Trasatura esentiala a romanilor este neincrederea in oameni.

Preocuparea pentru binele altora nu depaseste zona familiei. Si tot

romanii cauta puterea sociala, "dar in mod ipocrit, conform unei
culturi colectiviste in care nu da bine sa arati ca vrei sa iesi din rand,
isi ascund aceasta dorinta sub masca modestiei si sacrificiului pentru
altii (ex. 'eu nu as vrea puterea, dar oamenii imi solicita asta...')".
Concluziile apartin unuia dintre cele mai importante studii din ultima
suta de ani, "Psihologia Poporului Roman. Profilul Psihologic al
Romanilor" - lucrare coordonata de reputatul psiholog Daniel David.
Lucrul la noul studiu, numit "Psihologia Poporului Roman. Profilul
Psihologic al Romanilor", a inceput in 2013, s-au folosit teste psihologice
internationale adaptate pe populatia romaneasca, iar cercetarea integrala va fi
publicata in prima jumatate a acestui an, la aproape 100 de ani de la aparitia
profilului realizat de Constantin Radulescu-Motru.
Profilul psihologic de suprafata este in unele segmente incomplet dezvoltat,
neexprimand potentialul pe care il avem. Astfel, potentialul ridicat pentru
inteligentacognitiva/emotionala, creativitate si invatare nu este
valorificat. Structura de personalitate, adesea defensiva, sustine uneori
prea multe aspecte negative (ex. cinism/scepticism/mizantropie,
etc.). Comportamentul este unul care nu se supune usor normelor si
regulilor.
Pe de alta parte avem o mare nevoie de a ne dovedi
valoarea (potentialul), ceea ce ne face competitivi in munca; intr-
adevar, daca conditiile socio-culturale sunt prielnice, competitivitatea se
traduce si in performanta (ex. vezi performanta romanilor din strainatate
in mediul academic). Munca (ca modalitate de afirmare
sociala),familia (contextul sigurantei) si religiozitatea(care ne da sens si
semnificatie in viata)sunt cele trei repere majore care definesc viata
romanilor. Acestea sunt constranse de o trasatura cardinala a
romanilor, si anume neincrederea in oameni; aceasta se generalizeaza de
la straini la cunoscuti/prieteni, exceptie facand familia unde, dimpotriva,
compensam cu o incredere foarte mare.
Acest profil psihologic de suprafata deriva din modul in care mediu socio-
cultural interactioneaza cu profilul psihologic de adancime. Sub aspect
psiho-cultural romanii cauta puterea sociala, dar in mod ipocrit,
conform unei culturi colectiviste in care nu da bine sa arati ca vrei sa iesi
din rand, isi ascund aceasta dorinta sub masca modestiei si sacrificiului
pentru altii (ex. 'eu nu as vrea puterea, dar oamenii imi solicita asta...').
Apoi, utilizarea puterii se face intr-o paradigma feminina, caracterizata
prin discutii si cautarea consensului. Dar din cauza ca cinismul social si
scepticismul sunt ridicate, adesea aceste discutii spre consens sunt
grevate de certuri/neintelegeri, nu se ajunge la planuri concrete,
iar leadership-ului adesea i se refuza respectul cuvenit (ex.
carisma/valoarea).
O cultura colectivista este caracterizata de neincrederea in straini,
neincredere care la romani, amplificata de un nivel scazut de
autodeterminare si spirit civic, asa cum spuneam, s-a generalizat intr-
o neincredere cronica, inclusiv asupra cunoscutilor.
Cultura romanilor promoveaza heterodeterminarea (influenta
traditiei/religiei), in dauna autodeterminarii (autonomie in decizie) si a
pragmatismului (interesul personal), in dauna spiritului civic.
Romanii au un stil cultural represiv si evitativ, ceea ce ii face sa fie
defensivi. Defensivitatea se poate exprima in complexe de
inferioritate si/sau, daca acestea sunt compensate, in complexe de
superioritate. In ceea ce priveste complexele de inferioritate spre exemplu,
romanii au aspiratii similare tarilor vestice (ex. SUA), dar adesea sunt mai
neincrezatori ca le pot realiza si se simt mereu datori sa faca auto si
heterocomparatii cu altii mai buni pentru a se valida.
Romanii au scoruri mai mici la valori ca universalism (preocuparea
pentru binele general), benevolenta (bunavointa, preocuparea pentru
binele celor cunoscuti), hedonism (cautarea placerii), stimulare
(cautarea noului) si autodeterminare (autonomie/independenta), dar
aparent, pentru a face o impresie buna, se pot prezenta ca acordand
importanta acestor valori.
Foarte interesant, la romani universalismul este secundar benevolentei, ceea
ce inseamna ca preocuparea pentru binele altora nu depaseste la romani
zona familiei si ajunge uneori maxim pana la persoanele pe care le
cunosc. Asta arata un individualism egoist care nu este opus
colectivismului, ci il poate fundamenta in forme foarte specifice (ex.
familial); opus colectivismului este individualismul benevolent si
universalist.
Romanii au insa scoruri ridicate la realizare (a arata ca sunt
competenti), putere (a obtine statut social) si conformism (la normele
existente). Interesant, scorurile la traditie si securitate sunt astazi la un
nivel mediu (dar uneori sunt exacerbate pentru a face o impresie buna).
Probabil ca traditia este vazuta in prezent mai ales ca nevoie, romanii fiind
gata a renunta la ea daca nu mai aduce un beneficiu sau daca apare altceva
mai bun (asa cum a facut de altfel majoritatea popoarelorFoarte probabil ca
securitatea a fost un factor important in influentarea normelor socio-
culturale a romanilor mai ales in trecut, dar aceste norme socio-culturale
derivate din nevoia de securitate se perpetueaza astazi, desi in prezent
securitatea este mai bine asigurata (ex. prin intrarea in NATO si
UE).Autonomia are un statut interesant la romani. Atunci cand este
evaluata ca opinie, romanii se considera la fel de autonomi ca americanii
si turcii; chinezii, germanii si spaniolii se simt cei mai autonomi, iar rusii si
ucrainienii se simt cei mai putin autonomi. Cand este evaluata ca
atitudine (ex. direct, in cadrul valorilor emancipative, si/sau in forma
autodeterminarii sau conformismului), autonomia romanilor este mai
scazuta. Asadar, luand in calcul si situatia chinezilor, opinia romanilor ar
putea reflecta aici mai degraba modul in care cred si/sau isi doresc acestia
sa fie, decat situatia in care sunt cu adevarat.Relatia romanilor cu religia
este foarte interesanta. Asa cum am spus mai sus, sfidarea, indoiala si
relativismul sunt mai scazute, iar conformismul crescut, ceea ce ii face
predispusi spre supunere la dogme (in acest caz religioase). Intr-adevar,
romanii au un nivel crescut de religiozitate si vad religia ca foarte
importanta in viata lor (au incredere foarte mare in biserica). Desi sunt
foarte increzatori in dezvoltarea stiintifica (ex. in dezvoltare tehnologiei; in
universitati), daca stiinta s-ar ciocni cu religia, 50.2% dintre romani ar
alege religia. Dar religia este vazuta echilibrat: (1) nu doar ca
norma/ceremonie religioasa, ci si ca mijloc de a face bine oamenilor si (2)
nu doar ca facand sens pentru viata de apoi, ci si ca facand sens (a ajuta) in
viata de acum.
Pe termen lung, transgenerational, aceste elementele din profilul psihologic
de suprafata pot fi asimilate in profilul psihologic de adancime.
Profilul psihologic de adancime, potentialul pe care il avem, este unul la
nivelul altor tari/culturi moderne si democratice, astfel incat, prin prisma
acestui profil, romanii sunt perfect integrabili in lumea moderna (UE,
NATO, etc.). Acest profil deriva din interactiunile mediului socio-cultural,
ecologic si biologic/genetic, sustinand apoi aceste medii. Astfel, avem
potential ridicat (ex. comparabil cu francezii, britanicii, americanii)
pentru inteligenta cognitiva/emotionala, creativitate si invatare. Structura
de personalitate permite atat expresii pozitive, cat si negative, depinzand de
noi pe care le modelam socio-cultural.
Este o nesansa extrem de mare ca mediul socio-cultural din tara nu ne
permite exprimarea si valorificarea potentialului pe care il avem in
profilul psihologic de suprafata; adesea romanii trebuie sa mearga in tari
asezate ca sa exceleze si sa-si poata realiza potentialul bun pe care il au.
Aceasta opozitie reala intre potential bun-valorificare deficitara apare si in
perceptiile romanilor bazate pe analize de etnopsihologie, ca autostereotip
national
Acest demers genereaza mai ales autostereotipuri ale romanilor. Avem o
parere buna despre noi, considerand ca suntem persoane 'calde'
(ex. primitoare/ospitaliere/tolerante/altruiste, etc.) si 'inteligente' (ex.
inteligente/creative/cu abilitati peste medie, etc.). Cinstea, care aparea ca o
caracteristica autoatribuita importanta a romanilor atat in analizele din
1988, cat si in cele din 1993 (vezi Chelcea, 1994), incepe sa dispara in
analizele din 2005 si 2007 (vezi Glaveanu, 2007) si nu ocupa o pozitie
importanta nici in analizele noastre din 2014/2015.
Personalitatea este considerata ca una pozitiva, cu umor, compensand
comportamentele mai negative (ex. indisciplina), pe care le
contextualizam, definindu-le nu ca o caracteristica stabila, ci una
situationala.
Ne vedem astazi ca alternand intre (a) individualism (mai egoist) vs.
colectivism, (b) perseverenta (mai ales din interes si/sau incapatanare) vs.
neperseverenta/autodisciplina scazuta si (c) autonomie vs.
gregarism. Aceasta imagine dominant pozitiva este absolut necesara din
punct de vedere psihologic pentru a ne forma stima de
sine-imaginea/identitatea sociala/predictibilitatea/justificarea prezentului,
tinand cont de faptul ca profilul de suprafata nu este foarte incurajator in
acest sens.
Elementele negative din aceasta imagine apar doar pentru a da credibilitate
aspectelor pozitive, fiind de asemenea atenuate: (a) individualismul, desi
prezentat ca egoist, este extins pentru a include si familia (automat devenind
astfel 'grija pentru familie') si (b) neperseverenta/autodisciplina scazuta
poate fi oricand depasita, daca 'ne intereseaza ceva' si/sau daca 'vream noi
neaparat asta'.
Scurt spus, ne consideram ospitalieri, inteligenti, cu simtul umorului,
patrioti, adaptati/bine orientati si prietenosi; recunoastem ca in
comparatie cu atributele de mai sus, onestitatea,
autodisciplina/constiinciozitatea si educatia sunt mai scazute (vezi si David,
in pregatire; Hunyady, 20
O subcategorie a acestui punct 3 se refera la cum cred altii ca suntem.
Acest demers genereaza mai ales heterostereotipuri fata de romani. Sunt
putine studii riguroase de acest tip cu referire la romani. Incerc insa o
sinteza a concluziilor la care am ajuns. Altii ne vad mai ales patrioti si
adaptati/bine orientati, dar restul autostereotipurilor noastre de mai sus
sunt minimizate de acestia. Mai recent, romanii sunt asociati cu
Dracula/vampiri, mai ales in SUA, si cu comportamente antisociale mai
putin constiincioase, mai ales in Europa de Vest. Interesant, partea de
lipsa de constiinciozitate din heterostereotipurile fata de romani este
recunoscuta si in autostereotipurile romanilor.
Diferentele dintre 'cum suntem'/'cum putem fi', pe de o parte, si 'cum credem
ca suntem'/'cum cred altii ca suntem', pe de alta parte, sunt generatoare de
stres psihologic, stres care la randul sau intareste mecanismele de aparare
care mentin discrepanta (David, 2012). Se intra astfel intr-o cerc vicios, care
ne mentine in starea defensiva.
Modelul psiho-cultural ideal al romanilor - cum vrem sa fim - este definibil
in proiectia lor psihologica: 'cum cred ca sunt'. Vestea buna este ca desi
romanii 'se cred' asa 'cum nu sunt', totusi 'se cred' asa 'cum ar putea sa
fie'. Asadar, as spune ca proiectia lor - 'cum cred ca sunt' - nu reprezinta o
iluzie pozitiva, ci un optimism realist. De aceea, in cazul romanilor exista o
sansa foarte mare pentru dezvoltare si evolutie in directia unui model
psiho-cultural ideal.
Cum ar trebui sa arate acest model psiho-cultural ideal? Simplu spus, sa
creeze cetateni inteligenti, creativi, adaptabili social, cu un bagaj de
cunostinte declarative si procedurale vast, cu o personalitate care
sustine comportamente prosociale (ex. altruism/deschidere spre
oameni/optimism/empatie, etc.). As vrea sa vad niste cetateni
autonomi/independenti, capabili de o solidaritate sociala formidabila,
generoasa, specifica societatilor individualiste creatoare de institutii
sociale moderne, dincolo de comunitatea colectivistilor nascuta din
siguranta in comun a unor cetateni nesiguri pe ei (care in Romania a
generat adesea 'clanuri' si 'gasti'). Toate acestea vor putea sustine
apoi o sanatate psihica si fizica buna, cu impact pozitiv asupra
cresterii sperantei de viata si a fericirii.