Institutul De Psihoterapie Experiențială

office@ipefe.ro | www.ipefe.ro
Focalizată Pe Emoții

TRANSFER ȘI
CONTRATRANSFER
Institutul De Psihoterapie Experiențială office@ipefe.ro | www.ipefe.ro
Focalizată Pe Emoții

TRANSFERUL
 FREUD
• Relațiile din trecut le modelează pe cele din prezent (inclusiv pe
cea cu terapeutul).

• Prin transfer, persoana are potențialul de a trăi, înțelege și

transforma cele mai problematice tipare de relaționare cu ei înșiși
și cu ceilalți.

• Terapeutul trebuia sa fie ”ecran alb” al proiecțiilor clientului.

• Aceste proiecții sunt determinate exclusiv de istorie și total
separate de impactul actual al prezenței terapeutului.
• Ce crede clientul despre persoana terapeutului este total nedemn de
încredere (fiind doar manifestări ale transferului)
 PERSPECTIVA RELAȚIONALĂ
- teoria intersubiectivității
• Stolorow (1987), Benjamin (1990/1999), Aron (1992, 1996),
Hoffman (1983, 1996, 2001), Mitchel (1993, 1997, 2000), Renik
(1993, 1999, 1995)

• Există o influență mutuală inevitabilă (Stolorow & Benjamin,

1987) între terapeut și client (intersubiectivitate)

• Dacă tratăm percepțiile clientului despre terapeut si relație ca pe un

set de distorsiuni, atunci eliminăm orice posibilitate ca
terapeutul să fie resimțit ca o bază de siguranță.
• Transferul nu mai este privit ca o distorsiune, pentru că
percepțiile clientului despre terapeut au aproape întotdeauna o
bază plauzibilă!!!!.

• Transferul este un fel de rigiditate = printre numeroasele

interpretări credibile ale comportamentului terapeutului, clientul
pare constrâns să creadă doar una dintre ele.

• Transferul este doar o problemă de atenție selectivă și

senzitivitate.
• Transferul exprimă alunecarea persoanei către un mod obișnuit de
trăire a unei relații.
Modelul familiar modelează așteptările privind ceea ce este la
ordinea zilei să simți ca adult!!!!

• ! Transferul nu este doar explicat astfel, ci și construit: clienții, în

mod frecvent, se comportă în moduri în care obțin confirmări ale
propriilor interpretări ale realității interpersonale !
Repere pentru intervenție
• ESTE O GREȘEALĂ să respingem ideile clientului despre
atitudinile și comportamentele noastre ca terapeuți! Alții ne pot
cunoaște în moduri în care nu ne putem cunoaște pe noi
înșine!

• Pentru că avem un inconștient, este vital să rămânem sceptici

în ceea ce privește măsura propriei noastre conștientizări la
un moment dat; putem privi clientul ca pe un colaborator util
în identificarea unor aspecte de care nu suntem
conștienți!!!
 Cum abordăm transferul în practică?
a) Accentuarea a ceea ce este plauzibil sau corect în transferul clientului
➔astfel, clientul poate să simtă încredere că terapeutul este deschis la gândurile și
sentimentele sale
➔acest tip de deschidere facilitează incluzivitatea și face posibilă integrarea
experiențelor disociate.
➔Facilitează o explorare care conduce către insight și o colaborare care pentru
client, este o experiență emoțional-corectivă.

b) Poate fi ușor să ne întrebăm cu voce tare ce anume din comportamentul sau

atitudinea noastră a condus la ”interpretarea” clientului. ”Mă întreb ce anume din
atitudinea mea, te-a făcut să crezi asta?”

c) câteodată, este foarte eficientă încurajarea prespunerilor clientului despre

modul în care terapeutul îl vede. ”Cum crezi că te văd / percep eu (terapeutul)?
Ce crezi tu că gândesc despre tine?”
- Pentru a putea înțelege transferul, avem nevoie să auzim părerea clientului despre
contratransfer.

d) Pentru că uneori clienții sunt reticenți în a exprima direct ceea ce gândesc sau simt
despre noi, este de ajutor să ascultăm cu atenție comunicările lor despre experiențe
dinafara terapiei ca pe niște mesaje codate/metaforice despre transfer.
CONTRATRANSFERUL
 FREUD
• ”organul receptiv”al inconștientului terapeutului care se
orientează către ”inconștientul care transmite al pacientului”
(1912).
• Asigură un acces vital la experiența disociată a clientului.
• Analistul își acorda inconștientul cu cel al pacientului, pentru ca
apoi să observe rezonanțele interne care se stabileau.

• Ascultarea empatică oferă indicii despre dinamica

inconștientă a pacientului! = elaborarea de interpretări eficiente.

• Era perceput ca un impediment ocazional, care ia naștere din

dificultățile psihice ale terapeutului.
 PERSPECTIVA RELAȚIONALĂ
– teoria intersubiectivității

• Contratransferul este o trăsătură în continuă desfășurare a relației cu

pacientul și o altă ”cale regală către inconștient”.
• Poate aduce ajuta la clarificarea și procesarea transferului, dar poate
fi și un obstacol.

• Relația dintre terapeut și client este co-creată = fiecare poate aduce

obstacole în cursul liber al experienței și explorării.

Ex. Disocierea terapeutului, dificultatea de a fi prezent, etc. închide

ușa experienței disociate a clientului.
• Dacă încercăm să eliminăm reacțiile noastre contratransferențiale,
eficiența terapeutică va fi subminată!

• Clinicienii veterani sunt adesea mult mai eficienți pentru că sunt mai
puțin defensivi în privința reacțiilor lor contratransferențiale și mai
încrezători în abilitatea lor de a procesa reacțiile clientului la acestea
(Renik).
• Adoptarea unei ”fețe de poker” reglează “în jos”, nu permite emoțiile și
exprimarea lor (Ekman, Roper & Hager, 1980).

• Încercarea de a opri / masca reacțiile noastre contratransferențiale, pentru

a ne menține incognito, poate diminua accesul la semnalele subiective
vitale care ne permit să ne cunoaștem clientul la un nivel emoțional.
 CUM ABORDĂM CONTRATRANSFERUL ÎN
PRACTICĂ?

• Folosirea atentă a dezvăluirii deliberate a contratransferului

• Problema este DE CE, CÂND și CUM să ne autodezvăluim

deliberat

• Autonomia clientului poate fi mult mai bine păstrată atunci când

suntem dispuși să recunoaștem și să studiem propriile noastre
răspunsuri subiective și să investigăm impactul lor asupra
clientului.
CONTRIBUȚII PRACTICE ALE TEORIEI
INTERSUBIECTIVITĂȚII
 1. Dialectica transfer-contratransfer
• ”relație repetată” (reiterarea unui vechi tipar) sau ”relație bazată
pe nevoie” (avem acces la nevoia clientului din spatele paternului
relațional) (Stern, 1994)

• Măsura în care aceste dinamici pot fi conștientizate, ele devin

contextul-cheie în care sarcinile terapiei sunt realizate.

• Dacă ele sunt inconștiente, vor deveni o barieră în fața

insightului și a noilor experiențe.
 2. Autodezvăluirea
• Dezvăluirea explicită a gândurilor și emoțiilor noastre îi poate ajuta pe
clienți să recunoască și să-și ”însușească” experiențele pe care anterior au
simțit nevoia să le renege sau să le disocieze.

• Pentru a putea să-și înțeleagă propria minte, copilul trebuie să cunoască

mintea altcuiva (Fonagy, 2001).

• Pentru a putea să-și integreze gândurile, emoțiile și dorințele negate, clienții

au nevoie de psihicul terapeutului care să le conțină temporar experiența
pe care nu au fost capabili să o ducă singuri.

• Clienții, în mod inconștient, îi testează pe terapeuți pentru a afla adevărul

credinței lor că anumite lucruri sunt pur si simplu prea periculoase pentru a fi
știute, simțite sau dorite.

• Dacă terapeutul dă glas propriei experiențe personale (de ex. Tristețea pe care
o simte într-o anumită situație a clientului) poate să infirme credința
clientului legată de pericolul de a arăta cuiva ceea ce simte.

➢ FUNCȚIA: A demonstra că poate fi trăit și exprimat în siguranță mult

mai mult decât credea clientul.
• Atunci când devenim conștienți că limita noastră s-a îngustat
semnificativ cu privire la cât de liber putem gândi, simți sau
interacționa cu clientul, atunci suntem prinși în paternuri
inconștiente.

• În astfel de situații, asumarea riscului de a pune în cuvinte

experiența noastră ne deschide calea unei relaționări autentice,
libere și clare.

• Sau, când ne simțim departe de client (plictisiți, adormiți sau

distanți), autodezvăluirea poate însufleți o atmosferă amorțită.
De ex. ”Îmi este mult mai greu ca de obicei să mă conectez cu ceea
ce îmi spui. Este mult mai greu să fiu prezent acum. Asta poate să
aibă de-a face cu mine în totalitate sau poate cu ceea ce se întâmplă
între noi. Cum simți tu? Ce simți când mă auzi că spun asta?”

• FUNCȚIA: are potențialul de a rezolva impasul empatic, de a

aduce ambele părți mult mai mult împreună și de a facilita
înțelegerea situației create împreună.
• FUNCȚIE: discutând despre experiența sa în aici-și-acum într-o
manieră non-defensivă, încurajează clientul să facă același lucru
– facilitează o conștientizare centrată pe prezent, noncritică (esența
atitudinii meditative, a funcției reflexive).

• FUNCȚIE: terapeutul modelează capacitatea de a pune în

cuvinte sentimente și reacții dificile (pe care clientul a simțit
nevoia să le reprime sau să le disocieze) = facilitează munca
integrării.

• Autodezvăluirea depinde ce ceea ce credem că va servi cel mai

bine interesele clientului!

• Riscul ca auodezvăluirea să nu aibă nimic de-a face cu clientul

sau/și să nu fie folositoare acestuia este diminuat atunci când
terapeutul o comunică îndemânatic și cu deschidere față de
reacțiile clientului.
 Mascarea sentimentelor dificile poate face mai mult rău
decât dezvăluirea acestora – ascunzând ceea ce simțim putem
doar să pretindem că suntem prezenți cu pacientul când de
fapt noi ne-am retras.

 Reticența noastră personală de a dezvălui sentimente dificile

își poate avea originea în frica noastră că o astfel de
expunere va distruge în ochii p acientului imaginea de
autoritate binevoitoare și ne va lăsa plini de defecte și
vulnerabili (Maroda, 1999 și Renik, 1995).