria trăire sau are o problemă în a regla această
emoție?
 Clientul meu se simte ”rău, nasol” cu privire la sine, alții?

INTERVENȚII ghidate de tipul de emoție tipurile de emoții se procesează diferit!

1. . emoțiile primare trebuie accesate , permise pentru a oferi mai multe informații
(despre nevoi) și a ghida acțiunea.
- Terapeutul ajută clientul să verifice dacă emoția este primară întrebând: ”Ceea ce
simți acum este trăirea ta cea mai adâncă?” sau ”Verifică în interior....dacă trăirea
asta este cea mai profundă din tot ce e acolo....sau mai e ceva?”

2. .de emoțiile dezadaptative primare clientul trebuie să se apropie, să le permită, să le

tolereze, simbolizeze, regleze și exploreze.

Întrebări pe emoțiile dezadaptative:

  Care este trăirea care te face cel mai vulnerabil, pe care o ai de mult timp, de când îți
amintești?”
 ”Această trăire se simte ca un răspuns la lucruri care sau întâmplat în trecut sau se
simte ca un răspuns la ceea ce se întâmplă acum?
 ”Este ceea ce simți acum ca o trăire familiară și care se tot repetă?;
 ”Ai mai avut trăirea asta până acum?”
 ”De când porți în interiorul tău această trăire?”
 ” Te ajută trăirea asta să faci față situației?

3. emoțiile secundare sunt adresate cel mai bine prin explorare empatică pentru a descoperi
emoțiile primare de la bază din care de fapt au derivat (de ex, frica primară din spatele furiei
reactive).

Întrebări:

 Când simți asta, ce altceva mai simți la un nivel mai profund ?” sau
 ”Ia-ți câteva momente pentru a te conecta mai profund și a verifica dacă mai este
ceva ce simți?”
 ”....acum că exprimi trăirea asta (emoția secundară)....cum te face să te simți la un
nivel mai
 profund/în adâncul tău?
 Țineți cont de efectul proceselor cognitive....emoțiile secundare sunt alimentate
cognitiv!!!

4. emoții instrumentale se explorează cel mai bine în direcția funcției interpersonale pe care
o au sau a impactului intenționat asupra celorlalți.

După ce se ajunge la un acord despre ce simte persoana (ex, tristețe, furie), terapeutul
intreaba:

 ”Mă întreb dacă încerci să sugerezi ceva sau să îi transmiți ceva acestei persoane prin
 trăirea ta?”
 Este acesta un stil de exprimare?
 Această emoție servește unui scop?
 Ce îți aduce exprimarea acestei emoții?
 Ce vrei să obții cu exprimarea acestei reacții?
 Oamenii pot recunoaște intenția din spatele experienței emoționale, fie că e dorința
de a domina sau dorința de a găsi confort sau auto protecție .
b. Maniera de procesare em

Un client este în contact conștient atunci când:

 își asumă responsabilitatea pentru emoția simțită (nu se comportă ca o victimă, nu

atribuie altora emoțiile sau rezolvarea lor) și nu este copleșit de acea emoție.

Un client este ”blocat” atunci când

 trăiește o emoție primară dezadaptativă în mod persistent, în aceeași manieră (deci,

  maniera de a simți nu progresează);
 este un răspuns repetitiv la aceeași situație
 este un răspuns similar repetat la diferite situații (furie în fața criticii părintelui,
partenerului, colegului) este un stil general de reacție emoțională (neputință ca
răspuns general la tot felul de situații);
 nu arată nici o îmbunătățire a abilității de a tolera emoția mai bine (”E prea mult, nu
suport!”), de a regla (activare ridicată sau tranziții bruște de la activare ridicată la
activare scăzută) sau de a o accepta (”Nu vreau sa simt asta!”);
 conștiența emoțională nu se dezvoltă (emoțiile nu se diferențiază în sentimente mai
complexe sau gânduri mai complexe)

B. PRINCIPII ALE PROCESĂRII EMOȚIONALE

1. Conștientizare emoțională
2. Exprimare emoțională
3. Reglare emoțională
4. Reflectare asupra emoțiilor
5. Transformare emoțională
6. Experiența corectivă emoțional prin relație care facilitează procesele anterioare.

1. Conștientizare emoțională

Conștiența emoțională cel mai important scop al terapiei:

 abilitatea de a articula verbal ceea ce trăiesc în experiența interioară

 nu înseamnă a gândi o emoție, ci a simți emoția conștient fiind de ea (a o exprima în
cuvinte)

Conștiența emoțională crescută este terapeutică în multe moduri:

  Oferă acces la informația adaptativă ( nevoi ) și la tendința de acțiune din emoție
când oamenii știu ce simt, se pot conecta cu nevoile lor și devin motivați să le
împlinească.
 Ceea ce disociat / nerecunoscut, nu poate fi schimbat ; ceea ce este simțit, se poate
schimba.

Numai când emoțiile sunt simțite, articularea lor în limbaj devine o component importantă a
conștientizării.

Primul pas: acceptarea emoțiilor. Implică 2 procese : atât a simți emoția cât și a avea o
distanță de ea

a. Clienții prea mult reglați intervenția este a i ghida nu doar către reflectarea cognitive
(unde le este mai ușor) dar si către a își simți complet experiența viscerală în mod
progresiv; focus pe aici și acum, pe reacțiile în moment
b. Clienții prea puțin reglați intervenția este de a îi detașa de emoție (activând
reflectarea)

Pe măsură ce terapia înaintează , ar trebui să crească și conștiența emoțiilor 5 niveluri de

conștiența emoțională:

 senzații fizice,
 tendințe de acțiune,
 emoție singulară,
 emoții amestecate,
 amestecuri de emoții amestecate

Procesarea emoțională la acest nivel implică:

a. Apropierea de senzații simțite corporal (fiind atenți la

b. A permite apropierea și tolerarea de a fi în contact cu aceste emoții

c. A aborda cognitiv emoția (a explora sensurile, a exprima emoția în cuvinte, a identifica

nevoi ce pot motiva schimbarea)

În EFT: conștiența emoțiilor ne recunoscute anterior de furie, tristețe, frică și rușine

2. Exprimarea emoțională

 Exprimarea emoțională NU înseamnă ventilarea emoțiilor secundare ci depășirea

evitării experienței și a fi capabil de exprimarea emoțiilor primare anterior
restricționate .
 Datorită tendinței umane puternice de evitare a activării și exprimării emoțiilor
dureroase, clienții trebui încurajați să depășească evitarea și să se apropie de
emoțiile dureroase în timpul ședințelor prin focalizarea asupra experienței corporale,
adesea în pași mici.
- Implică uneori a schimba convingeri explicite (de ex, furia e periculoasă, sau
bărbații nu plâng) care guvernează evitarea și a i ajuta să confrunte frica de
dezintegrare.
- Clienții trebuie să ajungă să și permită și să tolereze contactul cu propriile emoții
(asemănător cu conceptul de expunere).

3. Reglarea emotionala
 Pentru persoanele cu tulburări emoționale, emoțiile sunt nereglate

 Terapeutul evaluează în primul rând nivelul de reglare emoțională și intervine în

funcție de asta:
o prea puțină emoție intervine pentru a mări accesul la emoție ,
o prea multă emoție intervine pentru a regla nivelul de activare emoțională .
  Emoțiile care necesită reglare sunt:
o emoțiile secundare (disperarea, lipsa de speranță, sau frica de frică) sau
o emoțiile primare dezadaptative (rușinea de a fi fără valoare, anxietatea ca
insecuritate primară,

 Liniștirea poate fi făcută la mai multe niveluri de procesare:

o Liniștirea fiziologică activarea sistemului nervos parasimpatic pentru a regla
ritmul inimii, respirația sau alte funcții care sunt accelerate sub stres.
o Liniștirea emoțională susținerea abilităților clienților de a primi și de a fi
empatici cu suferințele lor inițial, abilitatea de auto liniștire se dezvoltă inițial
prin internalizarea funcției de liniștire pe care celălalt o manifestă.

DECI, EVALUĂM NIVELUL DE REGLARE EMOȚIONALĂ, PRIN EVALUAREA NIVELULUI DE

ACTIVARE EMOȚIONALĂ ȘI A CALITĂȚII VOCII!

Nivelul de activare emoțională se vede /simte în:

 intensitatea și calitatea VOCII

 intensitatea și calitatea SENZAȚIILOR CORPORALE
 restricția /libertatea de EXPRIMARE

Intervenții pentru nivel de activare emoțională mică a accesa mai multă emoție

 Încurajați focalizarea atenției asupra senzațiilor corporale care indică emoții

 Ajutați-l să și amintească episoade emoționale anterioare sau situații care aduc
emoții particulare
 Utilizați indici emoționali intenși (cum ar fi cuvinte sau imagini generatoare de și
vocea emoțională a terapeutului
 Puteți sugera clientului să se comporte într un anumit fel , să exagereze sau să
repete fraze sau gesturi (de ex, să ridice tonul pentru o voce furioasă, să încordeze
pumnii, etc)
 Ajutați clientul să și monitorizeze propriul nivel de activare emoțională pentru a
menține siguranța ce permite emoției să apară (mai ales că majoritatea oamenilor se
îndepărtează de propriile trăiri dacă simt că își pierd controlul

Intervenții pentru nivel de activare emoțională mare a și conține emoțiile

 Facilitați la client o poziție de observator și simbolizare a emoțiilor copleșitoare (de

ex, mediați crearea unei distanțe emoționale prin adoptarea poziției de observator
sau punând clientul să descrie propria trăire ca ”o minge neagră” localizată în
stomac)
 Oferiți suport și înțelegere și încurajați clientul să caute suport și înțelegere la alte
persoane
 Încurajați clientul să și organizeze emoțiile stresante (de ex, făcând o listă de
probleme)
 Ajuta ți clientul să se angajeze în auto liniștire (de ex, ”Poți spune acestei părți din
tine că este în regulă să se simtă tristă”)
 Ajutați clientul să și distragă atenția (de ex, numărând invers sau mergând în
interiorul lor într un loc al siguranței)
 Dacă clientul devine copleșit în timpul ședinței, reglați emoția sugerând clientului să
respire, să și pună picioarele pe podea, să se simtă stând pe scaun, să privească
terapeutul și să descrie ce văd
 Una dintre cele mai eficiente modalități de a ajuta clientul să și conțină emoția este
de a l ajuta să devină conștient de ea, să o exprime și să decidă ce să facă atunci când
apare (pentru că suprimarea emoției și a nu face nimic generează intruziuni
emoționale nedorite care fac emoțiile copleșitoare sau înfricoșătoare)

4. Reflectarea asupra emoțiilor

Felul în care clientul își înțelege emoțiile la nivel conceptual și povestea în care sunt
incluse aceste emoții influențează ce ajung emoțiile să însemne pentru client

 Exemple:
o Un client care realizează că este trist datorită unei pierderi , felul în care
explică pierderea va influența starea sa emoțională (am pierdut pentru că
sunt un ratat=rușine; am pierdut pentru că nu eram compatibili= tristețea
pierderii)
o Clientul recunoaște că furia nu îi aduce ce are nevoie în relație e primul pas,
dar înțelegerea furiei determină reacții diferite furia ca incapacitate de a se
ridica la standarde înalte sau furia ca nevoie intensă de a fi apreciat

 Pe lângă recunoașterea emoțiilor și simbolizarea lor, reflectarea asupra

experienței emoționale ajută oamenii să construiască un sens al experienței și să
o integreze în povestea de viață .
 Pennebaker (1995) prin limbaj, indivizii sunt capabili să organizeze, structureze și
asimileze experiențele emoționale și evenimentele care au provocat acele emoții.
 Povestea redă experiențele și amintirile clientului într un mod coerent,
ordonează experiența și oferă un sentiment al identității înțelegerea felului în
care Sinele este construit și constituit).
 Iar oamenii tânjesc după un sentiment al sensului personal și au nevoie de sens
pentru a depăși vidul existențial.
 INTERVENȚIE: încurajăm reflectarea asupra experienței interne
 5. Transformarea emoțională
 Înseamnă a transforma emoțiile dezadaptative primare (cum ar fi frica, rușinea,
tristețea abandonului) cu alte emoții adaptative prin activarea unor stări
emoționale mai adaptative
 Changing emotion with emotion
 Co-activarea unei emoții mai adaptative odată cu sau ca răspuns la emoția
dezadaptativă ajută la transformarea ultimei; componente cheie dintr o emoție
pozitivă sunt incompatibile cu emoțiile negative
 În timp, co activarea emoției mai adaptative, împreună cu sau ca răspuns la
emoția dezadaptativă, ajută la transformarea emoției dezadaptative.
 Paradoxul schimbării emoționale este că începe NU prin a încerca să schimbi
emoția, CI prin acceptarea completă a emoției dureroase emoțiile trebuie
complet simțite și mesajul lor auzit înainte să se deschidă spre alte emoții.
 Premiza majoră EFT care ghidează intervenția: dacă nu te accepți așa cum ești,
nu ești disponibil pentru transformare . One cannot leave a place until one has
arrived at it; for emotion, one has to feel it to heal it. Greenberg

În terapie:

 frica dezadaptativă de abandon sau anihilare din traumele copilăriei odată activate în
prezent, pot fi transformate într un sentiment de securitate prin activarea unor
emoții de tipul furiei care stabilește limite sănătoase și oferă sentimentul de putere
personală sau dezgustul față de abuz sau prin evocarea unor trăiri anterior
inaccesibile precum tristețea și nevoia de confort și compasiune față de sine .
 Furia dezadaptati vă poate fi anulată prin tristețea adaptativă .
 Rușinea dezadaptativă, care e internalizată prin disprețul față de ceilalți, poate fi
transformată prin accesarea revoltei față de abuzul suferit, prin auto compasiune și
prin accesarea mândriei și a sentimentului valorii personale;
 Lipsa de putere și lipsa de speranță are ca antidot furia de a fi fost tratat nedrept prin
furia de a fi fost tratat nedrept sau
 Adesea este nevoie de o perioadă de reglare și calmare a emoției dezadaptative, de a
îi da sens, înainte de activarea emoției opuse transformatoare.

Cum ajută terapeutul clientul să acceseze noile emoții pentru a schimba vechile emoții?

a. Mutarea atenției la emoții care sunt actual exprimate dar care se află la periferia
experienței

b. dacă nu există altă emoție prezentă, ne focalizăm pe nevoi și astfel mobilizăm o altă
emoție .

Aceste emoții noi:

  fie au fost simțite în situația originală dar nu au fost exprimate,
 fie sunt simțite acum ca un răspuns adaptativ la o situație veche .

De exemplu, a activa furia implicită față de un abuzator schimbă frica dezadaptativă a

victimei. Când tendința de a fugi din frică este combinată cu tendința furiei de a acționa,
asta conduce la o nouă poziție relațională față de abuzator aceea de a face responsabil
abuzatorul de tot ce s a întâmplat și de a se percepe pe sine ca meritând protecție (și nu
vinovăție și insecuritate).

Este esențial să simbolizăm, explorăm și diferențiem emoția dezadaptativă (în acest caz,
frica), și să o reglăm prin respirație și calmare, înainte de a susține accesul la o nouă emoție
mai adaptativă (în acest caz, furia).

6. Experiența emotional

 Noile experiențe trăite cu altă persoană (adesea terapeutul) sunt în mod special
importante pentru a oferi o experiență emoțională corectivă.
 Experiențele care oferă liniștire interpersonală, care invalidează convingeri
patogene sau careoferă o experiență a succesului, pot corecta paternuri
interpersonale vechi.

o De exemplu, o experiență în care clientul simte rușinea în context terapeutic și

trăiește acceptarea/validarea (și nu disprețul sau denigrarea așa cum se aștepta),
are puterea de a schimba sentimentul rușinii

 A fi acceptată furia de către terapeut (în loc să fie respinsă) conduce la un nou
mod de a fi.
 Clientul poate exprima vulnerabilitatea sau furia cu terapeutul său fără să fie
pedepsit sau respins, și poate să se exprime fără să fie cenzurat.
 Realitatea și autenticitatea experienței relaționale emoțional corective permite
clientului să trăiască experiența că nu mai e un copil lipsit de putere în fața unor
adulți puternici.

FAZELE TERAPIEI

Terapia EFT are trei faze majore, fiecare cu un set de pași:

1. CONEXIUNEA ȘI CONȘTIENTIZAREA:
a. A însoți, a empatiza, a valida trăirile clientului și sentimentul actual al Sinelui
b. A oferi o rațiune pentru a lucra cu emoțiile (acordul pe scop)
c. A promova conștientizarea experienței interne
d. Stabilirea unui focu s colaborativ
2. EVOCAREA ȘI EXPLORAREA
a. A stabili susținere pentru experiența emoțională
b. A evoca și a activa emoții problematice
c. A adresa întreruperile de emoție
d. A ajuta clientul să acceseze emoțiile primare sau schemele dezadaptative

3. TRANSFORMAREA a genera noi emoții și a crea un nou sens al poveștii:

a. A genera noi răspunsuri emoționale pentru a transforma schemele dezadaptative
b. A promova reflectarea pentru a da un sens experienței
c. A valida noile emoții și sentimentul nou al Sinelui

Pașii procesării emoționale în transformare

 Transformarea începe cu trăirea activată (de ex. ”Mă simt rău”), urmată de
explorarea secvențelor cognitiv afective care generează aceste trăiri (de ex. Mă simt
lipsit de speranță”, ”De ce să mai încerc ceva?
 În cele din urmă, asta va duce la activarea unei auto organizări schematice
emoționale dezadaptative bazate pe frică sau rușine (”Nu am valoare”, sau ”Nu pot
supraviețui singur
 La un moment dat al procesului de transformare, este accesată o nouă experiență
adaptativă.
 Calea rezolvării conduce inevitabil la exprimarea durerii adaptative sau a rănirii și,
apoi la furia adaptativă sau auto liniștirea iar acestea conduc la un sentiment de auto
acceptare și competență/ putere personală.
 Clienții care încep aflându se în stări de stres și care își rezolvă stresul, fac asta
intrând în trăiri de frică, abandon, tristețe sau rușine dezadaptative în care se simt
inadecvați, goi, singuri, neiubiți.
 Transformarea apare atunci când aceste stări dezadaptative sunt diferențiate până la
nivelul nevoilor , care resping evaluările negative ale sinelui încorporate în schemele
dezadaptative.
 Esența acestui proces este că nevoile adaptative de atașament și identitate (a fi
conectat și a fi validat) încorporate în sentimentele dezadaptative de frică, rușine și
tristețe, când sunt mobilizate și validate, acționează spre a accesa emoții mai
adaptative și a respinge mesajele negative ale sinelui (nu merit să fiu iubit, respectat,
etc).
 Opoziția inerentă a acestor două experiențe (”Nu merit iubire sau și ”Merit să fiu
iubit și respectat”) susținută de furia adaptativă sau tristețea adaptativă, ca răspuns
la aceeași situație evocativă, învinge starea dezadaptativă.
  Asta se întâmplă prin accesarea unei noi experiențe emoționale și de crearea de
sens, care conduce la o evaluare nouă mai pozitivă a sinelui.
 În contextul relației terapeutice validante, clientul se mișcă către a jeli, către a
recunoaște pierderea sau rana suferită (recunoscând ”Eu nu am ceea ce am nevoie,
și îmi lipsește ceea ce merit”), și către a manifesta furia asertivă sau auto liniștirea (în
funcție de emoția adaptativă accesată fie pentru a proteja granițele, fie către sine)
 Acest lucru de obicei duce la jelirea a ceea ce s a pierdut.
 Starea de jelire se caracterizează fie prin tristețe față de pierdere , fie prin
recunoașterea propriei răni , dar fără blamare, victimizare sau resemnare

C. Să facem alte DISTINCȚII GLOBALE legate de experiența emoțională și exprimare:

 Dacă emoția este o expresie nouă care implică eliberarea unei emoții blocate (este
terapeutică) sau o expresie veche care implică repetarea unei emoții prea liber
exprimate (ventilarea aceleași emoții prea des exprimate nu este nici terapeutică,
nici nu reduce exprimarea emoției)
 Dacă emoția trăită și exprimată este un semn al stresului (a jeli când ești copleșit și
incapabil de a acționa) sau un semn al procesului de rezolvare a stresului (a jeli ca
parte a procesului sănătos de doliu)