A/F

1. Esenta sexualitatii feminine este dependenta de a fi iubita prin dorinta barbatului. ADEVARAT
Esenţa sexualităţii feminine este dependenţa de a fi iubită prin dorinţa bărbatului.

2. Iubirea platonica este o aparare in fata curentului senzual. ADEVARAT

Conflict nevrotic poate avea drept sursă atât apărarea faţă de curentul tandru, prin investirea senzuală
(partenerul este exclusiv un obiect sexual), cât şi apărarea faţă de curentul senzual (iubirea platonică, reacţie
faţă de dorinţa sexuală resimţită ca periculoasă)

3. Cultura crestina este intemeiata pe o dimensiune masochista, sacrificala – ADEVARAT

Cultura creştină este întemeiată pe o dimensiune sacrificială, masochistă – amenajarea raportului cu
agresivitatea distructivă este cu necesitate internă, nu externă. Originarul social presupune limitarea efectelor
agresitităţii derivate spre exterior.

4. Expunerea organelor genitale are un efect suprastimulativ asupra privitorului și, de aceea,
este o formă de dominare prin excitație ADEVARAT

Expunerea organelor genitale are un efect suprastimulativ asupra privitorului şi, de aceea, este o formă de dominare prin
excitaţie. A se arăta, înseamnă a arăta că nu este castrat. Exhibarea presupune o manieră de apărare prin atac excitativ – a
provoca excitație și a intimida.

5. Dezvoltarea patologicã specificã stadiului sadic-anal este nevroza obsesionalã. ADEVARAT

6. Acuzatiilor aduse de obiectul pierdut si introiectat devin auto-acuzatiile celui aflat în doliu.
ADEVARAT

Acuzaţiilor aduse obiectului pierdut şi introiectat devin auto-acuzaţiile celui îndoliat = fundamentul melacoliei

7. Majoritatea sistemelor de credinta religioasa presupun reparatia in raport cu sentimentul de

culpabilitate inconstienta - ADEVARAT

Orice instituţie culturală originează în sentimentul compulsiv şi colectiv al culpabilităţii]. De aceea, majoritatea sistemelor de
credinţă religioasă presupun reparaţia în raport cu sentimentul de culpabilitate inconştientă, corelativ al unui „păcat
originar”.

8. Orice instituþie culturalã origineazã în sentimentul compulsiv ºi colectiv al culpabilitãþii.

 Orice instituţie culturală originează în sentimentul compulsiv şi colectiv al culpabilităţii].

9. Dezvoltarea suptului non-alimentar din cel alimentar a fost denumit ã de Freud - anaclisis -
sau „sprijinire” a pulsiunilor sexuale pe cele autoconservative (nevoia de hranã). - ADEVARAT
Dezvoltarea suptului non-alimentar din cel alimentar a fost denumită de Freud anaclisis sau „sprijinire” a
pulsiunilor sexuale (a unui „alt ordin” de plăcere) pe cele autoconservative (nevoia de hrană).

10. Constelatia psihopatologica a paranoiei reprezinta o defensa in fata homosexualitatii

ADEVARAT

Constelaţia psihopatologică a paranoiei reprezintă o defensă în faţa homosexualităţii

11. Odată cu constituirea schiței obiectului primar, prin discontinuitatea prezență-absență, copilul
aflat in jurul vârstei de opt luni resimte angoasă la vederea străinilor. Angoasa este efectul
absenței obiectului matern proiectat asupra persoanelor străine ADEVARAT
Odată cu constituirea schiţei obiectului primar, prin discontinuitatea prezenţă-absenţă, copilul aflat în jurul vârstei de opt luni
resimte angoasă la vederea străinilor.  Angoasa este efectul absenţei proiecţiei obiectului matern asupra persoanelor străine.  

12. Coexistenta ura-iubire face ca pierderea iubirii sa actualizeze ura (prin regresie la sadismul
timpuriu) ADEVARAT

Coexistenţa ură-iubire face ca pierderea iubirii să actualizeze ura (prin regresie la sadismul timpuriu).

13. Relatia de obiect originara este intemeiata pe distrugere ADEVARAT

Relaţia de obiect originară este întemeiată pe distrugere.

14. Pudoarea exagerată este o formațiune reacțională față de tendințe exhibiționiste refulate
ADEVARAT

Pudoarea exagerată este o formaţiune reacţională faţă de tendinţe exhibiţioniste refulate iar comportamentul compulsiv de
curăţenie o reacţie faţă de dorinţa de murdărie.

15. Scopul pulsiunii voaieriste este acelasi cu cel al pulsiunii exbitioniste. ADEVARAT
Scopul pulsiunii voaieriste este acelaşi cu cel al pulsiunii exbiţioniste: după cum eu te privesc pe tine, aşa mă privesc pe mine
prin ochii tăi. Această transformare reprezintă trecerea de la activism la pasivism.

16. Fantasmele specifice stadiului oral sunt de tip canibal. In patologie angoasele psihoticilor se
amorseaza în jurul fantasmei de a mânca sau a fi mâncat . ADEVARAT
Stadiul oral  Hrănirea reprezintă o nevoie fundamentală, necesar al subzistenţei sugarului şi, de aceea, este o pulsiune
autoconservativă. Sursa pulsională (dimensiune biologică) o reprezintă tegumentul erogen al zonei buco-labiale iar scopul este
„aducerea în interior”, încorporarea  hranei. De aceea, fantasmele specifice acestui stadiu sunt de tip „canibal” iar în marea
patologie angoasele psihoticilor se construiesc în jurul fantasmei de a mânca sau a fi mâncat.
 17. Angoasa este consecutivă stării de neajutorare ADEVARAT
Angoasa este consecutivă  stării de neajutorare. De aceea angoasa prototip este cea a sugarului, în care travaliul de
„procesare” al stimulilor este de o intensitate excepţională.

18. Negarea realitãþii este gradualã si se poate ajunge pânã la reorganizarea Eului în sub-structuri
separate, respectiv clivajul eului. ADEVARAT
Unul dintre mecanismele psihozei este  negarea realității care este o formă de apărare, de  refuz  al percepției unei realități
externe înalt traumatice.Refuzul este un mecanism, specific psihozei, prin care subiectul se apără de o realitate traumatică şi
desemnează procesul care conduce spre clivajul Eului. De aceea, problematica psihotică nu se joacă între instanțele psihice aşa
cum se întâmplă în nevroză, ci intra-instanţă, intra-Eu. Psihoza presupune suspendarea dialecticii dintre instanţe, colapsul
dinamicii psihice topice.

Negarea realităţii, refuzul sunt graduale și se poate ajunge până la reorganizarea Eului în sub-structuri separate prin
fenomenul de clivajul al Eului.

19. Unul dintre mecanismele psihozei este negarea realitãtii care înseamnã o formã de apãrare,
de refuz al perceptiei unei realitãti externe înalt traumatice ADEVARAT

20. Obiectul bun este idealizat, întrucât procură gratificare şi este introiectat pentru a asigura
defensa împotriva angoasei paranoide, în timp ce obiectul rău este distrus (sfâşiat, devorat)
prin pulsiunile sadic-orale. ADEVARAT
Obiectul bun este idealizat, întrucât procură gratificare şi este introiectat (pentru a asigura defensa împotriva angoasei
paranoide) în timp ce obiectul rău este  distrus (sfâşiat, devorat) prin pulsiunile sadic-orale.

21. Pulsiunea de moarte este sursa masochismului primar, deturnat spre exterior sub forma
sadismului ADEVARAT
Pulsiunea de moarte este sursa masochismului primar care este deturnată spre exterior sub forma sadismului. 

22. Exibitionistul reprezinta intoarcerea impotriva propriei persoane a voierismului. ADEVARAT

întoarcerea împotriva propriei persoane – Freud exemplifică prin cazul masochismul care este sadism întors pe propriul Eu sau
al exhibiţionismul care reprezintă privitul „prin delegaţie” al propriului corp.

Voierismul se află în relaţie dialectică cu exhibiţionismul prin destinul pulsional al  transformării în contrariu.

Transformarea voierismului în exhibiţionism presupune ca obiectul pulsiunii, care este iniţial diferit de subiect, să fie înlocuit cu
propriul corp. În acest mod, obiectul (deşi înlocuit) este conservat iar scopul nu se modifică. Scopul pulsiunii voaieriste este
acelaşi cu cel al pulsiunii exbiţioniste:  după cum eu te privesc pe tine, aşa mă privesc pe mine prin ochii tăi. Această
transformare reprezintă trecerea de la activism la pasivism.

23. Mama histrionică ce îşi va iubi exagerat copilul, ca reacţie, contra agresivităţii pe care o
resimte faţă de acesta ADEVARAT
Mama histrionică ce îşi va iubi exagerat copilul, ca reacţie, contra agresivităţii pe care o resimte faţă de acesta; Spre deosebire
de reprimarea generală din structurile obsesionale, în acest caz mama histrionică va putea fi agresivă cu persoane, reprimarea
agresivităţii fiind selectivă.
 24. In depresia (anaclictica) dependenta de obiect este marcanta in conditiile in care obiectul
poate oricand sa dispara, sa fie distrus. De aceea este idealizat – ca aparare in fata distrugerii
ADEVARAT

În depresia anaclitică (efect al imposibilităţii de „spirjin” pe obiectul care nu este fiabil) dependența de obiect este marcantă.
Subiectul este dependetn de obiect pentru că obiectul poate oricând să dispară, să fie distrus și de aceea, este idealizat, ca
apărare în fața distrugerii.

25. Pentru Melanie Klein “a obtine” este echivalent, datorita sadismului oral, cu “a devora” si “a
distruge” ADEVARAT
 „a obţine” este fantasmatic echivalent, datorită sadismului oral, cu  „a devora” şi „a distruge” .

26. Sarcina simptomului fobic este de „a lega” angoasa. ADEVARAT

27. Pulsiunile parţiale, precum voaierismul şi exhibiţionismul, sadismul şi masochismul participă

la formarea simptomului nevrotic. ADEVARAT

 pulsiunile parţiale, precum voaierismul şi exhibiţionismul, sadismul şi masochismul participă la formarea simptomului nevrotic.

28. Procesul trecerii de la ambivalenta la post-ambivalenta prin integrarea pulsionala se intinde

pe toata perioada dezvoltarii psihosexuale, fiind atinsa in stadiul genital oblativ ADEVARAT

Dacă evoluția de la preambivalență la ambivalență este specifică fazei orale, procesul trecerii de la ambivalenţă  la post-
ambivalenţă, prin integrarea pulsională, se întinde pe toată perioada dezvoltării psihosexuale, fiind atinsă în stadiul genital
oblativ.

29. Perversul exhibiționist iși privește propriile organe genitale prin privirea celuilalt, pentru a se
(re) asigura impotriva castrării (a proba realitatea, prin reacția celuilalt existenței organului)
sau a nega castrarea _ADEVARAT
Perversul exibiţionist îşi priveşte propriile organe genitale prin privirea celuilalt, pentru a se (re)asigura împotriva
castrării (a proba realitatea existenţei organului, prin reacţia celuilalt) sau a nega castrarea. Negarea castrării este
expresia castrării, a clivajului unui părţi din realitate.

30. In psihismul inconstient al nevroticului se regasesc porniri specifice perversiunii, tendinte spre
transgresiuni anatomice care participa la formarea simptomului _ADEVARAT
in psihismul inconştient al nevroticului se regăsesc porniri specifice perversiunii, tendinţe spre transgresiuni
anatomice care participă la formarea simptomului;

31. Psihoza presupune suspendarea dialecticii dintre instante, colapsul dinamicii psihice topice
ADEVARAT
Psihoza presupune suspendarea dialecticii dintre instanţe, colapsul dinamicii psihice topice.

32. În formă sublimată exhibiţionismul reprezintă fundamentul alegerii profesiunilor care

presupun „expunere” publică. ADEVARAT
În formă sublimată exhibiţionismul reprezintă fundamentul alegerii profesiilor care presupun „expunere” publică. În
arta dramatică, în afara unei dimesiuni sublimate este necesară şi o una de expresie directă a exhibitionismului.

33. Eul este un condensat al identificarilor succesive. ADEVARAT

Eul este un condensat al identificărilor succesive. 
 34. Sensul initial al agresivitatii este de importivire fata de lumea exterioara producatoare de
exicitatii debordante – ADEVARAT
Sensul iniţial al agresivităţii este un mod de împotrivire faţă de lumea exterioară, care este producătoare de
excitaţii debordante.

35. Isteria de angoasa se dezvolta intotdeauna ca o fobie iar pacientul este eliberat de angoasa cu
pretul unor importante limitari si inhibitii – ADEVARAT
Isteria de angoasă se dezvoltă întotdeauna ca fobie iar pacientul este eliberat de angoasă cu preţul unor
importante limitări şi inhibiţii.

36. Formatiunea reactionala reprezinta o atitudine, comportament sau trăsătură de caracter

opusă dorinţei refulate şi constituită ca reacţie împotriva acesteia. – ADEVARAT
Formaţiunea reacţională reprezintă o atitudine, comportament sau trăsătură de caracter  opusă  dorinţei
refulate şi constituită ca reacţie împotriva acesteia.

37. Refuzul este un mecanism, specific psihozei, prin care subiectul se apãrã de o realitate
traumaticã.
Refuzul este un mecanism, specific psihozei, prin care subiectul se apără de o realitate traumatică şi desemnează
procesul care conduce spre clivajul Eului. De aceea, problematica psihotică nu se joacă între instanțele
psihice aşa cum se întâmplă în nevroză, ci intra-instanţă, intra-Eu. Psihoza presupune suspendarea dialecticii
dintre instanţe, colapsul dinamicii psihice topice.

38. Fixaþia specificã schizofreniei ºi miºcarea regresivã consecutivã este mai veche decât cea din
paranoia ºi se situeazã la începutul constituirii obiectului. ADEVARAT

Fixaţia specifică schizofreniei şi mişcarea regresivă consecutivă este mai veche decât cea din paranoia şi se situează
la începutul constituirii obiectului[2]. -

39. In stadiul oglinzii, descris de Lacan, atunci cand exista lacune ale Eului, precum in cadrul
structurilor Borde-line, este necesara permanenta reasigurare asupra subiectului prin privire
ADEVARAT
Jacques Lacan a preluat şi dezvoltat conceptului de stadiu al oglinzii, pentru a sublinia relaţia dintre Eu şi imaginea sa,
importanţa pulsiunii scopice în formarea Eului

40. Ambivalenta reprezinta, o dubla valenta afectiv atitudinala, respectiv co- existenta de afecte si
atitudini polare, opuse fata de acelasi obiect. – ADEVARAT
Ambivalenţa reprezintă, o  dublă  valență afectiv-relațională, respectiv co-existența de afecte și atitudini
polare față de acelaşi obiect.

41. Erotizarea durerii se produce prin intricarea pulsiunii de moarte cu pulsiunile de viață True
Erotizarea durerii  se produce, prin urmare, prin intricarea pulsiunii de moarte cu pulsiunile de viaţă, a agresivităţii cu Erosul, al
căror travaliu formează forma erogenă primară atât a sadismului cât şi masochismului. Relaţia dintre cele două pulsiuni
constituie baza perversiunii masochiste, a relaţiei dintre plăcerea sexuală şi durere.

42. Depresia indica imposibilitatea de a gasi iubirea in obiect – ADEVARAT

depresia indică imposibilitatea de a regăsi iubirea obiectului, ceea ce conduce la existenţa unei „cripte pentru altul
în sine însuşi”, după expresia lui profesorului Pierre Fedida. În puseul depresiv major subiectul „se protejează” de
lume prin retragerea libidoului din obiecte, consecutivă regresiei în faza sadic-anală precoce, în care pierderea
obiectelor este echivalentă cu distrugerea lor.

43. Masochismul nu poate fi separat de sadism iar aceasta pereche de polare este fundamentala
in viata psihica ADEVARAT
Masochismul nu poare fi separat de sadism iar această pereche de polare este fundamentală în viaţa
psihică.

44. Miscarea integrativa, totalizanta a obiectului reprezinta fundamentul sanatatii psihice

ADEVARAT
Mişcarea integrativă, totalizantă a obiectului reprezintă fundamentul sănătăţii psihice şi orice fixaţie în această
perioadă, prin dificultăţi de integrare a obiectului total poate genera evoluţii ulterioare în patologia paranoiacă sau
depresivă. Având în vedere accesul spre poziţia depresivă, această etapă este esenţială în dezvoltare, întrucât
determină capacitatea subiectului de a avea relaţii de obiect gratificante.

45. In cazul masochismului moral subiectul cauta compulsiv pozitia de victima aflat sub presiunea
unui sentiment de culpabilitate – ADEVARAT
Masochismul moral este specific moralei heteronome a Supraeului, în care sentimentul de culpabilitate este
anterior faptei comise şi nu ulterior, ca în cazul moralei autonome a Eului. moral  - care este sensul primar
al conceptului: subiectul caută compulsiv poziţia de victimă, aflat sub presiunea unui sentiment de
culpabilitate.

46. Orice mod de separarea a dimensiunilor vietii cotidiene presupun mecanismul de izolare -
ADEVARAT
Orice mod de separare a dimensiunilor vieţii cotidiene presupun izolarea; de exemplu, izolarea vieţii

47. Expunerea fizicã poate trece în expunerea simbolicã: sinceritatea totalã, a spune totul, fãrã „a
ascunde” nimic. ADEVARAT

Expunerea fizică poate trece în expunerea simbolică: sinceritatea totală, a spune totul, fără „a
ascunde” nimic.

48. Co-existenþa obiectului rãu ºi a celui bun în Eul în formare nu poate fi „negociatã” decât prin
clivajul Eului

Co-existenţa obiectului rău şi a celui bun în Eul în formare nu poate fi „negociată” decât prin  clivajul Eului,
respectiv prin existenţa simultană a două sub-structuri ale Eului, una axată pe obiectul rău şi una pe obiectul bun,
care se exclud reciproc. Astfel, sugarul îşi va urî şi iubi simultan mama.

49. Relatiile sociale sunt sustinute de libidoul homosexual sublimat TRUE

Relaţiile sociale sunt consecința sublimării pulsiunii sexuale în context grupal homosexual, deplasarea de la relația
bărbat-femeie, la cea dintre bărbat-bărbat

50. A fi privit este o forma a pusiunii partiale conexa narcisismului, avand o functie importanta in
dezvoltarea campului narcisic- True
A fi privit este o formă a pulsiunii parţiale conexă narcisismului, având o  funcţie importantă în dezvoltarea
câmpului narcisic

51. În ordine psihogeneticã, fundamentul masochismului erogen rezidã în debordarea excitativã

originarã, proprioceptivã, cutanatã ºi kinestezicã, care este resimþitã ca durere. TRUE
În textul Un copil este bătut (1919) Freud indică dialectica fantasmatică a sadismului cu masochismul. În ordine
psihogenetică, fundamentul masochismului (erogen) este format prin debordarea excitativă originară, proprioceptivă, cutanată şi
kinestezică, care este resimţită ca durere.

52. Masochismul este esential pentru nevroza obsesionalã, în care dorinta de a chinui un obiect
devine nevoia de auto-chinuire, de autopedepsire. True

Freud consideră că masochismul este esenţial pentru nevroza obsesională, în care dorinţa de a chinui un obiect
devine nevoia de auto-chinuire, de autopedepsire.

53. Obiectul extern nu poate fi perceput dacã nu existã identificare

Obiectul extern nu poate fi perceput dacă nu există identificare – dacă nu există un prototip intern a ceea ce este identificat; nimic
nu poate şi re-cunoscut dacă nu este deja cunoscut. Identificarea (constituirea obiectului intern) este fundamentală în orice relaţie
de obiect şi se realizează prin diferite grade de investiţie.
 Multiple choice

1. În psihanaliză, principiul continuitătii se aplică:

a. între normalitate și patologie;
b. între somatic și psihic;
c. între inconstient si transconstient.
Principiul continuităţii
A. Între normalitate şi patologie. Continuitatea palierului normalității cu cel al patologiei, sub aspectul calității proceselor
psihice, a fost expresia gândirii integrative freudiene.
Teoria psihanalitică are ca fundament continuitatea dintre procesele psihice aflate în zona normalității în raport cu cele din zona
patologiei, pentru că între cele două categorii de fenomene există exlusiv o diferență de grad și nu una de natură. De exemplu,
atât un psihopat antisocial cât și un cetățean onorabil pot să resimtă, intern, agresivitate, însă numai primul le va trece, fără să ţină
cont de contextul social, în act. Sursa comportamentului agresiv este unitară, ţine de mişcările pulsionale iar diferenţele rezultă din
modul în care expresia pulsionale este amenajată psihic.
B Între somatic şi psihic. Psihanaliza nu separă corpul de psihic, înţelegând atât faptul că metabolismul biologic este întotdeauna
însoţit de unul psihic, cât şi continuitatea psyche-soma sub aspectul energetic. Perspectiva psihosomatică presupune această
continuitatea, care se reflectă atât în simptomul conversiei, cât şi în somatizare. În cazul somatizării energia se descarcă direct în
corp întrucât există un deficit de procesare psihică, Sub acest aspect, J. Cain arată în Psihanaliză şi psihosomatică faptul că boala
psihosomatică pare „să scape” domeniului simbolic.
 

2. Care dintre urmatoare afirmatii sunt adevarate?

a. Omul este mult mai imoral decat crede
b. Omul este mult mai defensiv decat ar dori sa fie
c. Omul este mult mai moral decat stie
Relaţia natură-cultură are o expresie simetrică în cea dintre cultură-natură, întrucât există paliere ale instanţelor
personalităţii determinate socio-cultural, care înglobează structural natura umană,  Se-ul. De aceea:
1.  Omul este mult mai imoral decât crede întrucât are ca fundament fiinţial pulsiunea şi instinctul, chiar dacă acest
palier a fost supus filtrajului interdictiv al Supraeului.
2.  Omul este mult mai defensiv decât ar dori  să fie, prin mecanismele de apărare ale  Eu-lui.
3. Omul este mult mai moral decât ştie prin caracterul nuclear inconştient al Supraeul  care funcţionează conform
principiul datoriei şi al moralei heteronome a Eu-ului.

3. Freud recupereazã si lãrgeºte considerabil extensiunea fenomenelor psihice arãtând cã existã

„forþe” psihice a cãror dinamicã:
a. determinã, într-o pondere considerabilã, viaþa psihicã;
b. determinã, într-o pondere minimala, viaþa psihicã;
c. nu determinã viaþa psihicã.

4. Fantasmele originare :
a. sunt structuri fantasmatice tipice;
b. existã în activitatea fantasmaticã a oricãrui individ;
c. nu au legaturã cu experienþele reale;
d. au legaturã cu experienþele reale
Scena originară este una dintre structurile imaginare universale denumită fantasmă originară. Freud a
extras din materialul analitic unele structuri fantasmatice tipice care au funcţie organizatoare. Fantasmele
originare sunt:
 viaţă intrauterină;
 scena originară;
 castrare;
 seducţie.
Fantasmele originare sunt structuri fantasmatice tipice (viata intrauterina, castrare, seducere) pe care
psihanaliza le recunoaste ca organizand viata fantasmatica, oricare ar fi experientele personale ale
subiectilor; universalitatea acestor fantasme se explica, dupa Freud, prin faptul ca ar constitui un patrimoniu
transmis filogenetic.

5. Perspectiv structuralã:
a. constã în descrierea structurii sistemului psihic;
b. descrierea a ansamblurilor componente ale sistemului psihic;
c. descrierea relatiilor dintre structurile psihice
Constă în descrierea structurii sistemului psihic, a ansamblurilor componente şi a relaţiilor dintre acestea.

6. Obiectul se constituie prin:

a. prezenta sa;
b. absenta sa.

Lumea, obiectul se constituie prin nevoia autoconservativă a subiectului.

De aceea, obiectul (prin simetrie cu subiectul) se constituie prin alternanţa experienţială absenţă-
prezenţă, lipsă-plenitudine, ceea ce este „Eu” în raport cu ceea ce este „non-Eu”. Capacitatea de testare a
realităţii este întemeiată deci pe originile interacţiunii dintre mamă şi sugar, pe tempoul în care mama
întâmpină nevoile copilului. O mamă care se dorește a fi „foarte bună” şi gratifică imediat nevoile
copilului, nu se poate constitui, prin alternanţa absenţă-prezenţă, frustrare-gratificare, ca obiect. O
mamă care nu permite experienţa frustrării, într-o anumită măsură, „nu există” şi nu permite ca lumea
să existe.

7. Fixatia intr-un dintre stadiile pregenitale este specifică patologiei:

a. border-line
b. nevrotice
a. a
b. b

Fixaţia într-unul dintre stadiile pregenitale este specifică stărilor limită iar fixaţia în stadiul genital,
organizărilor nevrotice.  

8. Care personalitate avea sã îl influenteze în mod decisiv pe Freud ?

a. Franz Anton Mesmer;
b. Ambroise-Auguste Liebault;
c. Hippolyte Bernheim;
d. Jean Martin Charcot.

Însă personalitatea care avea să îl influențeze în mod decisiv pe Freud a fost neurologul și psihiatrul Jean Martin
Charcot și a sa apetență pentru realitatea clinică, mai mult decât pentru teorie: „la theorie, c’est bien, mais ca
n’empeche pas les faits d’exister”[4]. Timp de un semestru, între 13 octombrie 1885 și 28 februarie 1886, Freud a
participat la celebrele lecții clinice de marți, ținute de Charcot în Spitalul Universitar Salpetrière.

9. Procesele inconºtiente :
a. sunt atemporare;
b. substituie realitatea exterioarã prin cea psihicã;
c. sunt supuse principiului plãcerii;
d. sunt supuse principiului realitãtii

Prime caracteristici: În textul din 1915, care se situează în prima perioadă evoluţiei
teoretice, Inconştientul,  Freud rezumă caracteristicile proceselor inconştiente[21]:
 sunt atemporare – nu au nici o relaţie cu timpul. Relaţia temporară este legată de activitatea
sistemului preconştient.
 substituie realitatea exterioară prin cea psihică, sunt supuse principiului plăcerii;
Din perspectivă gnoseologică, o ştiinţă a inconştientului reprezintă o întreprindere dificilă întrucât obiectul
cunoaşterii este şi parte a subiectului cunoaşterii.

10.Caracterul magic-animist rezidã în trãirea faptului cã:

a. este suficient sã doreºti pentru a avea;
b. este suficient sã gândeºti pentru a se realiza;
c. a face este echivalent cu a þi se face.

Caracterul magic-animist rezidă în trăirea faptului că:

 este suficient să doreşti pentru a avea;
 este suficient să gândeşti pentru a se realiza;
 a face este echivalent cu a ţi se face;

11.Eul se poate apara de realitate atunci când este incapabil sã elaboreze excitaþia prin:
a. fuga de realitate;
b. fuga în realitate;
c. testarea realitãtii

In evoluţia raportului cu realitatea se mai pot declanșa şi alte maniere de apărare. Eul se poate apăra de
realitate, atunci când este incapabil să elaboreze excitaţie, prin două procedee:
1. fuga de realitate - care se produce prin revenirea la mecanismele arhaice prin care dorinţa este halucinată.
Realitatea este evitată pentru că ar contrazice fantasma iar fantasma rămâne unica posibilitate de îndeplinire -
substitutivă - a dorinţei. Dorinţa este însă neacceptată şi dacă ar fi exprimată ar intensifica angoasa. Fuga de
realitate este consecinţa blocării percepţiei realităţii externe;
2. fuga în realitate -  care  constituie refugiul în realitatea externă care susţine refularea dorinţei şi blocarea
accesului spre realitatea internă. Dorinţa refulată este reprezentată de act.
 

12.Iubirea oblativã presupune:

a. un narcisism moderat;
b. accesul la realitatea Celuilalt;
c. un proces asimptotic.
a) a+b
b) a+b+c
c) a+c
 Iubirea oblativă, accesul la realitatea  Celuilalt este un proces elevat şi asimptotic. Presupune un narcisism balansat, care permite acc
obiect separat, cu nevoi proprii şi nu ca la o extensie a propriului Eu, o anexă narcisică „de folosinţă”.

13. Elaborarea culturalã, sublimatã a pulsiunii parþiale orale se regãseºte în

a. nevoia de apartenenþã, prin „încorporare” în familie, grup, instituþie etc.;
b. orice ritual comunional realizat prin intermediul unei substanþe precum euharistie,
vampirism, prânz ritual etc.

Elaborarea culturală, obiectual-relațională și sublimată a pulsiunii parţiale orale se regăseşte în:

- comunitate, societate, în nevoia de apartenenţă, de „încorporare” în familie, grup, instituţie etc. Apartenența
are, de aceea, un fundament psihic timpuriu şi de aceea omul este fundamental o fiinţă socială. Sub acest aspect orice
discontinuitate evolutivă poate fi generic asociabilă traumalor apartenenţei, altfel spuns fixaţiilor precoce orale.
- ritualuri corelative comunității, apartenenței, ritualuri comunionale, realizate prin diferite intemedii, precum cel al
lichidelor sau alimentelor (euharistie, vampirism, prânz ritual etc.);

14. Voierismul presupune o modificare de:

a. sursã a pulsiunii;
b. obiect al pulsiunii;
c. scop al pulsiunii.

Tipuri de deviaţii ale pulsiunii sexuale ca efect al plasticităţii sale:

1. relative la obiectul pulsiunii: inversiunea, sub forma homosexualităţii absolute sau ocazionale, ambigenia,
sub forma bisexualităţii, pedofilia şi zoofilia;
2. relative la scopul pulsiunii, fie prin schimbarea acestuia: transgresiuni anatomice prin supraestimarea
unei zone erogene sau stadiu de dezvoltare psihosexuală, de exemplu anilingus, felaţie, cunilingus, fie
prin fixarea pe scopuri sexuale preliminare, de exemplu, voaierism, exhibiţionism, sadism, masochism.

15. Seductia originara, dupa Jean Laplanche:

a. se aflã la originea sexualitãþii ºi a erotizãrii;
b. derivã din gesturile de îngrijire ale mamei;
c. nu derivã din gesturile de îngrijire ale mamei.

Scena originară este o scenă a raportului sexual dintre părinţi, fantasmată de copil ca un act de agresiune al
tatălui într-o relaţie sado-masochistă. Fantasma scenei primitive este o sursă de angoasă (în special a celei de
castrare) şi provoacă copilului excitaţia sexuală pe care nu o poate stăpâni.

16. În lucrarea filosofului german Eduard von Hartmann (1838-1917), Filozofia

inconºtientului (1869), gãsim un inconstient:
a. generalizat;
b. principiu metafizic ultim;
c. care reprezintã Vointa;
d. care reprezintã Ratiunea.

17. Falusul este asociat cultural cu:

a.Reprezentari ale puterii
 b. Autoritatea
c. Fecunditatea
Falusul este asociat  cultural  cu reprezentări ale puterii, autorităţii sau fecundităţii.

18. Apararea prin regresie si minimizare în faþa angoasei de castrare este ilustratã prin persoanele
care evitã:
a. satisfacþia;
b. reusita;
c. performanta.

Apărarea în faţa angoasei de castrare constă dintr-o mişcare regresivă la o poziţie infantilă pasivă. Prin regresie,
investirea falusului este redusă şi în consecinţă pierderea potenţială este minimalizată.
În viaţa cotidiană, exemple de apărarea prin regresie şi minimizare în faţa angoasei de castrare sunt situaţiile în care care
este evitată satisfacţia deplină, reuşita, succesul, performanţa sau tratamentele medicale (prin care este ameninţată
integritatea narcisică sau corporală).

19. Trecerea de la sexualitatea pregenitala la cea genitala presupune:

d. a) Trecerea de la surse multiple si echilibrate ca pondere a energiei, la o sursa unica,
genitala
e. b) Evolutia de la relatia cu obiecte partiale la cea cu obiectul total

Trecerea de la sexualitatea pregenitală la cea genitală presupune atât schimbarea surselor pulsionale prin
trecerea de la surse multiple şi echilibrate ca pondere a energiei, la o sursa unică, genitală, cât şi,
concomintent, evoluţia de la relaţia cu obiecte parţiale cea cu obiectul total.  

20. Echivalentul feminin al angoasei de castrare se asocieaza anticiparii situatiilor de:

f. Distrugere corporala
g. Pierderea fertilitatii
h. Pierderea iubirii
i. Umilire
  echivalentul feminin al angoasei de castrare se asociază anticipării:
1. situaţiilor de distrugere corporală;
2. pierderii fertilităţii;
3. situaţiilor de pierdere a iubirii;
4. situaţiilor de umilire.

21. Tehnica psihanalitica presupune un ansmablu de principii de amenajare a relatiei precum:

a. Cadrul analitic
b. Neutralitatea
c. Asocierea libera
d. Abstinenta
e. harcedenta

Clinica/tehnica psihanalitică: psihanaliza este o formă de psihoterapie, o tehnică de explorare a

fenomenelor psihice profunde și de tratare a tulburărilor psihice. De aceea, presupune un ansamblu de 
principii de amenajare a relației precum cadrul analitic, neutralitatea, asocierea liberă, abstinența.
 22. Care sunt caracteristicile sexualitatii infantile?
a) Se intemeiaza pe pulsiunile de autoconservare de care se desprinde treptat, pentru a se
manifesta independent
b) Este autoerotica, nu are nevoie de obiect
c) Nu are drept scop reproducerea, ci placerea de organ corespondenta pulsiunilor partiale
d) Are surse pulsionale multiple
Caracteristici ale sexualității infantile:
- se întemeiază pe pulsiunile de autoconservare de care se desprinde treptat, pentru a se manifesta independent;
- este autoerotică, nu are nevoie de obiect;
- nu are drept scop reproducerea, ci plăcerea de organ corespondentă pulsiunilor parţiale;
- are surse pulsionale multiple;
am gasit pe net in alte cursuri exact asa (deci all)

23. Teoria seductiei infantile a fost expresia unui model al psihismului în care realitatea psihicã se aflã
într-o relatie:
a. directã cu cea externã;
b. indirectã cu cea externã;
c. ambivalentã cu cea externã.
Teoria seducției infantile a fost expresia unui model al psihismului în care realitatea psihică, internă se află într-o
relație „directă” cu cea externă

24. Perspectiva economicã:

a. are ca element central de studiu energia psihicã;
b. studiaza cãile de retentie si de descãrcare ale energiei psihice;
c. studiaza cu predilectie structura aparatului psihic

Are ca element central de studiu energia psihică în contextul modalitălilor în care este gestionată, căile
de retenție, de descărcare etc.

25. Perspectiva dinamicã:

a. propune o harta a dezvoltãrii psihice în care progresia este posibilã în anumite condiþii;
b. presupune axa longitudinalã, explicaþia diacronicã, a originii ºi evoluþiei forþelor ºi
contraforþelor psihice;
c. se referã la maniera de interacþiune a fortelor si contra-fortelor care au ca efect descãrcarea,
inhibiþia sau retenþia energiei pulsionale

Dinamica psihică înseamnă mişcarea pulsională permisă în diferitele secvenţe ale evoluţiei psihismului.
Această perspectivă presupune o axa longitudinală, explicaţie diacronică, a originii şi evoluţiei forţelor şi
contraforţelor psihice, a manierei acestora de interacţiune care au ca efect descărcarea, inhibiţia sau
retenţia energiei pulsionale. De aceea, fenomenele psihice sunt studiate în contexul interacţiunii dialectice
dintre forţele de excitaţie şi inhibiţie.
Perspectiva psiho-dimanică este cu necesitate una genetic-evoluţionistă, care a fost proprie biologiei.
Psihanaliza propune un model a dezvoltării psihice în care progresia este posibilă în anumite condiţii. În
cazurile de disontinuitate ale progresiei, etapa respectivă din dezvoltare este „marcată” prin puncte de
fixaţie care vor determina modul de funcţionare după ce se produce regresia.
 26. Principiile homeostaziei sunt:
a. diferite mecanisme sunt necesare pentru ca un sistem deschis sã îºi menþinã constanþa;
b. constanþa presupune ca orice tendinþã la schimbare sã fie contracaratã de rezistenþa
sistemului;
c. reglarea sistemicã a homeostaziei presupune mecanisme complexe care opereazã simultam
ºi/sau succesiv;
d. homeostazia este efectul hazardului si nu al organizãrii.
Ideea a fost preluată de fiziologul Walter Bradford Cannon sub forma conceptului de homeostazie. În
lucrarea Înţelepciunea corpului[12] (1932) Cannon descrie homeostazia prin patru principii, pe care le redăm intergral
avînd în vedere importanţa lor:
1. sunt necesare diferite mecanisme pentru ca un sistem deschis să îşi menţină constanţa;
2. constanţa presupune ca orice tendinţă la schimbare să fie contracarată de rezistenţa sistemului;
3. reglarea sistemică a homeostaziei presupune mecanisme complexe care operează simultam şi/sau succesiv;
4. homeostazia nu este efectul hazardului, ci al organizării.

27. Pulsiunea se caracterizează prin:

a. presiune
b. scop
c. obiect
d. sursă
e. durată
a. a+c+d+e
b. a+b+c+d
c. a+b+c+d+e
d. b+c+d+e

Se caracterizează prin[1]:
1. presiune: forţa obiectivabilă în travaliul psihic sau prin actul motric pe care le generează. Trăsătura esenţială a
pulsiunii este caracterul  „presant” sub aspectul angajării mijloacelor sale de procesare.
2. scop: starea de satisfacţia atinsă prin suprimarea stării de excitaţie. Chiar dacă este unic, scopul se poate realiza pe căi
variate şi fiecare pulsiune poate avea diferite scopuri.
3. obiect: mijlocul prin care pulsiunea îşi poate atinge scopul. Obiectul pulsiunii este elementul cel mai variabil, întrucât
este ales în funcţie de context, în vederea satisfacerii. De asemenea, un singur obiect poate servi scopului mai multor
pulsiuni. Fixaţiile, în diferitele etape de evoluţie, se realizează în special prin intermediul obiectelor: obiectul este
elementul de rigiditate pulsională cel mai frecvent.
4. sursa: este procesul somatic dintr-un organ sau parte a corpului al cărui stimul este reprezentat prin pulsiune.

28. Reusita procesului de apãrare a Eului are ca efect:

a. menþinerea în afara conºtiinþei a reprezentanþilor pulsiunii interzise;
b. evitarea neplãcerii;
c. stingerea angoasei.
Reuşita procesului de apărare a Eului are ca efect:
 menţinerea în afara conştiinţei  a reprezentanţilor pulsiunii interzise;
 evitarea neplăcerii;
 stingerea angoasei.
 29. A privi obiectul presupune:
a. identificarea cu obiectul;
b. distrugereaa obiectului;
c. încorporarea obiectului;
d. a nu fi distrus sau a fi ferit de distrugere.

A privi obiectul are următoarele valenţe:

a.   a se identifica cu obiectul;
b. a distruge obiectul –  obiectul predilect al privirii este organul genital şi de aici rezultă raportul dintre privire şi
castrare (distrugerea organului genital). Curiozitatea cât şi pulsiunea distructivă pot fi deplasate de la organele genitale la
întregul subiect. De aceea, privirea poate avea semnificaţie distructivă - a privi pentru a distruge (expreia „l-a omorât cu
privirea”). Fenomenului deochiului (evil eye), prezent în multe culturi, trimite spre valenţa malignă-distructivă a privirii.
c. a încorpora obiectul – se poate privi şi pentru a distruge prin încorporare, specific al fazei orale („a fi mâncat din
privire”).
4. a nu fi distrus sau a feri de distrugere, prin evitarea privirii. A privi compulsiv organele genitale poate ascunde dorinţa
de a le distruge sau nevoia de asigurare contra distrugerii a propriilor organe genitale.

30. Conversia este o formaþiune de compromis cu urmãtoarele corelate:

a. tulburarea motorie istericã reprezintã în plan simbolic dorinþe refulate;
b. simptomele fonatorii sunt de etiologie psihomotorie ºi nu motorie, întrucât
motricitatea verbalã este corelatã inconºtientului ºi rezistenþei;
c. criza istericã transpune fantasma în activitate motorie.

Conversia este o formaţiune de compromis deformată şi de neînţeles, care satisface într-un unic simptom, atât
dorinţa inconştientă cât şi exigenţele defensive.
Fenomenul conversiv are următoarele corelate:
1. tulburarea motorie isterică reprezintă în plan simbolic dorinţe refulate; durerea fizică este în mod
iniţial o durere morală.
2. simptomele fonatorii sunt de etiologie psihomotorie şi nu motorie, întrucât motricitatea verbală este
corelată inconştientului şi rezistenţei.
3. criza isterică transpune fantasma (corelată sexualităţii refulate) în activitate motorie.

31. Eul are urmatoarele functii autoconservative:

a. control pulsional
b. percepție
c. control motric
d. secundarizarea proceselor mentale
e. testarea realității, diferențierea interne de cea externă
f. modificarea realității
a. a+b
b. a+b+c
c. a+b+c+d
d. a+b+c+d+e
e. a+b+c+d+e+f
  Eul are următoarele funcţii autoconservative:
1. control pulsional;
2. percepţie;
2. control motric;
3. secundarizarea proceselor mentale: ordonare diacronică, anticipare;
3. testarea realităţii, diferenţierea realităţii interne de cea externă;
4. modificarea realităţii.

32. Suptul non-alimentar este prototipul:

a. comportamentelor adulte precum adicþiile;
b. practicilor sexuale perverse care au ca sursã zona oralã.

De aceea, suptul non-alimentar este prototipul:

- comportamentelor adulte asociate erotismul oral precum dependenţa de ingerarea de substanţe, adicţii (tabagismul,
dipsofilia etc.);
- practicilor sexuale perverse care au ca sursă zona orală.

33. Destinele pulsiunii sunt generate prin trei polaritãþi care dominã viaþa psihicã:
a. activ – pasiv – polaritate cu fundament biologic;
b. Eu – non-Eu – polaritate cu fundament ontologic;
c. plãcere – neplãcere – polaritate cu fundament economic
. Destinele pulsiunii sunt generate prin trei polarităţi care domină viaţa psihică:
1. activ – pasiv – polaritate cu fundament biologic;
2. Eu – non-Eu – polaritate cu fundament ontologic;
3. plăcere – neplăcere – polaritate cu fundament economic.

34. Perspectiva dinamica se refera la:

a. explicarea mecanismului producerii fenomenelor psihice prin interactiunea dintre
fortele ce tind catre scaderea tensiunii psihice si cele care se opun acestei
descarcari
b. principiul placerii si principiul realitatii
c. studiul pulsiunilor individului si al evolutiei lor in timp
Dinamica psihică înseamnă mişcarea pulsională permisă în diferitele secvenţe ale evoluţiei psihismului. Această
perspectivă presupune o axa longitudinală, explicaţie diacronică, a originii şi evoluţiei forţelor şi contraforţelor psihice, a
manierei acestora de interacţiune care au ca efect descărcarea, inhibiţia sau retenţia energiei pulsionale. De aceea,
fenomenele psihice sunt studiate în contexul interacţiunii dialectice dintre forţele de excitaţie şi inhibiţie.
Perspectiva psiho-dimanică este cu necesitate una genetic-evoluţionistă, care a fost proprie biologiei. Psihanaliza
propune un model a dezvoltării psihice în care progresia este posibilă în anumite condiţii. În cazurile de disontinuitate
ale progresiei, etapa respectivă din dezvoltare este „marcată” prin puncte de fixaţie care vor determina modul de
funcţionare după ce se produce regresia.
 

35. Relatia sociala presupune

a. inhibarea scopurilor pulsiunilor homosexuale si al celor heterosexuale
b. identificari multiple care impiedica descarcarea agresivitatii
c. proiectia idealului Eului pe conducatorul grupului (in text scrie IN conducatorul
 grupului)

In esenţă relaţia socială presupune:

b. Inhibarea scopului pulsiunilor homosexuale şi al celor heterosexuale;
c. Identificări multiple care împiedică descărcarea agresivităţii;
d. Proiecţia idealului Eului în conducătorul grupului. În Psihologia maselor şi analiza Eului (1921) Freud arată
că Idealul eului indivizilor este înlocuit cu acelaşi obiect şi există un fenomen de identificare. Obiectul cu care
fiecare individ din mulţime se identifică substituindu-şi Idealul Eului, este „Tatăl”, şeful idealizat, liderul
grupului.

36. Apararea contra afectelor se face prin:

a. modificare calitativă
b. formațiune reacțională a afectelor
c. blocarea sau refularea afectelor
d. amânarea descărcării afectelor
e. deplasarea afectelor
f. descărcarea prin echivalențe
a. a+b+c+d+e
b. a+b+c+d
c. a+b+c+d+e+f
d. a+b+c
e. b+c+d+e+f

Apărarea contra afectelor se poate face prin:

Modificare calitativă - afectul se transformă în angoasă (conform primei teorii asupra angoasei) sau se transformă în
contrariu.
Formaţiunea reacţională a afectelor - constă în ataşarea de reprezentarea afectului opus. În acest sens, curajul poate fi o
formaţiune reacţională a fricii, tupeul contra culpabilităţii, pudoarea o formaţiune contra exhibiţionismului etc.
Blocareal sau refularea afectelor. Apărarea faţă de afect este consecinţa unei situaţii iniţiale în care Eul a fost debordat
de excitaţie. Mecanismele de apărare lucrează în direcţia constituirii şi perfecţionării unei contrainvestiţii prin care
dezvoltarea de angoasă să poată fi stăpânită.
Consecinţa procesului de apărare constă în blocarea la nivel inconştient a afectelor şi aceasta în pofida faptului că afectul
este un proces de descărcare, care nu poate fi refulat precum reprezentarea. De aceea, există afecte inconştiente, precum
sentimente de culpabilitate inconştiente.
Amânarea descărcării afectelor - constă în descărcarea treptată şi întârziată a afectului. Situaţiile specifice aceste
apărări ţin de decărcarea agresivităţii şi a durerii psihice. De exemplu, în travaliul de doliu care reprezintă o modalitate
de descărcare amânată a afectului. Amînarea intervine în cazul oricăror situaţii de pericol extrem în care descărcarea
afectivă este blocată în momentul critic, din raţiuni adaptative şi realizată ulterior.
Deplasarea afectelor – se  face de la o reprezentarea la alta, ceea ce permite descărcarea. Afectul trece de la o
reprezentare la alta prin asociaţiile existente între cele două reprezentări şi prin faptul că cea de a doua reprezentare este
investită mai slab decât prima.
Descărcarea prin echivalenţe - are ca scop disocierea afectului de reprezentare. Subiectul atribuie altui eveniment sau
reprezentări afectul pe care-l trăieşte. Descărcarea este permisă prin mijlocirea unei alte semnificaţii. Afectul se poate
descărca şi prin echivalenţe somatice, mecanism care fundamentează modelul psihosomatic.
În cura analitică se urmăreşte legarea afectului de reprezentarea care l-a generat.

37. Care sunt substadiile orale, după Karl Abraham?

 a. oral precoce
b. sadic-oral
c. neo-oral
a. b+c
b. a+b
c. a+b+c

cele două substadii orale:

1. stadiul oral precoce, preambivalent în care activitatea predominantă este suptul și, întrucât nu există o investiție
negativă, nu există ambivalență;
2. stadiul sadic-oral, ambivalent, în care activitatea predilectă este aceea de a mușca, cu semnificații agresiv-
distructive şi polaritatea afectivă față de obiect.
Dacă evoluția de la preambivalență la ambivalență este specifică fazei orale, procesul trecerii de
la ambivalenţă la post-ambivalenţă, prin integrarea pulsională, se întinde pe toată perioada dezvoltării psihosexuale,
fiind atinsă în stadiul genital oblativ.
 

38. Care sunt coordonatele metapsihologice ale Se-ului ?

a. psihogenetic este cea mai importantã ºi veche instanþã a personalitãþii;
b. structural-topic reprezintã fundamentul celorlalte instanþe, faþã de care pãstreazã zone de
intersecþie;
c. dinamic seaflã în conflict cu celelalte douã instanþe ale personalitãþii, Eul ºi Supraeul;
d. economic este principalul rezervor energetic-libidinal al personalitãþii:
e. se supune legilor logicii aristoteliene.

Coordonate metapsihologice ale Se-ului[24]

- Psihogenetic este cea mai importantă şi veche instanţă a personalităţii.
- Topic reprezintă fundamentul celorlalte instanţe, faţă de care păstrează zone de intersecţie.
- Dinamic seaflă în conflict cu celelalte două instanţe ale personalităţii, Eul şi Supraeul.
- Economic ste principalul rezervor energetic-libidinal al personalităţii.

39. Se-ul are urmatoarele coordonate psihologice

a. Functioneaza in ordinea proceselor primare, dupa principiul “mecanismelor”
deplasarii si condensarii
b. Functioneaza conform principiului placerii
c. Este organizat prin complexe
d. Functioneaza conform principiului datoriei
Coordonate psihologice ale Se-ului
- Funcţionează în ordinea proceselor primare, în care energia psihică circulă liber, fără constrângeri între reprezentări, după
principiul „mecanismelor” deplasării şi al condensării, ceea ce permite reinvestirea energiei în reprezentările halucinatorii
primitive, în scopul satisfacerii substitutive a dorinţei.
- Funcţionează conform principiul plăcerii, respectiv al evitării neplăcerii (înţeleasă drept creştere a cantităţii de excitaţie) şi al
căutării plăcerii (respectiv de reducere a cantităţii de excitaţie).
- Funcţionează dincolo de principiul plăcerii, conform fenomenului clinic de compulsiune la repetiţie, conţinutul pulsional al Se-
ului, reflectând caracterul conservator al pulsiunii. Conservatorismul pulsional este nuanţat exprimat de F. Nietzsche prin eterna
reîntoarcere[25].
- Este organizat prin complexe[26], ansambluri de reprezentări şi amintiri intens investite afectiv.
- Este spaţiul de confruntare a celor două categorii ultime pulsionale, ale vieţii şi ale morţii.

40. Intre copil si adultul pervers existã diferente sub aspectul:

a. expresiei pulsionale;
b. destinelor evolutiv-integrative.

Între copil şi adultul pervers nu există diferenţe sub aspectul expresiei pulsionale, ci sub aspectul destinelor evolutiv-
integrative: copilul urmează să evolueze pentru a integra ulterior caracterul „pervers” al sexualităţii sale în timp ce, din
cauza vicisitudinilor dezvoltării, adultul pervers nu a reuşit să realizeze integrarea. Numai în această perspectivă, Freud
a denumit sexualitatea infantilă ca fiind pervers polimorfă.

41. Fantasmele specifice erotismului uretral sunt:

a. atotputernicie;
b. pãtrundere;
c. pasivitate ºi abandon;
d. performanþã.
Fantasmele specifice erotismului uretral sunt cele de atotputernicie, de pătrundere, de pasivitate, de abandon („a lăsa
să curgă”) şi de performanţă, care sunt sursa ambiţiei (a fi cel mai bun, a fi tare, „a arunca” cel mai departe).

42. Funcțiile Supraeului sunt:

a. Ideal,
b. conștiință morală,
c. auto-observare
Funcţiile Supraeul sunt[37]:
1. ideal (din limba greacă, idea  = aparență, formă expresie);
2. conştiinţă morală;
3. autoobservare.

43. Alegerea a heterosexualã sau homosexualã presupune o modificare de:

a. sursã a pulsiunii;
b. obiect al pulsiunii;
c. scop al pulsiunii.
Freud observă că după realizarea alegerii obiectuale heterosexuale, tendinţele homosexuale nu sunt blocate, ci deviate
de la scopul sexual pentru a constitui instincte sociale[6].
Spre deosebire de pulsiunile autoconservative, pulsiunea sexuală are un indice de  plasticitate mare întrucât își poate
modifica atât  scopul, obiectul cât și  sursa.
a. obiectul pulsiunii sexuale este variabil întrucât nu are o predeterminare biologică, ci una culturală; de exemplu
alegerea de obiect poate fi hetero sau homosexuală;
b. scopul pulsiunii sexuale, modalitățile de atingere ale stării de satisfacție, sunt multiple și pot fi predilecte în cazul
perversiunii; de exemplu scopul voierismul;
c. sursa pulsiunii sexuale este multiplă întrucât existe zone  erogene somatice de excitaţie sexuală, în cadrul cărora
mucoasele sau epiderma sunt sensibile tactil şi kinestezic. În afara modalităţii senzoriale tactile, cea auditivă (iniţial
vocea maternă şi apoi şi alte voci) sau modalitatea senzorială gustativă şi olfactivă sunt surse pulsionale (parţiale).
 

44. Eul ideal:

a. este centrat spre lumea interioarã;
 b. refuzã alteritatea;
c. este atotputernic ºi magic;
  Eul ideal  este centrat spre lumea interioară, refuză alteritatea şi, dea ceea, este atotputernic şi magic; este
asemănător cu  eul-plăcere-purificat[39]  din textul din 1911,  Formulări despre cele două principii ale funcţionării
psihice.
Idealul eului este deschis spre lumea exterioară, spre obiect.

45. Se-ul are urmãtoarele coordonate logice:

a. se situeazã dincolo de spaþiul-timp;
b. se supune principiilor logicii clasice-aristoteliene ale identitãþii, non-contradicþiei,
terþului exclus;
c. este alcãtuit algortimic.
Intrucât conţinuturile Se-ului se situează dincolo de spaţiul-timp prin faptul că energia psihică se deplasează şi
condensează liber, fără a se fixa de o reprezentare şi a genera, implicit o structură, nu se supune principiilor logicii
clasice-aristoteliene ale identităţii, non-contradicţiei, terţului exclus.

Identitatea (principiul identităţii) este efectul „secundarizării” psihice, a investirii unei reprezentări şi a legării energiei
psihice de aceea reprezentare.

Identitatea este, în perspectiva lui Freud, corelativă trecerii de la reprezentarea lucrurilor la cea a cuvintelor. Imaginea
mnezică, pentru a fi conştientă trebuie să fie asociată cu o imagine verbală şi aceasta este esenţa procesualităţii
secundare.

46. Eul-realitate-definitiv presupune ca

a. Halucinarea obiectului poate fi deosebita de perceptia obiectului
b. Halucinarea obiectului nu poate fi deosebita de perceptia obiectului
Atunci când Eul dobândeşte această capacitate este denumit  Eul-realitate-definitiv: reprezentarea (halucinarea
obiectului) poate fi discriminată în raport cu percepţia obiectului.

47. În Problema economica a masochismului(1924), la care forme de masochis se refera Freud

a. Moral
b. Erogen
c. normal-feminin
În Problema economică a masochismului  (1924), Freud se referă la trei forme de masochism:
1. moral - care este sensul primar al conceptului: subiectul caută compulsiv poziţia de victimă, aflat sub presiunea unui
sentiment de culpabilitate.
Ilustrativ pentru efectele acestui tip de masochism se sunt psihopaţii antisociali care, sub acţiunea unui Supraeu dur,
care le induce puternice sentimente inconştiente de culpabilitate, caută pedeapsa prin actele comise. Masochismul
moral este specific moralei heteronome a Supraeului, în care sentimentul de culpabilitate este anterior faptei comise şi
nu ulterior, ca în cazul moralei autonome a Eului.
Alături de nevoie de pedeapsă, sentiment de vinovăţie, nevroză de eşec, nevroză de destin, melancolie, reacţie
terapeutică negativă, masochismul este unul dintre fenomenele care au condus spre postularea pulsiunii de moarte.
Având în vedere persistenţa masochismul moral crima perfectă este o imposibilitate psihologică.
2. erogen – care reprezintă intricarea plăcerii sexuale cu durere şi indică relaţia dialectică dintre pulsiunile de viaţă şi
cea de moarte. Erotizarea durerii se produce, prin urmare, prin intricarea pulsiunii de moarte cu pulsiunile de viaţă, a
agresivităţii cu Erosul, al căror travaliu formează forma erogenă primară atât a sadismului cât şi masochismului. Relaţia
dintre cele două pulsiuni constituie baza perversiunii masochiste, a relaţiei dintre plăcerea sexuală şi durere.
3. normal-feminin – pornind de la bisexualitatea psihică (indiferent de sexul biologic), indică tendinţa general umană,
în diferite grade, spre poziţii pasive. Poziţia pasiv-receptivă, caracteristică asociată feminităţii, poate apărea pe
parcursul evoluţiei atunci când scopul pulsional este pasiv.
 48. Regresia temporala se produce
a. La o anumita etapa din timp a dezvoltarii
b. La o relatie de obiect
c. La un stadiu psihosexual
d. La un stadiu de dezv a EULUI
  regresie temporală, la o anumită etapă de timp a dezvoltării, fie la o relaţie de obiect (o anumită persoană
semnificativă), fie la un stadiului psihosexual (oral, anal, falic) sau la un stadiul de dezvoltare al Eului (de exemplu
stadiul animist sau religios)

49. Fixatiile in stadiul oral produc urmatoare patologie majora:

a. shizofrenie (forma catatonică)
b. Paranoia
c. depresie

50. Freud conturează trei tipuri de regresie:

a. topică
b. temporală
c. formală
d. informală

a. a+b+d
b. a+b+c+d
c. b+c+d
d. a+b+c
Freud conturează trei tipuri de regresie, care nu pot fi decât explicativ delimitate  după criteriul topic,  temporal  şi  formal  al
dezvoltării :

1. regresie topică, la nivelul unei instanţe psihice, de exemplu la nivelul proceselor primare ale Se-ului, care se produce în vis sau în
patologie (halucinaţia);

2. regresie temporală, la o anumită etapă de timp a dezvoltării, fie la o relaţie de obiect (o anumită persoană semnificativă), fie la
un stadiului psihosexual (oral, anal, falic) sau la un stadiul de dezvoltare al Eului (de exemplu stadiul animist sau religios);

3. regresie formală  (cea mai rar întâlnită în textele lui Freud), prin faptul că modurile de expresie actuale sunt înlocuite prin cele
primitive sub aspectul complexităţii, al diferenţierii, cum ar fi revenirea de la funcţionarea secundarizată la cea a proceselor primare.

51. Nevroza obsesionalã se caracterizeazã prin

a. a. relaþie sado-masochistã prezentã la nivelul tensiunii dintre Eu ºi un Supraeu foarte dur;
b. b. fixaþie la stadiul anal;
 c. c. regresie ºi ambivalenþã;
d. d. deplasare, izolare ºi anulare retroactivã

Nevroza obsesională este caracterizată prin idei obsesive, compulsia la comiterea de acte indezirabile,
ritualuri obsesive, ruminaţie, îndoială, scrupule cu efect inhibitiv asupra gândirii şi activităţii.
Topic este caracterizată printr-o relaţie sado-masochistă între Eu şi un Supraeu foarte dur.
Dinamic se caracterizează prin fixaţie în stadiul anal, prin urmare, regresie şi ambivalenţă.
Economic sunt predilecte mecanismele deplasării, izolării şi anulării retroact

52. Care sunt destinele femininatii dupa Freud

a. Inhibitia si nevroza
b. Complexul de masculinitate
c. Atingerea pozitiei feminine
Destine ale feminității:

1. inhibiţia și nevroza - invidia de penis nu permite continuarea atitudinii masculine, ceea ce întrerupe masturbarea
clitoridiană, cu fantasmatică sexuală asociată care o are ca obiect pe mamă. Mama nu mai poate fi obiect fantasmatic
masturbatoriu întrucât nu este purtătoare de penis.

Inhibiția feminității poate deveni o formațiune caracterială: femeia iconoclastă, cea care se opune și critică orice – ca
deplasare a atitudinii față de mamă sau femeia competitivă care dorește să compenseze astfel lipsa penisului.

2. complexul de masculinitate - este destinul în care fata nu renunţă la penis ci îşi exagerează semnele virile. Virilitatea
este rezultatul identificării cu mama falică şi nu cu tatăl. Comportamentul viril este și o apărarea faţă de atitudinea
pasivă. Fantasme asociate sunt „a pune stăpânire pe mamă”, „a-i face mamei un copil”, „a-i creşte un penis”.

3. feminitatea - este destinul cel mai rar şi supus vicisitudinilor prin faptul că presupune abandonarea mamei şi
trecerea la tată, la obiectul heterosexual. Întrucât tatăl şi nu mama este posesorul obiectului dorinţei, al falsului, fetiţa
se va putea desprinde de obiectul primar şi orienta spre tată.

53. Masochismul poate avea rol defensiv in urmatoarele cazuri:

a. anticipării suferinţei atunci când se încearcă elaborarea traumei
b. existenţei unui sentiment de culpabilitate inconştient.
Masochismul poate avea rol defensiv în cazul:
- anticipării suferinţei, când se încearcă elaborarea traumei, caz în care nu se poate trăi plăcerea fără a anticipa neplăcerea;
- existenţei unui sentiment de culpabilitate inconştient.

54. Asocierea liberã:

a. se îndepãrteazã de metoda catarticã întemeiatã pe modelul descãrcãrii imediate;
b. permite trecerea de la modelele simpliste ale acumulãrii ºi descãrcãrii energiei, la
dinamicile complexe ale transformãrii sale;
c. permite descoperirea rolul sexualitãþii în etiologia nevrozei.

Sub aspect tehnic, asocierea liberă se îndepărtează de metoda catartică întemeiată pe modelul descărcării imediate. Asociaţia
liberă permite totodată, prin reculul elaborărilor teoretice, trecerea de la modelele simpliste ale acumulării şi descărcării energiei,
la dinamicile complexe ale transformării sale, care presupum acumularea şi procesarea energiei psihice.

Prin metoda asociaţiei libere, Freud descoperă rolul sexualităţii care justifică abandonarea teoriei traumei: „nici un simptom isteric
nu porneşte doar dintr-o singură experienţă reală, ci de fiecare dată, amintirea trezită prin asociaţie, acţionează împreună cu o
experienţă mai timpurie în calitate de cauză determinativă a simptomului”; „indiferent de la ce caz sau de la ce simptom pornim, în
final ajungem pe tărâmul trăirii sexuale”. 

55. Dezvoltarea psihicã presupune:

a. constituirea structurilor necesare pentru ca energia psihicã sã nu de descarce imediat;
b. constituirea structurilor necesare care sã permitã acumularea enerigiei psihice;
c. existenta fenomenelor psihice complexe.
e. c
f. a+b+c
g. a+b

Dezvoltarea psihică presupune constituirea structurilor necesare pentru ca energia psihică să nu de descarce i-
mediat, ci să permită prin acumulare, existenţa fenomenelor psihice complexe.

56. Identificarea primara este:

a. Forma originara a relatiei cu obiectul
b. Are ca fundament proceul de incorporare
c. Se produce tardiv in dezvoltare
Prin emergenţa pulsiunii se produce identificarea primară cu mama, obiect originar, prototip al relaţiei cu lumea. Obiectul
primar este investit în relaţia orală precoce şi este încorporat („adus înăuntru”, după prototipul biologic al hrănirii). Investirea
obiectuală şi satisfacţia corelativă conduc treptat spre constituirea obiectului.

57. Reprezentarea cuvantului presupune:

a. Asocierea dintre vizual si verbal
b. Un proces secundar
c. Un proces primar
Reprezentarea cuvântului ccare presupune integrarea și asocierea unei imagini mnezice cu una verbală. Asocierea dintre vizual
şi verbal, care este un proces de secudarizare, conferă resprezentării stabilitate şi, prin aceasta, un indice de discriminare
superior care susţine funcţia de testare a realităţii. Stabilitatea  reprezentării cuvântului, comparativ cu
instabilitatea reprezentării lucrului  (generată de funcţionarea primară prin deplasare şi condensare) îi conferă acesteia
calitatea de conţinător superior al angoasei.

58. Reprezentãrile lucrurilor:

a. sunt specifice proceselor primare;
b. sunt specifice proceselor secundare;
c. prezintã fragmentar obiectul

Freud a diferenţiat reprezentările lucrului de cele ale cuvântului. Graţie funcţiei verbale, se face trecerea de la
reprezentările lucrurilor, care sunt specifice proceselor primare, care prezintă fragmentar obiectul, la
reprezentarea cuvântului cuvântului care presupune integrarea și asocierea unei imagini mnezice cu una
verbală. Asocierea dintre vizual şi verbal, care este un proces de secudarizare, conferă resprezentării stabilitate
şi, prin aceasta, un indice de discriminare superior care susţine funcţia de testare a realităţii.
Stabilitatea reprezentării cuvântului, comparativ cu instabilitatea reprezentării lucrului (generată de funcţionarea
primară prin deplasare şi condensare) îi conferă acesteia calitatea de conţinător superior al angoasei.

59. Originea ambivalentei se aflã în relatia dintre:

a. prezentã-absentã;
b. gratificare-distrugere;
c. Eu si Se.
a) b+c
 b) a+b
c) a+c
d) a+b+c
Aceasta este originea ambivalenţei, a raportului dintre prezenţă-gratificare şi absenţă-distrugere. Obiectul este „bun” dacă
este gratificant şi prezent (sub acţiunea pulsiunii de viaţă) şi „rău” dacă este absent-frustrant-„înghiţit” (sub acţiunea pulsiunii
distuctive).

60. Evolutia stadiala a sexualitatii inseamna parcurgerea unor stadii caracterizate prin
a. Primatul anumitor surse
b. Primatul anumitor zone erogene
c. Printr-un anumit tip de relatie de obiect
Evoluţia stadială a sexualităţii înseamnă parcurgerea unor stadii caracterizate atât prin primatul anumitor surse, al anumitor
zone erogene, cât şi printr-un anumit tip de relaţie de obiect.

61. Masturabarea capata carácter patologic atunci cand:

a. Adultul desi are posibilitatea unei partenere o prefera actului sexual genital;
b. Are o mare frecventa ceea ce indica incapacitatea obtinere a satisfactiei;
c. Actul masturbator reprezinta o forma de asigurare importiva castrarii
d. Exista fantasme perverse care un pot fi trecute in act si sunt traite prina ctul
masturabarii
Masturbarea capătă caracter patologic atunci când:
1. adultul deşi are posibilitatea unei partenere o preferă actului sexual genital;
2. are o mare frecvenţă, ceea ce indică incapacitatea de obţinere a satisfacţiei;
3. actul masturbator reprezintă o formă de asigurarea împotriva castrării;
4. prin actul masturbator sunt trăite fantasmele perverse care altfel nu pot fi trecute în act.

62. Stiinta dura, cea care a permis constituirea legicã a cunoasterii, a presupus:
a. izolarea factorului obiectiv;
b. izolarea factorului subiectiv;
c. izolarea factorului ontologic.
a) b
b) c
c) a
Ştiinţa dură, cea care a permis constituirea legică a cunoaşterii, a presupus izolarea factorului subiectiv, or
tocmai acesta este nucleul ontic uman.

63. Narcisismului primar se refeã la:

a. stare a-dualã;
b. stare dualã;
c. stare tertiarã
Lumea, obiectul se constituie pentru subiect, sub efectul pulsiunii: pulsiunea – ca sursă și vestor al ieșirii din starea narcisică
primară, a-duală – constituie obiectul și lumea.

h. Narcisismul secundar se refera la:

a. Starea a-duala
b. Starea duala
c. Starea tertiara
Narcisismul secundar este primul stadiu dual, care se instaurează concomitent cu primele rudimente de structură. Presupune
un rpim timp al investirii obiectuale şi apoi un al doilea al retragerii libidoului din obiect, în Eul, întrucât obiectul este introiectat.
În cadrul celui de al doilea timp se pot produce tulburări în evoluţie prin exces, precum retragerea masivă a investiţiei libidinale
care produce patologia de tip narcisic a psihozelor.

64. Energia psihica:

a. Se poate insa manifesta pe căi alternative, prin deplasarea şi condensarea sa.
b. poate fi „procesată”, respectiv elaborată sau/și legată 
c. poate fi inhibata
Pentru inhibarea energiei psihice, oprirea acesteia, sub aspect economic, sunt necesare forţe egale care să acţioneze în sens
opus. Energia se poate însă manifesta pe  căi alternative, prin deplasarea şi condensarea  sa.

Modalitatea în care energia psihică poate fi „procesată”, respectiv  elaborată  sau/și legată  sunt indicative pentru capacitatea
Eului. Eul are limite în elaborarea energiei, dincolo de care, energia este descărcată direct, în maniere „primitive”.

Prin urmare, energia psihică se poate:

1. descărca  în modalităţi cursive;
2. descărca  în modalităţi discontinui, pusee, raptus;
3. bloca, inhiba  şi menţine în stare latentă în Se; caz în care se constituie procese de contra-investire prin forţe egale, cu costuri
energetice mari.
 

65. Fuga de realitate presupune:

a. revenirea la mecanismele arhaice prin care dorința este halucinată
b. evitarea realității
c. faptul că dorința este neacceptată

a. a+b
b. b+c
c. a+c
d. a+b+c
fuga de realitate - care se produce prin revenirea la mecanismele arhaice prin care dorinţa este halucinată. Realitatea este
evitată pentru că ar contrazice fantasma iar fantasma rămâne unica posibilitate de îndeplinire - substitutivă - a dorinţei.
Dorinţa este însă neacceptată şi dacă ar fi exprimată ar intensifica angoasa. Fuga de realitate este consecinţa blocării
percepţiei realităţii externe;
=  care  constituie refugiul în realitatea externă care susţine refularea dorinţei şi blocarea accesului spre realitatea internă.
Dorinţa refulată este reprezentată de act.

66. Incepand cu anul 1977 Freud a inteles faptul ca realitatea interna este:
a. constituită prin prelucrarea, în diferite grade (uneori până la a eludare) a celei externe
b. constituita prin preluarea celei externe
c. generata de factori aleatori
în anul 1997, pentru că înțeles faptul că realitatea internă este constituită prin prelucrarea, în diferite grade (uneori până la a
eludare) a celei externe. Realitatea internă este o construcţie (în care fantasma este priritară) ale cărei legi de fundamentare
Freud şi-a propus să le înţeleagă.

67. Pulsiunea sexualã are un indice de plasticitate mare si poate modifica:

a. scopul;
b. obiectul;
 c. clasa;
d. sursa.

Spre deosebire de pulsiunile autoconservative, pulsiunea sexuală are un indice de plasticitate mare întrucât își poate modifica
atât scopul,  obiectul  cât și  sursa.

68. Eul-plãcere este rezultatul:

a. introiecþiei pãrþilor de obiecte care produc plãcere;
b. proiecþiei pãrþilor de obiecte care produc frustrare;
c. introiecþiei pãrþilor de obiecte care produc frustrare;
d. proiecþiei pãrþilor de obiecte care produc plãcare.

Freud a numit acest stadiu de dezvoltare  Eul-plăcere. Eul-plăcere este rezultatul introiecţiei părţilor de obiecte care produc
plăcere şi proiecţia celor care produc frustrare, care sunt resimţite ca ostile. Etapa în care procesul de separare al interiorului-
plăcere de exteriorul-neplăcere este încheiată a fost denumită de Freud Eul-plăcere-purificat.

69. Pentru freud destinul feminitatii presupune schimbarea

a. Obiectului prin trecerea de la mama la tata
b. Zonei erogene, prin trecerea de la clitoris la vagin

Pentru Freud, destinul feminităţii presupune două schimbări de esenţă:

1.  a obiectului, prin trecerea de la mamă, la tată. Având în vedere valoarea de investire a obiectului primar
(mama), desprinderea de aceasta presupune importante forţe de contrainvestire care sunt asociate lipsei falusului;
mama nu are falus şi nu i-a conferit nici fetei unul. Prin trecerea de la mamă la tată se face şi trecerea de la o
poziţie activă (corelativă masturbării clitoridiene) la un pasivă, receptivă;
2.  a zonei erogene, prin trecerea de la clitoris la vagin. În stadiul falic, întrucât unicul organ genital recunoscut
este falusul, clitorisul ca echivalent-substitut este centrul de interes psihic al fetelor şi, implicit al practicilor
masturbatorii.
În perpectiva lui Freud, prin caracterul falocentric şi prin invidia de penis sexul feminin unul derivat.

70. Obiectul (prin simetrie cu subiectul) se constituie prin:

a. alternanţa experienţială absenţă-prezenţă
b. alternanta lipsă-plenitudine
c. ceea ce este „Eu” în raport cu ceea ce este „non-Eu”.
d. Continuitatea afectiva cu cea cognitiva
obiectul (prin simetrie cu subiectul) se constituie prin alternanţa experienţială absenţă-prezenţă, lipsă-plenitudine, ceea ce
este „Eu” în raport cu ceea ce este „non-Eu”. Capacitatea de testare a realităţii este întemeiată deci pe originile interacţiunii
dintre mamă şi sugar, pe tempoul în care mama întâmpină nevoile copilului. O mamă care se dorește a fi „foarte bună” şi
gratifică imediat nevoile copilului, nu se poate constitui, prin alternanţa absenţă-prezenţă, frustrare-gratificare, ca obiect. O
mamă care nu permite experienţa frustrării, într-o anumită măsură, „nu există” şi nu permite ca lumea să existe.

71. Pulsiunea de moarte tinde spre:

a. Reducerea tensiunii din organism
b. Intoarcerea organicului la stadiul anorganic
c. Cresterea gradului de complexitate al organismului
Pulsiunea de moarte reprezintă o categorie fundamentală de pulsiuni, în opoziţie cu pulsiunile vieţii, care tinde spre
reducerea totală a tensiunilor, respectiv spre revenirea fiinţei vii către starea anorganică. Consecința acestei
perspective asupra morții sub formă pulsională este faptul că  scopul  vieţii este moartea  pentru că starea
inanimată o precede pe cea animată.

72. Pulsiunea de moarte:

a. a. exprimã principiul suprimãrii tensiunii excitative;
b. b. lucreazã in beneficiul echilibrului ºi al constanþei;
c. c. nu este orientatã spre revenirea fiinþei vii cãtre starea anorganicã

Astfel. pulsiunea de moarte, exprimă principiul suprimării tensiunii excitative ca formă de excelenţă a

echilibrului şi constanţei. Pulsiunea de moarte este orientată spre reducerea totală a tensiunii excitative, şi spre
revenirea fiinţei vii către starea anorganică[17], întrucât, aşa cum arată Freud, „scopul vieţii este moartea […] şi
starea inanimată exista înaintea celei animate”[18].

73. Spatiile pistemologiei psihanalitice, dupa Jean Laplanche sunt:

a. Istoria psihanalizei
b. Teoria
c. Clinica/tehnica
d. Psihanaliza aplicata
Jean Laplanche, se desfăsoară în ordinea a patru „spaţii” aflate în interacţiune reciprocă, la care vom mai adăugă,
din raţiuni didactice, unul (psihopatologic, care este reductibil la cel al teoriei):
1.  Istoria psihanalizei:  psihanaliza  este domeniu dinamic al cunoașterii care evoluează în raport cu realitatea
clinică și socială, pe care o reflectă prin instrumente specifice.
2.  Teoria:  psihanaliza  este un sistem teoretic întemeiat pe principii fundamentale: trecerea de la descriptiv la
cauzal, continuitatea dintre normalitate şi patologie, existența fenomenelor inconștiente, continuitatea psyche-
soma, explicația metapsihologică, principiile funcționării psihice (al constanței, al plăcerii, al realității, al datoriei, al
vieții, al morții);
3.  Clinica/tehnica: psihanaliza este o formă de psihoterapie, o tehnică de explorare a fenomenelor psihice
profunde și de tratare a tulburărilor psihice; presupune principii de amenajare a relației: cadrul analitic,
neutralitatea, asocierea liberă, abstinența.
4. Psihopatologie psihodinamică: în care tulburarea psihică este înțeleasă într-un complex ansamblu
metapsihologic ceea ce conferă psihanalizei unicitate pentru că a generat o psihopatologie etiologică și nu una
descriptivă, precum cea psihiatrică.
5.  Psihanaliza aplicată:  psihanaliza este un instrument care permite înțelegerea extensivă atât a fenomenelor
psihice cât și a celor culturale; este o antropologie întemeiată pe cunoașterea evoluției fenomenelor psihice.

74. Deviatiile pulsiunii sexuale relativ la scopul pulsiunii sunt:

a. voaierism;
b. exhibitionism;
c. sadism;
d. masochism.

 deviaţii ale pulsiunii sexuale:   relative la  obiectul  pulsiunii: inversiunea, sub forma homosexualităţii absolute sau
ocazionale, ambigenia, sub forma bisexualităţii, pedofilia şi zoofilia;
relative la scopul pulsiunii, fie prin  schimbarea acestuia: transgresiuni anatomice prin supraestimarea unei zone
erogene sau stadiu de dezvoltare psihosexuală, de exemplu anilingus, felaţie, cunilingus, fie prin  fixarea pe scopuri
sexuale preliminare, de exemplu, voaierism, exhibiţionism, sadism, masochism.

75. Obiectul idealizat introiectat

 a. Intemeieaza campul narcisic
b. Genereaza increderea fundamentala
c. Cumuleaza calitatile pozitive
Obiectul idealizat introiectat întemeiază câmpul narcisic şi generează   încrederea fundamentală.
 
Co-existenţa obiectului rău şi a celui bun în Eul în formare nu poate fi „negociată” decât prin clivajul Eului, respectiv
prin existenţa simultană a două sub-structuri ale Eului, una axată pe obiectul rău şi una pe obiectul bun, care se
exclud reciproc. Astfel, sugarul îşi va urî şi iubi simultan mama.
Prin urmare, în această etapă, obiectul este perceput ca fiind parţial (mama este „egală” cu sânul său) şi este
separat în bun şi rău prin proiecţia urii şi a iubirii şi consecutiv prin introiecţia sa.
Obiectul bun este idealizat, întrucât procură gratificare şi este introiectat (pentru a asigura defensa împotriva
angoasei paranoide) în timp ce obiectul rău este distrus (sfâşiat, devorat) prin pulsiunile sadic-orale.
Este consolidată introiecţia obiectul bun, ceea ce permite atenuarea separării, clivajului, cu obiectul rău. Aceasta
are ca efect integrarea treptată a celor două sub-structuri ale Eului sunt forma unui  obiect total care este obiectul
comun atât al mişcărilor pulsionale agresive cât şi a celor erotice. Din „logica” disjunctivă „sau bun sau rău” se
trece în logica conjuctivă „şi bun şi rău”, ceea ce înseamnă instalarea ambivalenţei.
Obiectul bun este idealizat, întrucât procură gratificare şi este introiectat (pentru a asigura defensa împotriva
angoasei paranoide) în timp ce obiectul rău este distrus (sfâşiat, devorat) prin pulsiunile sadic-orale.
Disjuncţia lumii în „bună” şi „rea”, fără o zonă de interferenţă (de gri) este expresia funcţionării timpurii din
această fază a dezvoltării. Ranforsarea defensivă a acestei disjuncţii se realizează prin idealizarea obiectului „bun”
prin care acesta cumulează toate calităţile pozitive, ceea ce îl fereşte de acţiunea pulsiunii distructive care este
proiectată exclusiv pe un obiect persecutoriu „rău”. Fenomenul disjuncţiei bun-rău se regăseşte în fenomenele de
atribuire proiectivă specifice diferenţelor dintre grupul de apartenenţă care este „bun” şi ceilalți care sunt „răi”.

76. Fenomenele inconstiente

a. Pot fi cunoscute in mode direct
b. nu pot fi cunoscute decat prin intermedii
c. pot fi cunoscute prin actul ratat
d. pot fi conoscute prin intermediul visului

fenomenele inconştiente nu pot fi cunoscute decât prin intermedii, fenomene de interferenţă, precum actul ratat,
visul sau prin simptomul nevrotic.

77. Agentul cunoscãtor în varianta cartezianã, întemeiat pe îndoialã metodicã, este:

a. obiectiv-separat de obiectul cunoasterii;
b. contopit cu obiectul cunoasterii;
c. intermediat de obiectul cunoasterii

În perspectivă carteziană, există o mare influenţă a observatorului asupra a ceea ce se observă şi asupra
concluziilor. De aceea, numai un agent cunoscător care este izolat de obiectul cunoaşterii este şi unul
fiabil. Agentul cunoscător în varianta carteziană, întemeiat pe îndoială metodică, este obiectiv-separat
de obiectele cunoaşterii.

78. Capacitatea de testare a realitatii:

a. Este o achizitie definitiva
b. Nu este o achizitie definitiva
c. Poate fi afectata prin regresia de stari de organizare timpurii
a) B
b) B+C
 c) A+C
d) A
Capacitatea de testare a realităţii nu este o achiziţie definitivă şi poate fi afectată prin posibilitatea regresie la
stări de organizare timpurii, specifice unor etape de dezvoltare (adolescenţă, climax) sau stări patologice.

79. Pulsiunea este

a. Reprezentantul psihic al instictului
b. Un concept limita intre psihic si somatic
c. Nu actioneaza niciodata ca o forta momentana, ci este mereu constanta
d. Este controlabila
a) B+c+d
b) A+b+d
c) A+b+c
Pulsiunea este reprezentantul psihic al instinctului şi, prin faptul că este un concept liant între psihic şi somatic,
este expresia principiului continuităţii. Pulsiunea este un concept limită între psihic şi somatic, ca reprezentant
psihic al stimulilor care izvorăsc din interiorul corpului şi ajung în suflet, ca o măsură a cererii de travaliu care este
impusă psihicului, ca urmare a legăturii sale cu ceea ce este corporal.”  Pulsiunea se diferenţiază de stimul (care
este provocat din exterior şi se descarcă printr-o acţiune în spre afară.) prin faptul că nu provine din lumea
exterioară, ci  din interiorul organismului şi prin faptul că nu acţionează niciodată ca o forţă momentană,
ci  este  mereu constantă.

80. Refularea este:

a. un proces continu:
b. Specifica
c. Poate fi suspendata in starile regresive
a) C
b) A
c) A+B+C
d) B
refulării rezidă în  continuitate; este un proces continuu şi nu este un eveniment unic. 
specifică în sensul în care pentru a avea acces în psihismul conştient, nu se poate determina un grad
necesar  general de deformare şi îndepărtare de conţinutul refulat. Fiecare derivat pulsional are un destin propriu şi
îi este necesară o deformare specifică pentru a reveni în conştiinţă. În acest sens, simptomele nevrotice sunt
specifice şi sunt derivaţi ai refulatului.

81. Prin procesul sublimativ coexista doua curente de investire, care nu sunt opuse, dar se afla in
conflict in cadrul simptomului nevrotic:
a. Senzual
b. Tandru
c. Antagonic
a) A+C
b) B+c
c) A+b
 82. Deviatiile pulsiuni relative la obiectul pulsiunii sunt:
a. Homosexualitatea
b. bisexualitatea
c. Pedofilia
d. Zoofilia
a) A+B+D
b) A+B+C
c) A+b+C+D
d) A+B

83. Care sunt destinele pulsiuni:

a. Transformarea in contrariu
b. Intoarcerea impotriva persoanei
c. Refularea
d. Sublimarea
a) a+b+c
b) a+b+c+d
c) b+c+d
d) a+c+d

Destine ale pulsiunilor

1. transformarea în contrariu – presupune atât trecerea unei pulsiuni de la activitate la pasivitate (de
ex. în loc de a privi – starea activă, a fi privit – starea pasivă), cât şi inversarea conţinutului (de ex.
transformarea iubirii în ură).
2. întoarcerea împotriva propriei persoane – Freud exemplifică prin cazul masochismul care este
sadism întors pe propriul Eu sau al exhibiţionismul care reprezintă privitul „prin delegaţie” al propriului
corp.
3. refularea – este operaţia prin care sunt respinşi şi menţinuţi în inconştient reprezentanţi pulsionali. Este
un proces psihic universal, deoarece se află la originea Se-ului. Condiţia refulării este ca scopul pulsional să
provoace neplăcere în loc de plăcere.
4. sublimarea este un destin pulsional prin care scopul sexual al pulsiunii este deturnat către activităţi
valorizante social şi cultural. De aceea, produsele culturale sunt efectul acestui destin pulsional.

84. În cadrul paranoiei, Freud include:

a. delirul de persecutie;
b. erotomania;
c. delirul de gelozie alcoolic;
d. delirul de gelozie al femeii;
e. delirul de grandoare.
f. a+b+c+d+e

Constelaţia psihopatologică a paranoiei reprezintă o defensă în faţa homosexualităţii. În cadrul paranoiei, Freud
include[4]:
1. delirul de persecuţie  - paranoicul nu poate conştientiza faptul că „nu iubeşte pe X, doar îl urăşte pe X”. Percepţia
interioară este înlocuită, prin proiecţie, cu una exterioară: „el mă urăşte şi persecută, ceea ce mă va îndreptăţi să-l
urăsc”.
2. erotomania  – „nu îl iubesc pe el, ci o iubesc pe ea, pentru că ea mă iubeşte”.
3. delirul de gelozie alcoolic –  alcoolul anulează inhibiţia şi provoacă regresia. Alcoolicul caută societatea
bărbaţilor, pentru a obţine satisfacţia afectivă pe care nu o găseşte cu soţia. Astfel, investeşte un partener de
acelaşi sex şi apoi de apără de această investiţie prin deplasare: „nu eu îl iubesc pe el, ci soţia mea ea îl iubeşte”.
4. Delirul de gelozie al femeii – unei femei îl plac femeile, ca alegere narcisică şi homosexuală, dar se apără de
investiţia sa homosexuală şi consideră că : „nu eu o iubesc pe prietena mea, ci el, partenerul ei, o iubeşte”.
5. Delirul de grandoare  – este produs printr-o supraapreciere sexuală a propriului Eu: „eu nu iubesc pe nimeni”,
devine „eu mă iubesc doar pe mine”.