Introducere in PSIHANALIZA

Psihanaliza a fost dezvoltat de Sigmund Freud la nceputul secolului al XX-

lea ca teorie general a incontientului. Aceasta disciplina are la baza
principiul determinismului sau cauzalitatii psihice, si anume credinta ca
fenomenele psihice si comportamentele umane sunt determinate de
evenimente petrecute in trecut si care, daca nu sunt constientizate, produc
repetarea incontinuu a acelorasi tipuri de comportamente. Mecanisme
psihice descoperite de Freud se intalnesc in mod obisnuit in psihologia
umana, insa pot in aceeasi masura sa produca un comportament in limitele
normalului sau unul patologic.
Phisanaliza este n acelai timp:

un procedeu de cercetare a proceselor psihice cu scopul de a investiga

semnificaia faptelor i reprezentrilor ce au loc n subcontient;

o metod de terapie a tulburrilor psihice, n cadrul creia se tinde la

rezolvarea acestora prin aducerea la suprafa i clarificarea semnificaiei
rezistenelor, transferurilor i dorinelor ascunse ale pacienilor;

un sistem complex de teorii cu privire la efectele proceselor psihice

incontiente asupra tririlor, gndirii i activitii oamenilor. Elementele
acestor teorii deriv din cercetarea proceselor psihice i terapia strilor
psihopatologice.
Modalitatea funciunii proceselor psihice au fost deduse de Freud n special
din studiul semnificaiei viselor, interpretate de el ca realizare imaginar a
ndeplinirii dorinelor ce deriv din aspiraiile refulate ale copilriei. Calea
recomandat pentru accesul n ncontient este nelegerea sensului viselor
i a actelor ratate (lapsus-uri).
Constient, preconstient, subconstient
Dihotomia constient - inconstient nu a fost descoperita de catre Freud, insa a
fost imbogatita si popularizata de catre acesta. In starea constienta ne dam
seama de perceptiile, amintirile, gandurile, fanteziile si sentimentele traite.
Ceea ce Freud a numit preconstient si astazi este cunoscut ca "memorie
disponibila" sau inconstient reprezinta amintirile si cunostintele la care nu ne
gandim pe moment, dar pe care le putem aduce oricand in starea constienta.
De exmplu, desi nu ne gandim tot timpul, in fiecare secunda la adresa pe
care o avem, mancarea preferata sau la ce am facut vacanta trecuta, putem
oricand sa ne amintim aceste lucruri, astfel transferand aceste informatii din
inconstient in constient.

Unicitatea teoriei freudiene consta in ideea ca aceste doua stari - constient si

preconstient - reprezinta cea mai mica parte a mintii umane. Portiunea
majoritara este formata din subconstient, acolo unde se afla toate lucrurile
reprimate, de care nu ne dam seama (amintiri pe care nu le putem aduce in
constient si care ar genera anxietate si suferinta) si unde isi au originea
multe dintre trairile umane - instincte, impulsuri, nevroze. Teoria
topografica cuprinde descrierea si conceptualizarea subconstientului ca
sistem dinamic. Potrivit lui Freud, subconstientul este sursa motivatiilor
noastre, fie ca este vorba despre mancare, sex, impulsuri nevrotice sau
motivatii artistice. Mintea umana refuza iesirea la suprafata a acestor
instincte primare, pe care le putem percepe doar intr-o forma camuflata
- acte ratate (erorile in vorbire, scris sau citit, lapsusurile, ticurile, etc.), vise,
simptome ale tulburarilor psihice.

Modelul celor trei instane: SINE, EUL si SUPRAEUL

Ulterior, in 1923, Freud propune ca elemente structurante ale psihicului
Sinele, Eul si Supra-Eul, potrivit teoriei structurale sau teoriei instantelor.
SINELE (Se-ul) exista in subconstient si este responsabil pentru
transformarea necesitatilor umane primordiale in forte motivationale,
sau instincte, numite dorinte de catre Freud. Aceste transformari au
fost numite procese primare. Sinele functioneaza potrivit principiului
placerii, sau a satisfacerii necesitatii imediate: foame, sete, sex,
evitarea durerii, etc. In viziunea psihanalitica, nou-nascutul este
reprezentarea pura a se-ului - acesta plange instinctiv ori de cate ori ii
este foame sau vrea sa fie curat, desi nu stie exact de ce plange.
Se-ul include continuturi ereditare (instincte) si dobandite
(rezultatul refularii), si reprezinta izvorul de energie al psihicului uman,
precum si baza din care se nasc eul si supraeul, sub influenta lumii
externe. Totodata, seul intra in conflict cu eul si supraeul.

EUL rezida cu preponderenta in constient, este legat de realitate prin

simturi si are rolul de a materializa dorintele sinelui. Aceasta activitate
de rezolvare a problemelor se numeste functie secundara. Spre
deosebire de sine, care functioneaza pe principiul satisfacerii imediate
a cerintelor, eul functioneaza pe principiul realitatii: satisfacerea
dorintei in momentul in care se gasesc resursele adecvate.
Eul cuprinde functiile psihice precum gandirea, toleranta,
testarea realitatii, controlul, planificarea, apararea, sinteza
informatiilor, functionarea intelectuala si memoria. Eul reprezinta
ratiunea si bunul simt, in opozitie cu pasiunea, reprezentata de sine.
In diagrama modelelor structurale si topografice ale mintii, Freud
prezinta continutul eului ca aflandu-se jumatate in constient, un sfert in
preconstient si celalalt sfert in subconstient.
 SUPRAEUL rezida cu preponderenta in preconstient. Potrivit lui
Freud, supraeul se naste din complexul oedipian, prin identificarea cu
parintele de acelasi sex. Prin aceasta identificare copilul interiorizeaza
regulile impuse de parinte. In perioada de latenta sexuala supraeul
achizitioneaza si normele si valorile morale ce dirijeaza eul in actiunea
sa de combatere a sinelui. Supraeul comunica cerintele sale eului prin
sentimente de mandrie, rusine, culpabilitate, etc. El reprezinta instana
superioar, domeniul contiinei, al valorilor, al idealurilor, al
preceptelor i interdiciilor, al reprezentrilor morale.
O parte a Supraeului este formata din valorile inspirate de
parinti, profesori, mentori, cu alte cuvinte constiinta umana.
O a doua parte a Supraeului este Eul ideal - informatiile despre
ceea ce este bine sau ce ar trebui sa faca o persoana; cu alte cuvinte,
imaginea interioara la care fiecare dintre noi aspiram.
Pentru a se apra de impulsuri inacceptabile, "Eul" dezvolt strategii sub
forma unor mecanisme de protecie, cum ar fi refulrile (excluderea
impulsurilor din percepia contient), proieciile (atribuirea propriilor dorine
incontiente altor persoane), adoptarea unui comportament n total
contradicie cu puternicul impuls incontient. Categorisirea unui impuls ca
inacceptabil rezult de regul n urma unor interziceri, a unor norme morale
sau a unei cenzuri exercitate de "Supraeu". Cnd exigenele "Supraeului" nu
se ndeplinesc, persoana respectiv poate dezvolta un sentiment de ruine
sau culpabilitate.
Teoria impulsurilor
Freud consider c procesele conflictuale ce au loc n incontient sunt n
strns legtur cu impulsuri, care i au originea n copilrie. Dac aceste
conflicte incontiente sunt recunoscute de pacient cu ajutorul analizei, ele
pot gsi o soluie, care n psihicul imatur al unui copil nu era posibil.
n concepia lui Freud asupra sexualitii la copii, impulsul sexual al adulilor
este rezultatul final al unui proces n dezvoltare. nceputul are loc n copilrie
i comport mai multe faze, in functie de anumite zone erogene in jurul
carora se situeaza libidoul:

faza oral (0 - 1 an)

faza anal (1 - 3 ani)

faza falic (oedipal, falic) infantil (3 - 6 ani)

faza latent (6 - 12 ani)

faza genital
Aceste 5 faze denumesc n acelai timp cele 5 centre ale dezvoltrii
impulsului sexual n prima copilrie. Primele dou faze dispar cu timpul sau
se transfer n parte n sexualitatea adulilor. A fost meritul lui Freud de a fi
recunoscut c omul este o fiin sexual nc de la natere. O semnificaie
deosebit o are aa zis faz "oedipal", n care copilul dezvolt pentru
prima dat o legtur emoional cu printele de sex opus, asemntoare
atraciei sexuale a adultului fa de partener (Complexul Oedip i Electra).
Copilul reacioneaz n acelai timp ca rival fa de printele de acelai sex.
Imaturitatea psihic complic aceast situaie, de neneles la vrsta
copilriei, ceea ce conduce la anxietate n raport cu propriile fantezii. Msura
n care copilul poate domina aceste fantezii sau dimpotriv este dominat de
ele sub form de team sau frustraii este determinant pentru dezvoltarea
ulterioar la vrsta adult, n special pentru relaiile cu sexul opus. Faza
latent - stresurile, furtunile i conflictele din fazele precedente au constituit
dezvoltarea personalitii. Acum copilul are nevoie de o perioad de
linite.Principala activitate devine coala.n aceast perioad nu se manifest
mari schimbri. Faza genital ncepe n perioada pubertii.

Din cele de mai sus rezult c, in conceptia lui

Freud, nevroza reprezint starea de refulare a unei amintiri, a unui impuls
inacceptabil, precum i simptomele ce decurg din aceste procese. "Eul"
refuleaz fanteziile, dar "libido"-ul legat de aceste fantezii continu s
persiste provocnd tulburri somatice de natur isteric, stri de anxietate
sau fobii obsesive.