 Pentru a înţelege aproape orice idee mare în psihologie, trebuie să pricepi cum mintea este

divizată în părţi care uneori sunt în conflict.

 Imaginea pe care am inventat-o pentru situaţia mea, în timp ce mă minunam de propria
slăbiciune, era un călăreţ pe spatele' unui elefant. Ţin hăţurile în mână şi trăgând de ele într-un fel sau
altul îl fac pe elefant să se întoarcă, să se oprească sau să pornească. Pot dirija lucrurile, dar numai când
elefantul nu are dorinţe proprii. Când elefantul vrea să facă ceva anume, eu nu îl pot opri oricât aş încerca.
 Metafora călăreţului pe elefant se potriveşte mai bine cu descoperirile lui Damasio: raţiunea şi
emoţia trebuie să lucreze împreună pentru a crea un comportament inteligent, dar emoţia (o mare
parte din elefant) face cam toată treaba. Apariţia neocortexului a făcut posibil faptul ca şi
călăreţul să existe, dar l-a făcut şi pe elefant mult mai deştept.
- psihologii au început să-şi dea seama că, de fapt, două sisteme de procesare lucrează împreună în
cap, mereu: procesele controlate şi procesele automate.
 Sistemul de control, prin contrast, este văzut mai degrabă ca un sfătuitor. Este un călăreţ aşezat pe
spatele unui elefant, pentru a-l ajuta pe elefant să facă alegeri mai bune.
 Călăreţul poate vedea mai departe în viitor şi poate afla mai multe informaţii preţioase vorbind cu
alţi călăreţi sau studiind hărţile, dar nu-i poate da comenzi elefantului împotriva voinţei acestuia.
 Calaretul este gândirea conştientă şi controlată. Elefantul, în contrast, este tot restul. Elefantul
este intuiţia, reacţiile viscerale, emoţiile şi bănuielile care compun mare parte din sistemul
automat
 Şi elefantul şi călăreţul au forma lor de înţelepciune şi, când lucrează bine împreună, ei fac
posibilă genialitatea unică a fiinţelor umane. Dar asta nu se întâmplă prea des.
 persoană care este inteligentă emotional este un călăreţ îndemânatic: ştie cum să distragă şi să
păcălească elefantul fără să provoace o confruntare directă a voinţei ambilor.
 Dar adevărul este că noi suntem un întreg. Suntem şi călăreţul, şi elefantul. Ambii
au calităţile lor şi talentele lor deosebite.

 Meditaţia Însă este foarte dificilă la început şi confruntându-te cu eşecurile repetate din primele
săptămâni îl înveţi pe călăreţ lecţii de umilinţă şi răbdare. Scopul meditaţiei este să schimbe
procesele automate de gândire, îmblânzind astfel elefantul.
 Călăreţul poate avea oarecare influenţă la intersecţiile vieţii, dar elefantul este cel care are de-a
face cu viaţa de zi cu zi ,răspunzând automat la mediul înconjurător.
 Adversitatea este necesară pentru dezvoltarea personală, pentru că te forţează să-ţi încetineşti
goana pe cărarea vieţii, permiţându-ţi să vezi cărările care se desprind de drumul principal şi să te
gândeşti la locul unde vrei tu să ajungi cu adevărat.
 Elfantul reacţionează instinctiv şi îl duce pe călăreţ spre o nouă destinaţie.

 Pentru majoritatea oamenilor, elefantul vede prea multe lucruri ca fiind negative şi nu destule
care să fie pozitive.

 Există un mindset inconștient, adică sistemul limbic numit și Elefantul, și un mindset conștient,
mai exact cortexul prefrontal numit și Călărețul.

1
  Elefantul s-a format în urmă cu 250 de milioane de ani și este partea creierului care creează
automatisme comportamentale și emoționale, este responsabilă de nevoi precum siguranță, statut
social sau independență și caută să construiască relații cu cei din jur.
 Călărețul, în schimb, există de numai 250.000 de ani și este responsabil de aspecte precum
raționament, gândire abstractă, focalizarea atenției, luarea deciziilor și sentimente precum
empatie sau moralitate.
 Într-un cuvânt, Elefantul este emoția și Călărețul este rațiunea, iar procesul decizional are la bază
ambele dimensiuni.
 Elefantul este obișnuit cu probleme simple pe care le evaluează din perspectiva amenințării sau
oportunității, generând o reacție automată.
 Iar Călărețul este de fapt CEO-ul creierului și este responsabil cu problemele complexe care
implică procese decizionale mai ample. Mintea umană lucrează cu ambele și nu de puține ori se
întâmplă ca ele să nu fie de acord.
 În viața de zi cu zi, mecanismele decizionale ale creierului sunt responsabile de cât de ușor
sau greu ne este să reacționăm într-o anumită situație și de cum vom acționa mai departe.
Spre exemplu, cu o prăjitură în față, Elefantul va decide că este bine să o mâncăm, pentru că acoperă
nevoia de hrană și este un aliment care produce bucurie. Călărețul, însă, intervine cu rațiunea și oferă
creierului contraargumente precum faptul că prăjitura ar putea veni cu kilograme în plus într-un moment
în care obiectivul rațional este menținerea greutății sau chiar slăbirea. „Tocmai ca urmare a unui astfel de
proces decizional care se întâmplă în creier se poate dovedi uneori greu să luăm o decizie sau să simțim
că decizia vine cu un compromis sau cu un factor de stress.
 Tot acest proces complex dintre Elefant și Călăreț se întâmplă în fiecare moment, pentru
orice alegere pe care trebuie să o facem, de la ținuta pe care o alegem pentru a merge la birou
sau ce mâncăm la prânz până la toate deciziile mărunte sau complexe de la job și din viața
personală.
 Interesant este însă faptul că Elefantul poate dezvolta noi automatisme pe măsură ce
Călărețul repetă suficient de mult o acțiune.
 De exemplu, „atunci când învățăm o activitate nouă la job, la început ni se poate părea dificil, ne
solicită mult atenția și concentrarea și poate fi uneori chiar stresant, toate aceste reacții
comportamentale fiind dictate de Călăreț.

 Dar pe măsură ce facem acea activitate de foarte multe ori și ne specializăm, devine mai ușor,
suntem mai relaxați și o parte din acea activitate poate chiar să se transforme într-un automatism,
ceea ce înseamnă că e preluată parțial de Elefant.
 Procesul de transformare a unui mecanism decizional complex într-unul automatizat se întâmplă
prin asociere și repetiție. 
 Mindset-ul inconștient e de regulă axat pe siguranță, stabilitate și familiaritate, pe când
mindset-ul conștient e axat pe flexibilitate și deschidere la nou și ne schimbă gândirea și
comportamentele prin experiențe și activități noi care, ulterior, pot fi preluate de mindset-ul
inconștient și transformate în automatisme.
 Absolut toate deciziile pe care le luăm sunt emoționale, la fel cum este și reacția la stres. De
obicei, ne simțim stresați atunci când ceea ce ni se întâmplă ni se pare mult, greu sau ambele și tot

2
 Elefantul și Călărețul sunt cei care trec situațiile cu potențial de stres prin filtrul lor și acționează
în consecință.
 Jonathan Haidt prezintă, încă de la început, un adevăr cunoscut şi acceptat în lumea ştiinţifică,
acela că mecanismele creierului nostru se bazează, pe de o parte, pe latura instinctuală,
emoţională, care simte durere, plăcere, compasiune etc. (“elefantul”), şi, pe de alta, pe
latura raţională, reflexivă, care analizează, deliberează, priveşte spre viitor (“călăreţul”).
 Cocoţat pe spinarea “elefantului”, “călărețul” ține frâiele și pare a fi liderul. Cine conduce,
de fapt? Putem să presupunem despre controlul călărețului că este precar, deoarece călărețul este
foarte mic in raport cu elefantul si, de fiecare dată când “elefantul” de câteva tone și “călărețul”
nu sunt de acord în ce direcție să se îndrepte, este de aşteptat că cel care va pierde este călărețul,
neavând altă soluţie decât să se supună.
 Aşadar, “elefantul şi călăreţul” fac parte, inevitabil, din mintea noastră şi sunt, într-un fel,
într-o competiţie continuă, existând multe situaţii în care o parte nu poate face ceea ce îşi
doreşte cealaltă. “Elefantul” reprezintă toate procesele automate, instinctuale, iar
“călăreţul”, pe cele controlate şi conştiente.
 “Elefantul”, partea noastră emoţională şi instinctuală, este leneş, capricios, căutând adesea
o recompensă pe termen scurt. Când eforturile noastre de schimbare, de pildă, eșuează, de
obicei este vina “elefantului”, deoarece tipurile de schimbări pe care le dorim implică, de regulă,
sacrificii pe termen scurt, pentru recompense pe termen lung. 
 “Foamea” elefantului de satisfacţie instantanee este opusul voinţei călărețului, care are
capacitatea de a gândi pe termen lung, de a planifica, de a gândi dincolo de prezent.

De exemplu, la o vizionare de apartament, călărețul e cel preocupat de prețul per metru pătrat în zonă, iar
elefantul e cel care se raportează la starea pe care ne-o transmite spațiul – ne place sau nu ne
place. Elefantul operează cu probleme simple, iar călărețul e cel capabil de gândire critică.
Tot așa, dacă la vizionare remarcăm o neregulă, elefantul începe să fie defensiv și să se retragă, dar
călărețul încearcă să vadă ce poate obține totuși din această situație – „e mai departe de metrou decât mi
s-a spus, dar poate obțin un discount”.

O altă diferență este raportarea la noutăți. Partea din creierul nostru căreia îi spunem călăreț e deschisă
la perspective noi – lucrul în regim de telemuncă, folosirea unor aplicații noi. În schimb, elefantul e
rezistent la schimbare, el iubește familiaritatea.

Călărețul vede oportunitățile din viitor, însă elefantul e blocat în prezentul imediat.