5.

DOCTRINE PSIHOPATOLOGICE

PSIHANALIZA

Se bazeaza pe postulatul conform caruia psihicul uman e determinat de anumite forte de motivatie
inconstiente. Esenta „inconstientului” (termen elaborat de Haitmann si preluat de Freud) este instinctul
sexual (libidoul), care este izvorul energiei psihice si factorul motivational de baza in jurul caruia s-ar
centra comportamentul uman.

Este postulata existenta unor forte active inconstiente capabile sa mute din constiinta in subconstient
trairile neplacute printr-un mecanism de represiune (refulare) determinand uitarea acestora si rezistenta
la reamintirea lor.

Freud descrie stadiile de dezvoltare psihosexuala a copilului prin analogie intre comportamentul
copilului, relatiile cu parintii si comportamentul sexual al adultului:
1. Faza orala:
 primul an de viata;
 centrarea in jurul gurii si a buzelor;
 erotismul (activitatea erotica) se manifesta in timpul suptului, muscarii, masticarii.
2. Faza anala:
 in al 2-lea an de viata;
 centrata pe controlul sfincterian;
 caracterizeaza relatia cu mama.
In aceste 2 faze, exista un autoerotism fata de propriul corp.
3. Faza genitala (falica) incepe in al 3-lea an de viata:
 copilul descopera obiectul iubirii in afara lui;
 debuteaza „complexul lui Oedip” in care copilul strabate diferit relatia afectiva cu parintii.
Complexul lui Oedip are importanta in dezvoltarea viitoarei personalitati, unde pastrarea acestei
faze explica numeroase anomalii tardive (dupa Freud);
 la baieti: este atras de mama si doreste sa isi elimine „rivalul” (tatal), dar se teme ca-si va pierde
organul genital (complexul castrarii), teama mai puternica decat iubirea pentru mama →
stingerea acestuia. Ulterior se identifica cu tatal si intra intr-o faza latenta sexuala pana la
pubertate;
 la fete: descopera diferenta anatomica fata de baiat si capata un sentiment de invidie fata de
acesta; devine ostila fata de mama pe care o considera raspunzatoare si se indreapta catre tata.
Tatal nu-i poate satisface cerintele imaginare, mama o dezaproba iar iubirea fata de tata se
stinge;
4. Faza de latenta se desfasoara intre 4 si 11 ani;
5. Pubertatea: are loc recrudescenta sentimentelor incestuoase la ambele sexe (oedipie), retragerea
libidoului de la parinti si atasarea de alte persoane.

Teoria instinctelor

Este teoria prin care Freud leaga fenomenele psihologice de cele biologice.

Instinctul = o reprezentare psihica a stimulilor originari din interiorul organismului in care castiga
psihicul. Este un concept de frontiera intre mental si somatic.

1
Instinctul are 4 caracteristici:
a. sursa = ofera stimulul care are o anumita forta;
b. impulsul, care determina o actiune avand ca
c. tinta de a-si apropia
d. obiectul care aduce satisfactie.

Clasificarea instinctelor:
 instincte de viata: de autoconservare, sexuale;
 instinctul mortii;
 instinctul placerii si al realitatii = tendinta de descarcare tensionala dictata de principiul
placerii este contracarata de principil realitatii.

Instinctele sunt guvernate de principii coordonatoare: principiul constantei = tendinta de a mentine un

echilibru prin descarcarea unor tensiuni interne.

Conform lui Freud si contrar stiintei si filosofiei de pana la el, orientarea psihicului uman si adaptarea
la mediu nu sunt dictate de constiinta, ci de fortele de motivatie inconstienta, predominant de libido,
punand in prim plan biologicul.
Nemultumit de conflictul constient-inconstient si de unele idei materialist-vulgare ale antropologiei
bazate pe teoriile sale, Freud le reformuleaza.

Astfel, el concepe psihicul ca o structura cu 3 regiuni functionale:

1. Id-ul (Sinele) total inconstient, care este:
 locul pulsiunilor instinctuale;
 rezervor primordial de energie, dar total dezorganizat;
 condus dupa principiul placerii;
 de el sunt atasate visele. In somn apare relaxarea cenzurii → Id-ul (Sinele) devine dominant
si deghizeaza impulsiunile Id-ului sub forma simbolica a viselor ce poate fi structurat
psihanalitic (visul = „calea regala” de studiere a inconstientului).
2. Ego-ul (Eul) = unitate coerenta cu sarcina de a evita neplacerile si durerea, reglementand
descarcarile Id-ului in concordanta cu cerintele lumii exterioare. Este strans legat de constiinta
si lumea exterioara, constiinta fiind una din functiile ego-ului care controleaza relatia cu mediul
exterior. Functia lui este de a rezolva conflictele intre impuls si realitatea exterioara (intre Id si
constiinta morala). Studiind aparitia si dezvoltarea egoului in copilarie, Freud observa
modificarea Id-ului la contactul si schimbul cu lumea exterioara si formarea Ego-ului care face
ca principiul placerii sa fie subordonat principiului realitatii. Astfel, coflictul Id–lume
exterioara se transforma in conflictul Id-Ego. Alti autori neofreudisti afirma existenta Ego-ului
inca de la nastere (Ego autonom primar). Medierea pe care Ego-ul o realizeaza intre Id si lumea
exterioara se realizeaza prin functiile:
a. relatia cu realitatea (adaptarea la realitate prin perceptie, memorie, intelegere, acomodare);
b. controlul si reglarea relatiilor de obiect;
c. sinteza, integrarea, coordonarea tuturor functiilor psihicului;
d. apararea fata de semnalele periculoase din exterior sau interior prin mecanismele:
o represiunea (refularea);
o deplasarea;
o izolarea;
o anularea;
o rationalizarea;

2
 o protectia;
o regresiunea;
o evitarea ;
o identificarea;
o introjectia;
o descarcarea;
o sublimarea;
o elaborarea creatoare etc.
3. Superegoul (Supraeul):
 este forta inconstienta care imprima Ego-ului si Id-ului scheme morale insusite de la
parinti si societate;
 se constituie odata cu rezolvarea complexului Oedip;
 este forta prohibitiva autocritica;
 normalul reprezinta echilibrul armonios intre Id, Ego si Supraego.

Psihanaliza are o conceptie proprie asupra nevrozelor si psihozelor. Cauza principala a bolii psihice o
constituie eliberarea inconstientului (Id-ului) de sub controlul constiintei (Ego-ului).

Nevroza = expresia unei frustrari care impiedica satisfacerea pulsionala adecvata, infantila.

Schizofrenia = expresia unei slabiciuni constitutionale sau psihogene a Ego-ului care ar determina
regresia psihicului la nivel primitiv, asocial, narcisic, in care individul sacrifica Ego-ul si adopta
punctul de vedere al Id-ului.

Paranoia = Freud explica delirul de persecutie prin conflictul dintre un libidou homosexual si Ego.

COGNITIVISMUL

Este o doctrina teoretica ce s-a dezvoltat exponential in ultimele decenii. Inclina asupra polului dinamic
structural (de care e apropiata psihanaliza) fata de cel fenomenologic. Maniera in care cognitivismul
evalueaza problemele, raportarea altora la sine, propria autoevaluare sunt supuse controlului (si
posibilelor influente ale) trairilor constiente ale persoanei care, progresand prin decizie si angajari
voluntare, se poate, cel putin partial, determina pe sine insasi.

„Destinul” persoanei, conceput in termenii cunostintelor actuale, ramane partial la indemana modelarii
sale de catre subiectul insusi. Diagnosticul psihopatologic depinde partial si de persoana
diagnosticianului. Acesta poate avea nivele de inteligenta, cunostinte sau experienta proprii, care pot
influenta diagnosticul.

COMPORTAMENTALISMUL (BEHAVIORISMUL)

Curent psihologic de factura experimentalista, fondat la inceputurile secolului XX de Watson. Are la

baza observarea organismului intr-o situatie data. El considera ca elementele capabile a constitui
obiectul cercetarii stiintifice sunt datele observabile ale comportamentului verbal si motor, intotdeauna
adaptativ. Organismul supus unei actiuni tinde sa neutralizeze efectele acesteia prin:
 actiune asupra actiunii;
 actiune/transformare asupra sa.

3
Astfel pare posibila stabilirea modului de reactie a unui individ la „excitanti” cunoscuti sau deducerea
stimulului ce a provocat o anumita reactie.
Cheia de bolta a behaviorismului este reflexul conditionat, behaviorismul reducand inclusiv instinctele
la o „serie de reflexe conditionate”. Conform comportamentalismului, totul este invatare; chiar si
expresia emotiilor sau comportamentele pot fi modificate prin educatie.

Behavioristii au studiat comportamentul animalelor, fetusului uman si nou-nascutilor. Pornind de la

observatiile facute, Watson afirma ca la inceputul vietii exista 3 emotii fundamentale: frica, furia si
dragostea, acestea diversificandu-se la adult ca reflexe conditionate.

Alte cercetari au aratat ca nou-nascutul raspunde nediferentiat la stimuli si mai tarziu prin
placere/neplacere, apoi prin maturare organica isi diversifica emotiile.

Pozitia initiala a comportamentalistilor care doreau sa reduca faptul psihologic la cuplul stimul-raspuns
este depasita. Noi doctrine ca neobehaviorismul au pastrat ideile initiale ale lui Watson: obiectivitatea
si importanta mediului.

Behavioristii considera ca psihismul este un complex de reflexe conditionate, bazate pe cuplul stimul-
raspuns ignorand determinismul pluricauzal al acestuia. Ei isi pastreaza valoarea prin contributii aduse
psihologiei pe linia studiului experimental al conduitei umane precum si in domeniul invatarii.

CONFIGURATIONISMUL (GESTALT-ISMUL)

Mai este denumit psihologia formei (gestalt = forma, germ.). Este o teorie ce pune la baza psihologiei
notiunea de structura privita ca un intreg semnificativ al relatiilor dintre stimul si raspuns. Isi propune
sesizarea fenomenelor in totalitaea lor fara a disocia elementele din ansamblul in care se integreaza si
in afara caruia isi pierd semnificatia. Aceasta teorie a fost aplicata mai intai perceptiei, extinzandu-se la
intreaga psihologie, apoi la alte discipline: sociologia, antropologia, lingvistica si chiar medicina.
Configurationismul considera ca omul si operele sale nu pot fi examinate decat in globalitatea lor.

ORGANODINAMIA

Conceptie eclectica introdusa in psihiatrie de H. Ey care a extins principiile evolutionismului si

organizarii ierarhice din neurologia jacksoniana pentru a gasi o explicatie unitara fenomenelor psihice.
H. Ey creeaza astfel punti de legatura intre cele 2 ipoteze extreme: organogenetica si psihogenetica.

Organodinamia are la baza urmatoarele principii:

1. Organismul si functia psihica constituie un edificiu:
a. unitar, dinamic si ierarhizat;
b. rezultat din evolutia, maturizarea si integrarea structurilor stratificate ale functiilor
nervoase si ale constiintei persoanei.
2. Boala mintala este efectul unei disolutii, destructurari sau anomaliei in dezvoltare a intregului
edificiu;
3. Agentul fenomenelor evolutive este procesul organic ce poate avea o actiune distructiva sau
negativa;
4. Actiunea distructiva negativa a procesului organic determinand regresiunea sau nematurizarea
functiilor psihice, care se reorganizeaza sau raman organizate la un stadiu inferior →
fenomenologia clinica a bolii.

4
Conform organodinamismului, boala mintala reprezinta o organizare a vietii psihice la un nivel inferior
de integrare, cu o psihodinamica generata de degradarea somatica, care determina aspectul clinic al
bolii. Conceptia este greu aplicabila in bolile in care nu s-au evidentiat factori organici.

Organodinamismul neaga existenta unei:

 organogeneze pure (chiar si in accidentele mecanice);
 psihogenezei pure a tulburarilor mintale. Tulburarile psihice afecteaza intregul sistem psihic.

Structura acestei teorii este foarte sistematica si abstracta, substituind faptele de observatie clinica cu
interpretari ipotetice. Pe de alta parte, H. Ey considera ca orice tulburare psihica exprima un substrat
organic inca nedescoperit, excluzand posibilitatea existentei stadiului initial si functional al bolii
psihice, care ulterior face saltul catre organicitate.

PSIHOPATOLOGIA DEZVOLTARII

Concept propus recent de Rutter, in care se incearca si o abordare epidemiologica. Este in legatura cu
ciclurile vietii. Din perspectiva acestora, anumite boli sunt mai caracteristice anumitor perioade de
viata.