Draghicescu – Din psihologia poporului roman

Cap 8.Orientul si influenta lui asupra sufletului romanilor

Autorul este de parere ca Orientul a influentat poporul roman, indirect prin slavi si Biserica,
si direct prin greci si turci. Tot ce se facea si mai ales tot ce nu se facea la Constantinopol era
luat in seama cu sfintenie de catre bucuresteni si ieseni. Fiecare obicei turcesc imprumutat,
fiecare moda turceasca imitata introducea, in sufletul romanilor samanta coruptiei si
trandaviei, care degradeaza si degenereaza popoarele.

De pilda, costumul boierilor si al cucoanelor din epoca fanariota era aproape exclusiv
turcesc.

Un cronicar francez afirma ca la Bucuresti, nu se merge pe jos, ci numai in trasura - picioarele

erau un obiect de lux, trasura era indispensabilul. Toti strainii care au vizitat, in sec al 18-lea
capitalele tarilor romanesti au fost surprinsi neplacut de aceasta cumplita lipsa de vlaga si de
pierderea obiceiului de a merge al boierimii romanesti.

Patima jocului este un al doilea obicei mai de seama care atragea atentia strainilor.

Indeletnicirea cea mai de seama a romanilor bogati, in aceasta perioada era de a manca, de
a bea cafea si a fuma tutun. Boierii sedeau turceste pe divan, iar in timpul verii obisnuiau sa
bea serbet, pe langa traditionala cafea turceasca, deliciul intregului Orient.

Curtea domnilor romani era o copie fidela a curtii sultanului, cu un numar nesfarsit de
servitori, in jur de 12 000. Cele mai neinsemnate nevoi ale stapanului trebuiau indeplinite de
o anumita sluga, care n-avea decat acel serviciu.

Cu astfel de obiceiuri imprumutate, oamenii carora le erau incredintate destinele tarilor

romanesti, nu puteau conduce aceste tari decat la ruina si la pierzare.

De asemenea, se gasesc in literatura romana o multime de imprumuturi lexicale de la turci

sau de la alte neamuri inrudite cu ei, precum tatarii, cumanii, pecenegii. Natura acestor
cuvinte este mai intai sociala si politica, apoi economica si mai putin militara.

Din cele amintite mai sus, s-ar putea crede ca influenta orientala a atins numai clasa cea mai
bogata a romanilor, deoarece numai lor le era ingaduit luxul si desfraul oriental. Nenumarate
fapte si lucruri dovedesc ca atmosfera Orientului a inabusit si a injosit si morala taranului
roman. Desavarsita lui nepasare si neingrijire pentru ziua de maine, lipsa lui de vointa si de
incredere in puterile sale sunt doar cateva dintre dovezi.

1
 Cap 12.Insusirile sufletesti actuale ale poporului roman

In acest capitol, autorul urmareste in ce mod istoria modifica vechile insusiri sufletesti ale
romanilor, mostenite de la romani, daci si slavi, rezultand infatisarea morala si mentala din
zilele noastre.

In primul rand, trebuie precizat ca natiunea romana propriu-zisa nu este inca pe deplin
faurita. Rolul formativ al istoriei noastre nu este dus pana la capat. Ca si istoria, harta
noastra este injumatatita. Trecutul nostru istoric, in loc sa ne intregeasca, adesea ne-a
despartit. Suntem neispraviti din punct de vedere geografic si istoric, si aceasta prima
trasatura a istoriei si societatii se rasfrange in sufletul nostru.

O a doua trasatura mai pronuntata si mai caracteristica a istoriei romanilor, si care se

resfrange in natura sufletului etnic, este pasivitatea, rezistenta defensiva, resemnata,
supusa, infranta, lipsa de energie ofensiva. Istoria nu ne-a dat ocazia sa dezvoltam bunele
noastre insusiri, calitatile noastre sufletesti pozitive. Sunt nenumarate faptele din istoria
noastra care ilustreaza acest aspect negativ, pasiv al sufletului nostru: in tot veacul al 18-lea,
taranii in loc sa se rascoale si sa-i doboare pe cei pe care-i asupreau, luau calea defensivei, si
paraseau tara. Revolutia lui Tudor Vladimirescu este departe de a fi o adevarata revolutie
activa, se reduce mai mult la o simpla demonstratie fara urmari. Revolutia din 1848 este
iarasi o parada, o sarbatoare, nu se caracterizeaza deloc prin violenta care a avut loc in alte
tari, in aceleasi imprejurimi.

Traiti intr-un complex de imprejurari deosebite, mai aproape de atmosfera morala

coplesitoare a Orientului, supusi devreme jugului injositor al otomanilor si grecilor, romanii
din Regat pierdusera vechea virtute daco-romana.

Un al treilea caracter distinctiv al istoriei nationale este lipsa de dezvoltare proprie, unitara,
omogena a desfasurarii trecuului. Tarile Romane n-au dus o viata proprie pe seama lor,
decat un foarte scurt timp. Viata noastra istorica si sociala, aproape sub toate raporturile, fu
instrainata, atarnatoare si marginita de viata altora. Istoria noastra ne-o facura vecinii, nu
asa cum am fi dorit noi, ci cum le-a placut lor.

Filozofia practica a taranilor romani este filozofia destinului si a norocului. Nasterea,

casatoria si moartea, cu tot cortegiul de intamplari fericite sau nefericite sunt creatia soartei.
Fantasma norocului si a ursitei stapaneste toate actele si faptele poporului. Pe seama
norocului si a ursitei sunt brodate cea mai mare parte din anectodele si povestile poporului
nostru.

Peste tot si in toate actiunile noastre nu ne bizuim decat pe momentul de fata, neglijam
viitorul. Sateanul isi cladeste casa cu cele mai sarace mijloace, in cel mai scurt timp, ridicand-
o in cateva saptamani, pentru ca peste cativa ani sa fie deja ruinata. Taranul roman, zice un
scriitor francez, se multumeste sa ceara de la pamant numai cat trebuie sa plateasca

2
stapanului si sa hraneasca familia, apoi neavand nicio incredere in viitor, nu mai are niciun
interes sa lucreze pe socoteala lui.

Mentalitatea romanilor, ca si limba pe care o vorbim, a avut ca temelie si ca punct de plecare

mentalitatea romana. Ceea ce ii deosebeste pe romani nu numai de popoarele din Europa
Orientala, ci si de restul, este indrazneala si istetimea spiritului sau, este scaparea unei
inteligente fine, infatisata sub o aparenta modesta, timida, si fata de straini sfioasa. Calitatile
mentale ale romanului nu sunt la suprafata. Infatisarea romanului, la prima vedere, nu lasa
sa se banuiasca ce se ascunde sub ea.