SINDROMUL FREGOLI

Sansu Ramona
 Sindromul Fregoli este caracterizat de
existența convingerii că una sau mai multe
persoane, familiare pacientului, de obicei un
persecutor, își schimbă frecvent înfățișarea
(pacientul consideră, in ciuda absenței unei
asemănări fizice, că aceste persoane sunt
identice din punct de vedere psihologic).

 Această afecțiune face parte din grupul

sindroamelor de identificare greșită, alături
de sindromul Capgras, intermetamorfoza și
sindromul dublului subiectiv.
 Sindromul Fregoli, fiind asociat cu hiper-
identificarea (pacientul recunoaște ca fiind
familiare fețe ale necunoscuților, găsește
asemănări imaginare între persoane diferite),
poate fi considerat în opoziție cu sindromul
Capgras, acesta din urmă fiind asociat cu
hipo-identificarea (pacientul neagă
identitatea rudei sale, a cunoscutului, găsind
mici diferențe între „original” și sosie).
 Acest sindrom a fost descris pentru prima
dată în 1927 (de către francezii Courbon și
Fail), fiind numit după celebrul actor italian al
acelor vremuri, Leopold Fregoli, faimos
pentru talentul său de a-și schimba
înfățișarea rapid în cadrul spectacolelor sale.
De multe ori, spectatorii erau încredințați că
este vorba de mai mulți actori.
Cauze și factori de risc
 Sindromul Fregoli este considerat o afecțiune
neuropsihiatrică rară, care apare în contextul schizofreniei,
tulburării schizoafective sau a altor afecțiuni organice.
Sindroamele de identificare greșită au fost corelate cu
afecțiuni psihiatrice în 60-75% din cazuri și cu afecțiuni
organice în 25-40% din cazuri.

 Din punct de vedere neurobiologic, acest sindrom a fost

asociat predominant cu leziuni ale emisferei cerebrale
drepte, alături de o hiperactivitate în cortexul perirhinal
(situat la nivelul lobului temporal), responsabilă pentru
familiaritatea excesivă caracteristică.
Afecțiuni asociate frecvent cu sindroamele de
identificare greșită:

 afecțiuni cerebrovasculare;
 encefalopatie post-traumatică;
 epilepsie de lob temporal;
 sindrom Parkinsonian post-encefalitic;
 encefalita virală;
 migrene;
 deficit de vitamină B12;
 encefalopatie hepatică;
 hipotiroidism;
 pseudoparatiroidism;
 demență.
Semne și simptome
 Sindroamele de identificare greșită au un grad mare de interschimbare, fără a
putea fi caracterizate ca sindroame distincte sau asociate cu o anumită
afecțiune.
Aspecte clinice:
 convingerea că una sau mai multe persoane, familiare pacientului, de obicei un
persecutor, își schimbă frecvent înfățișarea;
 depersonalizarea precede frecvent sindromul de identificare greșită;
 debut de obicei brusc, după un episod psihotic acut;
 debut progresiv, rar;
 comportament paranoid;
 depresie;
 expresie redusă a emoțiilor.relația pacientului cu persoana identificată greșit nu
este neapărat negativă, fiind mai importantă intensitatea acestei relații;
 ostilitatea – prezentă mai frecvent la pacienții schizofrenici;
 de obicei, sunt prezente și alte iluzii în afara celor de identificare greșită;
 Diagnostic clinic și
paraclinic
Evaluarea completă a unui pacient cu sindrom Fregoli include:
 examenul psihiatric complet al pacientului;
 examenul clinic general, inclusiv examenul clinic neurologic; este
necesară verificarea ipotezei unei afecțiuni organice (afecțiuni cerebro-
vasculare, traumatisme cerebrale, demență);
 teste de laborator: evaluarea funcției tiroidiene și hepatice, glicemie,
uree, creatinină.
În vederea diagnosticării pot fi utilizate o serie de mijloace imagistice:
 electroencefalograma (EEG) – pot fi identificate modificări
asemănătoare celor din epilepsie de intensitate variată;
 tomografia computerizată (CT) – pot fi identificate atrofia lobului
frontal și temporal, bilateral; leziuni ale emisferei drepte pe fondul unei
atrofii corticale difuză sau leziuni bifrontale; leziune temporo-parieto-
occipitală dreaptă;
 rezonanța magnetică nucleară (RMN) – în unele cazuri au fost
identificate leziuni bilaterale subcorticale în regiunile occipito-temporale
și frontale.
Tratament

 De obicei sindroamele de identificare greșită se

remit odată cu tratarea patologiei de fond
(tratamentul specific afecțiunii psihiatrice sau
organice).

 Aceste sindroame pot necesita tratament cu

antipsihotice tipice sau atipice, însă răspunsul la
tratament este variat de la un pacient la altul.
Putem cita din literatură cazul unui pacient cu boală
Parkinson, al cărui sindrom Fregoli s-a remis la
scăderea dozei de Levo-Dopa și introducerea unei
doze mici de antipsihotice atipice.
Bibliografie

 http://sanatate.aseta.xyz/sindrome-de-
fregoli-2/index.htm
 http://www.romedic.ro/sindromul-fregoli
 https://en.wikipedia.org/wiki/Fregoli_delusio
n
 https://sanatate.bzi.ro/boli-mintale-rare-si-
grave-si-cum-se-manifesta-aceste-maladii-
20721