Herophilos (sau Herophilus) din Calcedonia

( n. 335 î.Hr. ( sau 331 sau 330) - d. 280 î.Hr. ( sau 255 sau 250 ) a fost medic al Greciei antice.
Este considerat primul mare specialist în anatomie din istorie. Împreună cu Erasistrate, a fost
fondatorul școlii medicale din Alexandria.
S-a născut în Calcedonia, pe atunci colonie grecească în Asia Mică. Pregătirea medicală o
dobândește ca discipol al lui Praxagoras din Cos, care îl inițiază mai ales în domeniul patologiei
umorale.
Mai târziu, Herophilos se mută în Alexandria, unde practică medicina.
A devenit celebru în timpul domniei țarului Ptolemeu din Lagos, care a permis autopsia și chiar a
furnizat criminali vii în acest scop. Deschizând cadavrele, Herophilus a ajuns la concluzia că
creierul, în primul rând, centrul întregului sistem nervos și, în al doilea rând, organul gândirii.
Din păcate, realizările lui Herophilus nu au coincis cu părerile lui Aristotel și, prin urmare, au
fost ignorate. Două milenii au trecut înainte ce cercetarile lui Herophilus și adeptul său Galen să
ia stăpânire în mintea savanților europeni.
Contribuții
Scrierile sale s-au pierdut (ca urmare a distrugerii Bibliotecii din Alexandria în 272), dar sunt
citate adesea de către Galen (secolul al II-lea), un alt mare medic al antichității.
Herophilos este considerat unul dintre primii savanți care s-au bazat pe metoda științifică și unul
dintre primii anatomiști ai istoriei. Realizând disecții pe cadavre și vivisecții, a studiat și
observat: creierul uman (recunoscându-l ca fiind centrul sistemului nervos și sediul inteligenței),
cerebelul, ochiul (studiază nervii optici și descrie retina), ficatul, pancreasul, ficatul, pancreasul,
organele salivare, organele genitale (realizează desene concise ale ovarului, uterului), deosebește
nervii de vasele de sânge.
A fost primul care:
 distinge nervii motori de nervii senzoriali;
distinge dura mater de pia mater la nivelul membranei care acoperă creierul;
distinge arterele de vene;
demonstrează rolul inimii în producerea pulsațiilor;
demonstrează că sediul inteligenței se află în creier, nu în inimă;
descoperă că arterele transportă sânge, nu aer.
Herophilos a fost printre primii medici care subliniază rolul alimentației raționale și exercițiilor
fizice în menținerea sănătății.
Herophilus nu a atribuit nervii olfactivi nervilor cranieni, dar a considerat că fac parte din
substanța creierului. El a asociat originea mișcărilor cu nervii, iar paralizia, în opinia sa, iese la
iveală ca urmare a pierderii senzației sau a mișcărilor voluntare sau a ambelor. Spre deosebire de
Proxagoras, care s-a explicat prin tremurul cu leziuni vasculare, Herophilus a asociat-o cu
modificări ale nervilor și ale creierului.
Herophilus efectuând disecții pe animale și pe om descrie amănunțit
configurația encefalului și deosebește creierul mare de cerebel. El dă pentru
prima dată o descriere corectă a ventriculilor cerebrali, deosebind ventriculii
laterali, ventriculul III și ventriculul IV, la nivelul căruia, pe planșeu, descrie
formațiunea denumită calamus scriptorius. Studiind formațiunile meningeale
descrie plexurile coroide, locul de confluență a sinusurilor durei mater – torcularul
lui Herofil. Herofilus deosebește nervii motori de cei senzitivi și nervii
cranieni de cei spinali.
În viziunile sale, el a presupus prezența a patru forțe (hrănitoare, încălzire, gândire și sentiment),
care ar fi localizate, după părerea sa, în ficat și intestine, în inimă, în creier și în nervi.
A inaintat teoria ca prin vene curge un amestec de singe, apa si aer.
Interesele lui Herophile erau foarte largi. În eseul ‘Ochii’, el a descris părțile ochiului - corpul
vitros, membranele și retina, iar în eseul special ‘Pulsul’, el a inițiat doctrina pulsului arterial. A
înțeles legătura dintre puls și activitatea inimii, a stabilit prezența sistolei, diastolei și întreruperi
între ele. A scris un eseu despre obstetrică și chirurgie. Herophilus a introdus multe
medicamente, a pus bazele doctrinei efectelor specifice ale medicamentelor.
Herophilus este autorul unor astfel de termeni care ne-au ajuns si pina la noi ca: prostată, diastolă
și sistolă. Herophilus a atras prima dată atenția asupra existenței ganglionilor limfatici, dar le-a
confundat cu glandele. A fost probabil primul editor științific al lucrărilor lui Hipocrate,
analizând critic textele care i-au fost atribuite, lămurind și modernizând prezentarea.